Scînteia Tineretului, noiembrie 1972 (Anul 28, nr. 7296-7321)

1972-11-08 / nr. 7302

în cenfia tinerilor muncitori. Începînd cîiiar din acest an SECŢII DE SUBINGINERI In marile Întreprinderi EXAMENUL DE ADMITERE LA 1 DECEMBRIE Ministerul Educaţiei şi Invăţămintului comunică : Incepind cu anul universitar 1972/1973 se înfiinţează cursuri serale de subingineri, care vor funcţiona pe lingă marile Între­prinderi industriale, ca secţii ale instituţiilor de învăţămtnt su­perior. Examenul de admitere va începe la 1 decembrie 1972. La acest examen se pot prezenta muncitori, maiştri şi tehni­cieni, care lucrează In producţie In specialitatea la care se înscriu şi au recomandare scrisă din partea întreprinderilor unde sunt salariaţi. (Alte amănunte in pagina a V-a) Proletari din toate ţările, uniţi-vă! ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST ANUL XXVIII, SERIA II, Nr. 7302 6 PAGINI — 30 BANI MIERCURI 8 NOIEMBRIE 1972 La Fabrica de încălţăminte „Solidaritatea“-Oradea Colectivul a hotârît: FĂRĂ PIERDERI şi deşeurile au devenit utilizabile Pină de curînd, la Fabrica de încălţăminte „Solidaritatea“ din Oradea deşeurile rămase in urma confecţionării pantofilor de damă tip „Romarta“ nu-şi găseau nici o întrebuinţare pro­ductivă. Zăceau cu lunile prin secţii, blocau spaţiile, încurcau circulaţia, în cel mai bun caz fiind livrate, la preţuri derizo­rii, către D.C.A. Gîndind m­ai mult, căutînd soluţii de valori­ficare eficientă a acestora şi de curmare a risipei de material — pentru că de ce să ne as­cundem după deget, era vorba de risipă în cel mai adevărat sens al cuvîntului — specialiştii sectorului de creaţie au găsit o modalitate de utilizare a lor chiar din fabrică. — Din furdale, cum li se zice la noi la deşeuri — ne infor­mează tovarăşul creator princi­pal Dionisie Costea — ne-am pro­pus să confecţionăm articole de Încălţăminte pentru copii, deci produse finite, de o calitate ire­proşabilă. Deja 700 de perechi, în zece variante modelistice, au fost vîndute prin magazinul nostru de prezentare, ele bucu­­rîndu-se de o apreciere deose­bită din partea cumpărătorilor. Conceperea lor, din punct de vedere al creaţiei, a fost rodul muncii întregului colectiv din acest sector. Nu pot să nu men­ţionez însă aportul deosebit pe care şi l-au adus Eva Magyary, Erna Müler, Ileana Rădăreanu, Gheorghe Bela, uteeiştii care şi-au onorat exemplar obliga­ţiile profesionale dar, în ace­laşi timp, au dat curs şi iniţia­tivei organizaţiei U.T.C. de a-şi mări contribuţia proprie la e­­laborarea unor noi modele, la folosirea raţională a fiecărui decimetru de material. — Preocuparea în această di­recţie — relevă tovarăşul Si­mion Moldovan, secretarul co­mitetului U.T.C., este mai ve­che, rezultatele pe măsură. Un exemplu în acest sens mi­­ se pare edificator. Economista Viorica Faur, de pildă, a e­­laborat un nou procedeu de aşezare a tiparelor la stanţarea feţelor de la încălţămintea de casă, procedeu datorită căruia a fost posibilă realizarea su­plimentară a circa 800 perechi pantofi, 800 perechi confecţio­nate peste numărul rezultat de obicei din aceeaşi cantitate de piele. — Organizaţia U.T.C. este prezentă şi în acţiunea de va­lorificare a deşeurilor de care ne vorbea tovarăşul Dionisie Costea. — Se putea altfel ? Pentru valorificarea furdalelor a fost creată o linie specială, paralelă cu cea a confecţionării panto­filor de tip „Romarta", ampla­sată in aceeaşi sală. Această linie este deservită numai de către utecişti, ei traducînd în producţie finită ideea de la creaţie. Şi ceea ce vreau să precizez, acolo lucrează umăr GH. GHIDRIGAN (Continuare în pag. a V-a) S-au angajat, au economisit