Scînteia Tineretului, noiembrie 1973 (Anul 29, nr. 7605-7630)

1973-11-01 / nr. 7605

SC`NTEIA TINERETULUI" pag. 2 Pe harta economică a judeţu­lui Teleorman au apărut in anii din urmă numeroase unităţi in­dustriale — cum ar fi, de pildă, întreprinderea de panouri şi ta­blouri electrice. Întreprinderea de aparataje si accesorii, ambele în Alexandria, Combinatul de Îngrăşăminte chimice din Turnu Măgurele şi încă multe altele. Lor li sa vor adăuga noi uni­tăţi industriale — o fabrică de rulmenţi, o ţesătorie etc. — ce vor intra în funcţiune in anii cincinalului actual sau în peri­oada imediat următoare. In noi­le întreprinderi sunt atrase con­tingente de cadre, in special ti­neri, care provin din mediul rural şi, ca urmare, locuiesc în comunele și satele din apropie­rea zonelor industriale. Această stare de lucruri ridică numeroa­se probleme ce solicită realizări operative, eficiente, menite să­­ asigure navetiștilor posibilita­tea integrării organice, în­ activi­tatea complexă a unităţilor, pentru a contribui din plin şi cu întreaga lor capacitate la realizarea sarcinilor de plan, la­­ desfăşurarea întregii activităţi politico-educative. Iată deci că integrarea profesională­ a nave­tiştilor, cuprinderea lor în for­mele organizate de pregătire profesională, ideologică şi cul­­tural-educativă, precum şi creş­terea contribuţiei lor la viaţa spirituală şi­­ economico-socială a comunelor natale sunt tot­ atâ­­tea deziderate cărora­ trebuie să li se găsească soluţii adecvate. De toate aceste considerente au ţinut seama Comitetul judeţean Teleorman al U.T.C. şi Consi­liul judeţean al sindicatelor atunci cînd au conceput cadrul de acţiune al unei noi iniţiative pe care au intitulat-o .­Fiii uzi­nei — fiii satului“. Iniţiativa a pornit de la trei dintre organizaţiile U.T.C. şi anume : întreprinderea de pa­nouri şi tablouri electrice şi în­treprinderea de aparataje şi ac­cesorii din Alexandria şi Com­binatul de îngrăşăminte chimice Turnu Măgurele. „In Întreprin­derea noastră, ne relata tovară­şul inginer Ion Sălăjan, direc­torul întreprinderii de aparataje şi accesorii, lucrează nu mai puţin de 480 de navetişti. Acest mare număr al muncitorilor care fac naveta a ridicat în faţa noastră, a organizaţiilor de par­tid, U.T.C. şi sindicat foarte multe probleme şi de cea mai diferită factură, începînd, de pildă, cu transportul şi termi­­nind cu cele ale calificării sau formării disciplinei muncito­reşti. De aceea am fost de acord cu propunerea comitetelor U.T.C. şi sindical de a se crea o aso­ciaţie a navetiştilor menită să desfăşoare o activitate comple­xă pentru rezolvarea tuturor problemelor navetiştilor şi a na­­vetismului in general“. „La întreprinderea de panouri şi tablouri electrice, menţiona Marin Niculcea, secretarul co­mitetului U.T.C., lucrează aproa­pe 489 de navetişti, toţi tineri. Ni s-a părut firesc să le acor­dăm întreaga noastră atenţie, să căutăm forme şi modalităţi adecvate de activitate. Formula la care am recurs, înfiinţarea asociaţiei navetiştilor, cred că răspunde in bună măsură ce­rinţelor­ condiţiilor concrete. Navetiştii sunt membri ai colec­tivului nostru de muncă, ai or­ganizaţiei noastre U.T.C. Aso­ciaţia navetiştilor, condusă şi îndrumată direct de comitetul U.T.C., işi propune să iniţieze unele acţiuni specifice, îmbogă­ţind astfel activitatea organiza­ţiei, completind programul ei de activităţi“. . Spuneam că iniţiativa a por­nit de la trei dintre organiza­ţiile U.T.C. ale judeţului, care au şi trecut, înainte de genera­lizarea ei, la realizarea practică a celor ce şi-au propus. De pildă, locuitorii din comunele Ştorobăneasa, Poroschia, Nanov, au găzduit deja intîlniri cu re­prezentanţii întreprinderilor­­ din Alexandria In care lucrează mulţi dintre tinerii lor consă­teni. Care a fost programul acestor