Scînteia Tineretului, august 1968 (Anul 24, nr. 5970-5997)
1968-08-02 / nr. 5971
ÎN PAG. A 2-A. . Cronica televiziunii • La control: BILETUL STUDENŢESC DE CINEMATOGRAF ÎN PAG. A 3-A. • La fotbal: PĂRERI, PLINGERI, PREGĂTIRI ŞI SPERANŢE IMPOZITE FUNDAMENTATE PE PRINCIPIUL ECHITĂȚIISOCIALE Costache Iancu director adjunct în Ministerul Finanțelor Recentele măsuri luate prin decretul adoptat de Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România, referitoare la modificarea unor prevederi în legătură cu impozitul pe terenurile unităţilor agricole socialiste şi impozitul pe veniturile agricole ale populaţiei, au fost primite cu interes şi justificată înţelegere de către întreaga noastră ţărănime. Legislaţia care reglementa modul de stabilire a impozitului pe terenurile unităţilor agricole cooperatiste şi pe veniturile agricole ale populaţiei, elaborată în urmă cu peste 10 ani, era corespunzătoare condiţiilor sociale, politice şi economice din acea perioadă. In decursul anilor însă condiţiile existente la data elaborării legislaţiei respective s-au schimbat. In afară de încheierea cooperativizării agriculturii şi lichidarea exploatării omului de către om la sate, în anii următori s-au produs modificări cantitative atît ca urmare a investiţiilor masive pe care statul le-a finanţat de la buget, cit şi ca urmare a noilor relaţii de producţie care s-au statornicit şi au devenit dominante. Diversificarea şi specializarea producţiei cooperativelor agricole cu sprijinul acordat de stat , unităţilor le-au fost puse la dispoziţie sămînţă cu valoare biologică ridicată, animale de mare productivitate, însemnate cantităţi de îngrăşăminte chimice (revenind în anul 1967 45 kg substanţă activă la hectar), tractoare şi maşini agricole de mare randament, specialişti (27 000 ingineri care şi acum sunt salariaţi de stat etc, etc, care au avut ca urmare creşterea veniturilor realizate. Dacă ar fi să ne referim numai la sarcina stabilită recent de conducerea de partid şi de stat privind creşterea suprafeţelor de teren irigate pînă la 3 milioane de hectare în anul 1975, lucrări a căror valoare se ridică din calculele preliminare la peste 45 miliarde Iei, este suficient pentru a ne da seama ce eforturi uriaşe face statul pentru crearea unei baze materiale trainice agriculturii noastre socialiste, pentru a face ca această ramură de bază a economiei noastre să aducă un aport mai mare la sporirea venitului naţional, la creşterea bunăstării întregului nostru popor. Toate aceste schimbări, care au avut loc în agricultura noastră socialistă, în viaţa ţărănimii muncitoare, au determinat modificări profunde şi în modul de realizare a veniturilor din agricultură. Una din prevederile recentelor acte normative adoptate de conducerea de stat se referă la modul de încadrare a unităţilor agricole socialiste, în funcţie de care se determină impozitul pe hectar. Vechea încadrare în zone a cooperativelor făcută în anul 1957 pe unităţi administrativ-teritoriale (fostele raioane) nu mai corespunde noilor condiţii, diferenţei de potenţial economic la care s-a ajuns între terenurile aparţinătoare diverselor unităţi agricole cooperatiste ce se află în limitele aceleiaşi unităţi teritoriale. Datorită modului în care a fost făcută în trecut încadrarea cooperativelor în zone, cât şi măsurilor luate pe linia aplicării metodelor agrotehnice înaintate, care au influenţat în mod hotărîtor fertilitatea unor terenuri, în stabilirea impozitului la cooperativele agricole de producţie apăreau situaţii cu totul nejustificate din punct de vedere economic. S-a constatat, spre exemplu, că unele cooperative din judeţele Maramureş, Cluj, Hunedoara ş.a. figurau în zone de categoria a II-a şi a IlI-a, în timp ce unele cooperative din judeţele Constanţa şi Tulcea figurau în zone de categoria a IV-a şi a V-a, deşi ultimele obţin an de an, la principalele culturi agricole, producţii medii la hectar mult