Realizări la „Tehnometal“­­Timişoara In toate cele 8 organizaţii U.T.C. din cadrul Uzinei „Tehno­­metal“ Timişoara, s-a statornicit obiceiul de a valorifica pentru producţie fiecare bucată de me­tal. Reglorii şi matriţerii de la a­­telierul de presă, pe baza no­menclatorului de repere execu­tate şi-au stabilit o ierarhie stric­tă a prelucrării lor în aşa fel ca în final, ceea ce rămîne din me­tal să fie realmente neutilizabil. Tinerii de la organizaţia nr. 8 s-au angajat încă de la începu­tul acestui an ca fiecare dintre I. OANCEA (Continuare în pag. a V-a) CAMPANIA AGRICOLA, PERMANENT ÎN ATENŢIA UTECIŞTILOR CARTOFII de la cîmp la siloz Am poposit şi noi prin cîteva localităţi din judeţul Arad unde in aceste zile campania re­coltei se desfăşoară la cote maxime. Iată ce ne-au spus elevii Dan Călin, Bulete Marieta, Nicolae Neagu şi Ileana Tudosie, toţi în anul al treilea la Liceul nr. 1 Arad, clasă specială de matematică. La ora 12 îşi făcuseră jumătate din normă. Serveau masa ca nişte veritabili lucrători ieşiţi la o­ treabă pe care, dacă te-ai apucat de ea, nu-ţi este permis să o părăseşti pînă la terminare. Medicul veterinar Traian Vlad, șeful fermei nr. 2 al I.A.S. Udvinis, beneficiarul muncii ele­vilor, ne relatează : — Suntem­ o fermă zootehnică. Numai că nu am avut decit 50 hectare cu porumb... Cînd au venit, în urmă cu 3 zile elevii, recoltasem abia 10 hectare. După trei zile, ne-au mai rămas doar 10. Au hotărlt să nu plece de aici pînă nu termină tot porumbul de recoltat. Asemănătoare cuvinte de laudă şi respect le-a rostit şi secretarul comitetului de partid de la I.A.S. Ineu, la adresa elevilor liceului din loca­litate ; ei au recoltat pînă duminică 110 hectare. D. ION Ca urmare a acţiunilor energice Întreprinse in ultima vreme, în judeţul Vîlcea s-a încheiat recoltarea porumbului. Alături de lucrătorii ogoarelor, la această acţiune au contribuit din plin cei 40 000 membri ai organizaţiei judeţene a U.T.C. Concomitent cu recoltarea porumbului s-a lucrat intens la executarea arăturilor pen­tru insămînţările de toamnă — realizate pină în prezent în proporţie de peste 60 la sută —­ în vreme ce insămînţarea griului s-a efectuat pe jumătate din suprafaţa afectată. Toată săptămî­­na trecută, tinerii din municipiul Rm. Vîlcea au desfăşurat acţiuni de muncă patriotică solda­te cu rezultate notabile. Ei au cules porumbul, sfecla şi cartofii de pe tarlalele I.A.S. Rm. Vîl­cea, de la Păuşeşti-Măglaşi, Troian, Buleta, Bercioiu şi Cetăţuia, Copăcel şi Căzăneşti. La Buda-Poenari şi la Ostroveni, de pildă, pentru recoltarea cartofilor şi respectiv sfeclei roşii , s-au executat în prealabil lucrări de drenaj. O participare susţinută la aceste acţiuni am con­semnat la tinerii de la Fabrica de piele şi în­călţăminte „Vilceana“. DORIT MOTOC Foto-asicheta noastră In judeţul Braşov Cartofii sunt încă în actuali­tate, în Ţara Birsei, aproape cincizeci de mii de oameni par­ticipă zilnic la strinsul şi de­pozitarea recoltei a cărei me­die depăşeşte toate realizările de pînă acum. Sunt studenţi, e­­levi şi cadre didactice, sunt muncitori, tehnicieni şi specia­lişti din uzinele şi fabricile lo­cale, sunt cooperatori şi meca­nizatori. De 43 de zile populaţia în­tregului judeţ, dacă nu zilnic, măcar la sfîrşitul săptămînii, participă la acţiunile vizînd re­coltatul, sortatul, transportul ori depozitarea cartofilor. Un sfert de milion de tone de cai­ GH. FECIORII Foto : GH. CUCU (Continuare în pag. a IIl-a) Ei au căzut la datorie Cu puţin timp în urmă, a­­pele Călmăţuiului au inun­dat satele Salcia, Dracea, Florica şi o parte din Furcu­­leşti — judeţul Teleorman. Oamenii s-au strins în curtea