intîlniri ? Să ascultăm ce spun organizatorii : „în primul r­od, preciza Pe­tre Cioabă, secretarul U.T.C. de la întreprinderea de aparataje şi accesorii, ne-am orientat spre acele localităţi din care provin mai mulţi tineri navetişti. S-a luat legătura cu comitetul U.T.C. din comuna respectivă şi, de co­mun acord, am stabilit programul acţiunii, sarcinile concrete ale fiecărei organizaţii in parte. Noi am depistat pe tinerii din co­muna respectivă ce lucrează la noi, le-am analizat comportarea la locul de muncă şi în afara lui. Am realizat, de asemenea, panouri in care am prezentat întreprinderea, sarcinile şi reali­zările ei, preocupările actuale, condiţiile de calificare, manei şi viaţă pe care le oferim. Am mobilizat, totodată, formaţiile artistice, am stabilit programul lor, am hotărit altora dintre ti­nerii fruntaşi să le dedicăm unele numere ale cintecelor in­terpretate de soliştii noştri. Am mobilizat echipele sportive ale intreprinderii care urmau să participe a doua zi la duminica cultural-sportivă din comuna gazdă". Aşadar, pe scena căminelor culturale din comunele amintite s-a vorbit despre întreprinderile industriale, despre preocupările şi sarcinile lor, despre condiţiile de muncă şi viaţă, despre cum se comportă acolo tinerii ple­caţi din sat, în fară se aflau tocmai aceşti tineri. Iar alături de ei se aflau părinţii, vecinii, prietenii şi prietenele. Au aflat cine-i harnic, cine-i leneş. Au aflat ce, cit şi cum lucrează muncitorii din fabricile judeţu­lui. Au povestit şi arătat ce fac ei, ce realizări are comuna, ce necazuri mai întîmpină Încă. Au vizionat programul artistic, au fost prezenţi a doua zi pe baza sportivă a comunei. Eficienţa acţiunii ? „E greu să faci o apreciere de acest gen. Suntem­ abia la înce­put, ne spunea Constantin Ca­­zacu, preşedintele comitetului sindical de la întreprinderea de aparataje şi accesorii. Cu toate acestea au şi fost luate o serie de măsuri menite să ducă la îmbunătăţirea pregătirii profe­sionale a navetiştilor, a condi­ţiilor lor de muncă şi viaţă". „Eu aş vrea să remarc un sin­gur fapt: intervine secretarul U.T.C. de la întreprinderea de panouri şi tablouri electrice, în faţa noastră s-au pus in ul­timele zile sarcini deosebite pentru realizarea suplimentară a unor produse. Printre cei care au răspuns cu entuziasm apelu­lui se numără şi tinerii nave­tişti din Ştorobăneasa şi Poros­chia". AL. DOBRE Fm uzinei f m m m m *1 m 111 satului Un bogat program de activităţi educative pentru tinerii navetişti O ecuaţie simplă: ŢESĂTURI DE CALITATE , CONFECŢII DE CALITATE Zilnic, serviciul „recepţia rpa-­ teriei prime“ din­­ fabricile de­ confecţii primeşte, verifică şi sortează zeci sau poate sute de mii de metri de ţesături. De aici, valurile de mătase, stofă, sau bumbac iau drumul secţii­lor productive, unde mîini i­n­­demînatice croiesc viitoarele noastre articole de Îmbrăcămin­te. Ţesătoriile ,.Dorobanţul“. „Ploieşti“. „Postăvăria română“. Bucureşti — pentru stofe, „Mă­tasea roşie“, Cisnădie şi „Fla­mura roşie“. Bucureşti — pen­tru mătase. „Aurora“. Bucureşti,­ „Tirnava“, Mediaş şi „30 De­cembrie“. Arad , pentru­ bum­bac, sunt numai citeva­­ dintre firmele care constituie o ade­vărată garanţie a calităţii. Din păcate, mai există şi, fir­me ale căror nume au căpătat o faimă de cu totul altă natură. Ne vom opri la un singur exerp­­plu -- „întreprinderea textilă, Piteşti" (filatură, ţesătorie, fi­nisaj bumbac). O singură întreprindere — „Fabrica de confecţii Bucureşti“, reclamă, într-o singură lună, calitatea deosebit de slabă a mărfii trimise, care face­ inuti­lizabilă o cantitate de 29.999 metri tercot-coplişor şi 8 096 metri terocel poplişor. Ştiţi ce repercusiuni au s­­cesic defecte asupra activităţii muncitorilor din confecţii şi asupra produselor lor? Adre­săm întrebarea furnizorilor de materie primă, nu întotdeauna de cea mai bună calitate.