Scînteia Tineretului, august 1968 (Anul 24, nr. 5970-5997)

1968-08-02 / nr. 5971

ÎN PAG. A 2-A. . Cronica televiziunii • La control: BILETUL STU­DENŢESC DE CINEMATOGRAF ÎN PAG. A 3-A. • La fotbal: PĂRERI, PLIN­­GERI, PREGĂTIRI ŞI SPERANŢE I­MPOZITE FUNDAMENTATE PE PRINCIPIUL ECHITĂȚII­­SOCIALE Costache Iancu director adjunct în Ministerul Finanțelor Recentele măsuri luate prin de­cretul adoptat de Consiliul de Stat al Republicii Socialiste Ro­mânia, referitoare la modificarea unor prevederi în legătură cu impozitul pe terenurile unităţilor agricole socialiste şi impozitul pe veniturile agricole ale populaţiei, au fost primite cu interes şi jus­tificată înţelegere de către în­treaga noastră ţărănime. Legislaţia care reglementa mo­dul de stabilire a impozitului pe terenurile unităţilor agricole coo­peratiste şi pe veniturile agri­cole ale populaţiei, elaborată în urmă cu peste 10 ani, era cores­punzătoare condiţiilor sociale, politice şi economice din acea perioadă. In decursul anilor însă condiţiile existente la data ela­borării legislaţiei respective s-au schimbat. In afară de încheierea cooperativizării agriculturii şi lichidarea exploatării omului de către om la sate, în anii urmă­tori s-au produs modificări can­titative atît ca urmare a investi­ţiilor masive pe care statul le-a finanţat de la buget, cit şi ca urmare a noilor relaţii de pro­ducţie care s-au statornicit şi au devenit dominante. Diversificarea şi specializarea producţiei coo­perativelor agricole cu sprijinul acordat de stat , unităţilor le-au fost puse la dispoziţie sămînţă cu valoare biologică ri­dicată, animale de mare produc­tivitate, însemnate cantităţi de îngrăşăminte chimice (revenind în anul 1967 45 kg substanţă activă la hectar), tractoare şi ma­şini agricole de mare randament, specialişti (27 000 ingineri care şi acum sunt salariaţi de stat etc, etc, care au avut ca urmare creş­terea veniturilor realizate. Dacă ar fi să ne referim numai la sarcina stabilită recent de con­ducerea de partid şi de stat pri­vind creşterea suprafeţelor de teren irigate pînă la 3 milioane de hectare în anul 1975, lucrări a căror valoare se ridică din calculele preliminare la peste 45 miliarde Iei, este suficient pen­tru a ne da seama ce eforturi uriaşe face statul pentru crearea unei baze materiale trainice agri­culturii noastre socialiste, pentru a face ca această ramură de bază a economiei noastre să aducă un aport mai mare la spo­rirea venitului naţional, la creş­terea bunăstării întregului nostru popor. Toate aceste schimbări, care au avut loc în agricultura noastră socialistă, în viaţa ţără­nimii muncitoare, au determinat modificări profunde şi în modul de realizare a veniturilor din agricultură. Una din prevederile recentelor acte normative adoptate de con­ducerea de stat se referă la mo­dul de încadrare a unităţilor agricole socialiste, în func­ţie de care se determină im­pozitul pe hectar. Vechea înca­drare în zone a cooperativelor făcută în anul 1957 pe unităţi administra­tiv-teritoriale (fostele raioane) nu mai corespunde noilor condiţii, diferenţei de potenţial economic la care s-a ajuns între terenurile aparţină­toare diverselor unităţi agricole cooperatiste ce se află în limi­tele aceleiaşi unităţi teritoriale. Datorită modului în care a fost făcută în trecut încadrarea coo­perativelor în zone, cât şi măsu­rilor luate pe linia aplicării me­todelor agrotehnice înaintate, care au influenţat în mod hotă­­rîtor fertilitatea unor terenuri, în stabilirea impozitului la coopera­tivele agricole de producţie apă­reau situaţii cu totul nejustifi­cate din punct de vedere econo­mic. S-a constatat, spre exemplu, că unele cooperative din judeţele Maramureş, Cluj, Hunedoara ş.a. figurau în zone de categoria a II-a şi a IlI-a, în timp ce unele cooperative din judeţele Constan­ţa şi Tulcea figurau în zone de categoria a IV-a şi a V-a, deşi ultimele obţin an de an, la prin­cipalele culturi agricole, produc­ţii medii la hectar mult supe­rioare