Scînteia Tineretului, februarie 1976 (Anul 32, nr. 8303-8326)

1976-02-02 / nr. 8303

„SCâNTEIA TINERETULUI" pag. 2 Rîciu-Mureş: Aniversarea unei vechi INSTITUŢII DE ÎNVĂŢĂMÎNT » 9 In comuna Riciu din jude­­ţul Mureş, a avut loc dumi­nică, o festivitate prilejuită de împlinirea a 225 de ani de la atestarea documentară a şcolii generale de 10 ani din localitate. Despre activitatea acestei vechi instituţii de în­­văţămînt, despre condiţiile de azi în care se desfăşoară procesul de instruire şi edu­care a elevilor, a vorbit Va­leria Oprea, directoarea şco­lii sărbătorite. Cu acelaşi prilej, in faţa şcolii a fost dezvelit bustul lui Gheorghe Şincai, reprezentant de sea­mă al istoriografiei româ­neşti, fiu al acestei frumoase aşezări tranislvănene. Auto­rul lucrării este artistul plas­tic amator din localitate, Constantin Dombi. In încheierea festivităţilor, cei prezenţi au adoptat tex­tul unei telegrame adresate C.C. al P.C.R., tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU, în care cadrele didactice ale şcolii, toţi cetăţenii comunei îşi exprimă bucuria faţă de profundele prefaceri petre­cute şi pe aceste frumoase plaiuri strămoşeşti, angajîn­­du-se să depună eforturi susţinute pentru traducere în viaţă a măreţelor sarcini trasate de Congresul al XI-lea al P.C.R., de educarea in spirit patriotic şi comu­nist a noilor generaţii de ti­neri, contribuind astfel la ri­dicarea României pe noi trepte de progres şi civili­zaţie. „E ORA PATRIEI MELE" (Urmare din pag. I) Iene se mindresc că au absolvit această şcoală... Două mii de muncitori calificaţi de pe ace­leaşi şantiere maramureşene au învăţat meserie aici. Aici la... ...CENTRUL ŞCOLAR DE CON­STRUCŢII ŞI ARHITECTURA BAIA MARE 1963. Maramureşului, această poartă a ţării unde Pintea Vi­teazul trăieşte veşnic in inimile şi conştiinţele locuitorilor. Ma­ramureşului splendid păstrător de datini şi obiceiuri strămo­şeşti ii e „foame“ de construc­tori. Şantierele de investiţii so­licită tot mai mulţi constructori. „Atunci , îşi aminteşte ingi­nera Constanţa Filip, directoarea liceului,­­ a fost creată, ca o necesitate, şcoala tehnică post­­liceală de construcţii, cu­­ clase şi 80 de elevi. Doi ani mai tirziu s-a înfiinţat şcoala profesiona­lă. In 1966 cea de maiştri, iar in ’69 liceul industrial care a în­locuit forma postliceală. Astăzi, pe acest loc unde era mlaştină ne-am construit cea mai moder­nă şcoală din ţară. 2 000 de elevi, 50 de clase la bază şi 9 afiliate, 15 specialităţi şi 5 forme de in­­văţămint“... Intr-una din plache­tele de­ versuri create de elevii constructori , adunate sub titlul „Muguri“, directoarea adresa un cuvint înainte : „Dragi elevi, meseria de con­structor nu este un meşteşug oarecare. Este o artă care sinte­tizează in primul rind un an­samblu de calităţi ce îmbină armonios ştiinţa cu frumosul, visul cu realitatea, îndrăzneala cu dorinţa de realizare. Aceste calităţi dau fiecărui constructor un suflet de artist. Unii işi in­crustează in poartă, cu dalta, dorinţa spre m­all. Alţii, înfru­museţează cu migală zidurile noilor şi impunătoarelor edificii ale ,socialismului, aşternindu-şi şi pe hirtie gindurile, visurile, dorurile şi aspiraţiile aşa cum aţi făcut-o şi voi, cu sensibili­tatea ce vă caracterizează d­in pagin­ile acestor „Muguri“ pentru care vă felicit din inimă“. Elevii constructori băimăreni, cei de ieri şi cei de azi şi-au construit singuri şcoala. Şi că­minul de fete, şi sala de gim­nastică. Zile şi nopţi de muncă, vacanţe întregi petrecute pe şantierul de muncă patriotică. Economii de aproape 4 milioane lei. Construcţia şcolii terminală cu un an şi jumătate înainte de termen. Apoi, drapelul şi Diplo­ma de onoare ale C.C. al U.T.C. Şi conştiinţa faptului că din mii­­nile lor şi din agerimea minţii lor s-a înălţat o mindreţe de şcoală in care păşesc cu respect şi încredere. Ca intr-un muzeu. „La noi vin copii de la ţară — ne spune tovarăşa directoare, învăţaţi cu munca. Construcţiile nu sunt saloane. Dar ii învăţăm să se poarte ca un cel mai nobil salon. Vrem să dovedim că li­ceele industriale pot şi trebuie să scoată nu numai buni mese­riaşi, ci şi oameni de cultură“. Oameni de cultură. Elevii cen­trului şcolar