Scînteia Tineretului, aprilie 1972 (Anul 28, nr. 7115-7139)
1972-04-08 / nr. 7121
Ansamblul acţiunilor iniţiate de organizaţiile U.T.C. în această ultimă perioadă a ştiut să împletească în egală măsură elementele festive ale momentului cu cele de lucru, exprimînd, cu mijloace de desfăşurare pline de originalitate şi fantezie, obiectivele şi scopurile fundamentale ale organizaţiei noastre revoluţionare. Concentrată astfel, într-un focar unic, experienţa cîştigata de către organizaţiile U.T.C. în ultimii ani în conceperea şi materializarea dezideratelor proprii a cunoscut cu acest prilej un remarcabil moment de afirmare, dobîndind noi cote valorice. Adevărul care ni se conturează astăzi în faţă este că în tot ceea ce ne vom propune să întreprindem pe viitor coordonatele de acţiune nu se vor mai putea situa, nici în raport cu noi înşine Şi cu atît mai puţin în raport cu tineri, sub nivelul deja dobîndit, că unitatea de măsură cu care urmează să ne analizăm de acum înainte faptele aparţine unei realităţi la care va trebui să apelăm întotdeauna. Pornind în mod firesc mai departe, de la acest moment de intensă mobilizare a forţelor, de la gradul sporit de participare şi adeziune a tinerilor la acţiunile iniţiate în perioada sărbătoririi semicentenarului, efortul care ni se cere acum tuturor este acela de consolidare organizatorică a elementelor cîştigate deja, de urmărire perseverentă în vederea permanentizării lor, a direcţiilor practice de acţiune pe care perioada de pregătire şi sărbătorire a semicentenarului ni le transmite cu atîta generozitate. Redacţia noastră vă propune să luaţi parte la un schimb de idei pe această temă, invitîndu-vă să vă spuneţi cuvintul în cadrul dezbaterii pe care o inaugurăm astăzi. „Tecemiştii“ in sesiune ştiinţifica ! Au pus la punct tehnologii noi, au stat după- amieze şi uneori chiar nopţi, cind prindeau firul unei idei noi, derulindu-l cu nerăbdare pină la capăt, unde simţeau că se află o inovaţie, o invenţie. Multe lucruri pe care nu le-au învăţat în facultate le-au învăţat acum. Dar o sesiune de comunicări, şi încă la nivel republican — asta nici nu mai organizaseră şi nici nu le spusese nimeni care e tehnologia ei. Până la urmă însă, cu sprijinul unor ingineri mai virstnici, complicata maşinărie a unei sesiuni ştiinţifice a fost pusă la punct şi de joi funcţionează fără cusur. S-au întîlnit aici, la Sesiunea de comunicări ştiinţifice a tinerilor din ramura construcţiilor de maşini, peste 400 de ingineri (şi cîteva inginere...), aproape toţi avînd sub 30 de ani. Mulţi se cunosc, au fost colegi de promoţie, dar nu s-au văzut de cîţiva ani, răspîndiţi prin ţară de comisiile de repartizare. Se descoperă acum specialişti... specializaţi, de unde se despărţiseră doar „tecemişti“, matematicieni, fizicieni. Am văzut multe sesiuni, dar rareori am întîlnit la participanţi in locul unui interes politicos faţă de ceea ce se prezintă o asemenea dorinţă de a urmări cu mai multe comunicări cum am văzut aici. Nu e simplul interes amical faţă de ceea ce a făcut un coleg , vin tineri, cu valiza, direct de la gară şi-o lasă la secretariat şi vor să participe şi la secţia asta şi la cealaltă, vor să ştie unde se prezintă o anumită lucrare, fiindcă au simţit (cu flerul tehnicianului) că acolo e ceva interesant pentru ei, pentru uzina lor. „Membri ai comitetului de organizare“, cu ecusoane albe în piept îi informează pe oaspeţi, îi conduc, se străduiesc să le ofere materialele sesiunii. Simţi că „betecemiştii", pun suflet chiar şi în primirea fiecărui om. Circulă deja pe culoare vorbe cum că ar fi cîteva „bombe“ — sunt unele lucrări care