superioare faţă de primele. Avînd în vedere aceste neajunsuri, noua legislaţie ţine seama de situaţia economică a fiecărei cooperative, stabilindu-se o nouă (Continuare In pag. a lll-a) ATRIBUTELE OLIMPIADELOR PE MESERII Ideea a prins repede şi, ca orice lucru bun, s-a răspîndit cu mare viteză. Am întîlnit-o iniţial la Braşov la Uzina „Tractorul“, dar se pare că într-o formulă asemănătoare germinase în mai multe locuri. In momentul de faţă cuprindem cu dificultate unităţile economice sau de deservire unde olimpiada şi-a semnat dreptul la existenţa între formele prin care organele U.T.C. urmăresc ridicarea pregătirii profesionale a tinerilor. In acest fel vizînd creşterea contribuţiei lor la îndeplinirea sarcinilor de producţie. Interesul cu care tinerii urmăresc desfăşurarea olimpiadelor, stăruinţa pe care o depun în pregătirea pentru diferitele faze la care se prezintă constituie cel mai bun indiciu că o asemenea metodă li se potriveşte, spiritul competitiv, specific vîrstei, fiind astfel pus în mişcare. Ziarul nostru a scris în mai multe rînduri despre felul cum se desfăşoară olimpiadele pe meserii în diferite organizaţii U.T.C. din ţară, propunîndu-şi astfel să devină o tribună a experienţei, în curs de cristalizare. Deci nu intenţionăm, ne-am repeta doar, să insistăm asupra utilităţii olimpiadelor. Este însă nimerit să medităm asupra următorului aspect: eficienţa acţiunii în sine este de natură să satisfacă, avînd în vedere şi efortul organizatoric depus ? Cu alte cuvinte, dacă ştim exact ce ne-am propus să rezolvăm, prin organizarea olimpiadelor pe meserii şi aceasta trebuie să ne precizăm de la începutul începutului — ne putem declara şi mulţumiţi de ceea ce izbutim să realizăm ? Rîndurile de faţă sunt sugerate de acţiunile întreprinse la Uzina mecanică din Cimpina, de olimpiada strungarilor organizată aici. Nu întrevedem nimic iniţial, nimic deosebit în sistemul organizatoric conceput drept cadru de desfăşurare olimpiadei strungarilor. întrecerea a început în luna mai, în secţia mecanică I, ne informează tovarăşa ing. Lucia Voicu, secretara comitetului U.T.C. pe uzină. Concursul a avut doar fază teoretică, deoarece era greu să găsim o probă practică pentru toţi participanţii. Din cei 20 de concurenţi înscrişi, primii doi, cîştigători, au primit dreptul să ne reprezinte la faza pe oraş. Celelalte lucruri sunt de amănunt : s-a întocmit un chestionar, pe care juriul l-a folosit în verificarea strungarilor aflaţi în întrecere. Ne reţine totuşi atenţia un lucru : în secţia mecanică I lucrează 65 tineri (în afară de cei de la montaj). De ce doar 20 înscrişi ? — Cum s-a operat selecţia.... ? — Noi am stabilit că la concurs să participe doar cei ce întrunesc anumite condiţii: să-şi îndeplinească planul, să nu fie sub normă, să nu facă rebuturi, să fie disciplinat, să aibă rezultate bune la şcoală dacă este şi la liceul seral. Un moment să revenim la rostul concursului: stimularea interesului tinerilor pentru pregătirea lor profesională, creşterea volumului de cunoştinţe pe care-l posedă. Cui adresăm noi această invitaţie ? După cum reiese, din cele de mai sus, nu colectivului de tineri în ansamblul său, ci celor care prin calităţile care le au se dovedesc deja a fi muncitori de nădejde. Nimic rău în aceasta dacă n-ar fi eliminaţi complet din cîmpul atenţiei ceilalţi a căror pregă- N. UDROIU (Continuare în pag. a IlI-a) Imagine actuală a oraşului Alba Iulia Dintre cele trei dimensiuni ale materiei, TIMP, SPAŢIU VITEZĂ, nici una nu a suscitat atîtea comentarii ca noţiunea de TIMP. Relaţia dintre cei trei termeni, respectînd formula fizicii, este aceeaşi pretutindeni şi totdeauna. Dar aspectul uman al raportului dintre noi şi oricare dintre termenii formulei este continuu modificabil. Spaţiul, viteza şi mai ales timpul, cu toate că ele sunt măsurabile prin unităţi precise, capătă, în forurile noastre interioare de apreciere, interpretări