­­Se pot socoti vizate, alături de în­treprinderea textilă Piteşti şi „Moldova“, Botoşani, „Victoria“, Iaşi, „Integrata“, Constanţa şi altele). Datorită nerespectării dimensiunilor, sau a defectelor de ţesătură, croitul­­ mecanic este înlocuit cu croitul manual , modalitate care, pe lingă o mare risipă de timp şi de energie conduce în mod inevitabil şi la o risipă de material(secţia res­pectivă nemaiputînd să ■ se încadreze in consumurile plani­ficate). Bineînţeles, că nici croi­tul manual nu­ poate ocoli toate defectele şi atunci ele îşi arun-" că amprenta neplăcută şi asupra calităţii produselor finale. Ne-am referit pină aici. ta* WlBSceriîe " provocate de acele.valuri de ţe-_ sături care pot fi totuşi recu-* perate, dar sint cazuri, cind rr.s­­terialele împovărate de defecte trebuie pur şi simplu respinse : consecinţele , schimbarea tehno­logiilor, ore suplimentare, scă­derea productivităţii muncii etc Am amintit toate acestea pen­tru a demonstra că traducerea calităţii slabe a ţesăturilor nu „doar“ citeva sute de mii de lei (cit reprezintă bonificaţiile acor­date de către ţesătorii fabricilor de confecţii, sau pierderile înre­gistrate prin respingeri, este o socoteală mult prea îngădui­toare. Dar, să revenim la exemplul nostru — întreprinderea textilă Pitești. Cele două respingeri, a­­mintite în începutul articolului, reprezintă doar o picătură intr-o cupă de mult plină. Mărturisim că ne-a surprins părerea şefului serviciului C.T.C., Constantin Beşiiu, potrivit căreia „cea mai mare parte a sesizărilor şi refuzurilor se datoresc unor pretenţii exagerate ale controlo­rilor de calitate din fabricile de confecţii“. Insistăm asupra a­­cestei afirmaţii, doar pentru că suntem­ convinşi că în ierarhia motivelor, care au condus la in­staurarea unei frecvenţe destul de mari a defectelor, un aseme­nea filtru al calităţii, cu „ochiu­ri" prea îngăduitoare, nu poa­te să ocupe decit un loc de frunte. încercăm împreună cu tovară­şul director, ing. Traian Ţirlea, să descoperim şi celelalte cauze ale unei „tradiţii“ nedorite de nimeni.­­ Calitatea depinde şi la ţe­sături de cei trei factori „con­sacraţi“ : omul, maşina şi­ mate­ria primă , toate condiţionate, evident, de modul de organi­zare. Ne-am oprit rind pe rind la fiecare factor. Materia primă : „In general bună“. Utilajele : „Moderne, cu excepţia unei sin­gure secţii vechi , fabrica a trecut in ultimii 10 ani prin trei modernizări succesive, una În­cheiată de curînd". Oamenii . ..sunt cel mai important factor, pot conferi calităţi superioare chiar unor utilaje şi materii pri­me slabe". Luînd drept puncte de reper calitatea bună a mate­riei prime şi a utilajelor Şi ea­# „OCHIURILE­ PREA INGA­­DUHOARE ALE FILTRULUI CĂLI­­TAŢII • MODERNIZAREA CARE ADUCE... PAGUBE • IN CĂU­TAREA UNOR SOLUŢII PE CARE ALŢII LE-AU GĂSIT DEMULT • INTENŢIILE SINGURE N-AU CONTRIBUIT NICIODATĂ LA RE­DUCEREA DEFECTELOR • SINT NECESARE MASURI EFICIENTE ŞI OPERATIVE. litatea deseori slabă a produc­ţiei, la I.T.P., lucrurile se pre­zintă oarecum invers decit în definiţia directorului. Dar să-i dăm cuvîntul : — Defectele se datorează în special greşelilor de execuţie, şi întreţinerii defectuoase a uti­lajelor. Avem un nucleu de pa­­prieni cu experienţă,, dar în ju­rul lor, noii veniţi se schimbă precum apa la moară. încercăm să găsim­ mijloacele, cele mai bune pentru a diminua fluctua­ţia, pentru a-i ataşa pe aceşti tineri de­ întreprindere, pentru a le ridica nivelul de calificare. Iată-ne ajunşi şi la ultimul factor : modul de organizare. Ne vom referi la citeva dintre rezultatele sale. „Modernizarea din urmă, ni se spune, a con­tribuit şi ea la obţinerea unor ţe­sături de slabă calitate“. Cum ştim că scopul modernizării lor se află de fapt la antipodul celor afirmate, nu ne putem ascunde uimirea , dar suntem­ lămuriţi : „Ştiţi, modernizarea s-a făcut din mers (parcă s-ar face în alte părţi altfel !). Trebuiau luate o serie de măsuri pentru a se împiedica stînjenirea pro­ducţiei. O parte s-au luat...