au făcut vîlvă. Nu revoluţionează încă ştiinţa dar au pentru specialişti un grăunte de senzaţie-ANDREI BANC (Continuare în pag. a IV-a) O largă participare Capacitate de iniţiativă Varietate şi dinamism PENTRU FIECARE ORGANIZAŢIE, PENTRU FIECARE TÎNĂR, REUŞITELE ACESTEI PERIOADE SUNT UN ÎNDEMN LA AUTODEPĂŞIRE „RELAŢIILE DIN ROMÂNIA COMUNISTĂ, PE CARE O VISAM, CĂUTAM SĂ LE INSTAURĂM ÎNTRE NOI" — Tovarăşe Alexandru Sipereo, dumneavoastră aţi activat în rîndurile U.T.C. în anii grei ai ilegalităţii. Acum, cînd organizaţia noastră revoluţionară de tineret îşi sărbătoreşte semicentenarul, ce imagini sînt mai vii, mai puternice in memoria dumneavoastră ? — Păstrez în memorie fapte şi intîmplări care şi azi, după atîţia ani, sînt la fel de impresionante. Păstrez, în primul rînd, imaginea eroismului. Acţiunea acelor tineri care, animaţi de un înflăcărat patriotism şi înţelegînd momentele de grea cumpănă prin care trecea ţara, s-au angajat fără şovăire pe drumul luptei, sacrificîndu-şi uneori viaţa. Şi păstrez, îndeosebi, imaginea a ceea ce a însemnat U.T.C. pentru mii şi mii de tineri : o şcoală de educare şi călire comunistă, în rîndurile U.T.C. tinerii şi-au format înalte trăsături morale şi de caracter, combativitatea şi fermitatea revoluţionară, pasiunea şi dăruirea, pe care le-au pus în slujba nobilelor idealuri ale poporului, ale par-, tidului comunist. Faptele ute- ciştilor au constituit de-a lun-A gul anilor pilde vii de trăire militantă a vieţii pentru întregul tineret. — Ce-1 îndemna pe un tînăr să adere la organizaţia U.T.C. ? — în legătură cu acest subiect ar fi multe de spus. Voi răspunde însă pe scurt : faptul că această organizaţie, condusă de partid, devenise o forţă în stare să realizeze unitatea dintre ideal şi acţiune. U.T.C. apăra interesele tinerilor, milita pentru înfăptuirea aspiraţiilor lor. — Era uşor să devii membru DANA GAVRILOVICI (Continuare în vas. a IV-a) Festivalul naţional al formaţiilor Căluşarii Foto: GH. CUCU O demonstraţie de înalt nivel artistic Timp de două zile, pe scena Operei Române, în faţa unui public atent şi receptiv, au evoluat formaţii şi solişti ai tuturor centrelor universitare. Şi cum centrele universitare ale ţării sunt situate în toate zonele geografice ale patriei, studenţii artişti amatori au prezentat o suită reprezentativă din ceea ce are mai original, mai specific, fiecare regiune în parte. A fost, aşadar, o minunată ocazie pentru trecerea în revistă a folclorului românesc recunoscut prin bogăţia şi varietatea sa. Studenţii din Petroşeni, Suceava, Baia Mare, Cluj şi Oradea, din celelalte centre universitare, au adus în scenă obiceiuri, jocuri şi cîntece proprii zonelor respective. Aceasta ar fi cea dinţii coordonată meritorie a concursului ce face obiectul acestor rînduri. Dar nu singura şi nici cea mai importantă. Pentru că, şi nu e numai opinia noastră, festivalul s-a impus ca un eveniment artistic remarcabil prin altceva şi anume, prin modalitatea în care studenţii au înţeles şi au reuşit să valorifice scenic creaţia populară. Nu este aci locul să stăruim asupra problemelor de natură teoretică privind valorificarea folclorului românesc, concepută adesea din unghiuri inacceptabile care fac, în cele din urmă, un deserviciu folclorului şi artei în general. Nu AL. DOBRE (Continuare în pag. a IV-a) folclorice studenţeşti • CEI 430 DE TINERI ELEVI şi muncitori din oraşul Mizil care au participat recent la curăţirea a 36 hectare păşune şi la taluzarea conductei de canalizare a oraşului pe o lungime de 7 500 metri liniari, s-au întîlnit cu prilejul unei ample acţiuni de muncă voluntar-patriotică iniţiată