Scînteia Tineretului, martie 1970 (Anul 26, nr. 6466-6491)
1970-03-02 / nr. 6466
„SCâNTEIA TINERETULUI“ pag. 2 ARTICOLE — INFORMAȚII LUNI 2 MAR 1970 O manifestare care va deveni tradiţională Duminică, 1 martie 1970, a avut loc, în sala de recepţie a Casei de cultură a studenţilor din Cluj, vernisajul primului Salon naţional studenţesc de artă fotografică. Această manifestare iniţiată pentru prima oară în ţara noastră, de către Consiliul Uniunii Asociaţiilor Studenţeşti din Cluj şi Casa de cultură a studenţilor a avut un larg ecou în rîndul studenţilor, care s-a concretizat atît prin numărul mare de fotografii şi diapozitive trimise pe adresa organizatorilor, cît şi prin calitatea exponatelor. Pînă la 20 ianuarie 1970 studenţii de la cursurile de zi şi serale au trimis 500 de fotografii şi 150 de diapozitive, reprezentînd portrete, aspecte din peisajul patriei, din activitatea profesională, culturală, turistică, sportivă şi distractivă a studenţilor. După deliberări, au fost oprite în concurs 127 de fotografii albnegru, 4 fotografii color şi 34 de diapozitive color. Juriul a acordat premii şi menţiuni pentru cele mai reuşite lucrări, dintre care menţionăm : „Prioritate" de Emilian Urse, din Bucureşti (premiul I), „Linişte" de Vasile Antal din Cluj, (premiul II); „Din umbră“ de Gheorghe Pop din Timişoara, (premiul III) , pentru fotografiile alb-negru ; „Ecou" de Mircea Albu din Cluj, pentru fotografii-color; „Coloana" şi „Răsărit de soare" ale studenţilor Aurelian Sima şi Bela Marton din Cluj pentru diapozitive color. Cu prilejul vernisajului, sîmbătă 28 februarie a avut loc un colocviu privind „Probleme actuale ale tehnicii şi artei fotografice" , cu participarea unor specialişti şi concurenţi din centrele universitare. VIOREL CIOBANU Informarea ştiinţifică 1 7 (Urmare din pag. I) rea traseelor informaţionale. — Cum va ajuta noul sistem procesul de cercetare ştiinţifică ? — Informaţia constituie o condiţie „sine qua non“ în desfăşurarea unei cercetări ştiinţifice valabile, competitive pe plan mondial. Datorită noului sistem se vor înlătura îndeosebi eforturile de cercetare inutile, „paradoxale“, care duc la descoperirea unor lucruri deja realizate. Indirect, existența sistemului, prin centrele sale pe ramură, va conduce la întărirea legăturii dintre ministere, întreprinderile producătoare şi institutele de cercetare respective. Din întărirea centrelor pe ramură mai rezultă o altă consecinţă pozitivă : va fi încurajată mult mai consistent activitatea specialiştilor şi cercetătorilor, spiritul de iniţiativă, „noutatea“ în general, pe care Institutul naţional va avea sarcina — dacă se poate spune aşa — să o „patroneze“ şi să o valorifice la maximum. — V-am ruga să ne vorbiţi, în încheiere, despre actualitatea şi importanţa transferului internaţional de informaţii, despre posibilitatea ca ţara noastră să fie integrată în acest circuit. Evident, astăzi doar un sistem de informare adecvat dotat cu o bază materială modernă (care nu se poate asigura decât în aceste condiţii), poate întreţine un schimb de informaţii „viu“, util cu celelalte ţări. De aceea, organizarea sa este o condiţie pentru afilierea ţării noastre la sisteme internaţionale de informaţii, cum sunt sistemul informaţional al ţărilor C.A.E.R. şi Sistemul Mondial de Transmitere a Informaţiilor, care este în curs de organizare sub egida U.N.E.S.C.O. şi a Consiliului Internaţional al Uniunii Ştiinţifice. (Urmare din pag. I) preocupărilor tuturor categoriilor de tineri, a cerinţelor pe care profesia, vîrsta, nivelul lor de