Scînteia Tineretului, octombrie 1970 (Anul 26, nr. 6646-6672)

1970-10-14 / nr. 6657

SOSIREA PREŞEDINTELUI CONSILIULUI DE STAT, NICOLAE CEAUŞESCU, LA NEW YORK NEW YORK 13 (Agerpres). sg* De la trimişii speciali­­ Pre­­şedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, Nicolae Ceauşescu, a sosit marţi la amiază În New Yor­, pentm a participa la lucrările sesiunii ju­biliare a Organizaţiei Naţiuni­lor Unite, împreună cu preşedintele Nicolae Ceauşescu au sosit tova­răşii Dumitru Popescu, membru al Comitetului Executiv, secretar al C.C. al P.C.R., deputat în Marea Adunare Naţională, şi Corneliu Mănescu, ministrul afa­­­cerilor externe. Avionul­ prezidenţial a aterizat pe aeroportul internaţional „J. F. Kennedy“ la ora 12 (ora locală). Ceremonia întîmpinării a avut loc în faţa salonului oficial, unde erau arborate drapelul de Stat al României şi steagul Or­ganizaţiei Naţiunilor Unite. Erau prezenţi şefi de delegaţii ale ţărilor membre ala Naţiunilor Unite, reprezentanţi permanenţi acreditaţi la O.N.U., precum şi diplomaţi care iau parte la lu­crările sesiunii Adunării gene­rale. Potrivit protocolului O.N.U. rezervat şefilor de stat care so­sesc la Naţiunile Unite, preşedin­tele Nicolae Ceauşescu a fost salutat pe aeroport, în numele secretarului general U Thant, de şeful ceremonialului, Sinon Kor­le, iar în numele primarului New Yorkului, John Lindsay, de re­prezentantul acestuia John Pal­mer.­ Au fost de faţă membrii dele­gaţiei române la sesiunea ordi­nară O.N.U., Nicolae Ec­obescu, adjunct al ministrului afacerilor externe, Maria Groza, vicepreşe­dintă a Marii Adunări Naţionale, ambasadorul Costin Murgescu, Gheorghe Diaconescu, reprezen­tantul permanent al României la Naţiunile Unite, şi Corneliu Bog­dan, ambasadorul ţării noastre la Washington. Ziarişti americani, corespon­denţi străini, reporteri ai princi­palelor posturi de radio, televi­ziune şi cinematografie, au con­semnat momentul sosirii la New York a şefului statului român. Răspunzînd solicitărilor repre­zentanţilor presei, preşedintele Nicolae Ceauşescu a făcut o scurtă declaraţie. Am venit în Statele Unite ale Americii — a spus preşedintele Nicolae Ceauşescu — pentru a participa la sesiunea­­ jubiliară a Organizaţiei Naţiunilor Unite. A­­preciem că Organizaţiei Naţiu­nilor Unite îi revine un rol de seamă în asigurarea unei lumi de cooperare şi de pace. Vin­ pentru prima oară în Sta­tele Unite şi aş dori să adresez (Continuare în pag. a VI-a) EUGEN FLORESCU transmite din New York. Două nume se rostesc împreună -----mumm _ RnMÂm­iiA—­U Liiuumuu­iiuifiiim­­ii „Transmit din New York“... Formula, mai mult decât o­­bişnuită pentru cititori, capă­tă azi, în cazul ziariştilor ro­mâni aflaţi pe teritoriul de beton al celui mai mare oraş din lume, o semnificaţie deo­sebită : acum cîteva ore, pe aeroportul Kennedy a sosit preşedintele Consiliului de Stat al României, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, pentru a participa la lucrările sesiunii jubiliare O.N.U. Prezenţa sa alături de numeroşi alţi şefi de state şi guverne care au sosit său şi-au anunţat sosirea, onorează, după aprecierile u­­nor înalte personalităţi, ca şi a ziariştilor americani veniţi să consemneze momentul, prestigioasa instituţie care de un sfert de secol desfăşoară o vastă activitate în slujba pă­cii mondiale, a comprehensiu­nii între naţiuni, a asigurării condiţiilor de progres în toa­te domeniile vieţii economice şi sociale. Nu voi face deci decid să redau cu fidelitate realitatea emoţiei pe care am trăit-o cu toţii asistînd la ce­remonia organizată pentru primirea şefului statului nos­tru, a celorlalte personalităţi care-l însoţesc, şi mai ales să vorbească cu exactitate des­pre acea bucurie care nu se poate stăpîni asistînd şi aici la mii de kilometri de patrie, la unul dintre acele acte care marchează definitoriu politi­ca de afirmare a României în lume, politică pe care şeful statului român o con­duce cu recunoscuta înţelep­ciune. De