“ Ne putem convinge că şi în alte cazuri organizarea s-a oprit la jumătatea drumului sau doar la intenţii , s-au introdus tehno­logii noi, dar introducerea lor n-a fost însoţită de o bună fa­miliarizare a muncitorilor cu noile procedee , s-au adus uti­laje moderne, dar atelierul-şcoa­­lă se reduce tot la 12 războaie, restul utilajelor fiind cunoscute elevilor mai mult din vedere şi din puţinele momente de lucru permise de muncitori, care nu­mai grija ucenicilor n-o au ; există cursuri de perfecţionare dar rezultatele obţinute le cali­fică singure drept superficiale. Ce măsuri va lua pentru a pune capăt acestei situaţii con­ducerea întreprinderii şi orga­nizaţia U.T.C. ? — întocmim un program de acţiune — ne spune Niculina Vasilescu, secretara comitetului U.T.C.. — care să conducă la o mai bună integrare a tinerilor în fabrică, începînd cu modul in care sint primiţi. Nu am sta­bilit exact programul dar in curind vom avea prima întilnire cu noii angajaţi şi vom putea trage concluzii. Acţiunea „Prietenii noului an­gajat“ este cunoscută şi aplicată cu bune rezultate intr-un mare număr de întreprinderi dar, din motive greu de înţeles, organi­zaţia U.T.C., de la Textila Pi­teşti preferă să bîjbiie in cău­tarea unor soluţii de mult gă­site. Acelaşi lucru şi în privinţa măsurilor care se cer luate îm­potriva indisciplinei, de produc­ţie şi tehnologică, cunoscută şi recunoscută atit de conducerea­­fabricii, cit şi de U.T.C. — Trebuie să organizăm nişte acţiuni pentru­­întărirea disci­plinei şi pentru ridicarea cali­tăţii... — In ce vor consta aceste ac­ţiuni ? — Cu „autocontrolul" de exemplu n-am organizat nimic... N-am avut nici acţiuni direct legate de calitate... Mărturisim că pare de necre­zut că intr-o întreprindere care primeşte sesizări asupra calită­ţii produselor de ani de zile, organizaţia U.T.C. se află la sta­diul „trebuie să facem ceva, dar nu ştim ce, ar trebui si asta şi asta..." Un plan de măsuri mai riguros Întocmit, ne prezintă directorul fabricii.­­ Pentru a putea soluţiona operativ problemele ivite, cite un membru al conducerii va răspunde direct de cite o sec­ţie. Introducerea noului tip de ţesături — bumbac cu poliester sau celofibră, va fi însoţită, pe lingă acţiuni mai eficiente de în­suşire a tehnologiilor şi de ceea ce numim „sectorizarea“ produ­selor, adică, concentrarea ace­luiaşi produs intr-un sector al secţiei. In acest mod, muncitorii se vor deprinde mai bine cu tehnologia respectivă si sperăm, calitatea se­­va îmbunătăţi. în plus, ne ocupăm atit de îmbu­nătăţirea condiţiilor de muncă — experimentăm nişte antifoane — cit şi de cele de viaţă, am deschis recent finanţarea pen­tru , construirea­­unui cămin de 300 de locuri, care se va adăuga celor 150 existente. Aşteptăm ca planul de mă­suri amintit să fie aplicat şi să-şi prezinte roadele, dar aş­teptăm mai ales, ca organizaţia U.T.C., să-şi depăşească faza de căutări şi să treacă hotărit la treabă. Este de datoria sa, să acţioneze în aşa fel, incit tine­rii ţesători să înţeleagă că mun­ca lor, uneori indisciplinată, produce neplăceri mari şi cole­gilor lor din fabricile de con­fecţii, că buna calitate, a ţesă­turilor constituie o verigă im­portantă in obţinerea unor pro­duse de calitate, sarcină deose­bită pentru toţi lucrătorii indus­triei uşoare. MONICA ZVORJINSCHI JOI 1 NOIEMBRIE 1973 Adunări generale în asociaţiile studenţilor comuni:;! UN „NU" HOTĂRIT FORMALISMULUI! Uneori realizările, deficienţe­le, viaţa unui colectiv studenţesc sunt mult mai sugestive decit reuşesc să le prezinte şi să le analizeze, in adunările A.S.C., dările de seamă. Materialele prezentate se referă uneori, mai ales la „preocupările biroului A.S.C.