pregătire le reclamă. Apare de o mare însemnătate intensificarea muncii culturale la nivelul organizaţiilor şi grupelor U.T.C., sporirea preocupărilor organizaţiilor U.T.C. şi cadrelor de conducere ale acestora faţă de cerinţele fiecărui tînăr, faţă de nevoile lui culturale şi spirituale. Nu peste tot s-a înţeles în suficientă măsură necesitatea organizării tuturor acţiunilor culturale cu mijloacele şi posibilităţile specifice fiecărei organizaţii în parte, ale fiecărei categorii de tineret. In această direcţie, din dezbaterile plenarei a reieşit că acolo unde lipseşte atitudinea activă faţă de cultură, acolo unde cunoaşterea concretă a cerinţelor tinerilor este ignorată, organizaţiile se cantonează în activităţi mărunte, lipsite de rezonanţă, formale. Deşi o serie de manifestări de amploare (festivaluri, concursuri etc.) au contribuit la obţinerea unei experienţe pozitive, ele nu rezolvă atragerea tuturor membrilor organizaţiile U.T.C. la o activitate concretă şi continuă nu se pot substitui muncii perseverente, migăloase, lipsită de spectaculozitate ,dar singura capabilă să facă din fiecare tînăr un cititor pasionat, un statornic şi exigent prieten al sălilor de spectacole, concerte şi expoziţii. Organizaţiile U.T.C. din şcoli şi facultăţi sunt datoare să conceapă toate acţiunile întreprinse pe această linie astfel încît ele să cultive pasiunea pentru studiu, pentru învăţătură a elevilor şi studenţilor ; în fabrici, uzine, unităţi agricole, activitatea cultural-educativă de masă trebuie să răspundă mai direct dezideratului antrenării la muncă a tuturor tinerilor. Plenara a constatat că numeroase organizaţii nu au găsit încă mijloacele necesare pentru atragerea masei de tineri în circuitul activităţilor cultural-educative şi că, pe de altă parte, în însuşi acest circuit, în programele caselor de cultură, ale cluburilor tineretului, persistă încă fenomene de inadecvare la cerinţele reale ale vieţii. în aceste instituţii, intervenţia organizaţiei de tineret ar trebui să se facă mai des şi mai pregnant simţită, pentru a contribui la orientarea corespunzătoare a conţinutului activităţilor ce se desfăşoară aici. De un sprijin deosebit din partea organizaţiilor U.T.C. de la sate ar trebui să se bucure activităţile ce au foc la căminele culturale. Posibilităţile oferite de ele sunt folosite însă insuficient , trebuie depusă încă o muncă stăruitoare la toate nivelele organizaţiei U.T.C. penru transformarea tuturor căminelor în adevărate case de cultură ale satului socialist. Există însă, din păcate, locuri în care căminele culturale nu satisfac nici pe departe cerinţele din ce în ce mai evoluate, disponibilităţile tot mai largi pentru cultură, artă, ştiinţă, tehnică ale tineretului din sate, nu exprimă cu nimic existenţa în sat a unui număr considerabil sporit de intelectuali şi specialişti cu calificare medie, au un aspect neîngrijit, şi este de neacceptat ca tinerii, membrii organizaţiei U.T.C. să stea cu braţele încrucişate, să contemple cu pasivitate lipsa de activitate şi chiar deradarea fizică a acestor lăcaşuri de cultură. O serie de experienţe fructuoase s-au revelat în domeniul activităţii artistice şi distractive, în care s-a manifestat poate cel mai larg iniţiativa comitetelor judeţene, municipale şi orăşeneşti, a organizaţiilor U.T.C. Plenara a precizat însă, pe bună dreptate, că mişcarea artistică a tineretului nu poate fi concepută ca o activitate în sine, desprinsă de finalitatea educativă a întregii activităţi a organizaţiei noastre. Este profund greşită concepţia, care