Scînteia Tineretului, octombrie 1970 (Anul 26, nr. 6646-6672)
1970-10-14 / nr. 6657
SOSIREA PREŞEDINTELUI CONSILIULUI DE STAT, NICOLAE CEAUŞESCU, LA NEW YORK NEW YORK 13 (Agerpres). sg* De la trimişii speciali Preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, Nicolae Ceauşescu, a sosit marţi la amiază În New Yor, pentm a participa la lucrările sesiunii jubiliare a Organizaţiei Naţiunilor Unite, împreună cu preşedintele Nicolae Ceauşescu au sosit tovarăşii Dumitru Popescu, membru al Comitetului Executiv, secretar al C.C. al P.C.R., deputat în Marea Adunare Naţională, şi Corneliu Mănescu, ministrul afacerilor externe. Avionul prezidenţial a aterizat pe aeroportul internaţional „J. F. Kennedy“ la ora 12 (ora locală). Ceremonia întîmpinării a avut loc în faţa salonului oficial, unde erau arborate drapelul de Stat al României şi steagul Organizaţiei Naţiunilor Unite. Erau prezenţi şefi de delegaţii ale ţărilor membre ala Naţiunilor Unite, reprezentanţi permanenţi acreditaţi la O.N.U., precum şi diplomaţi care iau parte la lucrările sesiunii Adunării generale. Potrivit protocolului O.N.U. rezervat şefilor de stat care sosesc la Naţiunile Unite, preşedintele Nicolae Ceauşescu a fost salutat pe aeroport, în numele secretarului general U Thant, de şeful ceremonialului, Sinon Korle, iar în numele primarului New Yorkului, John Lindsay, de reprezentantul acestuia John Palmer. Au fost de faţă membrii delegaţiei române la sesiunea ordinară O.N.U., Nicolae Ecobescu, adjunct al ministrului afacerilor externe, Maria Groza, vicepreşedintă a Marii Adunări Naţionale, ambasadorul Costin Murgescu, Gheorghe Diaconescu, reprezentantul permanent al României la Naţiunile Unite, şi Corneliu Bogdan, ambasadorul ţării noastre la Washington. Ziarişti americani, corespondenţi străini, reporteri ai principalelor posturi de radio, televiziune şi cinematografie, au consemnat momentul sosirii la New York a şefului statului român. Răspunzînd solicitărilor reprezentanţilor presei, preşedintele Nicolae Ceauşescu a făcut o scurtă declaraţie. Am venit în Statele Unite ale Americii — a spus preşedintele Nicolae Ceauşescu — pentru a participa la sesiunea jubiliară a Organizaţiei Naţiunilor Unite. Apreciem că Organizaţiei Naţiunilor Unite îi revine un rol de seamă în asigurarea unei lumi de cooperare şi de pace. Vin pentru prima oară în Statele Unite şi aş dori să adresez (Continuare în pag. a VI-a) EUGEN FLORESCU transmite din New York. Două nume se rostesc împreună -----mumm _ RnMÂmiiA—U Liiuumuuiiuifiiimii „Transmit din New York“... Formula, mai mult decât obişnuită pentru cititori, capătă azi, în cazul ziariştilor români aflaţi pe teritoriul de beton al celui mai mare oraş din lume, o semnificaţie deosebită : acum cîteva ore, pe aeroportul Kennedy a sosit preşedintele Consiliului de Stat al României, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, pentru a participa la lucrările sesiunii jubiliare O.N.U. Prezenţa sa alături de numeroşi alţi şefi de state şi guverne care au sosit său şi-au anunţat sosirea, onorează, după aprecierile unor înalte personalităţi, ca şi a ziariştilor americani veniţi să consemneze momentul, prestigioasa instituţie care de un sfert de secol desfăşoară o vastă activitate în slujba păcii mondiale, a comprehensiunii între naţiuni, a asigurării condiţiilor de progres în toate domeniile vieţii economice şi sociale. Nu voi face deci decid să redau cu fidelitate realitatea emoţiei pe care am trăit-o cu toţii asistînd la ceremonia organizată pentru primirea şefului statului nostru, a celorlalte personalităţi care-l însoţesc, şi mai ales să vorbească cu exactitate despre acea bucurie care nu se poate stăpîni asistînd şi aici la mii de kilometri de patrie, la unul dintre acele acte care marchează definitoriu politica de afirmare a României în lume, politică pe care şeful statului român o conduce cu recunoscuta înţelepciune. De