Scînteia Tineretului, octombrie 1976 (Anul 32, nr. 8510-8535)

1976-10-01 / nr. 8510

"SCâNTEIA TINERETULUI" pag. 2 TELEGRAME Tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU, secretar general al Partidu­lui Comunist Român, preşedintele Republicii Socialiste România, şi tovarăşul MANEA MANESCU, prim-ministru al Guvernului Repu­blicii Socialiste România, au trimis tovarăşului HUA KUO-FEN, prim-vicepreşedinte al Comitetului Central al Partidului Comunist Chinez, premierul Consiliului de Stat al Republicii Populare Chi­neze, următoarea telegramă : In numele Comitetului Central al Partidului Comunist Român, al Consiliului de Stat și al Guvernului Republicii Socialiste Româ­nia, al poporului român şi al nostru personal, adresăm Comitetului Central al Partidului Comunist Chinez, Comitetului Permanent al Adunării Naţionale a reprezentanţilor populari şi Consiliului de Stat ale Republicii Populare Chineze, comuniştilor şi întregului popor chinez călduroase felicitări şi cele mai bune urări cu ocazia celei de-a XXVII-a aniversări a proclamării Republicii Populare Chineze, încununare strălucită a îndelungatei lupte revoluţionare desfăşu­rate de eroicul popor chinez, sub conducerea Partidului Comunist Chinez, împotriva exploatării şi asupririi, a dominaţiei imperia­liste, pentru eliberare naţională şi socială, marea victorie a revolu­ţiei chineze şi proclamarea Republicii Populare Chineze reprezintă un eveniment de însemnătate istorică care a deschis o nouă eră in viaţa şi destinele Chinei, a influenţat puternic raportul mondial de forţe în favoarea socialismului şi păcii, a exercitat o înrîurire deo­sebită asupra luptei popoarelor pentru scuturarea jugului colonial şi a dominaţiei străine, pentru dezvoltarea independentă pe calea progresului economic şi social. In anii puterii populare, harnicul şi talentatul popor chinez, con­tinued şi dezvoltînd glorioasele sale tradiţii revoluţionare, mun­cind cu abnegaţie şi dirzenie, a obţinut, sub conducerea încercată a Partidului Comunist Chinez, a preşedintelui Mao Tzedun, succese remarcabile in făurirea noii societăţi, în dezvoltarea economiei, şti­inţei şi culturii. In ridicarea nivelului de trai, transformîndu-si pa­tria intr-un stat socialist puternic si înfloritor care joacă un rol de seamă in viata internaţională. Poporul român se bucură din toată inima de victoriile şi realizările dobîndite de poporul frate chinez şi ui urează ca, sub conducerea Partidului Comunist Chinez, a Comi­tetului Central, să obţină noi şi tot mai mari izbînzi în opera de dezvoltare continuă, în toate domeniile, a Republicii Populare Chi­neze. Avem convingerea fermă că solidaritatea militantă, legăturile prieteneşti şi colaborarea rodnică dintre partidele, ţările şi popoarele noastre se vor întări şi dezvolta continuu, în interesul construcţiei socialiste în cele două ţări, al cauzei luptei împotriva imperialis­mului, pentru triumful păcii, libertății, independentei naționale și socialismului în lumea întreagă. Preşedintele Republicii Socialiste România, NICOLAE CEAUŞESCU, a trimis preşedintelui Republicii Cipru, arhiepiscopul MAKARIOS,­ următoarea telegramă : Cu prilejul Zilei naţionale a Republicii Cipru, vă adresez în numele poporului român, al Guvernului Republicii Socialiste Româ­nia si al meu personal, călduroase felicitări si sincere urări pentru fericirea dumneavoastră personală, pentru pacea si prosperitatea poporului cipriot. îmi exprim convingerea că relaţiile dintre România şi Cipru se vor dezvolta si in viitor în interesul popoarelor noastre, al păcii şi colaborării internaţionale. Preşedintele Republicii Socialiste România, NICOLAE CEAUŞESCU, a trimis Şefului Guvernului Militar Federal al Nige­­iei şi Comandant Suprem al Forţelor Armate, general-locotenent JLUSEGUN OBASANJO, următoarea telegramă : Excelenţă. Cu ocazia celei de-a XVI-a aniversări a independenţei Republicii federale Nigeria, am deosebita plăcere de a vă adresa, în numele sporului român, precum şi al meu personal, călduroase felicitări şi cele mai bune urări de sănătate şi fericire, de progres şi prospe­ritate poporului nigerian. Folosesc acest prilej pentru a reafirma încrederea că relaţiile de prietenie