se face simţită în activitatea unor organe şi organizaţii U.T.C., că obiectivele majore ale educaţiei patriotice, etice sau estetice revin numai unor conferinţe sau simpozioane, in timp ce activităţii artistice şi distractive i se atribuie exclusiv funcţia de divertisment sau de descoperire a unor talente. Furate de goana după rezultate cu orice preţ, după distincţii şi evidenţieri, multe organizaţii absolutizează această latură a activităţii lor, ignorîndu-i funcţia esenţială : formarea multilaterală a conştiinţei şi personalităţii tinerilor. In acest sens, nu se acordă suficientă atenţie conţinutului muncii artistice, ideilor cărora trebuie să slujească repertoriului formaţiilor de amatori. Caracterul sporadic al activităţii multor formaţii artistice de amatori arată tocmai această excesivă preocupare de ilustrare competiţională în dauna consecvenţei cu care ar trebui să contribuie la formarea moral-politică a tineretului, la cultivarea valorilor sigure şi durabile. Plenara a scos în evidenţă necesitatea îmbunătăţirii calităţii, operativităţii şi permanenţei colaborării dintre organizaţia de tineret şi celelate foruri răspunzătoare de educaţia tinerei generaţii. A fost socotită pe drept cuvînt, o tendinţă negativă conceperea „sectaristă" a unor acţiuni culturale lipsite de forţa pe care le-o pot da conlucrarea organizaţiilor U.T.C. cu celelalte organizaţii obşteşti şi instituţii de cultură. Paralelismele, lipsa de colaborare sunt dăunătoare şi duc, în ultimă analiză, la folosirea insuficientă a bazei materiale a culturii. Trebuie înţeles, o dată pentru totdeauna, că toate casele de cultură, căminele culturale, sălile de distracţie cu întreaga lor dotare constituie o bază materială ce se cere a fi integral valorificată, utilizată, indiferent de stricta lor apartenenţă. E evident că această bază, nu peste tot suficient de largă, poate fi încă îmbogăţită apelîndu-se la inventivitatea şi spiritul de iniţiativă al tinerilor, a căror contribuţie în această privinţă nu a fost suficient valorificată. Subliniind necesitatea unei activităţi cultural-artistice de maximă eficienţă, care să aibă în centrul ei obiectivele fundamentale ale muncii Uniunii Tineretului Comunist — educarea tinerei generaţii in spiritul înaltelor idealuri ale societăţii noastre, al patriotismului şi al internaţionalismului socialist, formarea şi dezvoltarea conştiinţei socialiste, stimularea iniţiativei creatoare, a dragostei de muncă, crearea receptivităţii faţă de valorile ştiinţei, culturii şi artei, creşterea exigenţei şi a spiritului de discernămînt în aprecierea şi însuşirea lor — plenara C.C. al U.T.C. a relevat că pentru atingerea acestor obiective de mare importanţă conducerile organizaţiilor U.T.C. au datoria să acţioneze cu perseverenţă şi inventivitate în formele cele mai adecvate cerinţelor diverselor categorii de tineri, utilizînd cu maximum de eficienţă toată gama de mijloace de care dispun. Comitetele judeţene U.T.C. trebuie să asigure o temeinică instruire cadrelor care lucrează în domeniul culturii, întregului activ, să ia toate măsurile necesare deplasării centrului de greutate al activităţii culturalartistice la nivelul organizaţiilor şi grupelor U.T.C. Activitatea culturală a organizaţiei noastre înseamnă un instrument de o reală forţă de înrâurire, de formare şi modelare a conştiinţei, a caracterelor, în spiritul întregii munci de educaţie comunistă desfăşurată în întreaga noastră societate. Răspunzînd cu cinste sarcinilor încredinţate de partid, organizaţiile U.T.C. au datoria de a