Scînteia Tineretului, noiembrie 1973 (Anul 29, nr. 7605-7630)
1973-11-01 / nr. 7605
SC`NTEIA TINERETULUI" pag. 2 Pe harta economică a judeţului Teleorman au apărut in anii din urmă numeroase unităţi industriale — cum ar fi, de pildă, întreprinderea de panouri şi tablouri electrice. Întreprinderea de aparataje si accesorii, ambele în Alexandria, Combinatul de Îngrăşăminte chimice din Turnu Măgurele şi încă multe altele. Lor li sa vor adăuga noi unităţi industriale — o fabrică de rulmenţi, o ţesătorie etc. — ce vor intra în funcţiune in anii cincinalului actual sau în perioada imediat următoare. In noile întreprinderi sunt atrase contingente de cadre, in special tineri, care provin din mediul rural şi, ca urmare, locuiesc în comunele și satele din apropierea zonelor industriale. Această stare de lucruri ridică numeroase probleme ce solicită realizări operative, eficiente, menite să asigure navetiștilor posibilitatea integrării organice, în activitatea complexă a unităţilor, pentru a contribui din plin şi cu întreaga lor capacitate la realizarea sarcinilor de plan, la desfăşurarea întregii activităţi politico-educative. Iată deci că integrarea profesională a navetiştilor, cuprinderea lor în formele organizate de pregătire profesională, ideologică şi cultural-educativă, precum şi creşterea contribuţiei lor la viaţa spirituală şi economico-socială a comunelor natale sunt tot atâtea deziderate cărora trebuie să li se găsească soluţii adecvate. De toate aceste considerente au ţinut seama Comitetul judeţean Teleorman al U.T.C. şi Consiliul judeţean al sindicatelor atunci cînd au conceput cadrul de acţiune al unei noi iniţiative pe care au intitulat-o .Fiii uzinei — fiii satului“. Iniţiativa a pornit de la trei dintre organizaţiile U.T.C. şi anume : întreprinderea de panouri şi tablouri electrice şi întreprinderea de aparataje şi accesorii din Alexandria şi Combinatul de îngrăşăminte chimice Turnu Măgurele. „In Întreprinderea noastră, ne relata tovarăşul inginer Ion Sălăjan, directorul întreprinderii de aparataje şi accesorii, lucrează nu mai puţin de 480 de navetişti. Acest mare număr al muncitorilor care fac naveta a ridicat în faţa noastră, a organizaţiilor de partid, U.T.C. şi sindicat foarte multe probleme şi de cea mai diferită factură, începînd, de pildă, cu transportul şi terminind cu cele ale calificării sau formării disciplinei muncitoreşti. De aceea am fost de acord cu propunerea comitetelor U.T.C. şi sindical de a se crea o asociaţie a navetiştilor menită să desfăşoare o activitate complexă pentru rezolvarea tuturor problemelor navetiştilor şi a navetismului in general“. „La întreprinderea de panouri şi tablouri electrice, menţiona Marin Niculcea, secretarul comitetului U.T.C., lucrează aproape 489 de navetişti, toţi tineri. Ni s-a părut firesc să le acordăm întreaga noastră atenţie, să căutăm forme şi modalităţi adecvate de activitate. Formula la care am recurs, înfiinţarea asociaţiei navetiştilor, cred că răspunde in bună măsură cerinţelor condiţiilor concrete. Navetiştii sunt membri ai colectivului nostru de muncă, ai organizaţiei noastre U.T.C. Asociaţia navetiştilor, condusă şi îndrumată direct de comitetul U.T.C., işi propune să iniţieze unele acţiuni specifice, îmbogăţind astfel activitatea organizaţiei, completind programul ei de activităţi“. . Spuneam că iniţiativa a pornit de la trei dintre organizaţiile U.T.C. ale judeţului, care au şi trecut, înainte de generalizarea ei, la realizarea practică a celor ce şi-au propus. De pildă, locuitorii din comunele Ştorobăneasa, Poroschia, Nanov, au găzduit deja intîlniri cu reprezentanţii întreprinderilor din Alexandria In care lucrează mulţi dintre tinerii lor consăteni. Care a fost programul acestor intîlniri ? Să ascultăm ce spun organizatorii : „în primul rod, preciza Petre Cioabă, secretarul U.T.C. de la întreprinderea de aparataje şi accesorii, ne-am orientat spre acele localităţi din care provin mai mulţi tineri navetişti. S-a luat legătura cu comitetul U.T.C. din comuna respectivă şi, de comun acord, am stabilit programul acţiunii, sarcinile concrete ale fiecărei organizaţii in parte. Noi am depistat pe tinerii din comuna respectivă ce lucrează la noi, le-am analizat comportarea la locul de muncă şi în afara lui. Am realizat, de asemenea, panouri in care am prezentat întreprinderea, sarcinile şi realizările ei, preocupările actuale, condiţiile de calificare, manei şi viaţă pe care le oferim. Am mobilizat, totodată, formaţiile artistice, am stabilit programul lor, am hotărit altora dintre tinerii fruntaşi să le dedicăm unele numere ale cintecelor interpretate de soliştii noştri. Am mobilizat echipele sportive ale intreprinderii care urmau să participe a doua zi la duminica cultural-sportivă din comuna gazdă". Aşadar, pe scena căminelor culturale din comunele amintite s-a vorbit despre întreprinderile industriale, despre preocupările şi sarcinile lor, despre condiţiile de muncă şi viaţă, despre cum se comportă acolo tinerii plecaţi din sat, în fară se aflau tocmai aceşti tineri. Iar alături de ei se aflau părinţii, vecinii, prietenii şi prietenele. Au aflat cine-i harnic, cine-i leneş. Au aflat ce, cit şi cum lucrează muncitorii din fabricile judeţului. Au povestit şi arătat ce fac ei, ce realizări are comuna, ce necazuri mai întîmpină Încă. Au vizionat programul artistic, au fost prezenţi a doua zi pe baza sportivă a comunei. Eficienţa acţiunii ? „E greu să faci o apreciere de acest gen. Suntem abia la început, ne spunea Constantin Cazacu, preşedintele comitetului sindical de la întreprinderea de aparataje şi accesorii. Cu toate acestea au şi fost luate o serie de măsuri menite să ducă la îmbunătăţirea pregătirii profesionale a navetiştilor, a condiţiilor lor de muncă şi viaţă". „Eu aş vrea să remarc un singur fapt: intervine secretarul U.T.C. de la întreprinderea de panouri şi tablouri electrice, în faţa noastră s-au pus in ultimele zile sarcini deosebite pentru realizarea suplimentară a unor produse. Printre cei care au răspuns cu entuziasm apelului se numără şi tinerii navetişti din Ştorobăneasa şi Poroschia". AL. DOBRE Fm uzinei f m m m m *1 m 111 satului Un bogat program de activităţi educative pentru tinerii navetişti O ecuaţie simplă: ŢESĂTURI DE CALITATE , CONFECŢII DE CALITATE Zilnic, serviciul „recepţia rpa- teriei prime“ din fabricile de confecţii primeşte, verifică şi sortează zeci sau poate sute de mii de metri de ţesături. De aici, valurile de mătase, stofă, sau bumbac iau drumul secţiilor productive, unde mîini indemînatice croiesc viitoarele noastre articole de Îmbrăcăminte. Ţesătoriile ,.Dorobanţul“. „Ploieşti“. „Postăvăria română“. Bucureşti — pentru stofe, „Mătasea roşie“, Cisnădie şi „Flamura roşie“. Bucureşti — pentru mătase. „Aurora“. Bucureşti, „Tirnava“, Mediaş şi „30 Decembrie“. Arad , pentru bumbac, sunt numai citeva dintre firmele care constituie o adevărată garanţie a calităţii. Din păcate, mai există şi, firme ale căror nume au căpătat o faimă de cu totul altă natură. Ne vom opri la un singur exerpplu -- „întreprinderea textilă, Piteşti" (filatură, ţesătorie, finisaj bumbac). O singură întreprindere — „Fabrica de confecţii Bucureşti“, reclamă, într-o singură lună, calitatea deosebit de slabă a mărfii trimise, care face inutilizabilă o cantitate de 29.999 metri tercot-coplişor şi 8 096 metri terocel poplişor. Ştiţi ce repercusiuni au scesic defecte asupra activităţii muncitorilor din confecţii şi asupra produselor lor? Adresăm întrebarea