Scînteia Tineretului, februarie 1974 (Anul 30, nr. 7682-7705)

1974-02-01 / nr. 7682

PENTRU RAAMI ! KUMVELE fiecare zi poate fi hotărîtoare Cine sunt fruntaşii * campaniei de reparaţii Staţiunea pentru mecanizarea agriculturii Vînju Mare, jude­ţul Mehedinţi. Intrăm în atelie­rul de reparaţii unde cunoaştem pe : Ion Sclipcea : „Sunt mecanic radiatoare, conducte şi sistem alimentar. Zilnic repar un agre­gat, adică un radiator plus a­­nexele necesare. Lipsa pieselor de schimb nu se cunoaşte la noi deoarece am recondiţionat pe cele vechi. Lucrez alături de mecanicul Ion Dîngă, de aproa­pe 25 de ani în acest atelier. Multe din secretele meseriei le-am aflat de la acest om. La anul vreau să urmez şcoala de maiştri“. Alexandru Stoican : „Lucrez la instalaţii hidraulice. La sfîrşi­­tul celor opt ore de muncă dau şi cîte o instalaţie reparată. Sînt elev la liceul seral în anul I“. Nicolae Militar: „Am 26 de ani, iar de 10 lucrez în S.U.A. Eu execut ultima toaletă a trac­torului, adică îl vopsesc, după care îi fac alimentarea cu carbu­ranţi. Pot spune că în această campanie, în fiecare zi, mi-a trecut prin mînă cîte un trac­tor“. Sunt doar cîţiva din tinerii a­­telierului S.M.A. Vînju Mare. La fel de harnici sunt şi uteciştii Marius Vlădăşel, Lacheş Mo­­lea, Constantin Bejenaru, şi e­­xemplele ar putea continua pî­­nă la 25, adică exact câţi lu­crează în atelier. Datorită mo­dului în care au ştiut să-şi or­ganizeze munca, dăruirii, price­perii şi hărniciei de care au dat dovadă, aceşti tineri au reuşit să încheie reparaţiile la cele 64 de tractoare, precum şi la întregul parc de maşini agricole. Dar ei nu s-au oprit aici. „ Ne-am specializat în repa­raţii capitale, intervine ingine­rul Dumitru Homeag, şeful cen­trului de reparaţii, vicepreşe­dinte al Consiliului tineret să­tesc al comitetului jude­ţean U.T.C. Noi am preluat lucrările de reparaţii capitale a­­le tractoarelor pentru încă 16 S.M.A.-uri din judeţ, iar într-un viitor apropiat vom lucra şi pen­tru toate I.A.S.-urile. Desigur, volumul de muncă este mare, ceea ce ne-a făcut să ne orga­nizăm şi mai bine. In pri­mul rînd am amenajat atelierul pe flux după exemplul uzinelor. Apoi, prin efortul întregului co­lectiv, am conceput o serie de dispozitive menite să mărească productivitatea muncii, să mic­şoreze efortul fizic şi implicit să reducem cheltuielile materiale. Am întîlnit aici, la Vînju Ma­re, un colectiv bine închegat, ca­re ştie să îmbine munca, produc­ţia cu învăţătura, iar rezultatul este, desigur, specializarea pro­fesională. Şi iată, aceşti tineri, alături de cei de la care au în­văţat meseria, se fac cunoscuţi în judeţul lor prin calitatea lu­crărilor executate. MARIAN OVIDIU a­­refiii au M­IMIUI MII ANTI­CAZANIA „Argumentele majore“ dintr-o pledoarie... neargumentată Timpul de lucru al activistului U. T. C. Tineri in uniforme albastre Proletari din toate ţările uniţi-vă ! ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST O DUBLĂ TINEREŢE Trei tinere : Elena Şerban, Florica Dumi­­trache şi Florica Prodanof. In secţia in ca­re lucrează — echipări electrice serie — exemplul lor constituie o pildă de hărnicie şi dăruire. Tinereţea lor se adaugă alteia care are înscris pe frontispiciu. Între­prinderea de panouri şi tablouri electrice Alexandria, unitate modernă care reali­­ zează produse apreciate de beneficiari cu calificativul „excelente“. Foto : ST. WEISS ANUL XXX, SERIA II, Nr. 7682 4 PAGINI 30 BANI VINERI 1 FEBRUARIE 1974 „OMENIREA NU-ŞI MAI POATE PERMITE LUXUL SĂ NU SE GÎNDEASCĂ LA VIITOR" Interviu cu conf. dr. MIHAI BOTEZ­ ­­i­i asta nu pentru că nu s-ar fi gîndit şi pină acum. întreaga istorie nu este altceva de­cit o mereu re­petată propunere pentru viitor. Dar asta nu de­păşea condiţia visului, condiţia speranţei, condiţia unui viitor afectiv, condiţia unui viitor filozofic, condiţia unui viitor pentru care în calculul plauzi­­bilităţilor nu intervenea calculul strict ştiinţific. Prospectarea viitorului este vechiul vis al omenirii, gînditorii şi poeţii ei şi-au imaginat mereu viitorul lumii. Cercetarea a­­cestui viitor ţinea într-un fel de metafizică, metafizica înţeleasă desigur în sensul ei larg. Orice prospectare in viitor este — sau a fost ?