contribui şi pe această cale la formarea ţintii tineret cu mare dragoste de muncă, devotat idealurilor societăţii noastre socialiste, înzestrat cu acele calităţi morale şi spirituale ce-i consolidează demnitatea de a se şti un factor de progres al României socialiste. INSTRUMENT DE EDUCARE mai minim. (Urmare din pag. I) că se conturau încă din momentul în care prima obligaţie a tînărului muncitor de azi era să-şi însuşească — teoretic şi practic — meseria. — Deşi avem obligaţia să le asigurăm dulapuri de scule — ne mărturiseşte maistrul Stelian Petrescu — acest lucru nu este însă la ora actuală în întregime realizat... Aşa stînd lucrurile, proaspătul angajat a trebuit să apeleze la bunăvoinţa unui coleg de muncă pentru a-i acorda o parte din dulapul pe care-l deţine. De cele mai multe ori, însă, tînărul este obligat să apeleze direct la magazie. Dar şi aici... — Lucrez de o săptămînă la un lot de o sută de piese, bucşe - planice, ne spune tînărul Ion Ioniţă. în prima zi, mi-a lipsit un spital de „zece“, a doua zi, găsindu-1, mi-a trebuit o mandrină, a treia zi o freză. Dar la magazie nu erau. Acelaşi interlocutor ne informează că mai am încă de aproape trei săptămîni de executat niște repere. N-am putut să le fac întrucît mi-a lipsit un cuțit special cu rază. — Trei zile la rînd — relevă Ion Iorga — a trebuit să umblu pînă să mi se elibereze un cuțit de care aveam neapărată nevoie încă din prima zi. Exemplele de acest fel pot continua. Conţinutul lor, cu foarte mici modificări, este identic în toate cazurile celor 35 de tineri rămaşi sub normă. Iată aşadar că pe fondul insuficientei pregătiri profesionale s-a grefat artificial elementul Reasigurării cu scule, dispozitive şi verificatoare. Semnificativă ni se pare în același context nedumerirea unuia din tinerii cu care stăm de vorbă. — De ce, dacă, într-adevăr, nu există scule, atunci cînd la numai cîteva minute după ce le solicitasem eu și-mi fuseseră refuzate, pentru altcineva se găsesc ? Ce-i drept o astfel de argumentare ar putea fi pusă sub semnul întrebării, ar putea fi interpretată drept tendenţioasă. Cum însă o găsim şi într-un studiu analitic şi fundamentat efectuat de comitetul U.T.C. coordonator, studiu ce-şi propunea şi a reuşit să facă o investigaţie asupra condiţiilor de muncă şi viaţă ale tinerilor, adevărul ei este în afara oricăror bănuieli. După cum la fel de cert este — şi reglorul Nicolae Bălan, secretarul comitetului U.T.C. de la secţia 1 prelucrări mecanice ţine să ne confirme — că în acest atelier se practică nu arareori repartizarea lucrărilor „după ochi“ prin care o serie de tineri, cu deosebire noii angajaţi sunt în mod vădit nedreptăţiţi. Aşa se explică în mare parte şi salariile în jurul sumei de 200—300 lei pe care le-au încasat la sfîrşit de lună tinerii de care vorbeam. „ Dacă n-ar fi fost cei 47 de elevi ai şcolii profesionale angajaţi la strungăria uşoară — declară cu seninătate maistrul Stelian Petrescu — s-ar fi înregistrat o îndeplinire medie anuală de normă de 114 la sută. Aşa însă normele s-au realizat doar în proporţie de 81 la sută. ...Dacă practica în producţie a ucenicilor s-ar fi făcut în condiţii normale, adăugăm noi, dacă uzina s-ar îngriji să pună la dispoziţia tinerilor tot ce le este necesar pentru desfăşurarea în bune condiţii a activităţii, dacă repartizarea lucrărilor s-ar face în mod echitabil, dacă asistenţa tehnică ar fi corespunzătoare, atunci fără nici o îndoială neîndeplinirile de normă nu ar exista. „Educaţia copilului în faţa progresului ştiinţei şi tehnicii contemporane“ Înscriindu-se în cadrul manifestărilor ce vor avea loc în 1970 sub auspiciile „Anului internaţional al educaţiei“ conferinţa reprezintă o iniţiativă a Organizaţiei Naţionale a Pionierilor din ţara noastră. Ea va avea loc între 20—27 iulie, reunind delegaţi din peste 40 de ţări cît şi o serie de reprezentanţi ai unor organisme internaţionale specializate. In cadrul unei conferinţe de presă ţinute la Casa Ziariştilor, tovarăşul conf. dr. Virgil Radulian — preşedinte al Consiliului Naţional al Organizaţiei Pionierilor, adjunct al ministrului învăţămîntului , a oferit o serie de detalii. Se preconizează ca lucrările conferinţei să se desfăşoare în şedinţe plenare pe baza rapoartelor prezentate de delegaţi. Din partea ţării noastre vor fi prezentate trei rapoarte principale. Cu prilejul Conferinţei va fi deschisă şi o expoziţie internaţională cuprinzînd crea Conferinţe internaţional ţii tehnice ale copiilor şi elevilor. Ea va fi organizată în două părţi distincte, una cuprinzînd lucrările premiate la expoziţiile ce vor avea loc în toate judeţele, în cadrul celei de a Ill-a ediţii a concursului „Minitehnicus“, şi o alta incluzînd exponatele din celelalte ţări (circa 10—15 pentru fiecare ţară participantă). Expoziţia va cuprinde trei secţiuni: 1. electrotehnică, electronică, radiotehnică, automatizare, cibernetică; 2. modele aero-navale şi automobile, motoare de rachete ; 3. orice alte lucrări de utilitate practică, jucării mecanice etc. Intre 20 şi 24 iulie participanţii la conferinţă vor vizita taberele organizate în ţara noastră pe genuri de activităţi tehnico-ştiinţifice. Precedînd această manifestare internaţională, în zilele de 13 şi 14 aprilie va avea loc un simpozion naţional cu tema „Copiii şi progresul tehnicoştiinţific contemporan“, la care şi-au anunţat deja participarea peste 80 de cercetători. A. B. DOLJ CLUB DE NOUTĂŢI TEHNICOŞTIINŢIFICE In comuna Caraula din judeţul Dolj a luat fiinţă Clubul noutăţilor tehnico-ştiinţifice. Conceput ca un cerc de dezbatere pe probleme din diferite domenii: medicină, agronomie, literatură, istorie, artă, clubul reuneşte intelectuali de diferite profesii din comună, care, de două ori pe lună, organizează întîlniri tematice pe probleme specifice domeniului lor de activitate. La discuţii participă şi numeroşi tineri cooperatori din comună. M. C. In Ţara Vrancei, Spiritul creator al naturii a zăbovit pare mai mult. Frumuseţea peisajului imprimă puritate şi trăinicie,în bazinele forestiere mărginite de apele Nărujei, Putnei, Suşiţei şi Milcovului aurului verde i se deschid noi drumuri spre noi întruchipări. Alte puncte de lucru au apărut de curind. Ele poartă nume de rezonanţă unică : Zarna, Zboina sau Moroianu. Tineri şi vîrstnici mînuiesc fierăstraie mecanice sau manevrează tractoare, pe cînd sus, deasupra cuptoarelor, funicularele aleargă încărcate cu aur verde. Interlocutorul nostru, directorul unităţii de exploatare şi industrializare a lemnului din Focşani, ne asigură că mijloacele tehnice care au intrat anul acesta în dotarea şantierelor forestiere vor contribui la creşterea indicelui de mecanizare a lucirilor cu peste doi la sută faţă de 1969. Despre tineri nu are decit cuvinte de laudă. Argumentele sunt cuprinse în cele peste 60 000 m.c. de masă lemnoasă care a luat deja calea valorificării superioare. I. C. VRANCEA AUft VERDE VII. GRĂDIŞTE E ora 6 şi jumătate şi noi suntem în autobuz. De aproape trei săptămîni filmăm fără întrerupere la Grădişte, pe malul Argeşului. De obicei în autobuzul nostru se rîde în permanenţă dar de vreo