furnizorilor de materie primă, nu întotdeauna de cea mai bună calitate.Se pot socoti vizate, alături de întreprinderea textilă Piteşti şi „Moldova“, Botoşani, „Victoria“, Iaşi, „Integrata“, Constanţa şi altele). Datorită nerespectării dimensiunilor, sau a defectelor de ţesătură, croitul mecanic este înlocuit cu croitul manual , modalitate care, pe lingă o mare risipă de timp şi de energie conduce în mod inevitabil şi la o risipă de material(secţia respectivă nemaiputînd să ■ se încadreze in consumurile planificate). Bineînţeles, că nici croitul manual nu poate ocoli toate defectele şi atunci ele îşi arun-" că amprenta neplăcută şi asupra calităţii produselor finale. Ne-am referit pină aici. ta* WlBSceriîe " provocate de acele.valuri de ţe-_ sături care pot fi totuşi recu-* perate, dar sint cazuri, cind rr.sterialele împovărate de defecte trebuie pur şi simplu respinse : consecinţele , schimbarea tehnologiilor, ore suplimentare, scăderea productivităţii muncii etc Am amintit toate acestea pentru a demonstra că traducerea calităţii slabe a ţesăturilor nu „doar“ citeva sute de mii de lei (cit reprezintă bonificaţiile acordate de către ţesătorii fabricilor de confecţii, sau pierderile înregistrate prin respingeri, este o socoteală mult prea îngăduitoare. Dar, să revenim la exemplul nostru — întreprinderea textilă Pitești. Cele două respingeri, amintite în începutul articolului, reprezintă doar o picătură intr-o cupă de mult plină. Mărturisim că ne-a surprins părerea şefului serviciului C.T.C., Constantin Beşiiu, potrivit căreia „cea mai mare parte a sesizărilor şi refuzurilor se datoresc unor pretenţii exagerate ale controlorilor de calitate din fabricile de confecţii“. Insistăm asupra acestei afirmaţii, doar pentru că suntem convinşi că în ierarhia motivelor, care au condus la instaurarea unei frecvenţe destul de mari a defectelor, un asemenea filtru al calităţii, cu „ochiuri" prea îngăduitoare, nu poate să ocupe decit un loc de frunte. încercăm împreună cu tovarăşul director, ing. Traian Ţirlea, să descoperim şi celelalte cauze ale unei „tradiţii“ nedorite de nimeni. Calitatea depinde şi la ţesături de cei trei factori „consacraţi“ : omul, maşina şi materia primă , toate condiţionate, evident, de modul de organizare. Ne-am oprit rind pe rind la fiecare factor. Materia primă : „In general bună“. Utilajele : „Moderne, cu excepţia unei singure secţii vechi , fabrica a trecut in ultimii 10 ani prin trei modernizări succesive, una Încheiată de curînd". Oamenii . ..sunt cel mai important factor, pot conferi calităţi superioare chiar unor utilaje şi materii prime slabe". Luînd drept puncte de reper calitatea bună a materiei prime şi a utilajelor Şi ea# „OCHIURILE PREA INGADUHOARE ALE FILTRULUI CĂLITAŢII • MODERNIZAREA CARE ADUCE... PAGUBE • IN CĂUTAREA UNOR SOLUŢII PE CARE ALŢII LE-AU GĂSIT DEMULT • INTENŢIILE SINGURE N-AU CONTRIBUIT NICIODATĂ LA REDUCEREA DEFECTELOR • SINT NECESARE MASURI EFICIENTE ŞI OPERATIVE. litatea deseori slabă a producţiei, la I.T.P., lucrurile se prezintă oarecum invers decit în definiţia directorului. Dar să-i dăm cuvîntul : — Defectele se datorează în special greşelilor de execuţie, şi întreţinerii defectuoase a utilajelor. Avem un nucleu de paprieni cu experienţă,, dar în jurul lor, noii veniţi se schimbă precum apa la moară. încercăm să găsim mijloacele, cele mai bune pentru a diminua fluctuaţia, pentru a-i ataşa pe aceşti tineri de întreprindere, pentru a le ridica nivelul de calificare. Iată-ne ajunşi şi la ultimul factor : modul de organizare. Ne vom referi la citeva dintre rezultatele sale. „Modernizarea din urmă, ni se spune, a contribuit şi ea la obţinerea unor ţesături de slabă calitate“. Cum ştim că scopul modernizării lor se află de fapt la antipodul celor afirmate, nu ne putem ascunde uimirea , dar suntem lămuriţi : „Ştiţi, modernizarea s-a făcut din mers (parcă s-ar face în alte părţi altfel !). Trebuiau luate o serie de măsuri pentru a se împiedica stînjenirea producţiei. O parte s-au luat...