altfel, în ultimele două zile, nu numai aici, la New York, dar şi în depărtata Islanda unde am făcut un scurt popas, ca şi în Canada, ne-a fost dat să asistăm la scene care vorbesc despre prestigiul României, să ascultăm, prilejuite de asemenea de către vizitele tovarăşului Ceauşescu, vorbe călduroase la adresa (Continuare în pag. a VI-a) „U. V. A . şi p „marca sportivă Uzina de vagoane Arad e cunoscută ca o citadelă a industriei noastre, prin marca ei cucerindu-şi în ţară, ca şi peste hotare, preţuirea şi celebritatea. în ultimii ani uzina arădană, mai exact colectivul de aici, înregistrează şi cucereşte pe lingă performanţe şi trofee pentru produsele ei, succese remarcabile în sport. Cu alte cuvinte „U.V.A.“ a devenit şi o citadelă a sportului. Nu e nimic neobişnuit şi intîmplător în povestea asta : se realizează acel paralelism generat de legile progresului şi anume între nivelul de dezvoltare al procesului de producţie, al forţei economice şi dezvoltarea activităţii sportive de masă, ca o necesitate intrinsecă, în acest domeniu, al sportului, aici s-au făcut investiţii materiale minime , cinci sute şi ceva de mii de lei, şi aceştia mai mulţi pentru secţiile de performanţă sau aproape exclusiv pentru acestea, din păcate , dar în schimb s-au investit inteligenţă şi fantezie organizatorică, dăruire şi un interes susţinut din partea factorilor de răspundere pentru dezvoltarea acestei activităţi. Este vorba de organizaţia U.T.C. de aici, de Asociaţia sportivă „Vagonul“, şi bineînţeles de sprijinul organizaţiei de partid şi al comitetului sindicatului. Nu se poate vorbi de sport, aici, fără a lega această activitate, acţiunile reuşite, de numele cîtorva anima- VASILE CABULEA (Continuare in pag. a V-a) Secţia cazangerie de la Uzina „Vulcan" din Capitală Escală la Montreal MONTREAL 13 — Trimisul special Liviu Rodescu transmite : In continuarea călătoriei spre New York, avionul prezidenţial a făcut în seara zilei de 12 octombrie escală la Montreal, unde tovarăşul Nicolae Ceauşescu şi persoanele care îl însoţesc au rămas peste noapte. Pe aeroportul din Montreal, înalţii băspuţi au fost salutaţi, în numele guvernului canadian, de Jean Pierre Coté, ministru, şi de alte persoane oficiale. Au fost prezenţi Bucur Şchiopu, ambasadorul Republicii Socialiste România în Canada, şi membri ai ambasadei. Cu prilejul trecerii prin Montreal, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, a primit din partea guvernatorului General al Canadei, Roland Michener, un mesaj în care se spune „DRAGĂ ŞEDINŢE, DOMNULE PREAM aflat că dumneavoastră Y* ovzyxu*. uu.AiincavwBOl.ia v* o scurtă vizită particulară la (Continuare în pag. a Vl-a) DESPRE SELECŢIA ŞI PREGĂTIREA PEDAGOGILOR O profesie de tranzit Este un adevăr recunoscut faptul că, de modul in care reuşim să asigurăm educatori buni pentru comunităţile de elevi din şcoli şi internate depinde în mare măsură asigurarea formării unor trăsături morale, de caracter, o mai mare integrare socială şi morală a acestora. Cum sunt recrutaţi şi de ce pregătire beneficiază pedagogii ? ................ Pedagogul este, prin definiţie, un educator, care ar trebui să beneficieze de un statut social corespunzător, precizîndu-se în acelaşi timp rolul şi •orţisl său in activitatea şcolară şi extraşcolară. Pină acum, in afară de precizările pe care le aflăm din Regulamentul liceelor de cultură generală, care se referă la modul în care sunt selecţionaţi pedagogii liceelor şi şcolilor profesionale, nu avem multe elemente din care să reiasă ce criterii psiho-pedagogice stau la baza angajării în funcţia de educator. Experienţa lor de pina acum n-a fost studiată şi nu s-a insistat nici asupra unei pregătiri continue, prin cursuri şi seminarii, la nivelul şcolii sau al oraşului. Un studiu întreprins recent asupra muncii desfăşurate de pedagogii din municipiul Craiova confirmă faptul că, în afară de convocările