şi colaborare statornicite între Republica Socialistă Roma­na şi Republica Federală Nigeria se vor adinei şi diversifica­ pe multiple planuri, în folosul popoarelor noastre, al cauzei pacii, și ntelegerii în lume, al edificării unei noi ordini economice și politice iternationale. Cu prilejul prezenţei în ţare noastră a preşedintelui Parti­dului Liberal Danez, fost prim­­ministru al Danemarcei, Poul Hart­ing, ambasadorul acestei ţări la Bucureşti, Niels Boel, a oferit joi un dineu. La Bucureşti a fost încheiat Protocolul de colaborare bilate­rală pe anii 1976—1977 intre Consiliul Ziariştilor din cadrul Uniunii Sindicatelor din Presă, Poligrafie şi Edituri din Repu­blica Socialistă România şi Uniunea Ziariştilor din Repu­blica Socialistă Federativă Iugo­slavia. La Casa de cultură a I.R.R.C.S. s-a deschis joi la a­­miază expoziţia de fotografii „Filipinele astăzi — o naţiune renăscută“, organizată sub aus­piciile Institutului român pen­tru relaţiile culturale cu străi­nătatea şi Asociaţiei de priete­nie româno-filipineză. A apărut „ALMANAHUL SATELOR 1977“! Adevărată microenciclope­die, destinată nu doar omu­lui de la sat, ci, deopotrivă, tuturor celor ce vor să-şi îmbogăţească cunoştinţele, să zîmbească la o glumă bună ori să retrăiască aventurile unor personaje interesante, almanahul editat de gazeta „Agricultura socialistă“ pri-­­­lejuieşte un tur de orizont pe meridianele lumii în sfe­re dintre cele mai diverse : politică, educaţie, economie, istorie, sociologie, agricul­tură, medicină, ştiinţe teh­nice, sport, literatură, turism pe glob ş.a. Noua ediţie a almanahului poate fi procu­rată la toate chioșcurile de difuzare a presei. CRONICA U. T. C. Ieri a părăsit Capitala de­legaţia Uniunii Generale a Elevilor şi Studenţilor din R. P. Congo, care, la Invita­ţia Uniunii Asociaţiilor Stu­denţilor Comunişti din România, a făcut o vizită în ţara noastră. Tinereţea arhitecturală a Ploieştiului CM OCUPA PRIMUL LOC PE LISTA BENEFICIARILOR alcătuita da cea mai tînără directoare de întreprindere din tară Toamna trecuse doar cu cîteva zile înaintea ei pe străzile ora­șului, impodobindu-le cu covoa­re arămii. Păşind agale spre grădina Copou, Cornelia se gîn­­dea la toate cite i le spusese di­mineaţa directoarea şcolii. Parcă îi auzea şi acum vocea limpede: — Alegerea noului comitet de direcţie al microintreprinde­­rii să nu determine nici o slă­bire a ritmului de muncă, a e­­lanului elevilor. Planul de pro­ducţie pe acest an depăşeşte 5 500 000 lei. Gindeşte-te bine ce ii vei spune noului director, e­­levului sau elevei care va întru­ni adeziunea tuturor celor 240 de colegi şi colege care lucrează acolo. Ar fi de dorit ca noul di­rector să nu o ia de la capăt, să nu i se pară totul nou, ci să continue ceea ce ai izbîndit tu, voi, întregul comitet de direcţie în aceşti doi ani şi jumătate de cînd... Aşadar, de atunci, din acea zi au trecut aproape trei ani. Ni­ciodată nu a răsfoit şi nu a nu­mărat filele calendarului care a început atunci cînd, în entu­ziasmul fetelor şi băieţilor de la Grupul şcolar M.I.U. din Iaşi s-a constituit microintreprinde­­rea lor . „Comitetul organizaţiei U.T.C. şi direcţiunea şcolii pro­pun ca in funcţia de directoare a microîntreprinderii să fie a­­leasă eleva Cornelia Moraru din anul II A — confecţii al liceu­lui nostru“. Avea 17­­ani. Seara, la cămin, a alcătuit o scrisoare pentru cei de acasă. „... Cred că va fi un lucru foarte greu. Nu-mi dau bine seama, împreună cu colegele mele din comitet, o să mă stră­duiesc să-i fac pe toţi cei ce lucrează în atelierele întreprin­derii noastre să înţeleagă bine cîteva lucruri esenţiale, cîteva cerinţe de bază pentru bunul mers al muncii. Numai astfel sper să pot reuşi, numai gîn­­dindu-mă mereu la cele cîteva lucruri esenţiale...“. PASIUNE La lecţia de dirigenţie au a­­sistat şi doi inspectori şcolari. Se discuta despre motivele care i-au îndemnat pe elevi să aleagă această meserie. Unii­ spuneau că sunt muncitori textilişti în familie, alţii că, vizitind o între­prindere s-au simţit atraşi de munca aceasta. Unul din colegii Corneliei, un băiat mai retras, s-a roşit tot cînd i-a venit rin­­dul la cuvînt şi cu vocea stinsă de abia s-a putut face auzit de ciţiva din jur : „Eu am venit aici pentru că nu am mai găsit loc în altă parte. Şi mama vrea mult de tot să învăţ carte şi să ştiu o meserie !