“ Ne putem convinge că şi în alte cazuri organizarea s-a oprit la jumătatea drumului sau doar la intenţii , s-au introdus tehnologii noi, dar introducerea lor n-a fost însoţită de o bună familiarizare a muncitorilor cu noile procedee , s-au adus utilaje moderne, dar atelierul-şcoală se reduce tot la 12 războaie, restul utilajelor fiind cunoscute elevilor mai mult din vedere şi din puţinele momente de lucru permise de muncitori, care numai grija ucenicilor n-o au ; există cursuri de perfecţionare dar rezultatele obţinute le califică singure drept superficiale. Ce măsuri va lua pentru a pune capăt acestei situaţii conducerea întreprinderii şi organizaţia U.T.C. ? — întocmim un program de acţiune — ne spune Niculina Vasilescu, secretara comitetului U.T.C.. — care să conducă la o mai bună integrare a tinerilor în fabrică, începînd cu modul in care sint primiţi. Nu am stabilit exact programul dar in curind vom avea prima întilnire cu noii angajaţi şi vom putea trage concluzii. Acţiunea „Prietenii noului angajat“ este cunoscută şi aplicată cu bune rezultate intr-un mare număr de întreprinderi dar, din motive greu de înţeles, organizaţia U.T.C., de la Textila Piteşti preferă să bîjbiie in căutarea unor soluţii de mult găsite. Acelaşi lucru şi în privinţa măsurilor care se cer luate împotriva indisciplinei, de producţie şi tehnologică, cunoscută şi recunoscută atit de conducereafabricii, cit şi de U.T.C. — Trebuie să organizăm nişte acţiuni pentruîntărirea disciplinei şi pentru ridicarea calităţii... — In ce vor consta aceste acţiuni ? — Cu „autocontrolul" de exemplu n-am organizat nimic... N-am avut nici acţiuni direct legate de calitate... Mărturisim că pare de necrezut că intr-o întreprindere care primeşte sesizări asupra calităţii produselor de ani de zile, organizaţia U.T.C. se află la stadiul „trebuie să facem ceva, dar nu ştim ce, ar trebui si asta şi asta..." Un plan de măsuri mai riguros Întocmit, ne prezintă directorul fabricii. Pentru a putea soluţiona operativ problemele ivite, cite un membru al conducerii va răspunde direct de cite o secţie. Introducerea noului tip de ţesături — bumbac cu poliester sau celofibră, va fi însoţită, pe lingă acţiuni mai eficiente de însuşire a tehnologiilor şi de ceea ce numim „sectorizarea“ produselor, adică, concentrarea aceluiaşi produs intr-un sector al secţiei. In acest mod, muncitorii se vor deprinde mai bine cu tehnologia respectivă si sperăm, calitatea seva îmbunătăţi. în plus, ne ocupăm atit de îmbunătăţirea condiţiilor de muncă — experimentăm nişte antifoane — cit şi de cele de viaţă, am deschis recent finanţarea pentru , construireaunui cămin de 300 de locuri, care se va adăuga celor 150 existente. Aşteptăm ca planul de măsuri amintit să fie aplicat şi să-şi prezinte roadele, dar aşteptăm mai ales, ca organizaţia U.T.C., să-şi depăşească faza de căutări şi să treacă hotărit la treabă. Este de datoria sa, să acţioneze în aşa fel, incit tinerii ţesători să înţeleagă că munca lor, uneori indisciplinată, produce neplăceri mari şi colegilor lor din fabricile de confecţii, că buna calitate, a ţesăturilor constituie o verigă importantă in obţinerea unor produse de calitate, sarcină deosebită pentru toţi lucrătorii industriei uşoare. MONICA ZVORJINSCHI JOI 1 NOIEMBRIE 1973 Adunări generale în asociaţiile studenţilor comuni:;! UN „NU" HOTĂRIT FORMALISMULUI! Uneori realizările, deficienţele, viaţa unui colectiv studenţesc sunt mult mai sugestive decit reuşesc să le prezinte şi să le analizeze, in adunările A.S.C., dările de seamă. Materialele prezentate se referă uneori, mai ales la „preocupările biroului A.S.C.