de construcţii şi arhitectură şi-au amenajat un cabinet de literatură „Mihai Eminescu“. Pe uşă, portretul poetului şi un motto : „Păşiţi încet, cu grijă tăcută, feţii mei, să nu-i călcaţi nici umbra, nici florile de tei“ (Tudor­ Arghezi). A devenit tradiţională sărbăto­rirea Luceafărului poeziei româ­neşti. În fiecare an , spectaco­lul concurs „Mihai E­mine­scu“ antrenează 300 de elevi : recita­tori, dansatori, ci măreţi de mu­zică uşoară, scenografi şi o a­­sistenţă de peste 1 000 spectatori. Spectacolul dedicat lui Alec­­sandri, sau „Sunt suflet din su­fletul neamului meu“, spectacol omagial George Coşbuc, sunt nu­mai citeva din ultimele acţiuni cultural-educative organizate aici. Elevii constructori sunt foarte buni recitatori. Anul tre­cut la concursul de poezie „Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie“ faza finală de la Ora­dea, au ocupat locul I1 şi au obţinut 17 premii. In orele li­bere, locul tirnăcoapelor, lope­­ţilor, canciocului sau mistriei este luat de instrumentele de muzică populară. Taraful a fost distins cu cele mai înalte titluri la concursurile şcolare. Cenaclul de limba şi literatura franceză prezintă anual o ser­bare in limba franceză. Elevii constructori recită din Baude­laire, Prevert, Lamartine, Alfred de Vigny. Aceiaşi elevi care la olimpiadele pe materii aduc şcolii an de an premii şi diplo­me de onoare. Numele lor ? Tovarăşa directoare ne-a rugat să nu facem excepţii. „Toţi sunt la fel de buni“. Şi constructorii Vasile Span, Ioan Tuns sau Ioan Crişan, şi poetul constructor loan Comănescu, şi recitatorul loan Moş şi arhitecţii Sorin Ga­­rabaciu, Aurel Coman, Schmidt Dezideriu, Leontina Mărieş, Iu­­liana Gabet, Ene Suciu. Şi cei de la Electro IV: Attila Buchman şi Ilie Bolobeşu­, şi cei de la Drumuri şi poduri anul III, Maria Popescu, Milica Bre­­haite, toţi cu medii peste 9, şi fireşte cei doi cu cea mai mare medie, 9,73, Tatiana Ştef şi se­cretarul comitetului U.T.C., Va­sile Ilieş al IlI-lea, cum i se spune, pentru că este al treilea secretar U.T.C. de la înfiinţarea liceului în 1969. Toţi sunt elevi buni, spune dascălul-director. O spun şi rea­lizările lor profesionale, o spun cifrele. Planul de producţie, în anul şcolar 1974—1975 în valoare de 1 200 000 lei, a fost depăşit cu mult. Anul acesta a crescut la 1,5 milioane. Contractele în­cheiate cu Trustul de construc­ţii, cuprind realizarea integrală a unor construcţii, blocuri de lo­cuinţe, case de copii. Etajul I al modernului magazin „Mo­dern“ din Baia Mare a fost con­struit de elevi. Ca dealtfel ultimele etaje ale cochetelor blocuri turn ce străjuiesc intr-o fericită ambianţă arhitectonică artera de circulaţie gară-cen­­trul civic al municipiului. Pe şantierele de investiţii de la Borşa şi Vişeu, elevii anului V trăiesc frumuseţea profesiunii lor, muncind singuri, fără su­pravegherea şcolii, fără peda­gogi, la înălţarea unor com­plexe de blocuri şi magazine, la ridicarea unor şcoli sau unităţi economice. Centrul şcolar de construcţii şi arhitectură Baia Mare, cu cele 24 de cabinete şi laboratoare ale sale cu circuit intern de televi­ziune, realizat de elevi şi cadre didactice, cu elevi străluciţi ce au învăţat de la dascălii lor să fie întotdeauna primii, se înscrie în circuitul învăţămintului nos­tru modern, ca o citadelă a vii­torilor constructori şi arhitecţi. Constructori şi arhitecţi, oameni ai înălţimilor şi deschiderilor generoase spre viitor, oameni ce-şi aduc in modul cel mai con­cret cu putinţă entuziastul aport la construirea edificiilor socia­lismului. Ioan Comănescu, ele­­vul-constructor, elevul poet, unul dintre sutele de elevi-construc­­tori talentaţi şi plini de sensibi­litate, işi exprima, in versuri, dragostea faţă de profesiune, faţă de patrie, intr-o emoţionan­tă poezie : „E ORA PATRIEI MELE“... „Cind fluturii zboară vioi, risipind un eter curcubee, / cind artizani pricepuţi zidesc pe pămint magnifice stele, / e ora patriei mele. / E ora cind viaţa pulsează şi-n vîrfuri de stîncă, / e ora cind viaţa rimează cu visul lui Cuza / E ora cind oamenii aşteaptă s-ajungă la stele / E ora patriei mele“. DEZBATERI TEMEINICE IN SPIRIT REVOLUTIONAR (Urmare din pag. 1) tematică fără îndoială că