Scînteia Tineretului, august 1972 (Anul 28, nr. 7218-7243)

1972-08-01 / nr. 7218

1,5 CÍ­NT­EI A TINERETULUI" pag. 2 ORAŞUL DE LA KM 40 Mai erau ciţiva zeci de metri pînă la km. 40, de pe şoseaua naţională Brăila-Slobozia, cind autobuzul frînă lin în staţie. „ORAŞUL VIZIRU ! COBOARĂ ?" - exclamă şoferul, nu fără un umor anume, deschizînd uşile. Am relatat întîmplarea, cîteva minute mai tîrziu, tovarăşului Alexandru Jarnea, secretarul comitetului de partid şi primar al comunei Viziru, judeţul Brăila. — E numai o glumă, tovară­şe primar? — Se poate să fie şi o glumă; o glumă bună, vreau să zic,­­ izvorîtă din umorul sănătos specific poporului nostru. Dar nu este numai o glumă ; este, in primul rînd, o certă antici­paţie. Comuna noastră se nu­mără printre primele în judeţ care urmează să devină oraşe. Oamenilor, însă, cum spuneam, le place de pe acum să se pri­vească în oglindă orăşenească, deşi nu mai este mult pînă în momentul cind, la intrarea în localitate, pe placa indicatoare vom scrie : „Oraşul Viziru“, încă în acest cincinal... — Cu ce sentimente, cu ce emoţii aşteptaţi acest moment ? — Noi este vorba acum de emoţii ; nu este cazul şi nu este nici timpul. Ce-i drept, ne gindim noi uneori cum o să a­­rătăm peste cîţiva ani, dar ştim că asta ţine tot de noi, de fap­tele noastre, de muncă. Şi aici aş vrea să pun punctul pe î : noi dacă ştim, dacă sintem­ deci conştienţi de treaba asta, atunci să ştii dumneata că ne şi străduim să ajungem acolo. — Pînă a discuta despre cum „ne străduim“, trebuie să existe mai întîi o „bază“ — nu ? — argumente menite să confirme hotărîrea ca dumneavoastră să fiţi printre cei dinţii în judeţ care să ajungeţi „acolo“, impli­cit argumente pentru străda­nia de pînă acum. In ce ar con­sta deci aceste argumente ? — Eu o să le spun cum îmi vin în minte, dumneata poţi să le aranjezi Cum­i vrei. Aşadar, notează : sîntem în total 8 000 de suflete ; noi, cei din Viziru şi satul alăturat. Lanurile. Avem, mai întli, pe raza comu­nei, trei cooperative agricole de producţie cu 9.000 ha. te­ren agricol. Una din ele — „V. I. Lenin“ — a obţinut anul trecut ,locul III pe ţară la pro­ducţia de griu, fiind distinsă cu Ordinul muncii clasa I, iar anul acesta toate trei stau mai bine decît anul trecut. Am înălţat recent o fabrică de că­rămidă, cu o producţie de 6 000- 7 000 bucăţi pe zi. Peste o săp­­tămînă va fi dată în folosinţă o secţie de covoare­­ a noastră, nu a cooperaţiei. 80 de femei sunt acum la şcolarizare. La anul vor fi 200, care vor munci în trei schimburi, ca in in­dustrie. Avem secţii de tîmplă­­rie, zidărie, tapiţerie şi multe altele, că, iată, putem cu for­ţele noastre locale să Înălţăm o casă după proiect, de la fun­daţii şi pînă la mobilă. Brută­ria noastră asigură pline pentru şase comune. In comună există 23 de magazine. Anual se vînd produse In valoare de 20 mi­lioane lei. In altă ordine de idei, notaţi o farmacie, dispen­sar uman şi veterinar, spital cu 120 de paturi, două cămine culturale, o sală specială desti­nată acţiunilor educative ale ti­nerilor, trei şcoli generale cu 1 300 de elevi. Tot la noi se află un S.M.A. cu centru de repa­raţii — care deserveşte şase unităţi agricole — şi o staţie meteorologică de importanţă republicană (între noi fie vor­ba, ne ajută foarte mult ofe­rind zilnic un buletin al timpu­lui local). La 8 locuitori re­vine un televizor şi trei ziare la două familii, ca să nu mai vorbim de radio, difuzoare, fri­gidere şi