“, iar nu ale studenţilor din an. Reflexul unei asemenea delimitări l-am întîlnit şi la adunarea A.S.C. a anului III, Agronomie, Cluj, şi anume in cuvintul participanţilor la discuţii. Aceştia au reuşit să prezinte un întreg mănunchi de interese şi frămintări proprii studenţilor din acel an, unele specifice poate unei mai largi categorii de tineri. Astfel, este dorinţa de a comunica mai mult unii cu alţii, de a se cunoaşte mai bine, de a depăşi cadrul acestui dialog, integrindu-se mai profund în viaţa universitară a oraşului . Corelată cu acest aspect este nevoia acut exprimată faţă de biroul A.S.C. de a întreprinde mai mult pe linia dezvoltării orizontului de cultură generală a studenţilor, pe linia diversificării activităţilor ideologice, culturale, turistice. Au fost prevăzute o serie de excursii, care în cele din urmă nu au mai avut loc ; numărul biletelor la spectacole nu a fost niciodată îndestulător ; dezbaterile tematice au suferit din cauza deficienţelor organizatorice, arăta Iulian Burtak. Au existat desigur şi unele realizări, dar numărul şi calitatea lor sunt inferioare posibilităţilor de care dispun studenţii şi A.S.C. din acest an III. Bilanţul profesional pozitiv cu care s-a încheiat anul universitar trecut, aprecierile foarte bune pentru pregătirea practică şi munca patriotică, seriozitatea cu care un mare număr de studenţi au analizat la adunare diferite aspecte ale activităţii politice şi educative ale colectivului lor, hotărirea cu care a fost acuzată izolarea unor colegi reprezintă o dovadă că resursele umane existente aici sunt esenţiale pentru a defini un mediu extrem de propice educaţiei, iar nu constringerii. Motiv pentru care, pe drept cuvint, Ion Zuga şi alţi studenţi au criticat biroul de an care n-a avut răbdarea să lucreze cu oamenii, să-i consulte, să le atragă atenţia din timp asupra greşelilor şi a hotărit să propună sancţionarea unora dintre ei pentru neparticiparea la unele activităţi — după cum s-a arătat — neinteresante. Lipsa de colaborare între organul ales şi studenţi a reprezentat principala cauză a deficienţelor existente in munca A.S.C. Tocmai această izolare poate genera suspiciuni cu privire la obiectivitatea biroului în luarea unor decizii, conchidea Ilie Ţoicu, referindu-se la măsuri în privinţa cărora, adunarea generală nu fusese consultată. Şi ca un reflex mai îndepărtat al acestui stil de muncă, Ion Socaciu distingea absenţa sau inconsistenţa unor preocupări care să angajeze întregul colectiv studenţesc, să cultive temeinic spiritul de colegialitate şi receptivitatea faţă de programul activităţii de perspectivă a A.S.C. In alte situaţii, această colaborare nu se realizează pentru că unele obiective generale ale asociaţiei — cum ar fi mobilizarea studenţilor la obţinerea unei bune pregătiri generale şi de specialitate — nu sunt exprimate în termenii şi cerinţele specifice unui colectiv sau altul, pentru a reprezenta o perspectivă de lucru reală, integratoare. Urmărirea unei asemenea perspective ar fi trebuit să însemne şi la anul II. Fizică, Universitatea Cluj nu numai proclamarea ci şi concretizarea ei intr-un lanţ de activităţi care se corelează, se completează, conduc spre scopul formulat. Or, la acest an de studii, după cum au arătat şi darea de seamă şi unii studenţi care au luat cuvîntul — s-au constatat dificultăţi serioase în însuşirea cunoştinţelor la discipline fundamentale — Matematică, Electricitate, Termodinamică ş.a. Ceea ce a determinat un procent scăzut de promovare în sesiunile din iarnă şi vară, greutatea căzînd mai ales pe sesiunea din toamnă. Era inevitabilă