“, iar nu ale studenţilor din an. Reflexul unei asemenea delimitări l-am întîlnit şi la a­­dunarea A.S.C. a anului III, A­­gronomie, Cluj, şi anume in cu­­vintul participanţilor la discu­ţii. Aceştia au reuşit să prezin­te un întreg mănunchi de inte­rese şi frămintări proprii stu­denţilor din acel an, unele spe­cifice poate unei mai largi ca­tegorii de tineri. Astfel, este dorinţa de a comunica mai mult unii cu alţii, de a se cu­noaşte mai bine, de a depăşi cadrul acestui dialog, integrin­­du-se mai profund în viaţa uni­versitară a oraşului . Corelată cu acest aspect este nevoia acut exprimată faţă de biroul A.S.C. de a întreprinde mai mult pe linia dezvoltării orizontului de cultură generală a studenţilor, pe linia diversificării activităţi­lor ideologice, culturale, turisti­ce. Au fost prevăzute o serie de excursii, care în cele din urmă nu au mai avut loc ; nu­mărul biletelor la spectacole nu a fost niciodată îndestulător ; dezbaterile tematice au suferit din cauza deficienţelor organi­zatorice, arăta Iulian Burtak. Au existat desigur şi unele rea­lizări, dar numărul şi calitatea lor sunt inferioare posibilităţilor de care dispun studenţii şi A.S.C. din acest an III. Bilanţul profesional pozitiv cu care s-a încheiat anul universitar trecut, aprecierile foarte bune pentru pregătirea practică şi munca patriotică, seriozitatea cu care un mare număr de studenţi au analizat la adunare diferite as­pecte ale activităţii politice şi educative ale colectivului lor, hotărirea cu care a fost acuza­tă izolarea unor colegi reprezin­tă o dovadă că resursele umane existente aici sunt esenţiale pentru a defini un mediu ex­trem de propice educaţiei, iar nu constringerii. Motiv pentru care, pe drept cuvint, Ion Zuga şi alţi studenţi au criticat biroul de an care n-a avut răbdarea să lucreze cu oamenii, să-i con­­sulte, să le atragă atenţia din timp asupra greşelilor şi a ho­tărit să propună sancţionarea unora dintre ei pentru neparti­­ciparea la unele activităţi — după cum s-a arătat — neinte­resante. Lipsa de colaborare în­tre organul ales şi studenţi a re­prezentat principala cauză a de­ficienţelor existente in munca A.S.C. Tocmai această izolare poate genera suspiciuni cu pri­vire la obiectivitatea biroului în luarea unor decizii, conchidea Ilie Ţoicu, referindu-se la mă­suri în privinţa cărora, adunarea generală nu fusese consultată. Şi ca un reflex mai îndepărtat al acestui stil de muncă, Ion Socaciu distingea absenţa sau inconsistenţa unor preocupări care să angajeze­ întregul colec­tiv studenţesc, să cultive temei­nic spiritul de colegialitate şi receptivitatea faţă de programul activităţii de perspectivă a A.S.C. In alte situaţii, această cola­borare nu se realizează pentru că unele obiective generale ale asociaţiei — cum ar fi mobili­zarea studenţilor la obţinerea unei bune pregătiri generale şi de specialitate — nu sunt expri­mate în termenii şi cerinţele specifice unui colectiv sau altul, pentru a reprezenta o perspec­tivă de lucru reală, integratoare. Urmărirea unei asemenea pers­pective ar fi trebuit să însemne şi la anul II. Fizică, Univer­sitatea Cluj nu numai procla­marea ci şi concretizarea ei intr-un lanţ de activităţi care se­­ corelează, se completează, conduc spre scopul formulat. Or, la acest an de studii, după cum au arătat şi darea de seamă şi unii studenţi care au luat cuvîntul — s-au constatat difi­cultăţi serioase în însuşirea cunoştinţelor la discipline fun­damentale — Matematică, Elec­tricitate, Termodinamică ş.a. Ceea ce a determinat un procent scăzut de promovare în sesiu­nile din iarnă şi vară, greutatea căzînd mai ales pe sesiunea din toamnă. Era inevitabilă această situaţie ?