dez­baterile vor fi fructuoase. In discuţiile pe care le-am purtat cu activiştii U.T.C. am accen­tuat pe necesitatea ca ei să facă cunoscute principalele probleme ce se vor discuta in adunări, să participe direct la întocmirea materialelor şi la pregătirea planurilor de măsuri ce vor finaliza dezbaterile. Con­ţinutul şi calitatea acestor dez­bateri sunt, însă, direct legate de modul în care vor reuşi să cuprindă aspectele concrete din organizaţiile U.T.C. Cu alte cuvinte, nu dorim să le fie pre­zentate uteciştilor nişte mate­riale teoretice, cuprinzînd idei de mare Însemnătate, dar rupte de viaţa de zi cu zi. Aceste materiale trebuie să oglindească principalele aspecte pozitive şi negative din munca organizaţii­lor, să conţină căile concrete de acţiune viitoare, să pună în va­loare posibilităţile de care dis­pun organizaţiile pentru îmbu­nătăţirea continuă a activităţii politico-ideologice şi cultural-­ educative in rîndul uteciştilor sătmăreni. Totodată, participan­ţii la dezbateri au prilejul şi datoria de a-şi afirma şi cu a­­cest prilej spiritul revoluţionar, combativ, intransigent şi, nu în ultimul rind, poziţia autocritică faţă de propria activitate. Ute­­ciştii, cunoscînd tematica dez­baterilor, trebuie să se gîndeas­­că din timp la problemele ce le vor discuta în adunare, să-şi pregătească propuneri construc­tive, eficiente, capabile să întă­rească in viitor activitatea poli­­tico-ideologică a organizaţiei din care fac parte. Adunările de dezbateri sunt insă si un pri­lej potrivit de a analiza felul in care se acţionează pentru în­deplinirea sarcinilor trasate de tovarăşul Nicolae Ceauşescu în cuvântarea rostită la deschide­rea forumului tineretului, sar­cini de înaltă răspundere pa­triotică, care solicită un înalt nivel de pregătire politico-ideo­­logică din partea tuturor mem­brilor organizaţiilor. De aceea, atit in materialele prezentate in cadrul adunărilor, cit şi în dis­cuţii, vom analiza şi felul in care luptăm pentru transpune­rea in viaţă a obiectivelor pe care secretarul general al parti­dului nostru le-a pus in faţa ti­nerei generaţii la cel de-al X-lea Congres al U.T.C. •— Cum v-aţi gindit să valo­rificaţi dezbaterile din adunări, propunerile pe care le vor face uteciştii ? — In urma dezbaterilor, in­­cepind de la nivelul de bază pină la nivel de judeţ vor fi reţinute cu prioritate propune­rile şi problemele majore rezul­tate din discuţii. Săptăminal, activiştii U.T.C. vor prezenta sinteze conţinînd principalele probleme şi propuneri ale ute­ciştilor. Ele vor fi analizate ope­rativ în şedinţe de secretariat, astfel ca la plenara comitetului judeţean să-şi găsească o mate­rializare adecvată. întreprinderea de maşini agricole „Semănătoarea“ Bucureşti cu sediul in Spl. Independenţei nr. 319 sectorul 7, încadrează de urgenţă următoarele categorii de personal : 1. — Muncitori calificaţi în meseriile : — strungar ; — sudor electric şi autogen ; — rectificator ; — lăcătuş; — turnător-formator ; — mecanic locomotivă ; — presator ; — conducători auto ; — debitator ; — motostivuitorist ; — termist-tratali­entist ; — automacaragiu ; — electricieni ; — tractorist-rutierist ; — vulcanizator ; — vopsitor industrial ; — compresorist ; — tîmplari ; — motopompist ; — mecanici întreţinere şi — instalator ; reparaţii. 2. — Muncitori necalificaţi pentru transport auto şi C.F.R., de­pozite, turnătorie. 3. — Muncitori necalificaţi pentru calificare prin cursuri de 4—8 luni fără scoatere din producţie in meseriile de : vopsitor, presator, strungar, lăcătuş, turnător. 4.­­ De asemenea, încadrează conform Legii 12/1971 : şef depo­zit, şef atelier prelucrări mecanice, contabil principal, ana­list, casier NI. C.A.R., economist retribuire, inginer proiec­tant specialitatea T.C.M. şi tehnica sudurii. Informaţii suplimentare la sediul întreprinderii sau la telefon 49 40 60/int. 267. „LUNA CĂRŢII LA SATE“ LA a XVI a EDIŢIE Incepind de ieri şi pină la sfirşitul lunii februarie se va desfăşura în întreaga ţară cea de-a XVI-a ediţie a „Lunii căr­ţii la sate“, înscrisă în fiecare an în calendarul celor mai în­semnate manifestări culturale, această ediţie capătă acum un plus de semnificaţie prin păşi­rea in noul