această situaţie ? Nu, a reieşit din dezbaterile adunării generale, dar s-a acţionat tardiv, constatativ, A.S.C. din an pierzînd din vedere perspectiva promovării pentru că s-au ignorat „micile“ insuccese, absenţele de la cursuri, slaba pregătire a seminariilor, discuţia promptă cu fiecare student după primele absent®, după primele seminarii nepregătite, intoleranţa colectivului studenţesc faţă de indisciplină. Biroul A.S.C. din anul II Fizică va trebui să folosească cu mai multă pricepere resursele existente in organizaţia pe care o conduce pentru a mobiliza şi sprijini întregul an la o pregătire ritmică, serioasă. Astfel, studenţii sunt interesaţi de activitatea în cercurile ştiinţifice studenţeşti, dar A.S.C. trebuie să colaboreze cu cadrele didactice in a-i ajuta pe studenţi să-şi evalueze lucid posibilităţile, să insiste pentru, dar să nu cocheteze cu activitatea ştiinţifică, adică să le cultive stima pentru acest gen de muncă, să stimuleze mai mult acum, in prima etapă a studiilor, interesul pentru însuşirea cunoştinţelor teoretice şi practice de bază. Studenţii au participat la multiplicarea cursurilor, şi-au spus părerea în legătură cu conţinutul lor, cu eficacitatea predării într-un sondaj efectuat la nivel de facultate, dar, spiritul de opinie trebuie să fie cultivat în continuare. Dezbaterile n-au reuşit întotdeauna pentru că studenţii nu s-au pregătit sau pentru că acestea s-au, menţinut la nivelul generalităţilor ? Iată o dilemă pusă in discuţie de Olga Rusnac. Sau altele au fost cauzele, s-au întrebat alţi studenţi. A.S.C. trebuie să se sesizeze , aşa cum a făcut in adunare şi Ladislau Papp, de absenţa cadrelor didactice de la acele manifestări care se constituie şi reuşesc tocmai prin dezbaterile, prin opiniile studenţilor; ei simt nevoia să-şi verifice opiniile, dar pentru aceasta trebuie să găsească parteneri dispuşi să discute, să fie îndrumaţi, corectaţi dacă este nevoie. Se mai întimplă însă uneori ca formalismul, lipsa de colaborare constantă a organului ales cu masa studenţilor să se manifeste şi la ani de studii mai mari, unde este de aşteptat ca experienţa in munca de organizaţie să fie mai bogată. O asemenea aşteptare a fost contrazisă de fapte la adunarea anului V, Geologie, Cluj. A fost citită o dare de seamă expozitivă, în care ghiceşti spaţiile rămase libere pentru exemple concrete: a urmat o invitaţie la discuţii, rămasă fără vreun răspuns. S-a citit un proiect de program de activităţi faţă de care s-a păstrat aceeaşi indiferenţă; s-a trecut la alegerea noului birou A.S.C. şi, cu aceasta, adunarea s-ar fi încheiat dacă nu intervenea, insistînd pentru unele discuţii (în cele din urmă plicticoase şi incoerente), îndrumătorul de an, conf. univ. Ion Mirza. Formalismul şi-a pus pecetea pe această ultimă adulare de dare de seamă a anului V. 18 oameni care au stat alături un amfiteatru, în laborator, la practică, pe teren. împreună patru ani n-au avut ce să-şi spună,n-au avut ce să-şi reproşeze, nici să-şi mulţumească, nu au avut de rememorat nimic, nu au avut de evocat nimic? GEORGETA RUTA In laboratorul de chimie al Liceului agricol Malu Mare-Dolj Foto : TINJALĂ EMANUEL ATRIBUTE ESENŢIALE ALE MUNCII POLITICE (Urmare din pag. I) care se răsfrînge pozitiv asupra ambelor laturi de activitate, făcind din ele componentele unuia şi aceluiaşi proces. Conştiinţa că munca nu este posibilă fără o atitudine de înţelegere a sa ca singurul teren de afirmare a personalităţii umane, că faptele noastre de muncă şi de viaţă nu pot fi cântărite altfel decit cu aceeaşi unitate de măsură este imperativul pe care îl formulează explicit proiectul de norme ale vieţii şi muncii comuniştilor şi la care suntem datori să ne raportăm cu toţii. O asemenea interpretare