de Comitetul orăşenesc al U.T.C. în cadrul „Lunii primăverii“ pentru amenajarea şi întreţinerea a 1 500 mp. spaţii verzi. Mai notăm din agenda de lucru a brigadierilor , sprijinul pe care intenţionează să-l dea în săptămânile următoare la construcţia fabricii de mobilă din localitate, unde vor contribui la curăţirea terenului, stivuirea de materiale, plantări de puieţi. • O VIAŢA ÎNCHINATA MUNCII, o viaţă În care eşti mereu cu sfatul şi cu fapta alături de ceilalţi constituie un model evident, un exemplu demn de urmat. Pornind de la acest adevăr, organizaţia U.T.C. a Uzinei „Autobuzul“ a iniţiat un astfel tic colocviu intre tinerii din schimbul I al secţiei sculărie şi maistrul Moise Constantin, aflat in pragul pensionării. Petrache Aiexandru, secretarul comitetului U.T.C., ceilalţi tineri care au luat cuvîntul în adunare au mulţumit meşterului Moise Constantin pentru că mulţi dintre ei au învăţat de la el să pătrundă atît in tainele meseriei cit şi în cele ale muncii educative. 20 de tineri proaspăt veniţi an de an în atelierul sculărie al uzinei stau martori prin recunoştinţa şi respectul lor, ajutorului în muncă şi viaţă pe care l-a reprezentat, pentru tineretul uzinei, meşterul Moise. le la A la X LEGE ŞI LEGITATE OMUL MULTILATERAL DEZVOLTAT POLUAREA MORALĂ — O FATALITATE ? CUI APARŢINE SPAŢIUL EXTRAATMOSFERIC ? LA ÎNCEPUT DE TRIMESTRU, PE ŞANTIERELE INDUSTRIALE La trei luni articol despre Uzina de după publicarea unui tinerii care construiesc olumină din Tulcea Revenim pe şantierul Uzinei de alumină din Tulcea după a» proape trei luni. Cu prilejul unui precedent popas aici, constatam şi ne refeream la unele de-» ficienţe în asigurarea ritmului normal de lucru : o pronunţată risipă a timpului de muncă, o distanţă destul de mare intre planurile frumoase şi activitatea propriu-zisă a organizaţiei U.T.C., a conducerii acesteia, care la acea oră nu oferea decit promisiuni, nicidecum fapte concrete. Menţionam, drept consecinţă a acestor deficienţe, res-* tanţele mari în îndeplinirea sarcinilor de plan, restanţe care începuseră să se acumuleze fără a se încerca o hotărită curmare a cursului lor. Acum, păşind din nou pe poarta şantierului, ne încearcă multe întrebări dar şi o anumită nelinişte : a găsit oare organizaţia U.T.C. acele resorturi în stare să-i mobilizeze pe toţi tinerii la un ritm de lucru dinamic, ritm neapărat necesar în îndeplinirea sarcinilor de plan ? Aflăm, mai întii, că din luna februarie ritmul de lucru s-a îmbunătăţit simţitor, aşa încît de atunci, decadă de decadă, planul a fost îndeplinit şi chiar depăşit, că întreaga activitate de pe şantier se înscrie acum pe alte coordonate Desigur, este meritul conducerii şantierului care a luat numeroase măsuri pentru redresarea situaţiei. (Fără îndoială, ar fi fost de dorit şi ca aceste măsuri să fie mai oportune, mai operative). Printre aceste măsuri se numără : intensificarea lucrului în schimbul II, o mai bună folosire a timpului de muncă, o nouă repartizare a responsabilităţilor cadrelor de conducere în efectuarea lucrărilor, mărirea capacităţii de preparare a betonului, lărgirea frontului de lucru pentru turnarea acestuia etc. „Şi organizaţia U.T.C., tinerii de pe şantier, în aceste ultime două luni, îşi expune părerea şeful serviciului producţie, tovarăşul Gavrilă Vihlistence, şi-au sporit contribuţia. Am observat o mai mare mobilizare din partea lor, au desfăşurat acţiuni eficiente pentru o mai bună organizare şi aprovizionare a locurilor de muncă, pentru folosirea judicioasă a timpului de lucru“. O părere evident mai autorizată, mergînd însă în acelaşi ton, ne comunică secretarul