diverse, subiective. Auzim adesea expresia N-AM TIMP — ca un leitmotiv al preocupărilor noastre cotidiene, considerînd fiecare că acest preţios element al vieţii noastre ne aparţine în exclusivitate, că putem sau nu putem să ne folosim de el, că îl avem uneori în cantităţi obositoare iar alteori ne lipseşte cu desăvîrşire. Există perioade din existenţa noastră cînd TIMPUL ne bucură, ne dă încredere în noi, îi atribuim, cu o sublimă inconştienţă, toate frumoasele epitete ale viitorului, ale realizărilor noastre, ale împlinirilor sînt, de asemenea, momente cînd TIMPUL se închide după obloanele de nepătruns ale neputinţei, ale lipsei de perspectivă, cînd ne temem de puterea lui, de capacitatea de a ne strînge ca într-o menghină insensibilă, zilele, anii, comprimîndu-le, dîndu-le alte dimensiuni, mai mici, mai stinghere. Şi totuşi, legile fizicii acceptă acelaşi timp pentru noi toţi, aceleaşi 24 de ore împărţite în cele trei subdiviziuni 8—8—8, conform unui orar nescris al mersului unei zile. Cum se nasc interpretările subiective, cum reuşim uneori să încărcăm una sau două din acele subdiviziuni cu sensurile grele ale unui timp trăit din plin, sau să le golim, ca pe o clepsidră de nisip, de toate valenţele lor ? Pentru fiecare dintre noi, timpul are altă viteză şi ciudat, singurul element stabil, controlabil, obiectiv, rămîne spaţiul. Pe ce coordonate se petrec mutaţiile de valori ale Timpului şi VITEZEI cu care el se scurge ? — In primul rînd — începe dialogul meu cu inginer Florica Nicolau de la D.I.F.O.T — fiecare-şi măsoară timpul cu unităţile, şi ele foarte precise, ale activităţii zilnice. Nu este vorba de ceea ce faci concret, ore de muncă sau realizări vizibile, ci de temperatura specifică a fiecărei zile. In opt ore pline, dense, cu frămîntări creatoare, trecerea timpului devine insesizabilă. îmi plac proiectele la care lucrez, soluţiile găsite şi uneori mă tem că timpul nu-mi va permite să realizeze tot ce vreau. Cred că aş putea calcula viteza în funcţie de interesul pe care-l manifest față de ceea ce fac. GALINA RADULESCU (Continuare în pag. a Ill-a) Proletari din toate ţările, uniţi-vă! ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST ANUL XXIV, SERIA II, NR. 5971 4 PAGINI — 30 BANI VINERI 2 AUGUST 1968 Coloane argintii... (Combinatul petrochimic-Pitești) n început construcţia şantierului naval şi a noului port —Orşova Două evenimente vin să consemneze via activitate ce se desfăşoară în aceste zile în noul oraş dunărean Orşova. Este vorbade începerea construcţiei şantierului naval şi conturarea brîului de beton al cheiului noului port care se va întinde pe o lungime de 500 m. Şantierul naval va avea o hală de reparaţii cu o suprafaţă de peste 2 000 mp, o cală de ridicare şi lansare a navelor, o centrală termică, fabrica de piese de schimb pentru diverse tipuri de nave etc. Capacitatea noului şantier va fide două ori mai mare decit a celui din vechiul oraş. Aici se vor face reparaţii capitale, medii şi curente la toate tipurile de nave fluviale. Proiectele prevăd ca ambele obiective să fie terminate pînă la finele anului viitor. (Agerpres) NOI SPATII PENTRU INVĂŢĂMÎNIUL SUPERIOR O dată cu deschiderea noului an şcolar pentru învăţămintul superior vor fi date în folosinţă spaţii noi totalizînd peste 55 700 m.p. Printre acestea sunt pavilionul cu 7 nivele al Academiei de Ştiinţe Economice, o nouă aripă a Institutului de arhitectură din Bucureşti, noile clădiri pentru Institutul agronomic din Iaşi ş. a. .. Cele peste 212 milioane lei alocate în acest an pentru construcţiile universitare de 1,5 ori mai mult decît în anul 1967, sunt utilizate, de asemenea, pentru ridicarea de cămine şi cantine în centrele universitare Bucureşti, Cluj, Timişoara, Iaşi, Craiova Bacău, Suceava ş.a. MANUALUL ŞCOLAR DE LA EDITURĂ, LA PUPITRUL ELEVULUI Nu mai este nevoie sa subliniem importanţa covîrşitoare a livrării în termen a manualelor şcolare. In acest domeniu nu se pot elabora formulări de tipul: „...majoritatea manualelor şcolare vor fi gata...