oferă, totodată, o direcţie unică de canalizare a eforturilor noastre, perimetrul concret de manifestare a activităţii noastre cotidiene, în virtutea supremului argument că atit realizările cit şi neimplinirile fiecărui colectiv de utecişti se află sub semnul gradului de percepere a semnificaţiilor politice pe care Ie conţine actul muncii. Dar poate est cel mai important atribut cucerit în aceşti ultimi ani, şi care le înglobează în egală măsură pe celelalte două, este acela al caracterului argumentat pe care şi-l adjudecă in prezent activitatea politică educativă. Am fost prezent, de curind, la lucrările unei plenare a Comitetului județean Alba al U.T.C. — și mă refer la ea nu pentru că ar fi singurul exemplu, ci pentru că este cel mai recent. Pe ordinea de zi se afla un subiect care este întotdeauna de mare actualitate : analiza conţinutului activităţii politico-ideologice, aşezat in lumina îndeplinirii sarcinilor economice. Am regăsit, pe parcursul acestei singure manifestări, toate cele trei trăsături pe care le implică o acţiune politică bine gindită, demonstrind în acelaşi timp atit varietatea procedeelor de lucru, cit şi caracterul lor concret şi argumentat. Se observă, în ultima vreme, nevoia de a argumenta afirmaţiile, de a le ordona sub criteriul convingător al demonstraţiei ştiinţifice, ridicînd astfel nivelul intervenţiei pe trepte calitative mai înalte. In repertoriul unor domenii poate mai puţin supuse înnoirilor şi inovărilor apar, totuşi, alături de verigile obişnuite — raportul de analiză, discuţiile — şi alte procedee cum sunt filmul, sau expoziţia, iar in aceste încercări trebuie căutată nu în primul rind modernizarea cu orice preţ, ci dorinţa de a argumenta cit mai temeinic subiectul propus spre analiză şi soluţionare. Intr-o plenară astfel concepută, ceea ce nu izbuteşte să înfăţişeze mai explicit materialul, se încumetă să facă filmul imediat prezentat, iar ceea ce ii scapă, eventual, şi filmului, poate fi întîlnit, intr-o altă formă, in expoziţia ce-i însoţeşte lucrările. In felul acesta, participanţii, ciştigă printr-o mai „ bună cunoaştere a fenomenului, iar concluziile vor fi, şi ele, cu atit mai mult la obiect, mai utile procesului de perfecţionare. Dincolo de amănuntele organizatorice sau de imperfecţiunile unui exemplu limitat, experimentul se recomandă deja ca un instrument de lucru, cu bune rezultate. El se situează pe linia ciştigurilor obţinute in activitatea educativă a organizaţiilor U.T.C., demonstrind necesitatea ca în munca politică locul afirmaţiilor generale să fie luat de argumentarea practică, de competenţa pe care o dă întotdeauna cunoaşterea exactă. Bineînţeles, cele spuse pină aici nu fac decit să pună în discuţie citeva din atributele pe care activitatea educativă le-a dobindit îndeosebi in ultimii doi ani, ca urmare a chemărilor lansate de partid pentru ridicarea nivelului general al cunoaşterii şi educaţiei socialiste a maselor. Ele probează promptitudinea şi receptivitatea cu care au răspuns organizaţiile U.T.C., însă nu se confundă cu sfîrşitul eforturilor, deoarece însuşi procesul este nelimitat, permanent perfectibil. Plămădirea profilului politic şi moral al tinărului comunist este o Îndatorire izvorită din înaltele comandamente pe care şi le propune, societatea Însăţi, din nevoia firească de a situa omul şi Conştiinţa sa pe acelaşi plan cu cerinţele fiecărei etape a construirii socialismului. Din acest simplu argument derivă şi preocupările majore ale organizaţiilor de tineret, datoria lor de a desfăşura o muncă politică vie, corespunzătoare încrederii pe care partidul o acordă întotdeauna tinerei generații. AR TREBUI (Urmare din pag. 1) crător capabil, cu simţ de răspundere, un om pe care se poate conta. Dar, îmi