cincinal 1976—1980 şi a anului în care vor avea loc lucrările Congresului educaţiei politice şi culturii. Manifestările din cadrul aces­tei ediţii a „Lunii cărţii la sate“ vor fi coordonate direct de co­mitetele judeţene de cultură şi educaţie socialistă şi de uniu­nile judeţene ale cooperaţiei de consum, care vor colabora cu inspectoratele şcolare, cu orga­nizaţiile de masă şi obşteşti şi cu celelalte instituţii angrenate în procesul de educare a oame­nilor muncii din mediul rural. Un rol deosebit revine şi orga­nizaţiilor de tineret de la sate care vor trebui să participe în număr cit mai mare la acţiu­nile ce se vor organiza cu car­tea d­in această perioadă. Printre principalele acţiuni care vor avea loc în perioada 1—29 februarie menţionăm : desfăşurarea Zilelor cărţii so­­cial-politice, în perioada 1—8 februarie, ale cărţii agrozooteh­nice intre 9—15, ale cărţii bele­tristice româneşti între 16—22, iar în ultima săptămină, 23—29 februarie. Zilele cărţii de infor­mare ştiinţifică. Beneficiind de experienţa dobindită în ediţiile precedente, manifestările dedi­cate popularizării şi difuzării cărţii vor fi organizate şi în a­­cest an la cămine culturale, bi­blioteci, librării orăşeneşti şi săteşti, şcoli, cluburi ale unită­ţilor industriale, agricole de stat şi cooperatiste. In aceste uni­tăţi, cu sprijinul organizaţiilor de tineret, vor avea loc o diver­sitate de acţiuni culturale ca : expoziţii de carte cu caracter general sau tematice, dezbateri cu participarea editurilor, pre­zentări şi recenzii de cărţi, şe­zători literare cu recitaluri de poezie patriotică etc. In această perioadă, bibliotecile judeţene şi comunale vor desfăşura o largă acţiune de informare bi­bliografică a cititorilor de la sate pentru sprijinirea învăţămîntu­­lui politic, ideologic şi economic de masă, a învăţămintului agro­zootehnic. Cea de-a XVI-a ediţie a „Lunii cărţii la sate“ îmbracă un caracter deosebit, consti­tuind — totodată — un bilanţ deschizător de noi perspective in cincinalul în care am păşit. Astfel, între anii 1971—1975, au luat calea satelor, prin unităţile cooperaţiei de consum, peste 50 de milioane de cărţi, ceea ce reprezintă peste 13 500 titluri, în cifre valorice, aceasta repre­zintă o creştere a desfacerii cu 73,8 la sută în anul 1975, faţă de anul 1971. Este demn de relevat faptul că din domeniul lucrări­lor social-politice au fost difu­zate la sate circa 1 000 de titluri în această perioadă, intr-un ti­raj de 5 500 000 exemplare. In cincinalul care a trecut au pă­truns în comunele şi satele pa­triei noastre 5 953 de titluri de beletristică, in 32 300 000 exem­plare. Intre anii 1971—1975 baza materială a difuzării cărţii prin cooperaţia de consum a crescut de la 1133 librării şi raioane de librării la 2 210 in anul 1975. In 1976 se prevede ca fiecare comună să dispună de o libră­rie sau de un raion specializat. In acest an, prin organizarea tradiţionalelor manifestări din cadrul „Lunii cărţii la sate" se urmăreşte asigurarea unei mai largi popularizări şi răspindiri a acelor lucrări care, prin te­matica lor, vor contribui la dez­voltarea conştiinţei socialiste a ţărănimii cooperatiste, şi a tu­turor lucrătorilor din agricul­tură, la educarea şi informarea multilaterală a acestora. F. LEREA Amintiri despre Salonul de artă plastică UN PUNCT DE VEDERE Diderot, intr-unul din Saloa­ne, acela din 1763, scria inter­locutorului său : „Am să-ţi vorbesc despre tablourile expu­se anul acesta, pe măsură ce lista, distribuită la intrarea Sa­lonului, mi le va oferi. Ar exis­ta poate vreo ordine in care să poată fi aranjate , dar nu prea văd prin ce avantaje ar putea fi compensată o asemenea muncă“. Ni se pare riscantă o tentativă de apreciere prea ca­tegorică a valorii sau calităţii actualului salon de pictură și sculptură, închis zilele trecute, in raport cu altele, din anii an­teriori. După cum tot riscantă ni se pare şi încercarea de a folosi ca un categoric punct de reper actualul salon pentru a se face constatări cu caracter generalizator asupra situaţiei actuale a artelor plastice în municipiul Bucureşti, situaţie care, grosso-modo, ar fi, dat fiind marea concentrare de for­ţe artistice din Capitală, vala­bilă