“. Apoi s-a aşezat în bancă şi a lăsat privirile în jos. Cînd a început să lucreze in atelierul microintreprinderii, Cristian s-a dovedit la început mai stîngaci. Cornelia l-a ajutat d­in cînd în cînd. Intr-o zi chiar i-a spus : — Eu cred că tu poţi să lu­crezi mai mult decit o fată ! La o consfătuire de producţie a secţiei, Cristian a propus să cheme la întrecere colegele de la ţesătorie. Acolo lucrau numai fete ! Printre cei evidenţiaţi la sfirşitul anului şcolar trecut a fost şi elevul Cristian Humi­­niuc. — Să-l vedeţi cu cită dragoste munceşte — ne spunea instruc­­toarea de practică, Tudoriţa Mustaţă. E mai indemînatic ca o fată ! UNITATE In primăvara acestui an, la o şedinţă a comitetului de direc­ţie, inginerul şef, eleva Ecate­­rina Luchianov, a informat că la secţia ţesătorie s-a înregis­trat o rămânere în urmă în ceea ce priveşte realizarea planului. Mecanicul şef, elevul Gheorghe Mătăsaru considera că aceasta a fost cauzată de lipsa aprovi­zionării ritmice cu suluri de ur­zeală. Şefa controlului tehnic de calitate, eleva Maria Onofrei, a sesizat comitetul că unele di­ficultăţi intîmpinate in realiza­rea aprovizionării ritmice con­stituie doar una dintre cauze, deoarece la secţia respectivă controlul interfazic funcţionea­ză defectuos şi s-au observat numeroase rănituri şi fire nea­lese ca şi multe ţesături şi fire duble. Atunci, Cornelia în calitate de directoare a întreprinderii a propus ca toate acestea să se discute la consfătuirea de pro­ducţie programată pentru ziua de 4 martie. Au fost discuţii a­­prinse. Spiritul revoluţionar al uteciştilor şi-a spus din plin cu­­vintul. Chiar elevele evidenţiate — Cornelia Blaj şi Adriana Fi­­lotă — au arătat că sunt colege care lipsesc nemotivat sau in­­tirzie sau se îmbolnăvesc „la co­mandă“. Şi cu acest prilej au fost amintite Elena Roman, Ma­ria Constantin, Ana Pietraru şi Maria Dabija. Şefa de secţie, eleva Ecateri­­na Alexe, a făcut repede un calcul. Toate absenţele şi întir­­zierile au determinat o rămî­­nere in urmă de 708 ore. Ce-i de făcut ? Răspunsul a venit de la şefii de schimb : „Cele 798 ore se pot recupera lucrând două zile suplimentare !“. Propunerea a fost primită in unanimitate. Pină la sfirşitul a­­nului şcolar la ţesătorie s-a de­păşit planul şi nu s-a mai în­registrat nici o intîrziere. Despre absenţe nemotivate nici nu mai putea fi vorba. SPIRIT DE RĂSPUNDERE Zile-muncă... Dar directoarea întreprinderii a notat în caietul ei de însemnări si doi termeni care nu sunt consemnaţi in nici un dicţionar al limbii române : seri-muncă şi nopti-muncă. Seri şi nopţi in care a făcut atitea calcule şi şi-a făcut atitea gîn­­duri. Cornelia care nu a avut nicio­dată mai mulţi bani decit bursa unei eleve vrednice, adună, în­mulţeşte şi împarte cifre de or­dinul sutelor de mii şi al mili­oanelor. Şi aceste cifre consti­tuie reprezentarea aritmetică a muncii lor ,a celor 240 de băieţi şi fete care au transformat ate­lierele de practică ale şcolii într-o prosperă întreprindere, cu contracte şi investiţii, cu plan şi cu beneficii, cu consfă­tuiri de producţie şi cu şedinţe de comitet de direcţie... Au pornit de la un plan de producţie de 3 milioane lei. Au ajuns apoi la 4 milioane, pentru ca în acest an să atingă cifra de 5 572 000 lei. Şi această cifră de plan îi a­­duce aminte mereu de cuvintele rostite de colega ei mai mică, Adriana Filotă, la o consfătuire de producţie. „Avem tot ce ne trebuie. A­­teliere mari şi luminoase ca nişte laboratoare moderne. Uti­laje ca în cele mai înzestrate fabrici. Locuri de muncă pentru întreg colectivul. Hotărâtoare acum este calitatea muncii noas­tre. Fiecare elev să devină pro­priul său controlor de calitate“. Şi toţi tinerii muncitori ai în­treprinderii din curtea Grupului şcolar M.I.U. din Iaşi şi-au asu­mat­ această răspundere. Aseară, pe stadionul „San Siro" din Milano Dinamo-A.C. Milan 7-2 CALIFICAREA A FOST PIERDUTĂ LA... BUCUREŞTI Aseară, pe stadionul „San Siro" din Milano, echipa Dinamo Bucureşti a întîlnit, in cea de-a doua „manşă“ a primului tur al „Cupei U.E.F.A.