faţă de primele. Avînd în vedere aceste neajun­suri, noua legislaţie ţine seama de situaţia economică a fiecărei cooperative, stabilindu-se o nouă (Continuare In pag. a lll-a) ATRIBUTELE OLIMPIADELOR PE MESERII Ideea a prins repede şi, ca orice lucru bun, s-a răspîndit cu mare viteză. Am întîlnit-o iniţial la Braşov la Uzina „Trac­torul“, dar se pare că într-o formulă asemănătoare germinase în mai multe locuri. In momentul de faţă cuprindem cu dificultate unităţile economice sau de deservire unde olim­piada şi-a semnat dreptul la existenţa între formele prin care organele U.T.C. urmăresc ridicarea pregătirii profesio­nale a tinerilor. In acest fel vizînd creşterea contribuţiei lor la îndeplinirea sarcinilor de producţie. Interesul cu care tinerii urmăresc desfăşurarea olimpia­delor, stăruinţa pe care o depun în pregătirea pentru diferi­tele faze la care se prezintă constituie cel mai bun indiciu că o asemenea metodă li se potriveşte, spiritul competitiv, specific vîrstei, fiind astfel pus în mişcare. Ziarul nostru a scris în mai multe rînduri despre felul cum se desfăşoară olimpiadele pe meserii în diferite organizaţii U.T.C. din ţară, propunîndu-şi astfel să devină o tribună a experienţei, în curs de cristalizare. Deci nu intenţionăm, ne-am repeta doar, să insistăm asupra utilităţii olimpiadelor. Este însă nimerit să medităm asupra următorului aspect: eficienţa acţiunii în sine este de natură să satisfacă, avînd în vedere şi efortul organizatoric depus ? Cu alte cuvinte, dacă ştim exact ce ne-am propus să rezolvăm, prin organizarea olim­piadelor pe meserii şi aceasta trebuie să ne precizăm de la începutul începutului — ne putem declara şi mulţumiţi de ceea ce izbutim să realizăm ? Rîndurile de faţă sunt sugerate de acţiunile întreprinse la Uzina mecanică din Cimpina, de olimpiada strungarilor organizată aici. Nu întrevedem nimic iniţial, nimic deosebit în sistemul orga­nizatoric conceput drept cadru de desfăşurare olimpiadei strun­garilor. întrecerea a început în luna mai, în secţia mecanică I, ne informează tovarăşa ing. Lucia Voicu, secretara comitetului U.T.C. pe uzină. Concursul a avut doar fază teoretică, deoarece era greu să găsim o probă practică pentru toţi par­ticipanţii. Din cei 20 de concurenţi înscrişi, primii doi, cîştigători, au primit dreptul să ne reprezinte la faza pe oraş. Celelalte lucruri sunt de amă­nunt : s-a întocmit un chestio­nar, pe care juriul l-a folosit în verificarea strungarilor aflaţi în întrecere. Ne reţine totuşi atenţia un lucru : în secţia me­canică I lucrează 65 tineri (în afară de cei de la montaj). De ce doar 20 înscrişi ? — Cum s-a operat selecţia.... ? — Noi am stabilit că la concurs să participe doar cei ce întrunesc anumite condiţii: să-şi îndeplinească planul, să nu fie sub normă, să nu facă re­buturi, să fie disciplinat, să aibă rezultate bune la şcoală dacă este şi la liceul seral. Un moment să revenim la ros­tul concursului: stimularea in­teresului tinerilor pentru pregă­tirea lor profesională, creşterea volumului de cunoştinţe pe care-l posedă. Cui adresăm noi această invitaţie ? După cum reiese, din cele de mai sus, nu colectivului de tineri în ansam­blul său, ci celor care prin cali­tăţile care le au se dovedesc deja a fi muncitori de nădejde. Nimic rău în aceasta dacă n-ar fi eliminaţi complet din cîmpul atenţiei ceilalţi a căror pregă- N. UDROIU (Continuare în pag. a IlI-a) Imagine actuală a oraşului Alba Iulia Dintre cele trei dimensiuni ale materiei, TIMP, SPAŢIU VITEZĂ, nici una nu a sus­citat atîtea comentarii ca no­ţiunea de TIMP. Relaţia din­tre cei trei termeni, respec­­tînd formula fizicii, este a­­ceeaşi pretutindeni şi totdea­una. Dar aspectul uman al ra­portului dintre noi şi oricare dintre termenii formulei este continuu modificabil. Spaţiul, viteza şi mai ales timpul, cu toate că ele sunt măsurabile prin unităţi precise, capătă, în forurile noastre interioare de apreciere, interpretări diverse, subiective. Auzim adesea