pentru tot ceea ce se cre­ează sau, mai exact, s-a creat pe tot Întinsul ţării în această perioadă. Ceea ce nu este aşa. Cum se ştie, selecţia valorilor se operează şi în timp, dar o imagine de ansamblu asupra artei unei anume arii geogra­fice nu se poate avea decit luînd in considerare ansamblul operelor, ca reprezentind suma lucrărilor unei multitudini de artiști, create într-un anume interval. Oferind însă doar e­­șantioane din lucrările unui ar­tist, saloanele nu pot avea un caracter antologic şi, ca atare, criticul predispus la generali­zări poate să vadă orientări acolo unde nu sunt sau par a fi datorită selecţiei care, natu­ral, încearcă a oferi o viziune de Grigore Arbore asupra unui anume tip de pre­ocupări socotite a fi semnifica­tive pentru creaţia artiştilor ca atare. Despre preocupări ale ar­tiştilor se poate deci vorbi re­­cenzînd lucrările prezente în­tr-un salon şi nu despre orien­tări comune unor grupuri în­tregi de artişti. Preocupările comune în aceleaşi momente sau în momente diferite nu ex­clud, ci chiar presupun diversi­tatea orientărilor individuale. Orientările comune pot fi atri­buite de critică unor artişti prezenţi într-un salon cu una, două, maximum trei lucrări, numai forţînd argumentaţia ; concluzia firească a acestei de­monstraţii ar fi că, tematic şi calitativ, lucrările expuse re­flectă o tendinţă spre uniformi­zare pe plan mai larg, fapt ce, fireşte, nu ar corespunde ade­vărului. Putem dar să afir­măm că în salonul bucureştean multe din opere vădeau puncte de interes comun ale artiştilor in descifrarea sensurilor propri­ei creaţii. Trei mi se par a fi planurile mari ale preocupări­lor comune ale artiştilor bucu­­reşteni, aşa cum au apărut ele vizibile din lucrările expuse la Salon : primul ar fi reprezentat de încercarea de găsire a unor noi modalităţi de apropiere faţă de lumea realului, de, am spune, cu o formulă ultrabanalizată, pulsul vieţii surprinse in mul­tiplele ei ipostaze ; al doilea plan ar fi reprezentat de în­cercarea de a sonda istoria po­porului nostru prin crearea de opere cu caracter evocator atit în pictură cit şi in sculptură ; al treilea ar fi reprezentat da încercarea de a valorifica ex­perienţa formală in ipostaze cit mai diverse dar care, în genere, să s­e raporteze la tematica tra­diţională a artelor plastice. In linii mari,­­aceste preocupări sunt convergente ; ele mărturi­sesc înclinarea structurală — vizibilă dealtfel şi în saloanele precedente — a artiştilor noştri plastici către o artă plină de semnificaţii umaniste, o artă ce aşază în centrul preocupărilor sale realitatea transfigurată a existenţei umane. Trăsătura e­­senţială a acestui salon a fost dată de efortul de a prezenta o­­pere pline de seva ideilor gene­roase, cu suflu afectiv şi reali­zate artisticeşte. Dacă primele două calităţi corespund întru totul obiectivelor propuse, se poate afirma că, din punctul de vedere al realizării artistice, lu­crările prezente, prinse în tota­litatea lor, oferă o imagine ce suportă rezerve. E foarte clar că majoritatea artiştilor bucureşteni prezenţi în acest salon au expus lucrări calitativ inferioare sau, în cel mai bun caz, aflate la ni­vele egale ca execuţie celor expuse în anii trecuţi. Pot ieşi de sub incidenţa acestei rezerve, dacă doriţi, artiştii ce au atins deplina maturitate şi afirmare şi a căror forţă creatoare s-a cris­talizat în modalităţi proprii, de­seori uşor de recunoscut tocmai de aceea. Dar această exigenţă se poate formula cel puţin in legătură cu suficient de mulţi pictori şi sculptori din genera­ţiile mai tinere şi de vîrstă me­die, ce nu au ajuns încă la momentul exprimării depline a posibilităţilor lor creatoare. Ge­nerozitatea şi varietatea teme­lor abordate, după părerea noastră, nu se reflectă adecvat în mijloacele de execuţie, în ca­litatea artistică a operelor. Ca să dăm un exemplu : nu cred, de pildă, că statuia lui Ştefan cel Mare a lui Horia Flămîndu — sculptor- tînăr şi extrem de talentat — privită favorabil de critică, este o reuşită. Inspirată de statuile ecvestre ale lui Do­natello şi Verocchio, sculptura lui Flămîndu nu are monumen­talitatea şi forţa necesare ; in plus, mă îndoiesc că o mărire a ei la scară