“, celebra for­maţie italiană A. C. Milan, de care a fost învinsă la limită 2—1, gazdele calificindu-se in etapa următoare a prestigioasei competiţii. Deşi handicapată de două absenţe de marcă, Dinu şi Luc­escu, reprezentanta noastră a practicat un fotbal ofensiv şi dinamic, bine orientat tactic, asi­­gurîndu-şi superioritatea, in special in prima parte a meciu­lui. Acţiunile periculoase, le­gate prin pase precise, lucidi­tatea şi ambiţia de care au dat dovadă, în această parte a me­ciului, au impresionat pe cei peste 60 000 de spectatori care nu de puţine ori i-au aplaudat la scenă deschisă pe fotbaliştii noştri. în minutul 9, Sătmăreanu II, urcat in atac, trimite, de la aproximativ 20 de metri, un şut năpraznic, pe care portarul Al­­bertosi nu-l poate para şi prin , care echipa noastră preia condu­rea. In minutul 16, ca rezultat atacurilor susţinute, Roznai ^ Vo^%jcnează al doilea gol pentru­­ixw® noastră, dar arbitrul Pat­­e° ycson îl anulează spre stupe­­­­facţia celor prezenţi , după cum ni s-a relatat de la faţa lo­cului. Echipa gazdă, după „du­şul rece“, începe să-şi revină şi, după combinaţii mai bine lega­te, egalează prin Callene, în mi­nutul 27 şi repriza se încheie, astfel cu un scor de egalitate : 1­1. în repriza secundă italienii îşi organizează mai bine jocul şi, după o serie de acţiuni pericu­loase, nefructificate insă, reu­şesc, totuşi, să preia conduce­rea in minutul 69 prin Silva, ca­re profită­ de o flagrantă gre­şeală a lui Ion Moldovan, care de abia intrase, înlocuindu-l — neinspirată iniţiativă a antrenă­rilor — pe Vrinceanu. Ca şi celelalte echipe româneşti care au jucat miercuri, şi Dinamo a slăbit ca ritm de joc şi forţă, ca vigoare spre finalul meciului, permiţind adversarilor să con­troleze „ostilităţile“ de pe teren şi să-şi menţină acel avantaj minim, de un gol, care le aduce calificarea. Oricum, trebuie a­­preciat efortul şi ambiţia arun­cate în luptă de fotbaliştii dina­­movişti, mai ales in prima parte a partidei. Ei n-au găsit, însă, resursele fizice şi morale, arme­le cu care să menţină încă 21 minute egalitatea pe tabela de marcaj. Calificarea, trebuie pre­cizat, au pierdut-o la Bucureşti, unde, cum se ştie, intilnirea s-a încheiat la egalitate : 0—0. Aşa­dar, din cinci echipe , una sin­gură a promovat in etapa a doua a „cupelor europene“. Aceasta este Sportul studenţesc. C. VASILE IV,serd­in, 6 octombrie, la Praga, partida amicală revanşă ROMÂNIA — CEHOSLOVACIA Miercuri, 6 octombrie, se va disputa la Praga meciul revanşă dintre echipele de fotbal ale Cehoslovaciei şi României. In vederea acestei intilniri ami­cale, antrenorul cehoslovac Vaclav Jezek a selecţionat un lot de 20 de jucători, din care fac parte Vencel, Mihalik, Starek (portari) , Biros, Ondrus, Jurkemik, Capkovic, Gogh, Barmos, Poliak, Dobias, Panen­­ka, Moder, Kozak (fundaşi şi mijlocaşi) , Masny, F. Vesely, Kroupa, Nehodia, Mraz şi Gajdusek (atacanţi). Ca şi în primul meci, disputat la Bucu­rești și încheiat la egalitate 1—1. din lotul fotbaliștilor cehoslo­vaci lipsește cunoscutul portar Ivo Viktor, care este acciden­tat. PRINCIP­A­LI BENEFICIARI Şi printre lucrurile la care se gîndeşte Cornelia acum, in preajma bilanţului pe care 11 în­tocmeşte în urma celor doi ani şi jumătate de conducere a în­treprinderii, se află şi contrac­tele, adică elementele de bază in planificarea aprovizionării şi desfacerii. Acum cunoaşte per­fect cele două categorii de con­tracte încheiate de întreprinde­rea pe care o conduce : con­tractele cu furnizorii de materii prime şi cele cu beneficiarii. Când a recapitulat lista benefi­ciarilor, a notat : Fabrica de confecţii Iaşi, Fabrica de mobilă Iaşi, magazinul Moldova din Iaşi, Combinatul de fibre sinte­tice Iaşi, cooperativa Tehnica confecţii Iaşi, şcolii din cadrul M.I.U. şi magazinul propriu de desfacere. Apoi a făcut o pauză. A mai privit o dată machetele de pe pereţi, panourile şi s-a oprit în­delung asupra fotografiilor pre­­zentîndu-i pe elevi la muncă în cele cinci secţii ale întreprinde­rii. Şi, ca şi cum şi-ar fi adus aminte de ceva, a tresărit, a luat un stilou cu cerneală roşie şi a scris pe primul loc al listei de beneficiari: NOI. se gîndea atunci mai