expresia­­ N-AM TIMP — ca un leit­motiv al preocupărilor noas­tre cotidiene, considerînd fie­care că acest preţios element al vieţii noastre ne aparţine în exclusivitate, că putem sau nu putem să ne folosim de el, că îl avem uneori în cantităţi o­bositoare iar alteori ne lip­seşte cu desăvîrşire. Există perioade din existenţa noas­tră cînd TIMPUL ne bucură, ne dă încredere în noi, îi atri­buim, cu o sublimă inconşti­enţă, toate frumoasele epitete ale viitorului, ale realizărilor noastre, ale împlinirilor­­ sînt, de asemenea, momente cînd TIMPUL se închide după o­­bloanele de nepătruns ale ne­putinţei, ale lipsei de perspec­tivă, cînd ne temem de pu­terea lui, de capacitatea de a ne strînge ca într-o men­ghină insensibilă, zilele, anii, comprimîndu-le, dîndu-le alte dimensiuni, mai mici, mai stin­ghere. Şi totuşi, legile fizicii ac­ceptă acelaşi timp pentru noi toţi, aceleaşi 24 de ore împăr­ţite în cele trei subdiviziuni­­ 8—8—8, conform unui orar nescris al mersului unei zile. Cum se nasc interpretările su­biective, cum reuşim uneori să încărcăm una sau două din acele subdiviziuni cu sensurile grele ale unui timp trăit din plin, sau să le golim, ca pe o clepsidră de nisip, de toate va­lenţele lor ? Pentru fiecare dintre noi, timpul are altă vi­teză şi ciudat, singurul ele­ment stabil, controlabil, obiec­tiv, rămîne spaţiul. Pe ce coor­donate se petrec mutaţiile de valori ale Timpului şi VITE­ZEI cu care el se scurge ? — In primul rînd — în­cepe dialogul meu cu inginer Florica Nicolau de la D.I.F.O.T — fiecare-şi măsoară timpul cu unităţile, şi ele foarte pre­cise, ale activităţii zilnice. Nu este vorba de ceea ce faci con­cret, ore de muncă sau reali­zări vizibile, ci de temperatura specifică a fiecărei zile. In opt ore pline, dense, cu frămîntări creatoare, trecerea timpului devine insesizabilă. îmi plac proiectele la care lucrez, so­luţiile găsite şi uneori mă tem că timpul nu-mi va permite să realizeze tot ce vreau. Cred că aş putea calcula viteza în funcţie de interesul pe care-l manifest față de ceea ce fac. GALINA RADULESCU (Continuare în pag. a Ill-a) Proletari din toate ţările, uniţi-vă! ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST ANUL XXIV, SERIA II, NR. 5971 4 PAGINI — 30 BANI VINERI 2 AUGUST 1968 Coloane argintii... (Combinatul petroch­imic-Pitești) n început construcţia şantierului naval şi a noului port —Orşova Două evenimente vin să consemneze via activitate ce se desfăşoară în aceste zile în noul oraş du­nărean Orşova. Este vorba­­de începerea construcţiei şantieru­lui naval şi contura­rea brîului de be­ton al cheiului nou­lui port care se va întinde pe o lungime de 500 m. Şantierul naval va avea o hală de reparaţii cu o supra­faţă de peste 2 000 mp, o cală de ridicare şi lansare a navelor, o centrală termică, fabrica de piese de schimb pentru diver­se tipuri de nave etc. Capacitatea noului şantier va fi­­de două ori mai mare decit a celui din vechiul o­­raş. Aici se vor face reparaţii capitale, me­dii şi curente la toa­te tipurile de nave fluviale. Proiectele prevăd ca ambele obiective să fie terminate pînă la finele anului viitor. (Agerpres) NOI SPATII PENTRU INVĂŢĂMÎNIUL SUPERIOR O dată cu deschiderea noului an şcolar pentru învăţămintul superior vor fi date în folosinţă spaţii noi totalizînd peste 55 700 m.p. Printre acestea sunt pavilionul cu 7 nivele al Acade­miei de Ştiinţe Economice, o nouă aripă a Institutului de arhi­tectură din Bucureşti, noile clădiri pentru Institutul agronomic din Iaşi ş. a. .. Cele peste 212 milioane lei alocate în acest an pentru construc­­ţiile universitare de­ 1,5 ori mai mult decît în anul 1967, sunt utili­zate, de asemenea, pentru ridicarea de cămine şi cantine în cen­trele universitare Bucureşti, Cluj, Timişoara, Iaşi, Craiova Bacău, Suceava ş.a. MANUALUL ŞCOLAR DE LA EDITURĂ, LA PUPITRUL ELEVULUI Nu mai este nevoie sa subliniem importanţa covîrşitoare a livrării în termen a manualelor şcolare. In acest domeniu nu se pot elabora formulări de tipul: „...majoritatea manua­lelor şcolare vor fi gata...