i-ar favoriza pro­porţiile. Am putea extinde sfera exemplelor. Unii artişti încă ti­neri dar de deosebită notorieta­te sunt prezenţi cu lucrări ce indică o etapă de creaţie tranzi­torie, precum în cazul pînzelor lui Alin Gheorghiu sau sculptu­rilor lui Apostu. Nivelul calita­tiv al picturilor cit şi cel al sculpturilor se situează în ge­neral cam pe linia nivelului me­diu al creaţiei artiştilor. Excep­ţiile sînt puţine ; consemnăm doar pînza Luciei loan (meschin expusă), ce vădeşte încă o dată un excelent simţ al culorii. Esenţial rămîne făptui că, în ciuda neimplinirilor sale de or­din calitativ, salonul ne-a arătat o tot mai largă înscriere a ar­tiştilor noştri în perimetrele rea­lului şi ale istoriei pe care le sondează cu interes şi înzestrare. In acest sens se pot cita lucră­rile unor pictori precum Virgil Almăşanu, Constantin Blendea, Ion Biţan, Georgeta Năpăruş, ale unor sculptori precum Paul Va­­silescu, Alex. Gheorghiţă, Mihai Marcu etc. In mod cu totul spe­cial trebuie reamintită frumoasa sculptură a Gabrielei Adoc, inti­tulată Poezia. Ar fi de dorit, oricum, ca la viitoarele saloane spiritul de autoexigenţă al artiş­tilor, în primul rind, să se facă mai simţit în sensul realizării unui acord mai deplin, fără con­venţionalism, între intenţiile ge­neroase şi modalităţile lor de Înfăptuire, întruchiparea ideilor să fie demnă de generozitatea și avintul lor. MINISTERUL EDUCAŢIEI §i INVĂŢĂMlNTUlUI UNIVERSITATEA BUCUREŞTI anunţă scoaterea la concurs a următoarelor posturi didactice Conferenţiar la Facultatea de fizică, catedra de electricitate, corp solid şi biofizică, discipli­nele Biochimie, Structuri bio­­moleculare şi funcţiile lor, In­­teracţia radiaţiei cu materia vie, Biocibernetica şi metode experimentale, poziţia 8 ; Lector la Facultatea de fizică, Catedra de fizică teoretică, şi matematică, disciplinele Com­plemente de matematici supe­rioare, Termodinamică şi fizică statică, Fizică teoretică, po­ziţia 10 ; Asistent la Facultatea de ma­tematică, catedra de algebră şi geometrie, disciplina Algebră şi programare liniară, poziţia 22 ; Asistent la Facultatea de fi­zică, catedra de electricitate, corp solid şi biofizică, discipli­nele Microscopie electronică, Fizica solidului, semiconductori şi aplicaţii. Fizica semiconduc­­torilor, poziţia 35 ; Asistent la Facultatea de fi­zică, catedra de fizică atomică şi nucleară, disciplina Fizică a­­tomică şi nucleară, poziţia 27 ; Asistent la Facultatea de bio­logie, catedra de ecologie, fizio­logie animală şi biochimie, dis­ciplinele Ecologie şi Hidrobio­­logie, poziţia 24 ; Asistent la Facultatea de isto­rie, catedra de istorie univer­sală, disciplinele Paleografie turco-osmană, Limba turcă. Is­torie universală medie, Istorie universală modernă, Probleme de istorie afro-asiatică, poziţia 14 ; Asistent la Facultatea de limbi romanice, clasice şi orientale, catedra de limba franceză, dis­ciplina Limba franceză, pozi­ţia 32 ; Asistent la Facultatea de limbi romanice, clasice şi orientale, catedra de limbi orientale şi limba maghiară, disciplinele Limba chineză — curs practic, Literatura şi civilizaţia chine­ză, poziţia 10 ; Asistent la Facultatea de limbi germanice, catedra de li­teratură engleză, disciplina Li­teratura engleză, poziţia 33. Candidaţii la concurs vor de­pune la secretariatul Universi­tăţii din Bucureşti, b-dul Gheor­­ghe Gheorghiu-Dej nr. 64, în termen de 30 de zile (pentru posturile de conferenţiar şi lec­tor) şi de 15 zile (pentru pos­turile de asistent) de la data publicării acestui anunţ în Bu­letinul Oficial, cererea de în­scriere la care vor anexa ac­tele şi lucrările prevăzute de Legea nr. 6 privind Statutul personalului didactic din Repu­blica Socialistă România, publi­cată in Buletinul Oficial, par­tea I, nr. 33 din 15 martie 1969, şi de Instrucţiunile Ministeru­lui Educaţiei şi învăţămintului nr. 84 539/1969. Concursul va avea loc la Uni­versitatea din Bucureşti în ter­men de 2 luni (pentru posturi­le de conferenţiar şi lector) şi de 15 zile (pentru posturile de asistent) de la data expirării termenului de înscriere. MANIFESTĂRI CULTURAL-EDUCATIVE DEDICATE CONGRESULUI DEPUTAŢILOR CONSILIILOR POPULARE • UN EVENIMENT IM­PORTANT