săptămînă nu mai rîde nimeni. Nu mai are putere nimeni nici să vorbească. Toţi băieţii dorm în autobuz şi cînd ajung la locul de filmare se îndreaptă ca nişte roboţi spre caii lor. E sfîrşit de iulie şi Argeşul frige. Dacă laşi 5 minute casca şi sabia jos, nu mai poţi pune mina pe ele. Trebuie să le stropeşti cu apă. Îmi aduc aminte de aceste trei săptămîni ca prin ceaţă, ca despre nişte lucruri care nu mi s-au întâmplat mie. A fost o muncă salahorică. Foarte puţini băieţi au scăpat de la Grădişte fără crestături de sabie. „Grădişte“a fost ultimul examen de cascadorie. Ca să ai o oarecare experienţă în cascadorie trebuie să faci cel puţin 10 filme sats,să prinzi un „Grădişte" Tot cam în perioada aceea a început procesul de formare al cascadorilor ca familie. Sunt familii în care înţelegerea domneşte în permanenţă şi altele în care cearta este un lucru la ordinea zilei. Familia noastră, a cascadorilor, este o familie tare zbuciumată şi bîntuită de atîtea idei şi păreri cite capete există dar e totuşi o familie şi încă o familie destul de unită. L-am văzut o dată pe Mîrza care de-abia se certase cu un alt băiat intrînd înapoi într-o casă cuprinsă de flăcări că i se păruse că celălalt nu apucase să iasă. Casa se mai finea de vînt, că pereții se prăbuşiseră. 15 „PĂSĂRI ŞI OGA“ Activitatea revoluţionară, mişcarea de rezistenţă antifascistă constituie teme preferate ale cineaştilor bulgari. Filme precum : „Voci în insulă", „Tutunul", „Ţar şi general“, „Stolul captiv", „Am fost tineri“ înscriinduse printre cele mai bune realizări. Ultimul, inspirat din lupta ilegală a tineretului comunist e poate cea mai de seamă realizare a cinematografiei bulgare. Pe o temă asemănătoare acesteia, tînărul regizor Gheorghi Stoianov, după ce absolvă la Paris IDHEC-ul, îşi realizează filmul-poem „Păsări şi ogari". Acţiunea filmului e o ilustrare a comentariului unuia dintre eroi, din cei care în metafora filmului fac parte dintre „păsări“ — adolescenţii grupului antifascist ce cade în lupta inegală cu „ogarii“ — poliţia, armata, autorităţile civile, toate forţele opresive ale regimului fascist Tinerii parcurg dramaticul drum de la revolta spontană la acţiunea organizată în datele unui subiect filmic structurat pe formula modernă a întoarcerii în timp cu secvenţe gradate alternativ de poezie sau de epic tradiţional. Există chiar un „abuz" de poezie care, spre final, devine obositor, rămînînd un frumos dar nefuncţional exerciţiu de stil. începutul, acea „Introducere" în mediul micului oraş provincial, în primii ani ai celui de al doilea război mondial, rămîne o promisiune pe care în întregul său filmul lui Stoianov o uită, furat — după cum aminteam — de viziunea unei poezii cinematografice în sine. E de fapt în această manieră principalul punct de răscruce al filmului modern care redescoperă imaginea cu o fascinaţie adeseori „paralizantă". Şi e cu atît mai trist cu cît, e şi cazul acestui film, „abuzul" se face în dauna unui subiect generos care avea toate datele autenticei poezii epice. Oricum, „Păsări şi ogari" a vrut să nu semene cu „Am fost tineri" — tema şi subiectele lor fiind mult asemănătoare — şi, parţial, a reuşit. Există aici originalitatea unei vehemente satire la adresa filistinismului burghez. Secvenţele procesului, cu discursul tîmp al unui procuror, sînt exemplare în acest sens. Un autentic recital pe care-l susţine actorul Konstantin Koţev, unul dintre cei mai buni interpreţi ai filmului bulgar, cunoscut spectatorilor noştri din „Inspectorul şi noaptea", „Prima lecţie", „Drumuri" etc. „Păsări