aragaze, maşini de spălat. In întreaga comună sunt 546 de salariaţi, după cum ur­mează : 7 ingineri, 7 doctori, 40 cadre sanitare, 60 de învăţători şi profesori, 14 tehnicieni, 72 de funcţionari şi 356 de mun­citori salariaţi. Asta ar în­semna, în procente, 1 salariat la 15 locuitori, başca pensio­narii. Şi lista ar putea conti­nua. Dar mai bine să vă dau un alt fel de exemplu. Iată, satul acesta, Lanurile, înainte se numea Golăşei. A trebuit, însă, să-i schimbăm numele, că nu mai cadra cu realitatea. Ce, om bogat şi harnic, te mai puteai numi golăşei ? Or, dacă prin strădania lor, oamenii au ajuns să nu se mai recunoască în numele satului lor, noi locui­torii întregii comune, prin stră­dania noastră colectivă, să nu reuşim să facem din ea oraş ? Eu cred că da, reuşim. — Anul trecut, în decembrie, la Conferinţa pe ţară a secre­tarilor comitetelor de partid şi a preşedinţilor comisiilor popu­lare comunale aţi luat cuvîntul. Printre altele, aţi făcut şi pro­punerea ca organelor comuna­le să li se acorde „nişte com­petenţe mai mari" — v-am ci­tat din cuvint. Ce ne puteţi spune astăzi în legătură cu a­­ceastă propunere ? — Lucruri bune, lucruri foar­te bune Pentru că înainte, noi, primăria, nu prea aveam clar CU Ce să ne ocupăm, de ce să răspundem. Vedeţi, numai un exemplu, lucrau în comună diverşi salariaţi, medici, profe­sori, dar depindeau direct de judeţ, activitatea lor era con­trolată — şi îndrumată — nu­mai de factorii judeţeni. Perso­nal, nu mi se părea cea mai bună soluţie. Ei munceau alături de noi — şi noi nu eram „com­petenţi“ să le arătăm greşeala sau sâ-i stimulăm spre mai bine ? Dar problemele au fost reglementate chiar in cadrul lucrărilor Conferinţei. Acum a­­vem răspunderi precise, ne în­grijim de tot ce se întîmplă pe raza comunei. Avem, de pildă, plan de producţie cu profil teri­torial. Asta înseamnă că răs­pundem, alături de ceilalţi fac­tori ai comunei, de realizarea tuturor indicatorilor de plan ai tuturor unităţilor. Dar asta mai înseamnă că putem colabora mai bine, putem chibzui şi ho­tărî împreună pentru bunul mers al întregii comune, pentru destinul ei. — In ce fel reuşiţi să vă a­­chitaţi de ambele răspunderi, cea de secretar al comitetului comunal de partid şi cea de primar ? Mai direct : cind­­ şi cum sînteţi secretar — cind şi cum sînteţi primar ? — Un lucru îmi este cit se poate de limpede : în tot ceea ce întreprind trebuie să acţio­nez ca om politic. Tot ceea ce fac ca primar trebuie să pri­vesc şi cu ochii secretarului, iar atunci cind acţionez ca se­cretar trebuie să reflectez şi la cerinţele economice şi admi­nistrative. Aici cred eu că se află sîmburele întregii noas­tre activităţi , în strînsă înlăn­ţuire a răspunderilor ce izvo­răsc din cele două funcţii. Nu­mai aşa putem rezolva, după părerea mea, mai bine şi mai operativ problemele din fiecare domeniu de activitate. — Să revenim acum asupra eforturilor pe care spuneaţi că le întreprindeţi la ora actuală pentru a ajunge mai grab­nic „acolo“, pentru a conferi comu­nei dv. tot mai plenar, trăsă­turile specifice locului urban. — Vă invit in faţa schiţei de sistematizare, pe care am su­pus-o recent dezbaterii şi apro­bării comitetului executiv al consiliului popular. Iată, am delimitat deja vatra comunei. Aici se vor înălţa case cu etaj (avem proiectul gata), vom avea şi case fără etaj, dar aspectul şi confortul lor vor fi aidoma vilelor. Pînă la sfîrşitul anului, primul bloc, cu 8 apartamente, va fi dat la cheie. Va