unei şcoli. De aici au fost luaţi şi transportaţi de un e­­licopter militar, în locuri si­gure. O cursă, două, zece. Copii, bărbaţi, femei. Mai rămăsese un ultim grup spre care se îndrepta acum, din nou, elicopterul. A aterizat nu prea departe. Hoaţa din spate s-a înfundat în pămîntul acoperit de un strat de mii. După ce s-a ridicat cîţiva centimetri, pă­mîntul l-a tras înapoi într-o dispută aprigă cu forţa eli­celor. O înclinare pe o par­te, cauzată de pierderea e­­ch­ibrului, ca urmare a unei decolări anormale (de pe un sol moale), elicea cea mare a atins pămîntul şi s-a rupt... Pasărea de metal s-a prăbu­şit cu aripile flinte. Rezer­vorul de carburanţi a luat foc. Au putut sări doar pi­loţii. Cei doi ofiţeri de mili­ţie, locotenent major Cornel Adam şi căpitan Alexandru Demian nu au mai apucat să sară. Au ars de vii in văzul oamenilor — salvaţi de ei — îngroziţi de scena ce o a­­veau în faţa ochilor şi de ne­putinţa de a face ceva pentru salvatorii lor de acum cîteva minute. Cine erau cei doi tineri o­­fiţeri care purtau uniforma de miliţie şi peste care s-au aş­ternut in cîteva zeci de mi­nute cenuşa şi scrumul ? Cor­nel Adam , vîrsta adolescen­ţei , află lăcătuş la Santie-Locotenent colonel MUGUREL ROŞIANU (Continuare tn pag. a ll-a) Căpitan ALEXANDRU DEMIAN Locotenent major ADAM CORNEL O sarcină de mare răspundere a fiecărui educator FORMAREA CONVINGERILOR POLITICE LA ELEVI La Congresul al X-lea şi la Conferinţa Naţională a partidu­lui s-a trasat invăţămintului, ca o sarcină prioritară, legarea sa strînsă de viaţă. Ar fi o inter­pretare incompletă să Înţelegem că această sarcină, de maximă însemnătate pentru formarea tinerei generaţii, se referă doar la introducerea activităţii teh­­nico-productive în orarul şcolar. A fost nevoie şi de această mă­sură, menită să completeze for­maţia tînărului, să-i faciliteze integrarea socială şi profesio­nală de mai tîrziu. Dar legarea Invăţămintului de viaţă este un proces adine­ni complex, vizînd toata laturile sala. Şcoala noastră pregăteşte tî­­nărul pentru o societate care se dezvoltă într-un ritm nemaipo­menit şi el trebuie să fie înar­mat pentru înţelegerea fenome­­nelor noi care apar în viaţa so­cială ori în ştiinţă, pentru inter­pretarea şi folosirea lor spre progresul patriei. Deci, alături de actul conştientizării, procesul didactic trebuie folosit pentru formarea convingerilor filosofi­ce, politice, a adeziunii elevilor Prof. LUIZA RAICAN, Director al Liceului „N. Băl­­cescu“ București (Continuare In pag. a LV-a) DE UNDE VIN MILIOANELE ŞCOLII Aflîndu-te în faţa firmei care defineşte întrutotul munca celor despre care ne-am propus să scriem cu greu poţi bănui că ar putea să fie vorba mai mult de­cit despre o şcoală profesională. Pulsul recreaţiilor e acelaşi şi aici ca pretutindeni. Din cînd in cînd însă recreaţiile mari sunt stăpi­­nite de o linişte perfectă. Elevii alcătuiesc in curţile interioare coloane de gimnastică, după care sunetul obişnuit al clopoţelului anunţă că se reia producţia. Pro­ducţia, adică activitatea reală şi firească a unei şcoli profesionale în care se produc nu numai o­­biecte ci şi meşteri specialişti.