mult ca oricind, la tot ceea ce au învă­ţat cei 240 de elevi şi eleve in mica lor întreprindere şi parcă auzea cuvintele rostite rar şi ferm de secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu la deschiderea noului an şcolar . „Exigenţele producţiei, ale d­ezvoltării economico-sociale impun, ca o necesitate logică, pregătirea unor specialişti şi muncitori cu înaltă calificare profesională şi ştiinţifică , or, numai legarea strânsă a învăţă­­mîntului cu cercetarea şi pr­o­­ducţia asigură crearea unor a­­semenea cadre“... Când a ajuns în grădina Co­pou, stelele din înalturi au în­ceput să aprindă luminile stră­zilor şi lămpile bătrinului .parc. Privind covorul de flori roşietice şi de frunze arămii, cea mai ti­­nără directoare de întreprindere din ţară a respirat uşurată. Acum ştia ce îi va spune colegei care ii va urma la conducere. Ii va împărtăşi toate gindurile şi amintirile care au împresu­rat-o în această splendidă sea­ră de toamnă moldavă. IOAN N. CHIŢU La Varna, în aceste zile PRIMA EDIŢIE A BALCANIADEI DE TENIS PENTRU JUNIORI La Varna se desfăşoară, în aceste zile, întrecerile primei ediţii a Balcaniadei de tenis pentru juniori. In primele două zile, echipele României au ob­ţinut victorii. Juniorii noştri au întrecut cu 3-0 selecţionata Iugoslaviei şi cu 2—1 pe cea a Bulgariei. Iar junioarele au învins cu acelaşi scor (3—0) formaţiile Iugoslaviei şi Gre­ciei. Alte rezultate : juniori : Turcia — Bulgaria 2—1 ; Iugos­lavia — Grecia 3—0 ; junioare: Bulgaria — Iugoslavia 3—0 ; Bulgaria — Turcia 3—0. TURNEE DE TENIS • în sferturile de finală ale turneului internaţional feminin de tenis de la Osaka, jucătoarea americană Valerie Ziegenfuss a elimi­nat-o cu 6—2, 6—1 pe Virginia Wade (Anglia). Celelalte trei parti­de s-au încheiat cu următoarele rezultate : Margaret Court (Austra­lia) — Rayni Fox (S.U.A.) 6—2, 6—3 ; Lesley Hunt (Australia) — Marita Redondo (S.U.A.) 6—1, 6—1 ; Betty Stove (Olanda) — Betsy Nagelsen (S.U.A.) 7—5, 6—2. • Turneul internaţional de tenis de la San Francisco a programat primele partide din turul doi al probei de simplu bărbaţi. Jucătorul american Dick Stockton l-a învins cu 6—4, 6—1, pe englezul John Lloyd, iar americanul Cliff Richey a dispus cu 3—6, 7—5, 6—3 de compatriotul său Erik van Dillen. Alte rezultate : Solomon — Osborne 6—4, 1—6, 7—6 ; Lutz — Pearson 6—2, 6—1 ; Pattison — Rahim 2—6, 6—0, 7—6 ; Stewart — Fairlie 0—6, 6—4, 7—6. • In primul tur al turneului internaţional de tenis de la Ciudad de Panama, concurs conţină pentru „Circuitul Carai­bilor“, jucătorul iugoslav Zeliko Franulovici l-a eliminat cu 6—1, 6—3 pe Belus Pratoux (Chile). In celelalte partide s-au înregistrat următoarele rezultate : Victor Pecci (Paraguay) — Marcelo Lara (Mexic) 6—2, 4—6, 6—1 ; Ivan Molina (Columbia) — Manuel Santana (Spania) 7—6, 6—1 ; Humphrey Hose (Venezuela) — Edison Manda­­rino (Brazilia) 6—2, 6—4. RUGII: Steaua -Sportul­ studenţesc 22-10 Reluarea partidei de rugbi din cadrul eta­pei a IV-a a campio­natului diviziei A din­tre echipele Sportul Studenţesc — Steaua, întreruptă duminică în minutul 43, la scorul de 3—13, s-a încheiat ieri, pe stadionul Tei, cu rezultatul de 10— 22. După un început bun al studenţilor, perioadă în care au realizat două lovituri de pedeapsă şi o În­cercare, steliştii for­ţează victoria, reuşesc, prin fundaşul Durbac, 3 lovituri de pedeap­să, obţinînd în final un meritat succes. (G. F.) Este greu să scrii despre acest uriaş al claviaturii din zilele noastre, fiindcă Sviatoslav Richter nuă mai suportă chiar şi cele mai strălucitoare superla­tive din dicţionarul criticii mu­zicale. Richter personifică subli­mul în artă, iar recitalul Beet­hoven, de pildă, ne-a lăsat im­presia că am asistat la intîlni­­rea celor doi coloși ai muzicii. Trei sonate, trei ipostaze ale creatorului de la Bonn, trei mo­mente diferite de viată drnama­­tică exprimate pe calea sunete­lor, transformate de Sviatoslav Richter in trei bronzuri. L-am regăsit pe Beethoven tînăr, exu­­ber­ant, spiritual in Sonata în fa minor, op. 2, nr. 1, apoi pe ma­estrul măcinat de suferinţa fi­zică şi de gindurile întunecate ■ (mai cu seamă in tulburătorul Marcia funebre sulla morte d’un Eroe) din