avea şi încălzire centrală. Anual vom construi, apoi, cel puţin cite 20 de apartamente. O baie co­munală, un liceu, cîteva spaţii comerciale moderne vor marca centrul comunei. In primăvară deschidem şi lucrările de ca­nalizare. Se dezvoltă secţiile prestatoare de servicii. Suntem­ în curs de realizare a unui microabator, care va avea şi o anexă de prelucrat produse zootehnice. Ne îngrijim, de ase­menea, de aspectul comunei, de înfrumuseţarea ei, de pietruirea străzilor, de întreţinerea spa­ţiilor verzi. Cele mai multe din aceste lucrări au fost deja a­­tacate şi aş putea spune că în­treaga comună participă la muncă. Consătenii mei efec­tuează mii de ore de muncă voluntară, hotărîţi de-a face mai bine, mai repede, mai mult. Cu toţii sintem­ animaţi de isto­ricele hotărîri adoptate la re­centa Conferinţă Naţională a partidului şi ne exprimăm neclintita noastră voinţă de-a acţiona în aşa fel incit ele să prindă neintîrziat viaţă şi aici, în acest colţ de Bărăgan, nu­mit încă comuna Viziru. ION ANDREIŢA ALEXANDRU JARNEA, secretarul comitetului de partid, primarul comunei Viziru, judeţul Brăila CUVINTELE (Urmare din pag. 1) la influenţe binefăcătoare, rezistentă împotriva impurităţilor. A învăţa şi obişnui tinăra generaţie să vorbească frumos şi curat este, poate, egal cu a o îndemna să gîndească fru­mos, să se exprime consistent şi lapidar, fugind de vorbărie şi gongorism, ferindu-se şi condamnind limbajul teribilist-ar­­gotic, golănesc, apetitul snob pentru neologisme şi barba­risme, pentru importul fortuit şi inutil din alte limbi. Aud tineri (intelectuali, desigur) care comunică între ei printr-un limbaj criptic, schimonosit-vulgar, ca şi cum limba obişnuită, curată şi sănătoasă şi-a pierdut pentru ei expresia şi sa­voarea. Ce impietate faţă de cultură şi ce rău exemplu pen­tru cei din jur, mai ales pentru copii. Sau alţii cărora le sca­pă simplul acord gramatical sau al căror limbaj e incoerent, fadi sau neclar. Vin, de aceea, cu o idee : n-ar trezi, oare, interes înfiinţarea unui cerc „Cum vorbim" pe lingă o casă de cultură a tineretului ? Desigur, nu cu pretenţii ştiinţifice, ci pur şi simplu practice, cu simpla intenţie de a discuta des­pre înţelesul şi folosirea cuvintelor. La început cîteva lecturi fascinante (eventual o bandă de magnetofon cu lecturile lui Sadoveanu), apoi discuţii şi aplicări practice conduse de un profesor de limba şi literatura română. Sunt convins că, în­­cet-încet, tinerii s-ar lăsa cuprinşi de farmecul discuţiei des­pre rostul cuvintelor adunate în frază şi ar da activităţii lor o funcţiune nobilă şi utilă. Cine încearcă ? cum, în ajunul intrării în pro­fesie, am reluat firul discuţii­lor prilejuite pe parcursul anu­lui de desfăşurarea activită­ţilor practice in institut şi in producţie, de investigaţiile pa­tronate de cercurile ştiinţifice studenţeşti şi de catedrele de specialitate, cu cîţiva absolvenţi din actuala promoţie, care peste foarte scurt timp se vor con­frunta cu problematica comple­xă a producţiei, cercetării şi proiectării „Aştept cu emoţie reintilnirea cu producţia, arăta Gheorghe Soare, absolvent al Facultăţii de maşini şi utilaje pentru con­strucţii din institutul de con­strucţii Bucureşti, cu cinci ani în urmă lăcătuş mecanic la U­­zina de autoturisme Piteşti. Am observat şi la alţi colegi care au lucrat in producţie înainte de a intra in facultate, un ascendent in uşurinţa de a-şi însuşi pro­blemele teoretice, o mai mare receptivitate şi