­­» Muncitorii : elevi ; pian de producţie: 2 135 000 • Un an­gajament depăşit. • Uzina face şcolii comenzi, elevii se realizea­ză. • Laboratoarele, atelierele, căminul preluate in autogospo­­dărire de către elevi. • Pe foaia de dotă a şcolii, tinerii inscriu o zestre apreciabilă. Aşa se-ntîmplă, am putea să spu­nem, în toată zona şcolilor pro­fesionale, în cartierul acestora din Iaşi, cartier cu o populaţie şco­lară de aproape 15 000. Dar se întîmplă, totuşi, într-un anume fel, care prefigurează mai concret profilul viitoarelor colective de muncitori, la Grupul şcolar al Ministerului Industriei Uşoare. O fabrică in miniatură prelun­geşte la propriu şi la figurat lu­mina obişnuită a sălilor de clasă şi aici, în fabrica aceasta, in ciu­da faptului că în fiecare an co­lectivele care muncesc sunt noi, se statorniceşte din­ ce în ce mai mult o nobilă tradiţie : aceea a milionarilor. A milionarilor, pen­tru că sub numele acesta de mi­lionari pot fi cuprinşi şi cei care au­ trecut prin şcoală nu numai cei care, urmîndu-i, sunt astăzi realizatorii unei producţii anuale de 2 135 000 lei. La început, fixarea ştachetei la o asemenea înălţime părea aproape incredibi­lă. Şi, să recunoaştem, ceva ră­mîne parcă incredibil, chiar în prezent, cînd planurile de pro­ducţie nu numai că sunt realizate ci şi depăşite, cînd angajamentul luat de elevii acestei şcoli în cinstea Conferinţei Naţionale? a partidului de a realiza o produc- ION CHIRIAC (Continuare în pag. a ll-a) Corespondenţii „Scînteii tineretului" transmit: ADUNAREA DE ALEGERI - primul pas către o activi­tate mai bună Circulaţia cunoştinţelor de AUREL DRAGOŞ MUNTEANU . Una dintre cele mai frapante şi mai neliniştitoare trăsături ale lumii moderne a fost introducerea în mecanismele de funcţionare ale sistemului economic, politic şi social a unor factori imponderabili, mai greu de evaluat, mai puţin con­trolabili cu metodele clasice. De aici senzaţia de vertij pe care ţi-o dau uneori soluţiile pripite, conştiinţa că eludarea unui aspect, neînsemnat în aparenţă, poate conduce la alie­narea unor eforturi de anvergură. Managementul şi în ge­­neral practica economiei moderne presupun depăşirea ade­vărurilor de manual, cu soliditatea lor factice, convertirea omului­ de azi la o viaţă de un alt tip, în continuă schim­­bare, într-un echilibru instabil. Apelul la experienţa trecu­­tului în acest domeniu a devenit o simplă figură de stil, fiindcă­ nimic nu mai e ca înainte. A trăi cu adevărat în­seamnă astăzi a învăţa să trăieşti, nu mai e o simplă pro­blemă de intuiţie, de apropiere nemijlocită a vieţii. Am citit de curînd opinia unui autor cunoscut, Machlup,­­care apre­cia că producerea şi circulaţia cunoştinţelor şi a informa­ţiilor intr-o economie bine dezvoltată cheltuieşte aproxima­tiv douăzeci şi nouă la sută din produsul naţional. Este o cifră astronomică şi ea justifică opinia lui H. A. Simon, citat de D. M. Zamberton, că „maşinile şi echipamentul in­dustrial sunt mai mult evidenţa de factură externă decit sîmburele real al tehnologiei". Unii cercetători preferă să găsească trăsătura caracteristică a epocii actuale în „revo­luţia cunoştinţelor". Se naşte în acest fel un nou tip de economie care nu se mai ocupă de bani şi de funcţiuni eco­nomice ca înainte, ci de studiul producerii, stocării şi cir­culaţiei cunoştinţelor, ca factori de producţie. Desigur, tot ce am încercat să sugerăm mai sus se re­feră la informaţia de natură economică, în primul rind, şi ar fi de competenţa economiştilor adevăraţi să ne explice cum cunoştinţele despre un anumit produs au devenit une­ori mai importante din punct de vedere economic decit pro­dusul însuşi. Ne place sau nu, asemenea tendinţe oglindesc situaţia reală şi ar fi o mare greşeală să nu ţinem cont de ea. Aş vrea să mă refer însă la un alt aspect, foarte impor­tant pentru jurnalistul de azi, la ziarul de luni. Cred că nu este lipsit de interes un studiu asupra efectelor în producţie a tipului de informaţie de presă care se află în mina cetă­ţeanului obişnuit, în dimineaţa zilei cu care începe o săp­­tămină de lucru. Un Inginer de la o mare uzină îmi spunea (Continuare in pag. a TV-a)

Next