Sonata în La bemol major, op. 26, ca, în sfîrşit, să-l admirăm pe olimpianul şi su­veranul geniu la asfinţitul în­cercatului său drum artistic în Sonata în do minor, op. 111. Temperamentul clocotitor al pianistului sovietic se pare că îşi­­dezvăluie in opera lui Beet­hoven întreaga dimensiune in­terpretativă. Acest unic inter­pret care transmite auditoriului atita energie, tensiune, pasiune. Ştie să facă muzică pină şi a­­tunci cînd... tace (pauzele ex­presive din Sonata în Re major, op. 10, nr. 3 de Beethoven au devenit clipe fără respiraţie pentru public). L-am ascultat pe Sviatoslav Richter de nenumărate ori, la etape diferite ale evoluţiei sale artistice, trăind întotdeauna sentimentul reîntilnirii cu un muzician desăvirşit care slu­jeşte muzica întocmai ca un an­tic, sacerdot al mitului. Cele 6 TÎHE CU „ZEUL M­II“ de Viorel Cosma două recitaluri de la sala Ate­neului Român — primul axat pe repertoriu clasic, al doilea pe un program romantic — ne-au conturat personalitatea unui Richter în apogeul carierei ar­tistice. In muzică apogeu în­seamnă simplitate în mijloacele de expresie, originalitate în tot ceea ce faci, limpezime de cris­tal în concepţie şi arhitectură sonoră, sobrietate în stil, stăpî­­nire absolută a partiturilor. Pe Sviatoslav Richter l-am regăsit acum pe acea superioară treap­tă a liniştii absolute, mai puţi­, exploziv ca odinioară, dar mai­ profund şi interiorizat ca nicio­­dată. Există o plăcere a muzici® care se simte la Richter dii® clipa cînd atacă primul sunet lui Pian, o cufundare imediată ir­ oceanul de sunete la care te ob­­ligă să participi fără ezitare­ spre a-ți dezvălui lumea mirifil ca a capodoperelor. Pasul lui Richter este grav, sigur, apăsa® înfiorat. Totul pare decanta® pină la esențele pure ale muzi­­cii adevărate (finalul din Sonet® in do minor, op. 111 de Beetho® ven rămîne exemplul edificator). Richter a înlăturat de pe parti® turile romanticilor Chopin și Scheimann orice urmă de pudr® colorantă, orice patină desuetă® redîndu-ne lucrările într-o vi® ziune modernă, personală, tul­­burătoare (Valsul, op. 34, nr. 31 în Fa major l-a transformat în-­ tr-un diamant cu mii de sclii­piri). Capacitatea de construcţii sonoră a câştigat în rafinament! (greu vom uita superbele varia-­ tiuni din Andantele acelei So-­ nate in La bemol de Beetho­­ven). Si fiindcă Richter rămin® un neîntrecut artist al imagini® sonore, să nu uităm restituire® parcă cinematografică a dure® rosului Marcia funebre din a® ceeași lucrare beethoveniană! Contrastul culorilor împrumut® farmecul personal al interpretă® rilor sale atit de vii, de plastice de tulburătoare (Carnavalul dinn Viena, op. 26 de R. Schumanxi).­ VINERI 7 OCTOMBRIE 1979 POEZIA ŞI CREŞTEREA LIMBII ROMANEŞTI Ienăchiţă Văcărescu n-a fost un simplu slujitor al neamului său. Cele patru versuri celebre Urmaşilor mei Văcăreşti Las vouă moştenire Creşterea limbii româneşti Şi-a patriei cinstite reprezintă piatră de temelie la ceea ce am putea numi con­ştiinţa de sine a culturii româ­neşti. Dacă pină la Văcăreşti popor­ul nostru a beneficiat de aproape numai literatura popu­lară, care funcţiona adeseori în sine, după legile spontane ale esteticii, de la Ienăchiţă, întîiul din ramura exprimată a Văcă­­reştilor, descoperim o literatură pentru sine care se va dezvolta ulterior pină la stadiile desâ­­vfrşirii. Testamentul lui Văcărescu este un iluminat program poli­tic exprimat la începutul veacu­lui trecut, teoretizînd idealul împliniri naţionale sub două direcţii înfrăţite: creşterea lim­bii româneşti şi cinstirea Pa­triei. Aceste două concepte iz­vorăsc dintr-o filozofie cristali­zată matur, ele semnifică larg opţiunea pentru progres, pentru realizarea individului prin so­cietate, prin Patria a cărei dis­tincţie lăuntrică o constituie limba. Dezvoltarea limbii româneşti Prine literatură, Ienăchiţă Vă­cărescu a întrevăzut-o ca o ne­cesitate logică. Peregrinările sale, în calitate de ambasador in Europa şi Asia Mică, i-au pri­lejuit reflecţii bine decantate cu privire la rostul limbii în viaţa unui popor, la forţa ei ascunsă de a afirma şi crea unitatea de aspiraţii ale unui neam. Putea gramatica să rezolve, prin normele de exprimare şi