mai bune rezul­tate în conexarea invăţămintu­­lui cu practica şi cu proiecta­rea. De altfel, acest aspect s-a pus în evidenţă in institutul nostru în contextul general al eforturilor de modernizare a programelor, a metodologiei de studiere a ştiinţelor tehnico­­inginereşti, de integrare a prac­ticii generale şi de specialitate in procesul intim al instruirii şi educării viitorilor constructori. Un rol însemnat l-au avut, desi­gur, cadrele didactice preocupa­te să ne menţină trează atenţia asupra cerinţelor formulate de producţie. Alături de cunoştinţe­le primite in facultate, cunoş­tinţele mele practice mi-au fa­cilitat şi elaborarea proiectului de diplomă : „Autoscreper cu e­­levator de 8 m3“, care propune un utilaj terasier de mare pro­ductivitate în săpare, transport, descărcare şi nivelare, răspun­­zir­d unor cerinţe complexe de mecanizare a proceselor de muncă. Acesta se înscrie pe li­nia generală a parametrilor ob­ţinuţi de agregatele construite in alte ţări. Aş dori să arăt că şi alţi colegi sunt preocupaţi de proiectarea unor maşini şi uti­laje de înaltă productivitate. Doresc să semnalez că prezenţa în consiliile profesorale şi senat şi a unor specialişti din produc­ţie — maiştri, tehnicieni, ingi­neri — este destinată să pună pe temeiuri mai realiste practica studenţilor şi, concomitent, să atragă mai insistent atenţia fac­torilor din producţie asupra răs­punderii de a contribui tot mai eficace la formarea viitorilor lor colaboratori“­„Cunoscind unele aspecte ale preocupărilor existente la Insti­tutul de fizică Bucureşti, arăta Sergiu Iordănescu, de la secţia de Electronică aplicată­ a Facul­tăţii de electronică şi T.C.. I.P.B. — mi-am ales ca temă pentru proiect realizarea unui sistem de comandă care va fi integrat intr-o instalaţie mai complexă in curs de realizare la I.F.B. De altfel, această lucrare, ca şi colaborarea la o alta, pre­zentată la sesiunea cercurilor ştiinţifice — „Sală de testare automată a cunoştinţelor“ — au fost efectuate mulţumită îndru­mărilor tov- conf. brig- Stere Ro­man, care conduce şi un labo­rator bine dotat. Pentru viitor mă preocupă o problematică le­gată de circuitele logice şi de sistemele de conducere a activi­tăţilor economice, de producţie prin calculator. Ne revine dato­ria de a realiza sisteme compe­titive cu aplicabilitate într-un domeniu sau altul, pentru a evi­ta importul. Dar mai cred că a­­vem datoria să intuim şi să ofe­rim soluţii pe care producţia nu le-a formulat încă, dar a că­ror stringenţă verifică. Cred că preocupările de această na­tură reprezintă o modalitate de a ne integra rapid intr-un do­meniu prioritar al economiei na­ţionale“. Colegul său Mihai Brînzan, autorul unui cardioscop portabil, premiat de curînd, tema sa de diplomă, este preocupat pentru viitor de o tematică din dome­niul electronicii medicale : a­parate pentru testarea stării de oboseală in industrie, pentru detectări stomatologice, pentru supravegherea cardiacilor-­Astfel de aparate, fiind de serie mică, pot deveni obiectul studiilor și realizării practice din partea unor ateliere de prototipuri. „Sunt de părere că intrarea noastră in producţie nu trebuie să însemne începutul unei pe­rioade de acomodare ci încadra­rea directă în rezolvarea unei probleme concrete sub îndruma­rea unui bun specialist“. „Producţia noastră este pros­pectarea unor noi bogăţii subte­rane, pentru punerea lor la dis­poziţia economiei naţionale , un teren de înaltă răspundere pro­fesională