­­ — desigur tulburătoare, coeficientul de risc, de greşeală dădea chiar farmec şi imponderabil afirmaţiilor şi sistemelor de gîndire asupra viitorului imaginate de temerari. Astăzi, însă savanţii, oamenii de ştiinţă „au pus mina pe viitor“, l-au defalcat, mai, mai că l-au lipsit de coeficientul lui de mister şi au creat o ştiinţă — „viitorologia“, care, coinci­denţă cu adevărat tulburătoare, s-a născut in focul exploziilor ucigătoare, care păreau că fac imposibilă, aberantă, orice spe­ranţă în viitor , în 1943, în inima războiului. Tot simbolic, bazele noii ştiinţe au fost elaborate de un savant german refu­giat în America, O. K. Flechteim. Politologul german vedea viitorul ca o oglindă a istoriei, teorie părăsită foarte repede de oamenii de ştiinţă care s-au dedicat viitorologiei, părăsită repede de Flechteim însuşi. Şi asta pentru că , aşa cum imi declara conferenţiarul doctor Mihai Botez, interlocutorul nostru de astăzi, directorul Laboratorului de cercetări prospective al Uni­versităţii din Bucureşti, secretarul Comitetului naţional pentru studierea viitorului (al cărui preşedinte este acad. Miron Nico­­lescu, preşedintele Academiei R.S.R.) . „Viitorul nu trebuie, în fond, să ne placă nouă, ci celor care îl vor trăi ca prezent. Şi care, probabil, vor fi destul de diferiţi de noi. Cercetarea viito­rului nu trebuie astfel să studieze căile de „mobilare“ a viitoru­lui după gustul nostru, ci să studieze condiţiile necesare celor ce vin după noi spre a-şi organiza propria lor lume, după pro­priul lor gust. Ceea ce este foarte greu şi face necesară ştiinţa". Laboratorul unde ne-a primit tovarăşul conferenţiar Mihai Botez este constituit dintr-o echipă de cercetători de cele mai diferite formaţii — sociologi, jurişti, arhitecţi, culturologi, struc­turaliști, tovarășul director, la rindul său, este matematician, de altfel, o echipă care studiază viitorul nu poate fi decit pluridisci­plinară. SMARANDA JELESCU FI (Continuare în pag. a Ill-a) . Primiri la tovarăşul­­ NICOLAE CEAUŞESCU Ziaristul tunisian Abdallah al-Kahlaoui Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedin­tele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste Româ­nia, a primit la 31 ianuarie pe ziaristul tunisian Abdallah al-Kahlaoui, trimis special al ziarului „Al Amal“, organ al Partidului Socialist Desturian. La întrevedere a participat tovarăşul Cornel Burtică, membru supleant al Comite­tului Executiv, secretar al C.C. al P.C.R. Cu acest prilej, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a acordat un interviu cotidianului tu­nisian „Al Amal“. Editorul argentinian Guillermo Nolasco Juarez Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedinte­le Consiliului de Stat al Re­publicii Socialiste România, a primit joi pe Guillermo No­lasco Juarez, directorul Edi­turii „Juarez" din Buenos Aires, împreună cu sofia, doamna Dolores Juarez. In editura argentiniana „Juarez“ a apărut in 1972 vo­lumul „Nicolae Ceauşescu — Filozofia de pace a unei so­cietăţi contemporane“, lucra­re care s-a bucurat de mult succes. La convorbirea care a avut loc cu acest prilej a partici­pat tovarășul Ştefan Andrei, secretar al C.C. al P.C.R. întrevederea s-a desfășurat într-o atmosferă cordială, pri­etenească. Biologii din Turnu Măgurele INIŢIATIVE ŞCOLARE ...Dr. Mihai D. Mihai, şef de lucrări în cadrul Facultăţii de medicină veterinară din Bucu­reşti, a primit intr-o zi o invi­taţie : să se intilnească cu elevii clasei speciale de biologie apar­­ţinind Liceului „Unirea" din Turnu Măgurele, „la ei acasă“. O invitaţie aproape obişnuită in raporturile dintre universi­tari şi virtualii lor studenţi. Nimic nu-i lega de Turnu Mă­gurele, in mod special, poate doar faptul că mai de mult s-a intimplat să facă parte dintr-o comisie de bacalaureat împreu­nă cu profesorul Anastasie Bog­dan, directorul liceului. Dar in­­tilnirea in sine avea farmecul ei şi care profesor nu se simte tentat de o confruntare cu cei ce ucenicesc­ în aceeaşi ştiinţă ?" Şi-a pregătit, deci, o trusă de instrumente şi chiar dacă invi­taţia era pentru o simbătă, zi afectată lucrărilor de laborator pentru clasa de biologie, el a poposit la liceu de vineri. Pină să facă cunoştinţă cu elevii a doua zi, o trecere prin labora­tor avea să-l ajute să intre in atmosfera de lucru a gazdelor