Scînteia Tineretului, martie 1978 (Anul 34, nr. 8949-8975)
1978-03-01 / nr. 8949
I SCÂNTEIA TINERETULUI" pag. 2 EXPRESII ALE RECUNOŞTINŢEI NOASTRE în spiritul democraţiei şi al echităţii socialiste îmi exprim, in numele meu şi al tovarăşilor mei de muncă, satisfacţia pentru mărirea retribuţiei, incepind din martie, adică mai devreme cu două luni. Pentru noi, tinerii lucrători din industria poligrafică, acest avans înseamnă un plus substanţial la venitul propriu, dar el reprezintă mai presus de orice încă un argument concret al dragostei şi preţuirii ce ni le poartă partidul, personal tovarăşul Nicolae Ceauşescu, din iniţiativa căruia s-a elaborat Programul de creştere mai accentuată a nivelului de trai al poporului. Totodată, reprezintă argumentul temeinic al îmbunătăţirii calitative a muncii noastre viitoare. In ceea ce mă priveşte, retribuţia pe care o primesc sporeşte cu 266 lei, proporţional cu categoria a V-a bază, în care mă încadrez, ceea ce înseamnă o remuneraţie lunară de 1 969 lei. Aceasta va fi întregită şi cu cei 150 lei alocaţie de stat pentru copil. Acest spor, pe care-l primim toţi oamenii muncii din această ramură, va fi pentru noi un motiv in plus să răspundem prin fapte tot mai concludente, laolaltă, în egală măsură, români, maghiari şi de alte naţionalităţi, grijii părinteşti a partidului şi statului nostru, pe care am simţit-o de atîtea ori. VASILE TESZARI, tipăritor, lecţia tipar-plan. Întreprinderea poligrafică „Crişana“ Oradea Ne bucurăm că munca noastră este preţuită Este binecunoscută munca tipografilor şi sarcinile ei de a transmite in condiţii de operativitate şi limpezime cuvintul partidului în mase, al literaturii, ştiinţei, al apropierii dintre oameni. Prin acordarea majorării retribuţiei cu două luni mai devreme avem incă o dovadă a faptului că activitatea de propagare a cuvintului scris se bucură de aprecieri înalte. Vom şti, la rîndul nostru, să răspundem acestei aprecieri prin şi mai multă operativitate şi mai bună calitate a tipăriturilor pe care le difuzăm oamenilor muncii. Incepind din această lună, lucrătorii din industria poligrafică vor primi retribuţii majorate cu un procent de 16,5 la sută. Mă pot considera ca şi alţi colegi ai mei tineri, un om care cîştigă bine în profesia sa. De curînd am fost promovat ca maistru, cu o retribuţie de 2 389 lei. Atum această sumă va spori la 2 895 lei. La aceasta se va adăuga sporul de vechime şi alte drepturi băneşti ce decttră din specificaţi profesiei noastre. Să amintesc şi suma de 250 lei, reprezentînd alocaţia pentru copii. In total o medie a cîştigului de 3 350 lei. GHEORGHE ŢONE maistru secţia Gazete a Combinatului poligrafic „Casa Scinteii“ Muncind mai bine , muncim pentru noi Majorarea retribuţiei personalului muncitor din industria materialelor de construcţii cu o lună mai devreme este pentru mine şi pentru întregul colectiv al Combinatului de lianţi şi azbociment din Tg. Jiu un prilej de bucurie şi recunoştinţă faţă de grija partidului şi statului, faţă de buna apreciere de care se bucură munca noastră. Personal, la categoria mea a IV-a, nivel bază, beneficiez, incepind din martie a.c., de o majorare a retribuţiei lunare cu 265 lei. Un spor substanţial care îmi aduce mai viu în minte obligaţia de a ridica munca mea la un nivel calitativ superior. Muncind pentru a da ţării mai multe materiale de construcţii (ciment, var, tuburi finiste, plăci, panouri, ţiglă, cărămidă), vor fi îndeplinite angajamentele constructorilor de locuinţe şi obiective economice, sociale etc. ceea ce exprimă aportul nostru, al oamenilor muncii, îndeosebi tineri, din cel mai mare combinat al ţării, la creşterea nivelului de trai al poporului. AURELIAN TORŢEA operator, secţia cuptoare, Combinatul de lianţi şi azbociment Tg. Jiu Un sprijin real pentru familiile tinere Eu şi soţia lucrăm la aceeaşi secţie a Combinatului de celuloză şi hîrtie din Drobeta Tr. Severin. Suntem operatori chimişti, categoriile a 3-a şi a 4-a, bază. Eu am avut o retribuţie de 1492 lei, iar soţia 1429 lei. După majorare vom primi, cu 1 765 lei, cu 1 683 lei, împreună obţinem un spor de 527 lei, un venit cit se poate de bun pentru bugetul familiei. Să adăugăm şi faptul că acesta mi se acordă cu 4 luni de zile mai devreme şi veţi înţelege ce sprijin real este pentru familia noastră. Majorarea retribuţiei se acordă unui mare număr de lucrători din unităţile industriei celulozei şi hîrtiei, foarte mulţi tineri, cum sînt cei ce alcătuiesc şi acest colectiv. La gîndurile noastre de mulţumire, adăugăm şi hotărîrea nestrămutată de a face totul pentru realizarea întocmai a sarcinilor de producţie ce ne revin. CONSTANTIN FLORESCU operator chimist, secţia cartoane hirtie, C.C.H. Drobeta-Tr. Severin CALIFICAREA FORJEI DE MUNCA (Urmare din pag. I) Oielul judeţelor două unităţi distincte, I.E.L.I.F. şi O.I.F.P.C.A. şi întrebarea noastră va avea două răspunsuri. Primul este clar şi a fost ceva mai uşor de aflat. La I.E.L.I.F., adică întreprinderea de exploatare a lucrărilor pentru îmbunătăţiri funciare, extinzîndu-şi atribuţiile asupra sistemelor mari de irigaţii unde apa este dirijată prin aspersiune, necesarul de motopompişti este foarte redus. 