­ Nu, a reieşit din dez­baterile adunării generale, dar s-a acţionat tardiv, constatativ, A.S.C. din an pierzînd din ve­dere perspectiva promovării pentru că s-au ignorat „micile“ insuccese, absenţele de la cursuri, slaba pregătire a seminari­­ilor, discuţia promptă cu fiecare student după primele absent®, după primele seminarii nepre­gătite, intoleranţa colectivului studenţesc faţă de indisciplină. Biroul A.S.C. din anul II Fizică va trebui să folosească cu mai multă pricepere resursele exis­tente in organizaţia pe care o conduce pentru a mobiliza şi sprijini întregul an la o pregă­tire ritmică, serioasă. Astfel, studenţii sunt interesaţi de ac­tivitatea în cercurile ştiinţifice studenţeşti, dar A.S.C. trebuie să colaboreze cu cadrele didac­tice in a-i ajuta pe studenţi să-şi evalueze lucid posibilităţi­le, să insiste pentru, dar să nu cocheteze cu activitatea ştiin­ţifică, adică să le cultive sti­ma pentru acest gen de mun­că, să stimuleze mai mult acum, in prima etapă a studiilor, in­teresul pentru însuşirea cu­noştinţelor teoretice şi practi­ce de bază. Studenţii au par­ticipat la­ multiplicarea cursu­rilor, şi-au spus părerea în le­gătură cu conţinutul lor, cu efi­cacitatea predării într-un son­daj efectuat la nivel de facul­tate, dar, spiritul de opinie trebuie să fie cultivat în con­tinuare. Dezbaterile n-au reu­şit întotdeauna pentru că stu­denţii nu s-au pregătit sau pen­tru că acestea s-au, menţinut la nivelul generalităţilor ? Iată o dilemă pusă in discuţie de Olga Rusnac. Sau altele au fost cau­zele, s-au întrebat alţi studenţi. A.S.C. trebuie să se sesizeze , aşa cum a făcut in adunare şi L­adislau Papp, de absenţa cadre­lor didactice de la acele mani­festări care se constituie şi reu­şesc tocmai prin dezbaterile, prin opiniile studenţilor; ei simt nevoia să-şi verifice opini­ile, dar pentru aceasta trebuie să găsească parteneri dispuşi să discute, să fie îndrumaţi, corec­taţi dacă este nevoie. Se mai întimplă însă uneori ca formalismul, lipsa de colabo­rare constantă a organului ales cu masa studenţilor să se mani­feste şi la ani de studii mai mari, unde este de aşteptat ca experienţa in munca de organi­zaţie să fie mai bogată. O ase­menea aşteptare a fost contra­zisă de fapte la adunarea anu­lui V, Geologie, Cluj. A fost citită o dare de seamă expozi­tivă, în care ghiceşti spaţiile rămase libere pentru exemple concrete: a urmat o invitaţie la discuţii, rămasă fără vreun răs­puns. S-a citit un proiect de program de activităţi faţă de­ care s-a păstrat aceeaşi indife­renţă; s-a trecut­ la alegerea noului birou A.S.C. şi, cu aceas­ta, adunarea s-ar fi încheiat da­că nu intervenea, insistînd pen­tru unele discuţii (în cele din urmă plicticoase şi incoerente), îndrumătorul de an, conf. univ. Ion Mirza. Formalismul şi-a pus pecetea pe această ultimă adu­lare de dare de seamă a anu­lui V. 18 oameni care au stat alături un­ amfiteatru, în labo­rator, la practică, pe teren. îm­preună patru ani n-au avut ce să-şi spună,­n-au avut ce să-şi re­­proşeze, nici să-şi mulţumească, nu au avut de rememorat nimic, nu au avut de­ evocat nimic? GEORGETA RUTA In laboratorul de chimie al Liceului agricol Malu Mare-Dolj Foto : TINJALĂ EMANUEL ATRIBUTE ESENŢIALE ALE MUNCII POLITICE (Urmare din pag. I) care se răsfrînge pozitiv asu­pra ambelor laturi de activi­tate, făcind din ele componen­tele unuia şi aceluiaşi proces. Conştiinţa că munca nu este posibilă fără o atitudine de în­ţelegere a sa ca singurul teren de afirmare a personalităţii u­­mane, că faptele noastre de muncă şi de viaţă nu pot fi cântărite altfel decit cu aceeaşi unitate de măsură este impe­rativul pe care îl formulează explicit proiectul de norme ale vieţii şi muncii comuniştilor şi la care suntem­ datori să ne ra­portăm cu toţii. O asemenea in­terpretare