scriere, comunitatea lingvistică evoluată pe care Ienăchiţă Vă­cărescu o visa? El însuşi alcă­tuind o gramatică, în care aflăm aromele curate ale faptei de înaintaş, a înţeles că pentru cu­vînt nu ajunge numai ogorul în care să-l sameni, că aidoma se­minţelor, cuvintele au nevoie de grădinari cu talent şi suflet şi că literatura este grădina cea visată a limbii. Prin liter­atură cuvintele în­vaţă să se îmbrăţişeze şi să res­pire curat, prin literatură cuvin­tele primesc educaţia aleasă de a purta povara nobilă a ideilor. Aşa a gîndit Ienăchiţă Văcă­rescu atunci cînd a formulat unul din versurile testamentului său: creşterea limbii româneşti. Această creştere însumează vn ea şi acumularea de noi senti­mente, îmbogăţirea tezaurului de cuvinte, renunţarea la fon­durile moarte şi fără aderenţă la spiritul popular. De aceea nu este o impietate să legăm de programul de cultivare dialec­tică a limbii, poemul mult dis­cutat al ctitorului Ienăchiţă în care cuvintul poate fi acea „floare ca o lumină“ din „gră­dina“ spirituală a românilor. Intr-o grădină Lung-o tulpină Zării o floare ca o lumină S-o tai, să strică S-o las, mi-e frică Că vine altul şi mi-o rădică. Cel de al doilea concept, cin­stirea Patriei şi prin literatură, căci acesta este raportul conse­cutiv insinuat în testament, re­prezintă expresia convingerilor filozofice ale lui Ienăchiţă, Pa­tria fiind suportul cauză şi scop întru care omul îşi săvîrşeşte datoria. „Un filosof grec — din cei vechi — spune el în prefaţa gramaticii sale — care m-au în­văţat să moriu pentru patrie“. Conştiinţa că limba exprimă însăşi Patria ca entitate eternă şi sacră, face din cărturarul Ie­năchiţă Văcărescu nu un sim­plu poet apt pentru metafora cu un înalt grad de generalizare ci un vizionar al împlinirilor na­ţionale. In Testamentul său Ienăchiţă a sintetizat drumul perpetuu pe care trebuie să-l străbată prin veacuri spiritualitatea poporului nostru, calea pozitivă a afirmă­rii lui în idee. Cele două con­cepte înfrăţite îşi găsesc o de­plină valabilitate şi azi, îşi vor păstra vigoarea virtuală oricînd. De aceea valoarea în substan­ţă a testamentului rămîne ines­timabilă. Testamentul lui Vă­cărescu a fecundat personalită­ţile din panteonul culturii româ­neşti; în direcţia acestui testa­ment s-a născut sinteza Emi­­nescu, acest testament a locuit permanent în stîlpii ce se nu­mesc Blaga, Barbu, Arghezi, Călinescu. Descriind portretul în ulei al lui Ienăchiţă Văcărescu, tablou ce se afla în biserica Sf. Spi-­ ridon cel Nou din Bucureşti,­ Alexandru Odobescu a ţinut să i ne spună: „In mină el ţinea un­­sul de hîrtii desfăşurate, pe care i se citesc acele cuvinte memo­rabile ale sale, acel testament în versuri, cel mai nobil legat ce putea lăsa un om de geniu posterităţii sale.“ După aproape două secole de la dispariţia lui Ienăchiţă Vă­cărescu, nouă nu ne rămîne de­cit să redescoperim şi să înţe­legem mai adine opera acestui mare cărturar şi patriot român. PAUL TUTUNGIU In această săptămînă 150 de tineri din judeţul Vaslui au participat la lucrările ce se efectuează pe şantierele de ameliorare a pajiştilor de la Roşieşti, Vulcani, Stăni­­leşti, Murgeni şi Beceşti. Până în prezent au defrişat de mărăcini şi arboret apro­ximativ 50 ha. Valoarea to­tală a lucrărilor depăşeşte 60 000 lei (Mircea Uţă). • La întreprinderea de poduri din beton de la Giurgiu, 50 de tineri conduşi de utecistul Gicu Ţurnea, au efectuat prin muncă patriotică insta­laţia pentru eliminarea locu­rilor înguste şi raţionalizarea unor operaţii, lucrări a că­ror valoare se ridică la 12 000 lei. (Ion Dragomir).