şi socială — arăta Lu­cian Beşuţiu, de la Facultatea de geologie tehnică, I.p.G.G. Pentru un geofizician contează în primul rînd instrucţia prac­tică. Aceasta trebuie să fie in­tensificată. Noi am dori, şi poate se va realiza pentru seriile următoare, un poligon experi­mentat de lucrări unde, pe par­cursul anului, să reproducem activităţi practice asemănătoare cu cele ce se întrlnesc pe te­ren şi lucrări care să lege, în prezenţa cadrelor de spe­cialitate, cunoştinţele teore­tice cu cele practice. La absol­vire am susţinut o temă oa­recum de pionierat din dome­niul radiometriei in care mi-ar face plăcere să lucrez — „Posi­bilităţi şi limitări ale spectro­­metriei alfa în analize radiome­­trice de laborator“. Aşteptăm confruntarea cu terenul, despre care ştim că nu meseria noastră poate fi şi complicată şi aspră şi plină de surprize“. Prof. dr. docent Lazăr Pave­­lescu, şeful catedrei de minera­logie şi petrologie din I.P.G-G., consilier la Organizaţia „Expe­diţia geologică“, cunoaşte direct exigenţele exprimate de activi­tatea practică a inginerilor geo­logi. D-sa opina că încadrarea rapidă şi activă in profesiune este pregătită pe toată durata studiilor. „In laboratorul nostru, studenţii lucrează direct cu a­­paratele pe care Ie vor întîlni în producţie. Activînd în cercul ştiinţific de specialitate le-am dat un studiu încă din anul II cîte o zonă unde ei au efectuat stagiul de practică şi de unde şi-au ales şi proiectele de diplo­mă. Este semnificativ că cei din seriile anterioare au solicitat cu precădere regiunile astfel cunos­cute. Cred că ar trebui să fie rediscutată problema prereparti­­ţiei, din anul III, rezolvabilă acum prin realizarea dublei subordonări a institutelor de învăţămînt superior. In aceste condiţii, studenţii, incepînd din anul III, ar putea lucra ca membri ai unor echipe de lu­cru. Producţia cere — şi este un deziderat încă neîndeplinit — mai multe cunoştinţe practice. De aceea, prezenţa noastră, a cadrelor didactice, in producţie nu numai că aduce o enormă contribuţie la perfecţionarea pregătirii de specialitate fără de care nu ne putem menţine in actualitate, dar face să crească și răspunderea noastră. GEORGETA RUŢĂ INGINERI DIN PROMOJIA 72 IN FATA PRODUCŢIEI In parcul comunal din Ghimpaţi-Ilfov şi-au dat în­­tîlnire duminică mii de­ cetă­­ţeni din localitate pentru a cinsti şi aduce un omagiu hărniciei şi dăruirii, abnega­ţiei cu care mecanizatorii au smuls pămîntului o recoltă niciodată atinsă pînă acum. Sunt prezenţi mecanizatori de la S.M.A. Ghimpaţi, S.M.A. Gorneni, S. M. A. Izvoarele, S.M.A. Angheleşti. Cu unii dintre ei am­ stat de vorbă: Mirea Dumitru, Cheren­ Gheorghe, Soare Marin, Dillă Ion (S.M.A. Ghimpaţi), Soare Constantin, Mirea Ion, Bobe Radu şi Enache Constantin (S.M.A. Gorneni). Numele al­tora şi faptele lor de muncă ne-au fost aduse la cunoştin­ţă, nouă şi tuturor celor pre­zenţi in parcul comunal, de brigada artistică de agitaţie locală în imnul de laudă în­chinat harnicilor mecaniza­tori. „Sîntem bucuroşi şi min­ări de faptul că această săr­bătoare ne este închinată nouă“ — ne spunea mecani­zatorul Constantin Soare. „Acest fapt, continuă ideea tizul său, Marin Soare, arată că munca noastră e preţuită, ceea ce ne dă noi imbolduri, noi hotărîri de a lucra şi mai mult şi mai bine“. Toţi au fost unanimi in a-şi exprima mîndria pe care o simt, hotă­rîrea de a stărui în efortul cotidian pentru atingerea in­dicatorilor ce le stau in faţă. Şi nu