anuale de 4—5 zile la I.P.C.D., pedagogii n-au alte posibilităţi de pregătire şi, deci, de cunoaştere a îndatoririlor lor de educatori. Pentru acest an şcolar se încearcă însă unele îmbunătățiri. Se vor organiza: MIRCEA CRISTEA (Continuare in pag. a V-a) ŞTIINŢĂ în pag. 3-a : REPORTAJ CU FENIX C - 2S6. • O boală ciudată: ALERGIA • O problemă pentru noi şi pentru cei 300 000 dentişti din lume: DANTURA izina mecanică din Buzău. La solicitarea întreprinderii aici au fost repartizate două absolvente, promoţia 1970, a Academiei de studii eco- nomice din Bucureşti : Joiţa Baciu şi Cornelia Teodorescu. Interesindu-ne asupra problemelor ce li s-au încredinţat spre rezolvare aflăm : — Eu — ne Mărturiseşte Joiţa Baciu — am fost încadrată la serviciul financiar. Nimic de spus — am terminat Facultatea de finanţe-credit. Nu înţeleg însă de ce a trebuit ca mai mult de o lună de zile să Întocmesc foi de pontaj. Crezînd că nu am înţeles rugăm să repete ultimele cuvinte. Auzisem bine. După 11 ani de liceu şi alţi 5 de facultate interlocutoarea noastră a fost, prin voia conducerii uzinei, în GH. GHIDRIGAN ECONOMIŞTII — folosirea lor între deziderat şi realitate (I) STAGIATURA In hainele strimte ALE BIROCRAŢIEI Aşadar, să recapitulăm. Mai întîi este examenul de admitere. Nu de puţine ori concurenţa atinge proporţii impresionante 3—7—20 de candidaţi pe un loc. îşi dispută întîietatea absolvenţii de liceu — cu diplomă de bacalaureat. La Bucureşti şi Iaşi, la Cluj şi Craiova. Reuşesc cei mai bine pregătiţi. Urmează apoi anii de studenţie. Cursuri, seminarii, — obişnuite şi speciale — luni întregi de practică în întreprinderi cu profil diferit — viitorii specialişti trebuie să cunoască îndeaproape aspectele concrete ale activităţii economice — participări efective la cercurile ştiinţifice, eforturi pentru familiarizarea cu rigorile muncii de concepţie, examene, colocvii, în sfîrşit, examenul de stat — obţinerea mult rîvnitului atestat „Diplomat în ştiinţe economice", repartizarea în producţie. Anual pentru instruirea unui student din bugetul statului sînt alocaţi peste 12 000 lei. De aşteptat, deci, ca amortizarea acestei investiţii sociale să înceapă din momentul angajării tînărului absolvent în întreprindere — aici aflîndu-se mediul propice aplicării creatoare a cunoştinţelor dobîndite în amfiteatre. Economistul este — fără nici un echivoc — specialistul care în virtutea profesiei sale este direct implicat să contribuie competent la alinierea întregii activităţi productive cerinţelor impuse de realizarea unei eficieţe economice cit mai ridicate. Ancheta noastră — avind ca punct de pornire perioada de stagiatură — îşi propune să urmărească modul in care este materializat acest deziderat în unităţile industriale. POVESTE, dar adevărată. CU MAI MULŢI NAIVI Dacă rîndurile de faţă ar fi ale unei lucrări beletristice unii cititori m-ar putea acuza că am creionat în mod schematic cîteva personaje şi le-am amestecat într-o întîmplare dubioasă cu ■ caracter senzaţional. Dar aici este vorba de un reportaj în care povestesc fapte reale şi dacă uneori mă refer la situaţii care nu prea rezistă unei analize logice este pentru că ele au existat chiar aşa şi doar credulitatea extremă a victimelor — băieţi şi fete de vîrstă şcolară şi studenţească — a favorizat existenţa lor. In esenţă este vorba de activitatea unui spion, ascuns abil sub o mască de înaltă onorabilitate , folosind credulitatea de care vorbeam cit şi alte elemente de comportament, comune unei anumite categorii de tineri, a desfăşurat multă vreme o activitate de subminare a intereselor economice şi politice ale statului nostru.Agentul străin a venit în ţară ca membru al unei legaţii diplomatice străine, mască ce se potrivea de minune înfăţişării sale exterioare. Un bărbat tînăr, atrăgător , îmbrăcămintea de o eleganţă desăvârşită — ultima croială, ultimul material. Cind apărea în societate