IN VIAŢA CUL­­TURAL-ŞTIINŢIFICA A JU­DEŢULUI TELEORMAN , a luat fiinţă Asociaţia etno­grafilor şi folcloriştilor din Alexandria. Menită să reu­nească forţele şi preocupă­rile locale în acest dome­niu, ea îşi propune să ini­ţieze o serie de cercetări multidisciplinare asupra bo­gatei zone etnografice şi folclorice a Teleormanului. • DUMINICA S-A ÎN­CHEIAT LA DOROHOI Săptămină manifestărilor cultural-artistice dedicate fruntaşilor în întrecerea so­cialistă intitulată „Omagiu muncii“. Cu acest prilej, în cluburi, săli de lectură, nn întreprinderi şi instituţii au avut loc activităţi politico­­educative şi artistice în cin­stea colectivelor de munci­tori, tehnicieni şi ingineri care şi-au adus o contribu­ţie deosebită la onorarea, înainte de termen, a preve­derilor de plan din cincina­lul trecut. •­IN 22 DE CENTRE CO­MUNALE DIN JUDEŢUL SUCEAVA au început du­minică manifestările tradi­ţionalului Festival cultural­­artistic şi sportiv „Plaiuri bucovinene“. Faza de masă reuneşte grupe de cite 4 cămine cul­turale vecine care, prin ro­taţie, vor fi gazde ale con­fruntărilor scenice şi sporti­ve. Spectacolele vor fi pre­zentate de formaţii de tea­tru, de montaje literar-mu­­zicale, brigăzi artistice de a­­gitaţie, recitatori artistici, iar competiţiile sportive vor fi susţinute de echipe de şah şi tenis de masă.. • PE SCENELE CASE­LOR ORĂŞENEŞTI DE CULTURA DIN BEIUŞ, SALONTA, VAŞCAU, DR. PETRU GROZA şi în alte localităţi ale judeţului Bi­hor, au avut loc, duminică, spectacole dedicate apropia­tului Congres al deputaţilor consiliilor populare judeţene şi al preşedinţilor consiliilor populare. In cinstea aceluiaşi eveniment, membrii cercului de artă plastică al Casei pionierilor din Beiuş au des­chis, la Casa de cultură din localitate, o expoziţie care cuprinde 50 de lucrări de pictură, sculptură şi grafică. • AŞEZAMINTELE CUL­TURALE DIN PESTE 50 DE LOCALITĂŢI ALE JU­DEŢULUI MEHEDINŢI au găzduit, duminică, manifes­tări cultural-artistice com­plexe. Spectacolele au fost prefaţate de expuneri des­pre semnificaţia apropiatu­lui Congres al deputaţilor consiliilor populare judeţe­ne şi al preşedinţilor consi­liilor populare, despre acţiu­nile ce vor fi întreprinse in satele mehedinţene pentru îndeplinirea obiectivelor cu­prinse în chemarea adresată de conferinţa judeţeană a deputaţilor. „TOATE DOVEZILE Împotrivă* Ceea ce dă filmului sovietic „Toate dovezile împotrivă“, rea­lizat de Vasili Breskan, un plus de calitate este păstrarea intrigii poliţiste in cadrul încărcat de autenticitate al vieţii obişnuite dintr-un orăşel de provincie. Crima şi descoperirea adevăra­tului făptaş, fără să rămînă pe planul secund al acţiunii, con­stituie numai un pretext drama­tic pentru autor în dorinţa — cu bine materializată — de a in­vestiga un mediu, de a analiza comportamente şi psihologii. In ziua nunţii sale, un şofer este acuzat de crimă şi arestat. Con­vinsă de nevinovăţia mirelui său, Katia va pleca la Moscova pentru a cere redeschiderea an­chetei. Astfel soseşte în micul oraş colonelul Cekan — un ex­perimentat şi incoruptibil anche­tator. Nimic extraordinar în des­făşurarea investigaţiilor care vor duce la înlăturarea falselor do­vezi ce-l acuzaseră pe şofer şi la ieşirea treptată a adevărului la iveală : cîţiva indivizi din con­ducerea sovhozului (care făcuse­ră o serie de falsuri pentru a-şi asigura o existenţă mai confor­tabilă) îl „lichidaseră“ pe aceia dintre ei care, la un moment dat, nemaiputînd suporta ţesătu­ra de minciuni care-l sufoca, în­cercase să se retragă. Dar dacă filmul nu mizează foarte mult pe spectaculosul deducţiilor şi al metodelor colonelului Cekan, elementul esenţial care-i, dă substanţă şi care, în mod evi­dent, l-a preocupat pe regizor, este investigarea realistă a vie­ţii micului oraş de provincie, a relaţiilor ce se stabilesc între oameni, a caracterului lor. Com­pusă în alb-negru, pelicula are o indiscutabilă forţă expresivă, beneficiind şi de o interpretare actoricească de calitate. LUNI 2 FEBRUARIE 1976 NE VOM ÎNTOARCE cind AZAIEEIE VOR ÎNELURI“ Acest film, realizat de studiou­rile chineze, este o ecranizare a unei valoroase opere din litera­tura contemporană a ţării prie­tene : Steaua roşie