numai ei ci şi coopera­torii din localitate : „Ii sărbă­torim pe mecanizatori pentru muncă şi hărnicie. Dar săr­bătoarea este a noastră a tu­turor, fiindcă succesele şi recoltele sunt ale noastre ale tuturor, şi mecanizatori şi cooperatori. Iar de acum în­colo noi toţi — mecanizatorii SĂRBĂTOAREA GRIULUI şi cooperatorii — va trebui să muncim şi mai bine. O fa­cem, în primul rind pentru noi“, spunea ţăranul coopera­tor Marin Bazoven. Dar această sărbătoare a griului mai are o semnifica­ţie : reînnodarea unei tradiţii care cîndva s-a bucurat de o largă audienţă — duminicile cultural-sportive, prilej al bi­lanţului muncii depuse şi al cinstirii hărniciei, prilej al destinderii şi recreării după o săptămînă de efort, prilej al unor manifestări cu un bogat şi variat conţinut instructiv­­educativ şi recreativ. Şi ma­nifestarea de la Ghimpaţi constituie un model, un mo­del prin conţinutul său, un model prin programul cultu­­ral-sportiv. La realizarea a­­cestei prime părţi şi-au dat concursul ansamblul „Doina Ilfovului", tarafuri şi solişti de muzică populară din loca­litate. La rîndul său, seria manifestărilor sportive a in­clus meciuri de fotbal şi vo­lei, întreceri hipice, jocuri distractive. AL. DOBRE Foto: RADU CALAL Ştefan Băcanu, cunoscutul solist al Ansamblului „Doina Uf­o­.­vului“ prezent la sărbătoarea griului Mii de locuitori din Ghimpaţi şi-au dat întîlnire în parcul comunal Călăreţii se pregătesc pentru pornirea în cursă. La Suceava a fost inaugurat şantierul de muncă patriotică al tineretului din localitate, cel mai mare de acest gen din zona de Nord a Moldovei. Aici lu­crează peste 600 de muncitori din unităţile industriale ale ora­şului, elevi şi studenţi. Printre ei am întilnit utecişti de la Combi­natul de celuloză şi hirtie, Uzina de utilaj şi piese de schimb, Fa­brica de tricotaje „Zimbrul“, U­­zina de reparaţii auto, de la liceele „Ştefan cel Mare“ şi „Pe­tru Rareş“, de la Combinatul pentru exploatarea şi industriali­zarea lemnului. Sunt constructorii unei mari baze sportive, primul obiectiv o constituie patinoarul artificial de dimensiuni olimpice. Acesta va dispune de tribune pentru 1 000 de locuri, care mai tirziu urmează a fi acoperite. La Suceava, un nou şantier al tineretului Din mulţimea de brigadieri prezenţi aici am notat şi cîteva nume : Gheorghe Aruştei de la Combinatul pentru exploatare şi industrializarea lemnului, strun­garul Ioan Lujinschi şi electricia­nul Mihai Fînu de la Combina­tul de celuloză şi h­îrtie, lăcătuşul mecanic Aurel Cepuc, Uzina de reparaţii auto, Elena Agrigoroaie şi Aurica Popescu de la Fabrica de tricotaje „Zimbrul“, elevele Lucreţia Mărgineanu şi Mihaela Lăzărescu, utecişti fruntaşi în ac­ţiunile de muncă patriotică. Menţionăm şi o prezenţă imedia­tă : un grup de studenţi bucu­­reşteni, de la Facultatea de fi­nanţe a Academiei de ştiinţe e­­conomice Bucureşti, aflaţi în practică de producţie la Suceava. ION BELDEANU — înainte de a trece la formule de programe tu­ristice propriu-zise, ce ne puteţi spune despre ca­drul general al activităţii agenţiei in această peri­oadă ? — Aş începe cu programele prevăzute pentru litoral. Sunt cele mai căutate şi ocupă, ac­tualmente, locul principal în ac­tivitatea noastră. In ceea ce pri­veşte excursiile, la fiecare sfîr­­şit de săptămînă, peste 2 000 de tineri bucureşteni pot pleca în excursii de cite una-două zile spre Constanţa unde, pe lingă nelipsitul program de înot şi plajă, este prevăzută vizitarea