comitetului de partid, tovarăşul Nicolae Manoliu : „Organizaţia U.T.C., în urma criticilor aduse, şi-a îmbunătăţit substanţial activitatea. In revitalizarea ritmului de lucru pe şantier are şi ea un merit principal: întrecerea intre echipe, între organizaţiile din cadrul loturilor, care înainte era ION CHIRIC (Continuare în pag. a II-a) Noul şantier al viitoarei uzine de utilaj brasier din Buzău. Se lucrează montarea planișeelor din beton Foto : PAVEL TANJALĂ Începuturi Şoferul camionului care m-a adus opreşte la o bifurcare de drumuri. — Aici e Tarniţa. Noroc bun! îmi spune şi porneşte mai departe, spre Răcătău. O iau pe jos pe şoseaua din stingă pe Ungă rîul care clipoceşte peste bolovani. De cîteva zile vremea e senină, cu un cer adine, nefiresc de albastru. Sub soarele de martie, iarba nouă îşi arată primele fire de un verde crud prin miţa cenuşie a ierburilor arse de gerul iernii abia trecute. Pe marginea apei şi pe dealurile din jur sevele pămîntului umflă în muguri crengile subţiri ale copacilor. Lumea tainică şi măruntă de pe malurile apei se trezeşte la viaţă. Din cind în cînd, autobasculante încărcate cu balast mă depăşesc în goană, stîrnind în urma lor praful de pe marginea şoselei. Nu departe, în amiaza calmă, larma şantierului se înalţă deasupra văii însorite într-o pîclă uşoară, albăstruie. ★ De o parte şi de alta a defileului în care se înalţă arcul de beton umed al viitorului baraj, două gigantice macarale turn străpung bolta cerului. In zgomotul asurzitor al motoarelor, al instalaţiei de aer comprimat, al vibratoarelor şi forezelor, fac cunoştinţă cu maistrul Grigore Chendea. Se pregăteşte să predea schimbul şi e nemulţumit de ritmul de azi al turnărilor, ritm încetinit ba din pricina unor lucrări de montaj care nu suferă întîrziere, ba din cauza unor defecţiuni la staţia de betoane, ba din lipsă de autobasculante. Am avut schimburi cînd am turnat S 000 m3. Poate au să meargă ceilalţi din plin.Are platforma unde ne aflăm s-au adunat deja betoniştii din schimbul doi şi maistrul Aurel Vida face prezenţa. De aici se vede toată forfota şantierului din vale. La staţia de betoane îşi face apariţia o a doua Tatră.—A noastră-i puterea, băieți ! strigă MIHAI ELIN (Continuare in pag. a ll-a) Proletari din toate ţările, uniţi-vă! ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST ANUL XXVIII, SERIA II Nr. 7121 6 PAGINI — 30 BANI SÎMBĂTĂ 8 APRILIE 1972 Pentru CE şi ---------------pentru CINE edităm revistele şcolare? Dacă în urmă cu cîţiva ani pledam pentru apariţia revistelor şcolare, acum, existenţa celor peste 600 reviste, cu un tiraj ce trece de jumătate milion de exemplare, este o realitate care aduce în prim plan o altă problemă. Şi anume, ce-şi propun să urmărească revistele şi, în general, ce urmăresc, dacă sunt reprezentative pentru colectivele de elevi cărora li se adresează, mai exact, dacă reflectă universul intereselor acestei vîrste- Că aceasta este o problemă la ordinea zilei, ne-am dat seama în discuţia avută, recent, cu un număr de reprezentanţi ai revistelor din cîteva licee bucureştene. Cum nu era posibil ca într-o întîlnire să epuizăm toate aspectele ţinînd de rolul revistei şcolare şi să ajungem la analiză detaliată pe fiecare număr de revistă luat în parte, am convenit să reparcurgem cu cei prezenţi procesul scoaterii revistei. Nu ne-am oprit întîmplător asupra existenţei revistei — înainte de a se alcătui într-un număr şi după difuzarea ei printre elevi ; pătrunzînd în acest laborator, aveam să aflăm, de fapt, cum este gindită, de către cine, ce vrea revista.. Intenţia a fost să stăm de vorbă cu responsabili ai revistelor, dar cum a fost dificil să-l identificăm în persoana celor prezenţi, nu ne-am formalizat. Interlocutorii noştri reprezentau zece reviste : ,,Gînduri“ — Liceul ,,Ion Creangă“, „Funigei“ — Liceul „I. L. Caragiale“, „Primii paşi“ — Liceul nr 25, „Phönix“ — Liceul „M. Sadoveanu“. ..Speranţe“ — Liceul „Gh. Lazăr“, „Mugurul" — Liceul „M. Viteazul“, „Adolescenţa“ — Liceul „N. Bălcescu“. ,,Gînd înariott“ — Liceul „I. Neculce“, „P..