strălucitoare de Li Sing-tien. Eroul povestirii, un copil a cărui mamă a murit eroic, va deveni, din martor ino­cent al luptelor din vremea celui de-al doilea război civil revolu­ţionar, el însuşi un combatant de nădejde, în ciuda vîrstei fra­gede, în rîndurile partizanilor. Astfel incit spectatorilor li se oferă prilejul de a cunoaşte, prin intermediul acţiunilor erou­­lui-copil, unele dintre momen­tele de mare încleştare din isto­ria perioadei denumite „Marşul lung“, a anilor 1927—1937. Firul povestirii este simplu dar plin de patos revoluţionar ; băieţelul dovedeşte un curaj deosebit şi o gindire matură în îndeplinirea sarcinilor din ce în ce mai difi­cile care i se dau. In final, dă­ruirea şi curajul său vor fi răs­plătite din plin : îşi regăseşte tatăl şi este primit in rindul luptătorilor care poartă, ca semn distinctiv, o stea roşie pe cas­chetă. MIRUNA IONESCU Selectiuni muzicale • O reintilnire cu tinitul şi talentatul dirijor Corne­­liu Dumbrăveanu la pupi­trul Orchestrei simfonice a Filarmonicii „George Enes­­cu" — luni la Ateneul ro­mân, ora 20,00. In program : „Odă tăcerii“ de Anatol Vieru, Concert pentru oboi şi orchestră (solist Radu Chişu) de J.S. Bach, Simfo­nia fantastică de Hector Berlioz. • O interesantă incursiu­ne in universul filozofic şi estetic al „Mioriţei“ va face prof. George Bălan, marţi, 2 februarie ora 19:00 la Ate­neul român, in cadrul ciclu­lui „Spiritualitatea româ­nească şi simbolurile ei mu­­zical-poetice". • Recital de violă — Vla­dimir Mendelsohn, în ciclul „După-amiezile muzicale ale tineretului“, duminică, 8 fe­bruarie, ora 18,00 la Sala mică a Palatului, în program prime audiţii de Myriam Marbé, Vitali, Vieru, Byrd, Haendel ş.a. îşi dau con­cursul clarinetistul Aurelian Octav Popa şi Adrian To­­mescu la armoniu şi clave­cin. • Săptămină muzicală a Filarmonicii se încheie cu un concert Beethoven , „Missa solemnis“, dirijat de Mihai Brediceanu. Solişti : Emilia Petrescu, Martha Kessler, Mihai Zamfir, Ionel Pantea. • Pe scenele teatrului li­ric — o săptămină consacra­tă creaţiei româneşti. La O­­pera română, duminică, 8 fe­bruarie, ora 19,00 „Hamlet", de Pascal Bentoiu. La Ope­retă : „Lăsaţi-mă să evit“, sîmbătă, 7 februarie, ora 19,30 şi „Leonard", duminică, 8 februarie, ora 19,30. ALINA POPOVICI DEZVELIREA STATUII LUI VAUA MAC­EA CLUJ-IAIAPOCA Numeroşi locuitori ai munici­piului Cluj-Napoca — români, maghiari şi de alte naţionalităţi — au luat parte, duminică dimi­neaţă, la solemnitatea dezvelirii statuii lui Baba Novac, vestitul căpitan de oşti şi tovarăş cre­dincios de luptă al lui Mihai Vodă Viteazul. Operă in bronz a sculptorului clujean Virgil Fuli­­cea, statuia este aşezată In faţa Turnului croitorilor din vechea cetate a Clujului, pe locul unde cu 375 de ani în urmă, in fe­bruarie 1601, Baba Novac a fost ars pe rug şi apoi tras în teapă din ordinul Dietei trădătoare. La solemnitate, acad. Ştefan Pascu a evocat lupta lui Mihai Viteazul pentru unirea politică a celor trei Ţări Române, figu­ra luminoasă, bărbăţia şi spiri­tul de sacrificiu al căpitanului Baba Novac. ÎNTREPRINDEREA „AUTOBUZUL“ BUCUREŞTI, str. Ostrov nr. 3 sectorul 5 Încadrează de urgenţă­­ — automacaragii — şoferi cat. D. — lăcătuşi mecanici diese- fişti — ingineri proiectanţi — economist C.F.I. — traducător limba rusă. Pentru relaţii adresati­vă la serviciul personal: tele­fon 23 93 20 int. 116 sau 23 12 32. întreprinderea „23 August“ Bucureşti, cu sediul în b-dul Muncii nr. 256, sector 3, telefon 44 30 90, tramvaie 23, 24, autobuze 79 şi 79 rapid, încadrează : ingineri şi tehnicieni pentru urmărirea producţiei, revizori contabili, eco­nomişti financiar-contabili, economişti transporturi, aprovizio­nare şef depozit feroaliaje şi materiale neferoase, şef de­pozit nisipuri carbid şi materiale turnătorii, şef depozit ma­teriale electrice, şef depozit materiale apărataj frînă, şef de­pozit materiale pentru Fabrica de locomotive, şef depozit subansamble motoare şi locomotive şi muncitori necalificaţi pentru încărcări şi descărcări materiale. Condiţiile de încadrare conform Legii nr. 12/1971. Relaţii suplimentare la telefon 44 30 90, Serviciul personal, pregătire cadre, retribuire a muncii.

Next