sale. Modest, directorul liceului i-a deschis pe rind cele trei in­­căperi care explică şi favori­zează existenţa clasei cu profil biologic : laboratorul de ecolo­gie şi biologie generală, labora­torul de anatomie şi fiziologie şi sera didactică. Dintr-odată in-M­ARI­ETA VIDRAŞCU (Continuări) in pag. a- Iha} Colegi de generaţie Cu tatal meu, împreună • Din destăinuirile ele­vului cu numărul de matri­colă 1 000 de la Grupul şcolar al întreprinderii de osii şi boghiuri Balş • „Am încercat să cresc într-un an cu­ alţii în doi şi am văzut că se poate" • Vacanţele şi nopţile albe. Doar numărul cusut pe mîneca stingă a salopetei îi trădează că-s elevi la şcoala profesională. Altfel, dacă iei în considerare doar felul cum stăpînesc maşinile, n-ai nici un motiv să nu-i consi­deri muncitori. Mai ales pe cei din anul III. Şi zilnic sînt citeva zeci de astfel de tineri in secţiile întreprinde­rii de osii şi boghiuri din Balş. Am încercat să mă apropii, să-l cunosc pe unul dintre ei. S-a intimplat ca el să fie Constantin Traşcă, purtătorul numărului de matricolă 1 000. M-a surprins că-i privesc cu insistenţă mîinile pline de ulei. Zâm­beşte şi îmi arată palmele. — Vă uitati că-s late ? Sunt de la țară, imi explică el. Din comuna Iancu Jianu de aici din Olt. Tata mă lua IUSTIN MORARU (Continuare în pag. a II-a) Moment important in cronica relaţiilor româno - iordaniene Vizita in ţara noastră a re­gelui Hussein ibn Talal al Re­gatului Haşemit al Iordaniei, la invitaţia preşedintelui Consiliului de Stat al Repu­blicii Socialiste România, Nicolae Ceauşescu, s-a în­scris ca un moment deosebit în intensificarea relaţiilor prieteneşti dintre cele două ţări şi popoare, ca o mărtu­rie grăitoare a dorinţei sin­cere a României socialiste de promovare a unor largi relaţii de prietenie şi colabo­rare rodnică cu statele ara­be, cu toate statele lumii. De altfel, in timpul vizitei, ziarul iordanian „AL RAI“, organ al Uniunii Naţionale Arabe, nota că „România deţine in prezent un rol pro­eminent în problemele inter­naţionale, datorită acestei politici deschise, şi este nor­mal ca, la un moment dat, să se intilnească cu Iordania în acest domeniu“. Primirea prietenească de care s-au bucurat înalţii oas­peţi iordanieni, spiritul cor­dial în care s-au desfăşurat convorbirile oficiale au con­stituit expresii elocvente ale legăturilor de colaborare şi prietenie dintre popoarele român şi iordanian, ale do­rinţei intensificării acestor raporturi. Comunicatul comun dat publicităţii la Încheierea vizitei subliniază faptul că, trecindu-se în revistă rela­ţiile bilaterale, cei doi şefi de stat au fost de acord că sunt posibilităţi pentru lărgirea lor pe multiple planuri, în special în cel economic. S-a exprimat interesul ambelor părţi pentru realizarea obiec­tivelor cuprinse în acordurile de cooperare semnate ante­rior, precum şi pentru iniţie­rea, în viitor, a altor aseme­nea aranjamente reciproc a­­vantajoase. In ceea ce priveşte pro­blemele internaţionale, pre­şedintele Nicolae Ceauşescu şi regele Hussein ibn Talal au relevat cu satisfacţie cursul pozitiv al vieţii inter­naţionale, îndreptat spre pace şi destindere, şi au subliniat afirmarea tot mai puternică, în raporturile din­tre state, a principiilor ega­lităţii depline, respectării stricte a independenţei şi su­veranităţii naţionale, neames­tecului in treburile interne, renunţării la ameninţarea cu forţa, cu folosirea forţei. Subliniind semnificaţia pe care România şi Iordania o acordă Întăririi rolului Orga­nizaţiei Naţiunilor Unite în soluţionarea problemelor in­ternaţionale spre binele tu­turor popoarelor, al promovă­rii neabătute a principiilor dreptului internaţional, cele două părţi au relevat impor­tanţa deosebită a participării active a tuturor statelor — fără nici o deosebire — la rezolvarea problemelor care confruntă contemporaneita­tea. Aşa cum rezultă din Comu­nicatul comun, o atenţie par­ticulară în cadrul convorbi­rilor a fost acordată situaţiei din Orientul Mijlociu. Cei doi şefi de state şi-au expri­mat îngrijorarea pentru menţinerea stării conflictua­­le in această zonă, evidenţi­­indu-se necesitatea regle­mentării politice a crizei. în legătură cu aceasta, părţile „au fost de acord că o pace IOAN TIMOFTE (Continuare In pag. a IV*a)

Next