“, căci — după opinia noastră — dacă un singur elev îşi găseşte la 15 septembrie pupitrul gol, putem spune că acei cărora le-a revenit această datorie nu şi-au îndeplinit-o pină la capăt Am întreprins un raid anchetă în jurul datei de 31 iulie, cînd, teoretic, ar fi trebuit ca procesul tipăririi manualelor şcolare să fi fost terminat. O primă constatare: ca şi în anii trecuţi, vor fi titluri care nu se vor găsi pe pupitre la data fixată. Am mers pe firul elaborării manualelor şcolare încercînd si surprindem cîteva din avatarurile care amină an de an elogiile pe care am vrea să le aducem celor care pun totuşi suflet în această problemă. Intîiul popas l-am făcut la Editura didactică şi pedagogică. Redactorul şef — Mihai Roman — ne-a dat la fiecare întrebare un răspuns stereotip: „Manualele şcolare vor fi gata la timp“ — evitînd astfel o eventuală discuţie în care l-am fi rugat să ne justifice o serie de fapte ce ar fi distonat cu afirmaţia sa categorică. Pentru că investigaţiile noastre ne-au convins că lucrurile nu stau deloc aşa. Tovarăşul Mircea Rotman, directorul comercial al Combinatului poligrafic „Casa Scînteii“, ne-a înfăţişat o situaţie mai puţin plăcută. Datorită nerespectării de către Editură a termenului de 31 martie — dată la care manuscrisele tuturor titlurilor trebuiau să fie predate Combinatului — o serie de manuale se află încă în lucru. In această situaţie se găsesc : Chimia pentru clasa a XlI-a ; Agricultura pentru clasa a VII- a; Istoria pentru clasa a VIII- a şi Istoria pentru clasa a OCTAVIAN URSULESCU SABINA CARAUŞU (Continuare în pag. a II-a) Mentorii Foto: C. CONSTANTIN ESTE NECESARĂ REVIZUIREA REGULimilor DE ORGANIZARE A TEATRELOR POPULARE? întrebarea de mai sus ne-am pus-o şi noi ca, şi interlocutorii noştri, componenţi ai trupei teatrului popular şi activiştii culturali din oraşul Rm. Vîlcea, pornind de la funcţia pe care această „formă superioară de organizare a activităţii artistice de amatoriz o are în cadrul mişcării culturale de masă. Teatrele populare contribuie, în măsura posibilităţilor pe care le au, la educarea maselor din punct de vedere ideologic şi artistic, suplinind sau completînd activitatea teatrelor profesioniste. Ca și acestea din urmă, teatrele populare au stagiune permanentă, cu un plan de spectacole destul de dezvoltat, cu obligativitatea unui număr de 3—4 premiere pe stagiune. Săptămînal trebuie să prezinte 1—2 spectacole la sediu și 1—2 spectacole lunar, în deplasare. Dar raportînd munca acestora ca volum şi eficienţă, condiţii de desfăşurare etc., la aceleaşi corespondenţe ale teatrelor profesioniste constatăm o mare diferenţă în acordarea prerogativelor unora faţă de celelalte. Spre deosebire de teatrele profesioniste, care primesc importante dotaţii de la stat şi au un mare număr de salariaţi, toată activitatea teatrelor populare se face prin voluntariat şi fond extrabugetar. Montarea spectacolelor necesită însă anumite cheltuieli, deloc neglijabile (costumaţie, decor) care nu pot fi acoperite întotdeauna din încasări. Greutăţi mari sunt în privinţa regiei. Aşa cum remarca tov. Tică Dumitrescu, un actor oricît ar fi de bun, nu te poate ajuta ca un regizor de primă mină. Iar un astfel de regizor nu poate fi „prins“ ori de cite ori ai nevoie, regulamentul dînd dreptul doar la plata unei singure deplasări şi nimic altceva. Dar pentru realizarea spectacolului sunt necesare mai multe repetiţii. Comisiile care vin de la Casa centrală a creaţiei sunt la fel de pretenţioase şi exigente ca şi cu teatrele de stat Deplasările în teren se fac cu maşinile I.R.T.A. Pentru transportul decorului ne taxează cîte 500-600 de lei, dar la spectacol abia încasăm în jurul a 1000 lei. Fondurile pe care teatrele populare le obţin din spectacole intră în bugetul casei de cultură. Din aceste fonduri se V. R. (Continuare în pag. a II-a)