altfel, în ultimele două zile, nu numai aici, la New York, dar şi în depăr­tata Islanda unde am făcut un scurt popas, ca şi în Canada, ne-a fost dat să asistăm la scene care vor­besc despre prestigiul Româ­niei, să ascultăm, prilejuite de asemenea de către vizite­le tovarăşului Ceauşescu, vorbe călduroase la adresa (Continuare în pag. a VI-a) „U. V. A . şi p „marca sportivă Uzina de vagoane Arad e cu­noscută ca o citadelă a industriei noastre, prin marca ei cucerin­­du-şi în ţară, ca şi peste hotare, preţuirea şi celebritatea. în ulti­mii ani uzina arădană, mai exact colectivul de aici, înregistrează şi cucereşte pe lingă performanţe şi trofee pentru produsele ei, suc­cese remarcabile în sport. Cu alte cuvinte „U.V.A.“ a devenit şi o citadelă a sportului. Nu e nimic neobişnuit şi intîmplător în po­vestea asta : se realizează acel paralelism generat de legile pro­gresului şi anume între nivelul de dezvoltare al procesului de pro­ducţie, al forţei economice şi dezvoltarea activităţii sportive de­­ masă, ca o necesitate intrinsecă, în acest domeniu, al sportului, aici s-au făcut investiţii mate­riale minime , cinci sute şi ceva de mii de lei, şi aceştia mai mulţi pentru secţiile de performanţă sau aproape exclusiv pentru aces­tea, din păcate , dar în schimb s-au investit inteligenţă şi fante­zie organizatorică, dăruire şi un interes susţinut din partea facto­rilor de răspundere pentru dez­voltarea acestei activităţi. Este vorba de organizaţia U.T.C. de aici, de Asociaţia sportivă „Vagonul“, şi bineînţeles de spri­jinul organizaţiei de partid şi al comitetului sindicatului. Nu se poate vorbi de sport, aici, fără a lega această activitate, acţiunile reuşite, de numele cîtorva anima- VASILE CABULEA (Continuare in pag. a V-a) Secţia cazangerie de la Uzina „Vulcan" din Capitală Escală la Montreal MONTREAL 13 — Trimisul special Liviu Rodescu trans­mite : In continuarea călă­toriei spre New York, avionul prezidenţial a făcut în seara zilei de 12 octombrie escală la Montreal, unde tovarăşul Nicolae Ceauşescu şi persoa­nele care îl însoţesc au rămas peste noapte. Pe aeroportul din Montreal, înalţii­­ băspuţi au fost salutaţi, în numele guvernului canadian, de Jean Pierre Coté, ministru, şi de alte persoane oficiale. Au fost prezenţi Bucur Şchiopu, am­basadorul Republicii Socia­liste România în Canada, şi membri ai ambasadei. Cu prilejul trecerii prin Montreal, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, preşedintele Con­siliului de Stat al Republicii Socialiste România, a primit din partea guvernatorului Ge­neral al Canadei, Roland Mi­­chener, un mesaj în care se spune­­ „DRAGĂ ŞEDINŢE, DOMNULE PRE­AM aflat că dumneavoastră Y* ovzyxu*. uu.AiincavwBOl.ia v* o scurtă vizită particulară la (Continuare în pag. a Vl-a) DESPRE SELECŢIA ŞI PREGĂTIREA PEDAGOGILOR O profesie de tranzit Este un adevăr recunoscut faptul că, de modul in care reuşim să asigurăm educatori buni pentru comunităţile de elevi din şcoli şi internate de­pinde în mare măsură asigura­rea formării unor trăsături mo­rale, de caracter, o mai mare integrare socială şi morală a a­­cestora. Cum sunt recrutaţi şi de ce pregătire beneficiază pe­dagogii ? ................ Pedagogul este, prin defini­ţie, un educator, care ar trebui să beneficieze de un statut social corespunzător, precizîn­­du-se în acelaşi timp rolul şi •­­­orţisl său in activitatea şcolară şi extraşcolară. Pină acum, in afară de precizările pe care le aflăm din Regulamentul licee­lor de cultură generală, care se referă la modul în care sunt se­lecţionaţi pedagogii liceelor şi şcolilor profesionale, nu avem multe elemente din care să re­iasă ce criterii psiho-pedago­­gice stau la baza angajării în funcţia de educator. Experienţa lor de pina acum n-a fost stu­diată şi nu s-a insistat nici a­­supra unei pregătiri continue, prin cursuri şi seminarii, la ni­velul şcolii sau al oraşului. Un studiu întreprins recent asupra muncii desfăşurate de pedago­gii din municipiul Craiova con­firmă faptul că, în afară de convocările anuale de 4—5 zile la I.P.C.D., pedagogii n-au alte posibilităţi de pregătire şi, deci, de cunoaştere a îndatoririlor lor de educatori. Pentru acest an şcolar se încearcă însă unele îmbunătățiri. Se vor organiza: MIRCEA CRISTEA (Continuare in pag. a V-a) ŞTIINŢĂ­­ în pag. 3-a : REPORTAJ CU FENIX C - 2S6. • O boală ciudată: ALERGIA • O problemă pentru noi şi pentru cei 300 000 dentişti din lume: DANTURA i­­zina mecanică din Buzău.