principalelor obiective ale ora­şului. De aceste excursii scurte beneficiază, in primul rind, ti­nerii care nu sunt încă sau nu mai sunt în vacanţă. Pentru con­cedii, Agenţia oferă locuri în taberele organizate la Costineşti, Eforie-Nord, Mamaia, Eforie- Sud şi Techirghiol, unde se pot petrece 6—12 zile de vacanţă. — Dar pentru cei care preferă înălţimile şi ae­rul tare...? — Pentru aceştia, permanent, sînt organizate atît excursii de sfîrşit de săptămînă, la caba­nele Gîrbova, Piatra Mare, Di­­ham, Babele, Caraiman şi altele de pe Valea Prahovei, cit şi ta­bere asemănătoare celor de pe litoral -1­ în ambianţa alpină de la Predeal, Izvorul Mureşului şi Timişul de Sus. In afară de a­­cestea, pentru tinerii care mai au doar puţin timp de vacanţă, au fost create posibilităţi pentru petrecerea acestor zile într-una din cabanele BTT din Bucegi, Făgăraş, Paring sau Ceahlău, de unde sunt accesibile numeroase excursii pe cele mai variate trasee din zonă. — Ce program oferiţi anul acesta amatorilor de noutăţi, în special acelora care vor să cunoască mai îndeaproape frumuseţile şi realizările şi realită­ţile ţării ? — Programele generale ale BTT sunt destinate mai ales e­­levilor şi studenţilor, fiind ast­fel concepute incit să corespun­dă atît necesităţii de recreere, de destindere, cit şi setei de cu­noaştere caracteristică vîrstei. Astfel, pentru elevii din ulti­mele clase de liceu se organi­zează excursii pentru orienta­rea profesională, care să cu­prindă pe lingă vizitarea locu­rilor de interes turistic general şi vizite la diferite unităţi eco­nomice, la institute de cercetări sau de învăţămînt superior. In programul acestor zile se includ întîlniri cu specialişti, oameni de artă şi cultură, ziarişti etc. care, sperăm, vor ajuta mulţi tineri să rezolve mai bine difi­cila problemă a alegerii viitoa­rei lor profesiuni. In afară de aceste excursii în cadrul pro­gramului general al BTT, prin Agenţie se organizează şi ex­cursii tematice de 6—8 zile. — Cîteva exemple... — Excursiile tematice, orga­nizate pe tot cursul anului îşi propun să urmărească trasee care cuprind locuri de impor­tanţă istorică, legate de viaţa unor personaje importante ale culturii româneşti, de evenimen­te de seamă din istoria patriei. Menţionez, astfel, „Pagini de glorie — insurecţia armată ini­ţiată şi condusă de P.C.R. in August 1944“, pe un traseu ce cuprinde localităţi din sud-ves­­tul ţării, „Pe urmele bătăliilor lui Ştefan cel Mare“ , „Momente din istoria înfăptuirii unităţii naţionale a poporului român sub Mihai Viteazul“, „Pe urmele Luceafărului poeziei româneşti — Mihai Eminescu“, „Urme şi cetăţi daco-romane“ etc. Tot în acest context, iniţiem şi excursi­ile în unele zone de larg interes turistic, cum ar fi „Nordul Olte­niei — Porţile de Fier“, „Din Oaş în Maramureş“, „Mozaic moldovenesc“ sau „Circuitul României — zona de sud-vest“. — Aveţi noutăţi privind Delta Dunării ! ? — Intr-adevăr. Aceste ex­cursii, la care au participat, pînă acum, circa 2 000 de tineri, in special elevi pasionaţi ai ştiin­ţelor naturii, se bucură de un deosebit succes, mai ales dato­rită­­faptului că BTT este singu­rul organism care iniţiază ex­cursii de acest gen. Este vorba de excursii pe pontoane, de 2— 4 zile, timp în care se urmează un traseu puţin cunoscut, ce pune in valoare toate splendo­rile Deltei. Astfel, de excursii le organizăm în lanţ, începînd din 19 iulie pînă la 2 septem­brie, fie cu pontoane fie cu şle­puri amenajate special