şi spre viitor" Liceul „D. Bolintineanu“, „Pe un picior de plai“ — Liceul nr. 39. Toate cele zece reviste sunt tipărite, au coperţi foarte pretenţioase şi, în general, o ţinută grafică care le scoate din categoria publicaţiilor improvizate. De altfel, toate poartă girul unor colective de redacţie formate din elevi şi al unor colective de îndrumare formate din profesori. Am încercat, deci, să aflăm : • Cum se concepe sumarul unui număr ; • dacă colectivul redacţiei este organizat după un anumit criteriu — pe rubrici, pe probleme, pe ani de studiu etc. ; • cind se întîlneşte colectivul de redactori, cu ce scop, ce discută, ce hotărăşte : • dacă analizează fiecare număr al revistei, ori o face comitetul U.T.C. sau conducerea şcolii ; • revista este cunoscută şi aşteptată de colegi ? S-a încercat un sondaj de opinie privitor la conţinutul revistei, s-au investigat preferinţele şi pretenţiile elevilor faţă de re-LUCREŢIA LUSTIG MARIETA VIDRAŞCU (Continuare în pag. a IV-a) LUPII de A. I. ZĂINESCU Apare cînd şi cînd, ascunzîndu-şî rînjetul într-un surîs primăvăratec, dar ascuţindu-şi bine colţii acolo, lupii. Daca ar veni din fabule ar trebui sa poarte cojoace de miel. Dar ei sînt nişte lupi realişti, de gheaţă aproape, şi au formă umană. Au extras din regn numai răutatea. Şi pe aceasta şi-o ascund cu subtilitate, dar, din cînd în cind, prin măsele începe să li se scurgă gust rece de sare şi atunci întreaga lor încrengătură de oase şi carne se retrage halucinant spre însuşi cerul gelatinos al gurii, răspîndind un aer stagnat ca de groapă, pestilenţial. Lupii se pregătesc atunci să muşte, şi muşcă. Pe cei mai slabi, bineînţeles, pe cei mici şi timizi din gheara lor groasă şi mare, pe cei care nu cred că lupii au uneori formă umană şi care se conving pînă la urmă că pădurea, oricît de frumoasă ar fi, mai trebuie încă şi încă să fie asanată, mai trebuie încă şi încă scuturată de cite un vînt tonic, purificator. Pădurea aceasta poate fi uneori un impunător restaurant. L. S., o fată de 18 ani, dintr-un oraş care, prin exemplul celor mai buni ai săi şi-a propus ca deviză sub bună cinstea, hărnicia şi onoarea, calificată la locul de muncă în meseria de ospătar, povesteşte lucruri dramatîce, incredibile. Despre ea şi despre alţii asemenea ei, de ° Y.'rscf? ,cu ea bătăi, înjurături, ameninţări, presiuni, invitaţii făţişe la imoralitate, abjecţie şi dezonoare învăluite ^'.a^an în candoare de lup. Refuzul unor atari anormalităţi ? Desfacerea contractului de muncă sau transferul în altă instituţie, părăsirea meseriei. L. S. a făcut un memoriu şi a spus toate acestea acolo, drept pentru care şi-a atras mîini fulgerătoare. Cum se poate, au gîndit între ei nişte lupi de aceştia, îmbrăcaţi igienic în frumoase jachete albe, cum de îndrăzneşte cineva să-i înfrunte ? Drept pentru care i-au aruncat cu solniţa în ochi şi i-au umplut ochii de sare şi de vînătăi. Legile dreptăţii nu-i interesează, ei îşi fac pe loc legile lor animalice şi scot ghearele. Pădurea aceasta uscată, străină aerului pur, social se implantează alte ori pe cite un şantier unde intr-adevăr se construieşte, se ridică schele şi ziduri înalte dar unde (Continuare în pag. a IV-a)