făcea o bună impresie şi datorită modului curgător de a vorbi româneşte. Ba mai mult, folosea un limbaj după împrejurări : eliptic, modern, cînd interlocutorii erau tineri, încărcat spiritual, atunci cînd era vorba de oameni mai în vîrstă în afara limbii țării de unde venea, mai vorbea cîteva limbi străine ; era la curent cu VICTOR CONSTANTINESCU (Continuare in pag. a ll-a) Proletari din toate ţările, uniţi-vă ! ANUL XXVI. SERIA II. Nr. 6657 6 PAGINI 30 BANI MIERCURI 14 OCTOMBRIE 1970 ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST CINSTIREA ŞCOLII 9 de GEORGE IVAŞCU UN ACT de cultură este cinstirea — într-o sferă pe cît posibil mai largă — a unei instituţii de învățămînt. Zilele trecute, m-am împărtăşit eu Însumi din atmosfera festivă a celei de a 75-a aniversări a Liceului Internat „C Negruzzi" din Iaşi. Nu numai pentru că (în anul şcolar 1939—1940) am fost acolo tînăr profesor, cu emoţia că printre predecesorii întru predarea limbii şi literaturii române fusese G. Ibrăileanu, principalul nostru mentor spiritual în Universitate, dar şi pentru că astăzi — o asemenea sărbătoare căpăta semnificaţii depăşind circumstanţele ieşene. Sîntem în plină dezvoltare a unei societăţi de multiplă solicitare în toate sectoarele culturii, la nivelul cerinţelor unei epoci de structură şi de perspectivă revoluţionară. Conducerea Partidului este viu preocupată de necesitatea confruntării lucide între realitatea actuală, pe scară naţională, a învăţămîntului nostru de cultură generală, liceal şi cel superior, şi parametrii, cu indici mereu ascendenţi, impuşi de progresul tehnico-ştiinţific în lume, implicaţi în însăşi ascensiunea noastră pe măsura desăvîrşirii orînduirii ale cărei baze le-am făurit. Şcoala — la toate nivelele — are, în acest proces, o importanţă majoră. E vorba de şcoala instituţionalizată, într-un stat pe cît de dinamic, pe atît de conştient în promovarea organizată, ştiinţifică, a tot ceea ce tradiţiile active ale şcolii româneşti au validat ca eficienţă, ca standard de progres cultural. Liceul „C. Negruzzi" din Iaşi, înfiinţat ca liceu model în 1895 de către Spiru Haret, oferă un asemenea patrimoniu. Unul din cele mai prestigioase şi mai elocvente. La festivitate au participat peste o mie de foşti elevi, din toate generaţiile, numeroşi dintre ei demonstrînd prin activitatea lor trecută sau prezentă însuşiri excepţionale, dimensiuni de personalitate pe care le datorează, în prim eşalon, excelentei pregătiri din şcoala secundară. Organizarea din trecut a acestui liceu, grija în recrutarea corpului didactic, selectarea severă a elevilor, majoritatea bursieri, regimul de internat cu un climat de eficientă emulaţie intelectuală, rigoarea — fără ostentaţie, dar totdeauna competitivă — a examenelor, cultivarea lecturii şi a dezbaterii „publice", confruntarea continuă cu mediul intelectual al unui oraş de nobilă tradiţie culturală precum Iaşul, — iată liniile de forţă ale succeselor din trecut, şi, revelîndu-le astăzi, jaloanele progresului ce se urmăreşte prin investirea acestei instituţii cu titlul şi sarcina de liceu experimental. Evident, Liceul Internat „C. Negruzzi” nu e singurul din ţară cu asemenea tradiţie şi asemenea perspective. Sînt licee mai vechi, precum în Bucureşti „Sf. Sava", sau I® Bîrlad, Liceul „Gh. Roşca Codreanu" (de ce acesta se va fi chemînd acum, la modul anonim „Liceul nr. 2", nu ştim, deşi la anul această instituţie, fondată de un patruzecioptist, în 1846, împlineşte 125 de ani de existenţă), sau în Transilvania... Sînt. Dar actul de cultură manifestat la Iaşi trebuie să stimuleze acel climat de exigenţă şi de conducere instituţională cu înaltă calificare în ce priveşte corpul didactic, de riguroasă selecţie în rîndurile masei de elevi, pentru ca şcoala secundară, liceul în primul rînd, să-şi merite cu adevărat înscrierea pe scara de valori a învăţămîntului nostru. E un imperativ national.