pentru a oferi condiţii de cazare cit mai bune. Pentru cei mai cu­rajoşi, buni înotători, există şi o variantă în bărci remorcate de şalupă. Penttru această ex­cursie — expediţie trebuie însă ca participanţii să cunoască nu numai înotul, dar şi unele ele­mente de gospodărie deoarece îşi pregătesc singuri masa... MARIA ILIE Pe drumuri de vacanţă în aceste zile, cind mercurul termometrelor urcă de obicei peste 30 de grade, cind cei mai mulţi studenţi sunt la sfîrşitul perioadei de practică, iar candidaţii la examenele de admitere după ultimele zile de emoţii, cind elevii sunt deja la jumătatea vacanţei in timp ce numeroşi tineri din producţie nu au înce­put-o încă, este normal ca întrebarea la ordinea zilei să fie : „Unde ne petrecem vacanţa ?". Dorinţa de a face mai uşoară găsirea unui răspuns la această întrebare ne-a condus la Agenţia Bucureşti a Biroului de Turism pentru Tineret, unde tovarăşul preşedinte, Constantin Pană, ne-a oferit cu amabilitate o seamă de sugestii... MARTI 1 AUGUST 7972 de grijă au scăpat“ Se făcea că avind un prie­ten la Comitetul judeţean Argeş al U.T.C., acesta s-a hotărit să-mi joace o farsă. — Ştii — îmi zice — am aflat o veste care m-a bucu­rat grozav ; ai început să scrii poezii. — Eu ?... — Nimic ! — Să nu spui că nu-i aşa. Informaţii certe. Aşa incit, fii bun, improvizează ceva pe tema colectări de sticle şi borcane... Dar repede. Re­pede şi mobilizator ! — Şi de ce, mă rog ? — După amiază am organi­zat o întîlnire cu uteciştii din tot judeţul care, proba­bil nu-ţi spun o noutate, in cadrul acţiunilor de muncă voluntar-patriotică se ocupă şi de această treabă. — Bine, dar... — Nici un dar. Ne vedem la orele 18,00. Neavînd încotro, m-am conformat, lată-mă, aşadar, în fața unei săli arhipline. Cu vocea tremurîndă de e­­moție incep. Zice ea, deodată. — Ah, Mihai, sint dispe­rată. Nu mai ştiu ce să mă fac. Sticle și borcane goale. S-au tot strîns să umpli­ un sac. Privind către auditoriu îmi dau uşor seama că le-am captat interesul. Mi se pare chiar că desluşesc în ochii lor o speranţă abia ascunsă. Răspunde el, mobilizator : — Chiar nu ştii. E de mi-e rare. Cum de încă n-ai aflat ? Le poţi valorifica prin I.C.V.A. Şi de grijă ai scăpat! Aştept, după cum e şi fi­resc, să izbucnească aplauze, urale, cineva să vină cu o cunună de lauri. Linişte mormîntală. Priviri fixe. Grimase batjocoritoare. Uri băiat din primul rînd nu se poate abţine. îmi aruncă ca o insultă cuvîntul : — Optimistule ! Nu înţeleg. Cer explicaţii. — Şi zici că sticlele şi bor­canele goale se pot valorifi­ca prin I.C.V.A. ? Ei, află, te înşeli, te înşeli grozav, m­­? Ce*Va- e.-- ca neputinţă. Nici, uteciştii din judeţ, în­cercăm de 2 ani. Şi nu nu­­mai la I.C.V.A dar şi la I.J.E.C.O.O.P. Dar tot degea­­ba. 15 000 de astfel de aniba­zadaraŞteaPtă‘ A?teaPtă «ii . Nu toate, nu toate n_ intervine alt tînăr din co­muna Cuca. Noi n-am răb­dat, după ce munciserăm a­­tita pentru a le strînge, să stea degeaba. Le-am „depo­zitat“ intr-o groapă, am or­ganizat acolo un concurs de tir pentru puştii cu veleităţi de trăgători de elită. — Vedeţi, tovarăşi — gă­sesc eu salvarea. Totuşi se poate face ceva. Organizaţi o întrecere de acest gen. — Cu arbitri ? — Fireşte. Delegaţi ca ar­bitrii pe cei de la I.C.V.A. sau I.J.E.C.O.O.P. Sunt cei mai competenţi. întreabă o fată cu oche­lari . — Dar dacă nimerim pe a­­lături ? Dacă nimerim arbi­trii ?... GH. GHIDRIGAN Renumita staţiune balneo-climaterică Herculane

Next