­­ La solicitarea întreprin­derii aici au fost reparti­zate două absolvente, promoţia 1970, a Academiei de studii eco-­ nomice din Bucureşti : Joiţa Baciu şi Cornelia Teodorescu. Interesindu-ne asupra proble­melor ce li s-au încredinţat spre rezolvare aflăm : — Eu — ne Mărturiseşte Joiţa Baciu — am fost încadra­tă la serviciul financiar. Nimic de spus — am terminat Facul­tatea de finanţe-credit. Nu în­ţeleg însă de ce a trebuit ca mai mult de o lună de zile să Întocmesc foi de pontaj. Crezînd că nu am înţeles ru­găm să repete ultimele cuvinte. Auzisem bine. După 11 ani de liceu şi alţi 5 de facultate in­terlocutoarea noastră a fost, prin voia conducerii uzinei, în­ GH. GHIDRIGAN ECONOMIŞTII — folosirea lor între deziderat şi realitate (I) STAGIATURA In hainele strimte ALE BIROCRAŢIEI Aşadar, să recapitulăm. Mai întîi este exame­nul de admitere. Nu de puţine ori concurenţa atinge proporţii impresionante 3—7—20 de can­didaţi pe un loc. îşi dispută întîietatea absolven­ţii de liceu — cu diplomă de bacalaureat. La Bucureşti şi Iaşi, la Cluj şi Craiova. Reuşesc cei mai bine pregătiţi. Urmează apoi anii de stu­denţie. Cursuri, seminarii, — obişnuite şi spe­ciale — luni întregi de practică în întreprinderi cu profil diferit — viitorii specialişti trebuie să cunoască îndeaproape aspectele concrete ale ac­tivităţii economice — participări efective la cercurile ştiinţifice, eforturi pentru familiariza­rea cu rigorile muncii de concepţie, examene, colocvii, în sfîrşit, examenul de stat — obţine­rea mult rîvnitului atestat „Diplomat în ştiinţe economice", repartizarea în producţie. Anual pentru instruirea unui student din bugetul sta­tului sînt alocaţi peste 12 000 lei. De aşteptat, deci, ca amortizarea acestei investiţii sociale să înceapă din momentul angajării tînărului absol­vent în întreprindere — aici aflîndu-se mediul propice aplicării creatoare a cunoştinţelor do­­bîndite în amfiteatre. Economistul este — fără nici un echivoc — specialistul care în virtutea profesiei sale este direct implicat să contribuie competent la alinierea întregii activităţi produc­tive cerinţelor impuse de realizarea unei eficie­­ţe economice cit mai ridicate. Ancheta noastră — avind ca punct de pornire perioada de sta­­giatură — îşi propune să urmărească modul in care este materializat acest deziderat în unită­ţile industriale. POVESTE, dar adevărată. CU MAI MULŢI NAIVI Dacă rîndurile de faţă ar fi ale unei lucrări beletristice unii cititori m-ar putea acuza că am creionat în mod schematic cî­teva personaje şi le-am ames­tecat într-o întîmplare dubioa­să cu ■ caracter senzaţional. Dar aici este vorba de un reportaj în care povestesc fapte reale şi dacă­ uneori mă refer la situaţii care nu prea rezistă unei ana­lize logice este pentru că ele au existat chiar aşa şi doar credu­litatea extremă a victimelor — băieţi şi fete de vîrstă şcolară şi studenţească — a favorizat existenţa lor. In esenţă este vorba de activitatea unui spion, ascuns abil sub o mască de înaltă onorabilitate , folosind credulitatea de care vorbeam cit şi alte elemente de compor­tament, comune unei anumite categorii de tineri, a desfăşu­rat multă vreme o activitate de subminare a intereselor econo­mice şi politice ale statului nos­tru.Agentul străin a venit în ţară ca membru al unei legaţii di­plomatice străine, mască ce se potrivea de minune înfăţi­şării sale exterioare. Un băr­bat tînăr, atrăgător , îmbră­cămintea de o eleganţă desă­vârşită — ultima croială, ulti­mul