­­ Acti­vitatea celor 430 de tineri din localităţile Sintereag şi Beclean, judeţul Bistriţa- Nasaud, desfăşurată săptă­­ţttmna trecută in legumicul­­tură s-a concretizat in recol­tarea unei cantităţi de 19 tone de legume din solarii a căror valoare se ridică la 13 000 lei. Rezultate remarca­bile au obtinut şi cei peste 1 800 de tineri care au lucrat in livezi la recoltarea fruc­telor din livezile I.A.S. Bis­triţa Jelna, Dumitra, Le­­chinta şi Teaca. Cantitatea recoltată depăşeşte 30 de tone. (Gavril Ursa). • Din dorinţa de a fi prezenţi in mijlocul tinerilor muncitori, membrii cenaclului muzical­­literar ,,Virtus romana redi­­viva“ al Clubului tineretului din oraşul Bistriţa,s-au de­plasat la Uzina ci® utilaje şi la Întreprinderea de sticlărie şi menaj din Bistriţa unde au susţinut spectacole la care au participat peste 400 de tineri iubitori de poezie şi muzică folk. (Ion Cosma). • Acţio­­nând în cadrul Şantierului tineretului constituit pe Ungă Oficiul judeţean de îmbunătăţiri funciare­­Ialo­miţa, cei 160 de tineri au participat la confecţionarea dalelor din beton. Valoarea muncii lor este estimată la 20 000 lei. (Dumitrache Che­­lu). • Actionînd sub deviza „Nici un gram de metal fo­losit in plus", tinerii din în­treprinderile orădene IAMT, Înfrăţirea, Alumina, Meta­lica, Materiale de construcţii, Metalul­ Salonta şi Întreprin­derea mecanică „Dr. Petru Groza", printr-o mai bună organizare a muncii au reuşit să economisească 3 200 tone de metal. (Sabin Ganea). • In judeţul Constanţa s-au intensificat acţiunile­­de re­coltare a florii-soarelui, gră­­bindu-se ritmul de lucru şi utilizindu-se întreaga capaci­tate de muncă. Pină la a­­ceastă dată a fost strinsă re­colta de pe aproximativ 37 000 ha. Fruntaşe in campania de toamnă au fost declarate organizatiile U.T.C. din S.M.A. Viroaga şi Adamclisi. Tot la Constanţa s-a în­cheiat de curînd faza jude­ţeană a concursului formaţii­lor civile de pompieri. Pe primul loc s-a clasat forma­ţia Şantierului naval Con­stanţa alcătuită aproape in întregime din tineri. (Luci­an Cristea). ’ lupte. ÎNVĂŢĂMINTELE UNUI TURNEU • CONDIŢIA FIZICA A LUPTĂTORILOR ROMANI A FOST CER­­OITARĂ. • PREGĂTIREA LA CLUBURI­­ SUB NIVELUL CERINŢELOR ACTUALE. • DEFICIENTE DE ORDIN TEHNIC IN EXECUŢIA PROCE­DEELOR DE APĂRARE SI A CELOR DE FINALIZARE. După modesta comportare a luptătorilor români la Campio­natele europene de juniori, par­ticiparea la „Turneul Prieteniei“ (Sieradz­a Polonia) a fost aş­teptată cu un şi mai mare inte­res. După trei zile de concurs (in care luptătorii români au ob­ţinut 5 medalii) concluzia gene­rală care s-a desprins, accepta­tă chiar de antrenorii lotului şi confirmată pe saltea, a fost lip­sa de pregătire fizică. Edifica­toare au fost situaţiile în care luptătorii români conduceau la puncte, pentru ca în ultimele minute să cedeze iniţiativa şi să piardă meciurile. Exemple sunt multe. Vina n-o poartă antreno­rii loturilor, care se ocupă de pregătirea sportivilor doar cîte­va zile înainte de confruntările internaţionale, ci tehnicienii clu­burilor. Medicul lotului, dr. Tra­­ian Oancea, îşi manifestă deschis şi pe bună dreptate nemulţumi­rea pentru indicii scăzuţi ai tes­telor fiziologice făcute fiecărui luptător la sosirea de la cluburi. Din punct de vedere tehnic au ieşit la iveală deficienţe în lup­ta de apărare şi mai precis în cea de contraatac, cit şi lipsa de combinaţii tehnico-tactice va­riate în funcţie de adversar. Un exemplu, în acest sens, este V. Galan, care a pierdut toate me­ciurile, complicîndu-se inacţiuni prost executate, fiind­­fixat în tuş. La fel şi A. Ianko, la ca­tegoria grea, cu germanul Wen­zel, într-un meci hotăritor pen­tru locul II, pe care-l putea cîş­­tiga. Dar cel mai supărător lu­cru a fost nefinalîzarea acţiuni­lor. De nenumărate ori sportivii români au dus adversarul în pod, sau alte prize decisive, dar adversarii au reuşit să scape. Condiţia fizică şi finalizarea sunt două componente de bază ale luptei moderne şi voi da cîteva cifre pentru a demonstra aceas­ta : pe parcursul turneului, la ambele stiluri, s-au disputat 828 de meciuri dintre care 714 s-au terminat prin tuş, ca urmare a cunoaşterii procedeelor de fina­lizare. Sigur că nu putem scăpa din vedere şi cîteva aspecte poziti­ve : cucerirea unui număr de cinci medalii denotă un uşor re­viriment după „europenele“ de la Poznan, dar tr­ebuie să fim, in continuare, foar­te exigenţi cu pregătirea tinerilor noştri luptă­tori. Fizic, ei sunt bine dotaţi şi se pare că a fost rezolvată şi problema repartizării lor la ca­tegoriile mari, însă fără o mun­că serioasă la nivelul secţiilor nu vom putea obţine rezultate pe măsura prestigiului acestui sport, care ne-a adus remarcabi­le satisfacţii ani de-a rindul în marile întreceri internaţionale. Prof. VIRGIL STOIAN antrenor de lupte

Next