spunea el, aproape că nu există zi fără ca cineva să nu-i aducă aminte, intr-un fel sau altul, momentul acela greu din viaţa lui, moment pe care acum, după atîţia ani, îl regretă cu toată sinceritatea : „vezi că aici nu eşti la şcoala de corecţie”, „mă-nvaţă pe mine ăsta, care vine de la pirnare ?" etc, etc... Şi, ceea ce este mai curios, chiar la şedinţele unde eforturile şi realizările lui sunt lăudate, formula introductivă a devenit stereotipă : „Cu toate că tovarăşul provine de la o şcoală de corecţie...". „Oare toată viaţa va trebui să mi se pună în faţă greşeala aceea, atît de veche acum, de parcă ar fi fost săvîrşită de altul ?", mă-ntreba el, sugrumat de ciudă şi neputinţă. Ascultîndu-l, mi-am adus aminte o întîmplare care se petrecea zilnic la spitalul unde un reputat chirurg reuşise, printr-o operaţie senzaţională, să facă bărbat, în toată puterea cuvîntului, dintr-un ins ce suferea de o anume infirmitate. Mîndru nevoie mare de reuşita lui, ilustrul chirurg îşi plimba peste tot pacientul, explicînd în dreapta şi-l stinga de ce suferise acesta şi cum izbutise el să-l vindece. Ceea ce nu avea darul, fireşte, să stimuleze amorul propriu al unuil bărbat. Ar trebui să fim cîteodată mai subtili, mai discreţi, mai înţelegători Altfel, putem greşi noi înşine, iar greşelile acestea, în aparenţă minore, pot fi de o nemeritată, inutilă şi ucigătoare cruzime (Urmare din pag. I) cei peste 1500 studenţi participanţi este o performanţă, un început care atestă reale perspective. — Greu, uşor ? — Greu nu pot să zic. Îmi place matematica. De fapt, în liceu nu am lipsit de la olimpiadele şcolare.A fost totuşi un concurs în care a trebuit făcută dovada unei pregătiri temeinice, asimilarea deplină a programei analitice, dar şi puterea de judecată. Subiectele au fost foarte diferite ■ unele la care se cerea calcul enorm, altele cu „chiţibuşuri“ pentru o gîndire rapidă. — Cui îi datorezi succesul ? — Profesorilor din catedra de matematică pentru cunoştinţele predate, pentru logică, sistematizare şi abstractizare, pentru deprinderile de muncă independentă ce ni le stimulează şi firesc, muncii pasionante pe care am depus-o suplimentar. Am lucrat mult. Am fost ajutat şi înţeles. — Era nevoie ? — Desigur. Aici nu e vorba numai de mine, reprezentam o instituţie cu un prestigiu recunoscut. Condiţiile de învăţătură, calitatea invăţămîntului din Academia militară obligă, mai ales într-o confruntare în „deplasare“. ATRACŢIA MATEMATICII — Cum te-ai simţit între „civili“. — M-am împrietenit repede cu mulți. E drept, la început mă priveau cu o anume curiozitate. După proba de dimineaţă şi mai aleşi după aceea de seară, am devenit de-al „casei“. — Cucerirea locului doi a fost o surpriză . — In nici un caz. Din discuţiile anterioare cu ceilalţi studenţi mi-am dat seama că un loc pe „podium“ e al meu. Sigur am fost însă după a doua probă. Puteam foarte bine să obţin locul întîi; cu tot efortul nu mi-am putut aduce aminte un artificiu de calcul învățat anul trecut. —• Momentul cel mai „dificil“, să-i spunem astfel ? — Aşteptarea pină am primit subiectele. Şi, bineînţeles, bucuria cu care m-au primit colegii, „festivitatea“ ce mi-a rezervat-o organizaţia U.T.C. — Din cite cunosc, acest concurs a însemnat pe lingă o verificare a cunoştinţelor asimilate, adîncirea acestora şi un competent criteriu de orientare către munca ştiinţifică, spre activitatea de cercetare. Te preocupă un asemenea gînd ? — Întîi să cinstesc prin rezultate instituţia în care învăţ, cariera pentru care mă pregătesc. Să termin o a doua facultate — matematica, dar mai ales să aplic cele învăţate. Sînt multe domenii în care matematica este chemată să-și spună mai serios cuvîntul. Este totuși prea devreme să fiu concret.