oferă, totodată, o di­recţie unică de canalizare a e­­forturilor noastre, perimetrul concret de manifestare a acti­vităţii noastre cotidiene, în vir­tutea supremului argument că atit realizările cit şi neimplini­­rile fiecărui colectiv de utecişti se află sub semnul gradului de percepere a semnificaţiilor po­litice pe care Ie conţine actul muncii. Dar poate est cel mai impor­tant atribut cucerit în aceşti ultimi ani, şi care le înglobea­ză în egală măsură pe cele­lalte două, este acela al carac­terului argumentat pe care şi-l adjudecă in prezent activitatea politică educativă. Am fost pre­zent, de curind, la lucrările u­­nei plenare a Comitetului ju­dețean Alba al U.T.C. — și mă refer la ea nu pentru că ar fi singurul exemplu, ci pentru că este cel mai recent. Pe ordinea de zi se afla un subiect care este întotdeauna de mare ac­tualitate : analiza conţinutului activităţii politico-ideologice, a­­şezat in lumina îndeplinirii sar­cinilor economice. Am regăsit, pe parcursul acestei singure manifestări, toate cele trei tră­sături pe care le implică o ac­ţiune politică bine gindită, de­monstrind în acelaşi timp atit varietatea procedeelor de lucru, cit şi caracterul­ lor concret şi argumentat. Se observă, în ul­tima vreme, nevoia de a argu­menta afirmaţiile, de a le or­dona sub criteriul convingător al demonstraţiei ştiinţifice, ri­­dicînd astfel nivelul interven­ţiei pe trepte calitative mai înalte. In repertoriul unor do­menii poate mai puţin supuse înnoirilor şi inovărilor apar, to­tuşi, alături de verigile obişnui­te — raportul de analiză, dis­cuţiile — şi alte procedee cum sunt filmul, sau expoziţia, iar in aceste încercări trebuie căutată nu în primul rind moderniza­rea cu orice preţ, ci dorinţa de a argumenta cit mai temeinic subiectul propus spre analiză şi soluţionare. Intr-o plenară ast­fel concepută, ceea ce nu izbu­teşte să înfăţişeze mai explicit materialul, se încumetă să fa­că filmul imediat prezentat, iar ceea ce ii scapă, eventual, şi filmului, poate fi întîlnit, in­tr-o altă formă, in expoziţia ce-i însoţeşte lucrările. In felul acesta, participanţii, ciştigă prin­­tr-o mai „ bună cunoaştere a fe­nomenului, iar concluziile vor fi, şi ele, cu atit mai mult la obiect, mai utile procesului de perfecţionare. Dincolo de amă­nuntele organizatorice sau de imperfecţiunile unui exemplu limitat, experimentul se reco­mandă deja ca un instrument de lucru, cu bune rezultate. El se situează pe linia ciştigurilor obţinute in activitatea educa­tivă a organizaţiilor U.T.C., de­­monstrind necesitatea ca în mun­ca politică locul afirmaţiilor ge­nerale să fie luat de argumen­tarea practică, de competenţa pe care o dă întotdeauna cu­noaşterea exactă. Bineînţeles, cele spuse pină aici nu fac decit să pună în discuţie citeva din atributele pe care activitatea educativă le-a dobindit îndeosebi in ulti­mii doi ani, ca urmare a che­mărilor lansate de partid pen­tru ridicarea nivelului general al cunoaşterii şi educaţiei socia­liste a maselor. Ele probează promptitudinea şi­­ receptivitatea cu care au răspuns organizaţii­le U.T.C., însă nu se confundă cu sfîrşitul eforturilor, deoare­ce însuşi procesul este nelimi­tat, permanent perfectibil. Plă­mădirea profilului politic­ şi mo­ral al tinărului comunist este o Îndatorire izvorită din înal­tele comandamente pe care şi le propune, societatea Însăţi, din nevoia firească de a situa omul şi Conştiinţa sa pe acelaşi plan cu cerinţele fiecărei etape a construirii socialismului. Din acest simplu argument derivă şi preocupările majore ale or­ganizaţiilor de tineret, datoria lor de a desfăşura o muncă politică vie, corespunzătoare încrederii pe care partidul o acordă întotdeauna tinerei ge­nerații. AR TREBUI (Urmare din pag. 1) crător capabil, cu simţ de răspundere, un om pe care se poate