“, căci — după opinia noastră — dacă un singur elev îşi găseşte la 15 septembrie pupitrul gol, putem spune că acei cărora le-a revenit această datorie nu şi-au îndeplinit-o pină la capăt Am întreprins un raid anchetă în jurul datei de 31 iulie, cînd, teoretic, ar fi trebuit ca procesul tipăririi manualelor şcolare să fi fost terminat. O primă constatare: ca şi în anii trecuţi, vor fi titluri care nu se vor găsi pe pupitre la data fixată. Am mers pe firul elaborării manualelor şcolare încercînd si­ surprindem cîteva din avatarurile care amină an de an elogiile pe care am vrea să le aducem celor care pun totuşi suflet în această problemă. Intîiul popas l-am fă­cut la Editura didactică şi peda­gogică. Redactorul şef — Mihai Roman — ne-a dat la fiecare în­trebare un răspuns stereotip: „Manualele şcolare vor fi gata la timp“ — evitînd astfel o eventua­lă discuţie în care l-am fi rugat să ne justifice o serie de fapte ce ar fi distonat cu afirmaţia sa ca­tegorică. Pentru că investigaţiile noastre ne-au convins că lucru­rile nu stau deloc aşa. Tovarăşul Mircea Rotman, di­rectorul comercial al Combinatu­lui poligrafic „Casa Scînteii“, ne-a înfăţişat o situaţie mai puţin plă­cută. Datorită nerespectării de către Editură a termenului de 31 martie — dată la care manuscri­sele tuturor titlurilor trebuiau să fie predate Combinatului — o serie de manuale se află încă în lucru. In această situaţie se gă­sesc : Chimia pentru clasa a XlI-a ; Agricultura pentru clasa a VII- a; Istoria pentru clasa a VIII- a şi Istoria pentru clasa a OCTAVIAN URSULESCU SABINA CARAUŞU (Continuare în pag. a II-a) Mentorii Foto: C. CONSTANTIN ESTE NECESARĂ REVIZUIREA REGUL­imil­or DE ORGANIZARE A TEATRELOR POPULARE? întrebarea de mai sus ne-am pus-o şi noi ca, şi interlocuto­rii noştri, componenţi ai tru­pei teatrului popular şi acti­viştii culturali din oraşul Rm. Vîlcea, pornind de la funcţia pe care această „formă supe­rioară de organizare a activi­tăţii artistice de amatoriz o are în cadrul mişcării culturale de masă. Teatrele populare con­tribuie, în măsura posibilităţi­lor pe care le au, la educarea maselor din punct de vedere ideologic şi artistic, suplinind sau completînd activitatea tea­trelor profesioniste. Ca și aces­tea din urmă, teatrele populare au stagiune permanentă, cu un plan de spectacole destul de dezvoltat, cu obligativitatea unui număr de 3—4 premiere pe stagiune. Săptămînal tre­buie să prezinte 1—2 specta­cole la sediu și 1—2 spectacole lunar, în deplasare. Dar ra­­portînd munca acestora ca vo­lum şi eficienţă, condiţii de desfăşurare etc., la aceleaşi corespondenţe ale teatrelor profesioniste constatăm o mare diferenţă în acordarea prero­gativelor unora faţă de cele­lalte. Spre deosebire de tea­trele profesioniste, care pri­mesc importante dotaţii de la stat şi au un mare număr de salariaţi, toată activitatea tea­trelor populare se face prin voluntariat şi fond extrabuge­tar. Montarea spectacolelor necesită însă anumite cheltu­ieli, deloc neglijabile (costu­maţie, decor) care nu pot fi acoperite întotdeauna din în­casări. Greutăţi mari sunt în pri­vinţa regiei. Aşa cum remarca tov. Tică Dumitrescu, un ac­­tor oricît ar fi de bun, nu te poate ajuta ca un regizor de primă mină. Iar un astfel de regizor nu poate fi „prins“ ori de cite ori ai nevoie, regula­mentul dînd dreptul doar la plata unei singure deplasări şi nimic altceva. Dar pentru re­alizarea spectacolului sunt ne­cesare mai multe repetiţii.­­ Co­misiile care vin de la Casa cen­trală a creaţiei sunt la fel de pretenţioase şi exigente ca şi cu teatrele de stat Deplasările în teren se fac cu maşinile I.R.T.A. Pentru transportul de­corului ne taxează cîte 500-600 de lei, dar la spectacol abia încasăm în jurul a 1000 lei. Fondurile pe care teatrele populare le obţin din specta­cole intră în bugetul casei de cultură. Din aceste fonduri se V. R. (Continuare în pag. a II-a)

Next