şi ogari" se înscrie în „tradiţia" filmelor debut unde regizorii întrec întotdeauna măsura, oferindu-ne de toate, nerăbdători să-şi demonstreze talentul, să-şi certifice realele lor predispoziţii pentru toate genurile cinematografice, urmînd ca la al doilea sau al treilea film să-și găsească drumul. TUDOR STANESCU Cadru din film Cascadorii s-au format şi s-au unit şi în lupta surdă pe care o duc în permanenţă cu oameniii care nu înţeleg de ce marea majoritate a cascadorilor care ar putea să muncească în orice altă meserie, fac cascadorie. Grecu Sofronie, un băiat bun şi muncitor, intrase într-un cerc de hippy şi-şi lăsase părul extraordinar de lung. Purta mărgele la git şi brăţări. — Măi Grecule. N-am nimic cu părul sau cu mărgelele tale. N-am nimic nici cu hippy şi aş purta şi eu părul lung că-mi stă bine, dar tu nu vezi că toţi pletoşii şi toţi pierde-vară care vînd bilete la suprapreţ la cinematograf zic că’s cascadori ? — Atunci tu cum vrei să te deosebeşti de ei ? — Eu mă deosebesc oricum de ei. — Da, Grecule. Tu ştii să cazi de pe cal, tu eşti un om muncitor, pe tine nu te aude nimeni vorbind decit încet şi nu te cerţi cu nimeni, dar oricine te poate întreba dacă n-ai un bilet în plus gîndindu-se că ai vreo douăzeci. Băieţi ! Să se tundă sau poate rămîne aşa ? — Să se tundă ! — Te tunzi, Grecule. Nu şcolăreşte dar măcar dl Beatles-ii, ce mama dracului! — Zău, Grecule, că și eu aş vrea să mă pot îmbrăca oricum, dar prea ne bagă toată lumea în aceeași oală cu toate haimanalele. Intr-o zi eram la coadă la un cinematograf și am intrat în vorbă cu un tip ca să treacă timpul mai repede. M-a întrebat ce meserie am și eu i-am spus o meserie oarecare. El mi-a spus că e cascador Și încă o jumătate de oră mi-a povestit ce treburi formidabile fac ei la „Buftea". Îmi vorbea ceva si de niste avioane. In „Buftea" în afară de un corp de avion fără aripi n-am văzut ceva care ar putea zbura. Trei sferturi din cei ce bat fără rost bulevardele spun că-s cascadori. O parte din ei au făcut figuraţie sau au cărat sacul cu echipamentul de protecţie al vreunui cascador. AUREL GRUŞEVSCHI (VA URMA) 16 GALAŢI Consfătuire cu tinerii medici de la sate La Galaţi a avut loc ieri o consfătuire cu tinerii medici de la sate, absolvenţi ai institutelor medico-farmaceutice din anul 1969, care îşi desfăşoară activitatea în unităţile sanitare din judeţ. Consfătuirea a fost organizată de biroul Comitetului Judeţean de partid Tinerii medici şi cadrele cu munci de răspundere din reţeaua sanitară au prezentat informări despre problemele medicale şi organizatorice întîlnite în activitatea de circumscripţie şi dispensare, au făcut numeroase propuneri pentru îmbunătăţirea asistenţei medicale, a propriilor condiţii de muncă şi de viaţă, în încheierea consfătuirii a luat cuvîntul tovarăşul Constantin Dăscălescu, prim secretar al Comitetului Judeţean de partid, preşedintele Consiliului popular judeţean. I. CHIRIC LUNI, 2 MARTIE 1970 © 18,00 Zilele lui Martie 1945. Mărturii — emisiune pentru tineret • 18,30 Muzică la xilofon, interpretată de Nicolae Albulescu © 18,40 Actualitatea în economie : Contractul în acţiune © 19,00 Telejurnalul de seară © 19,20 Dansuri populare interpretate de un grup de dansatori ai Ansamblului „Nicolae Bălcescu“ © 19,30 Reportaj-anchetă. Imaginaţia obligă la imaginaţie © • 20,00 Reflector • 20,10 Anunţuri — Publicitate © 20,15 Roman foileton : „Mîndrie şi prejudecată“ (V) © 20,45 Mîine, ediţia a IlI-a a Concursului şi Festivalului internaţional de muzică uşoară Braşov — România 1970 * 21,00 Campionatul mondial de hochei — grupa B : România- S.U.A. (repriza a III-a). Transmisiune directă de la patinoarul ,,23 August“ din Capitală * 21.45 Agenda politică de Eugen Mândrie • 21.55 Actualităţi muzicale • 22.25 Telejurnalul de noapte 6 22,35 Scena. Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra“ — reportaj monografic. Adolescenţă (Urmare din pag. I) unor personalităţi în formare. Aud adesea din partea celor mai vîrstnici, părinţi sau educatori, reproşuri făcute celor care iubesc prea mult muzica beat, minijupul, dansul, care sunt capabili să comenteze ceasuri întregi ultima melodie a Beatles-ilor sau un roman poliţist. De undeva, din rigiditatea şi poate inerţia celor intraţi adine în viaţă, aceste reproşuri devin răuvoitoare prin lipsa lor de adevăr. Cînd s-a auzit de adolescentul acela — minune de la Bistriţa-Năsăud —care a cucerit, prin cunoştinţele sale de fizică, un senat de academicieni, unii au exclamat: dar este o excepţie atît e de matur şi de serios la 18 ani ? Glumind s-ar putea spune că este o excepţie care confirmă regula şi că maturitatea, seriozitatea adolescenţilor este acum, mai mult decit altă dată, un adevăr. Preocupaţi în realitate de destinele lumii, ca atîtea alte generaţii dinaintea lor, ei nu se opresc în a-şi pune doar aceste probleme ci încearcă, vor, caută soluţii, rezolvări, între întrebarea „ce este o floare ?“ şi aceasta : „înaintînd în domeniul ştiinţific, în tehnică, credeţi că riscăm să ne pierdem sensibilitatea specific omenească ?“ există, de fapt, o legătură emoţională cre o circumscrie universul adolesc.Fitm datelor lor iniţiale, cunoscute din psihologie, dar şi altora, încă greu de discernut sau de acceptat. Este un profund gest de responsabilitate umană să scormoneşti viitorul nu cu iluzii şi cu romantisme ieftine ci cu maturitatea unor elemente pe care ţi le oferă realitatea înconjurătoare. Este un gest de candoare şi frumuseţe sufletească să notezi la rubrica „cel mai frumos cuvînt“ : om, iubire, speranţă sau fericire, sau, sintetic, viaţă. Este o dovadă de curiozitate şi de multilateralitate a gusturilor să discuţi despre Beethoven, despre Hemingway, despre moda ideală pentru tineri şi despre formaţia beat preferată sau despre Ursula Andrews. Nu au nimic adolescenţii din schematismul cu care îi judecăm adesea. Ei ies din schemă nu numai cu faptele lor rele, neconforme normelor stabilite, ci mai ales cu cele bune, cu gîndurile lor de mare profunzime şi limpezime, cu marea lor încredere în ei, în viitor, şi mai ales în cei maturi. Căci numai o deosebită încredere în oameni îţi dă curajul să gîndeşti frumos, să speri şi să te preocupi de întinderea universului uman. Puterea de convingere, de argumentare a adolescenţilor este nesfîrşită. Şi ce minunată este conştiinţa acestei puteri ! „Nu peste mult timp, — scrie, în ultimele pagini, Simona Colobicchio — voi spune cu părere de rău şi lacrimi în ochi: adio, adolescenţă! Ai fost fermecătoare şi m-ai învăţat multe. M-ai învăţat că viaţa e frumoasă şi trebuie trăită. Mulţumesc, adolescenţă !“. ÎN SPATELE ZIŞILOR (Urmare din pag. I) produce în ochii celor care, precauţi, nu vor să se expună confuziilor nici ca emiţători, nici ca ingureitatori. De aici credinţa atîtora, mai ales din tînăra generaţie, că o mină bine păzită, că un tonus redus al gesturilor îî fereşte — „ca va“ ! — de jalnica postură a sentimentalismului demagogic E bine, e foarte bine, cu singura condiţie ca in spatele irişilor noştri severi să conservăm tot timpul nişte Carpaţi plini de zăpezi şi gînduri.