material. Cind apărea în societate făcea o bună impresie şi datorită modului curgător de a vorbi româneşte. Ba mai mult, folosea un limbaj după împre­jurări : eliptic, modern, cînd interlocutorii erau tineri, în­­cărcat­ spiritual, atunci cînd era vorba de oameni mai în vîrstă în afara limbii țării de unde venea, mai vorbea cîteva limbi străine ; era la curent cu VICTOR CONSTANTINESCU (Continuare in pag. a ll-a) Proletari din toate ţările, uniţi-vă ! ANUL XXVI. SERIA II. Nr. 6657 6 PAGINI 30 BANI MIERCURI 14 OCTOMBRIE 1970 ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST CINSTIREA ŞCOLII 9 de GEORGE IVAŞCU UN ACT de cultură este cinstirea — într-o sferă pe cît posibil mai largă — a unei instituţii de învățămînt. Zilele trecute, m-am împărtăşit eu Însumi din atmosfera festivă a celei de a 75-a aniversări a Liceului Internat „C Ne­gruzzi" din Iaşi. Nu numai pentru că (în anul şcolar 1939—1940) am fost acolo tînăr profesor, cu emoţia că printre predecesorii întru predarea limbii şi literaturii ro­mâne fusese G. Ibrăileanu, principalul nostru mentor spi­ritual în Universitate, dar şi pentru că astăzi — o ase­menea sărbătoare căpăta semnificaţii depăşind circum­stanţele ieşene. Sîntem în plină dezvoltare a unei societăţi de multiplă solicitare în toate sectoarele culturii, la nivelul cerinţe­lor unei epoci de structură şi de perspectivă revoluţio­nară. Conducerea Partidului este viu preocupată de ne­cesitatea confruntării lucide între realitatea actuală, pe scară naţională, a învăţămîntului nostru de cultură ge­­nerală, liceal şi cel superior, şi parametrii, cu indici me­reu ascendenţi, impuşi de progresul tehnico-ştiinţific în lume, implicaţi în însăşi ascensiunea noastră pe măsura desăvîrşirii orînduirii ale cărei baze le-am făurit. Şcoala — la toate nivelele — are, în acest proces, o importanţă majoră. E vorba de şcoala instituţionalizată, într-un stat pe cît de dinamic, pe atît de conştient în promovarea organizată, ştiinţifică, a tot ceea ce tradiţiile active ale şcolii româneşti au validat ca eficienţă, ca standard de progres cultural. Liceul „C. Negruzzi" din Iaşi, înfiinţat ca liceu model în 1895 de către Spiru Haret, oferă un asemenea patri­moniu. Unul din cele mai prestigioase şi mai elocvente. La festivitate au participat peste o mie de foşti elevi, din toate generaţiile,­­ numeroşi dintre ei demonstrînd prin activitatea lor trecută sau prezentă însuşiri excepţionale, dimensiuni de personalitate pe care le datorează, în prim eşalon, excelentei pregătiri din şcoala secundară. Orga­nizarea din trecut a acestui liceu, grija în recrutarea corpului­ didactic, selectarea severă a elevilor, majorita­tea bursieri, regimul de internat cu un climat de eficien­tă emulaţie intelectuală, rigoarea — fără ostentaţie, dar totdeauna competitivă — a examenelor, cultivarea lec­turii şi a dezbaterii „publice", confruntarea continuă cu mediul intelectual al unui oraş de nobilă tradiţie cultu­rală precum Iaşul, — iată liniile de forţă ale succeselor din trecut, şi, revelîndu-le astăzi, jaloanele progresului ce se urmăreşte prin investirea acestei instituţii cu titlul şi sarcina de liceu experimental. Evident, Liceul Internat „C. Negruzzi” nu e singurul din ţară cu asemenea tradiţie şi asemenea perspective. Sînt licee mai vechi, precum în Bucureşti „Sf. Sava", sau I® Bîrlad, Liceul „Gh. Roşca Codreanu" (de ce acesta se va fi chemînd acum, la modul anonim „Liceul nr. 2", nu ştim, deşi la anul această instituţie, fondată de un patru­­zecioptist, în 1846, împlineşte 125 de ani de existenţă), sau în Transilvania... Sînt. Dar actul de cultură mani­festat la Iaşi trebuie să stimuleze acel climat de exigenţă şi de conducere instituţională cu înaltă calificare în ce priveşte corpul didactic, de riguroasă selecţie în rîndu­rile masei de elevi, pentru ca şcoala secundară, liceul în primul rînd, să-şi merite cu adevărat înscrierea pe scara de valori a învăţămîntului nostru. E un imperativ national.

Next