conta. Dar, îmi spunea el, aproape că nu există zi fără ca cineva să nu-i aducă aminte, intr-un fel sau altul, momentul acela greu din viaţa lui, moment pe care acum, după atîţia ani, îl regretă cu toată sinceritatea : „vezi că aici nu eşti la şcoala de corecţie”, „mă-nvaţă pe mine ăsta, care vine de la pirnare ?" etc, etc... Şi, ceea ce este mai curios, chiar la şedinţele unde eforturile şi realizările lui sunt lăudate, formula introductivă a devenit stereotipă : „Cu toate că tovarăşul provine de la o şcoală de corecţie...". „Oare toată viaţa va trebui să mi se pună în faţă gre­şeala aceea, atît de veche acum, de parcă ar fi fost să­­vîrşită de altul ?", mă-ntreba el, sugrumat de ciudă şi ne­putinţă. Ascultîndu-l, mi-am adus aminte o întîmplare care se pe­trecea zilnic la spitalul unde un reputat chirurg reuşise, printr-o operaţie senzaţională, să facă bărbat, în toată pu­terea cuvîntului, dintr-un ins ce suferea de o anume infirmitate. Mîndru nevoie mare de reuşita lui, ilustrul chirurg îşi plimba peste tot pacientul, explicînd în dreapta şi-l stinga de ce su­ferise acesta şi cum izbutise el să-l vindece. Ceea ce nu avea darul, fireşte, să stimuleze amorul propriu al unuil bărbat. Ar trebui să fim cîteodată mai subtili, mai discreţi, mai înţelegători Altfel, putem greşi noi înşine, iar greşelile aces­tea, în aparenţă minore, pot fi de o nemeritată, inutilă şi ucigătoare cruzime (Urmare din pag. I) cei peste 1500 studenţi participanţi este o performan­ţă, un început care atestă reale perspective. — Greu, uşor ? — Greu nu pot să zic. Îmi place matematica. De fapt, în liceu nu am lipsit de la olimpiadele şcolare.­­A­­ fost totuşi un concurs în care a trebuit făcută dovada unei pregătiri temeinice, asimilarea deplină a programei analitice, dar şi puterea de judecată. Subiectele au fost foarte dife­rite ■ unele la care se cerea calcul­ enorm, altele cu „chi­ţibuşuri“ pentru o gîndire rapidă. — Cui îi datorezi succesul ? — Profesorilor din catedra de matematică pentru cunoş­tinţele predate, pentru logi­că, sistematizare şi abstracti­zare, pentru deprinderile de muncă independentă ce ni le stimulează şi firesc, muncii pasionante pe care am depu­­s-o suplimentar. Am lucrat mult. Am fost ajutat şi în­ţeles. — Era nevoie ? — Desigur. Aici nu e vorba numai de mine, re­prezentam o instituţie cu un prestigiu recunoscut. Condi­ţiile de învăţătură, calitatea invăţămîntului din Academia militară obligă, mai ales în­tr-o confruntare în „de­plasare“. ATRACŢIA MATE­MATICII — Cum te-ai simţit între „civili“. — M-am împrietenit repe­­de cu mulți. E drept, la în­ceput mă priveau cu o anu­me curiozitate. După proba de dimineaţă şi mai aleşi după aceea de seară, am de­venit de-al „casei“. — Cucerirea locului doi a fost o surpriză . — In nici un caz. Din dis­cuţiile anterioare cu ceilalţi studenţi mi-am dat seama că un loc pe „podium“ e al meu. Sigur am fost însă după a doua probă. Puteam foarte bine să obţin locul întîi; cu tot efortul nu mi-am putut aduce aminte un artificiu de calcul învățat anul trecut. —• Momentul cel mai „di­ficil“,­ să-i spunem astfel ? — Aşteptarea pină am­ pri­mit subiectele. Şi, bineînţeles, bucuria cu care m-au primit colegii, „festivitatea“ ce mi-a rezervat-o organizaţia U.T.C. — Din cite cunosc, acest concurs a însemnat pe lingă o verificare a cunoştinţelor asimilate, adîncirea acestora şi un competent criteriu de orientare către munca ştiin­ţifică, spre activitatea de cer­cetare. Te preocupă un ase­menea gînd ? — Întîi să cinstesc prin rezultate instituţia în care învăţ, cariera pentru care mă pregătesc. Să termin o a doua facultate — matematica, dar mai ales să aplic cele învă­ţa­te. Sînt multe domenii în care matematica este chema­tă să-și spună mai serios cu­vîntul. Este totuși prea de­vreme să fiu concret.

Next