151. Şi pentru că şi aceştia sunt încadraţi permanenţi în staţiunile pentru mecanizarea agriculturii, problema asigurării şi pregătirii lor este considerată a fi rezolvată in întregime. — Eu ştiu că anul trecut s-a indicat ca sarcina irigaţiilor să o preia Staţiunile pentru mecanizarea agriculturii — ne declata Ecaterina Vasile, preşedinţie cooperativei agricole din Mihăileşti. Aşa că aşteptăm ca I.M.A.-urile să se îngrijească în primul rînd de acest lucru. Nu vreau să se înţeleagă de aici că noi nu le vom sprijini cînd se vor hotărî să facă acest pas. — Noi nu am primit nici o dispoziţie scrisă în acest sens, declară, la rîndul său, directorul Staţiunii pentru mecanizarea agriculturii din Gorneni, care deserveşte şi cooperativa din Mihăileşti. — Ca director al S.M.A.-ului, sunteţi şi preşedinte al Consiliului intercooperatist, am insistat noi. — Da. Vreţi deci să spuneţi că am o dublă obligaţie. — Exact. — Şi ce pot face? Decit să vă spun că mă nelinişteşte în plus şi faptul că din aceeaşi cauză, adică a lipsei de decizie a organelor noastre agricole superioare nu ne putem apuca nici de repararea motopompelor? Preluăm noi şi motopompele şi sarcina pregătirii motopompiştilor? Deocamdată nu ştim nimic. Noroc că mai există din anii trecuţi cîţiva cooperatori care au învăţat să mânuiască motopompele. Dar ei sunt, după părerea mea, puţini. Hazard? Deocamdată, aşa poate fi caracterizată starea de lucruri pe care se scontează în sistemele locale ale judeţului Ilfov. Şi după cum adăuga Emil Panait, preşedintele cooperativei agricole din Bucşani, unitate din alt consiliu intercooperatist, la întîmplare s-a procedat şi in anii trecuţi. — Motopompele le-au mai luat acum cîţiva ani S.M.A.-urile şi după aceea au revenit iar la noi. — Da, spunea şi directorul S.M.A. Angheleşti. In ultimii ani au fost plimbate de vreo trei ori, cînd la noi cînd la cooperativele agricole. Se zicea mereu că s-a interpretat greşit un ordin al Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare din 1975. Urmarea este limpede şi in acest an. Motopompe nereparate şi lipsă de motopompişti. La O.I.F.P.C.A., unde speram să dăm peste un răspuns care să întrevadă cit de cit o rezolvare, aceeaşi dilemă. — Aşteptăm şi noi reglementări, ne spunea inginerul Titus Costin, şef al serviciului asistenţă tehnică. Sigur că suntem foarte întîrziaţi atit cu repararea motopompelor, cit şi cu asigurarea şi pregătirea motopompiştilor, acţiune ce trebuie încheiată pînă la 31 martie. Dar ce putem face? Nu depinde de noi. Am mai făcut atunci un pas în aflarea unui răspuns mai exact şi l-am solicitat pe tovarăşul Eftimie Vasilescu, directorul general al Direcţiei Generale a Agriculturii şi Industriei Alimentare din judeţul Ilfov. Iată ce ne-a declarat dumnealui: — Nedispunînd deocamdată de un act normativ elaborat de Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare, incă nu putem lua o hotărire clară în această privință. După cite ştiu însă se va reglementa în scurt timp această problemă mult discutată. întrebarea este cînd? MINCIUNA Intr-o dimineaţă am întilnit la uşa blocului o batrinică. Purta o broboadă groasă legată de-a curmezişul peste palton, iar lingă ea, sprijinite de perete, se aflau un coş şi o sacoşă voluminoasă. Era una din zilele iernii mai viforoase şi femeia în vîrstă, aşteptind nemişcată in faţa intrării, mi-a atras atenţia, întrebînd-o pe cine caută am observat că are ochii împăienjeniţi de lacrimi. După primele vorbe a început să plîngă de-a binelea. „...am venit să-mi văd o nepoţică. Face şcoala de chimie aici la Bucureşti şi n-a putut să vină acasă in vacanţă, ne-a scris că a oprit-o la şcoală să lucreze la laborator. Maică-sa e bolnavă, taică-su nu se poate învoi de la treabă, aşa că am luat trenul s-o văd, să-i mai aduc cite ceva, nişte haine. Ziceam să las aici bagajul şi să mă reped la şcoală, că o fi la lecţii. Cinci colo, îmi spune femeia la care stă în gazdă că nu-i acasă, că n-a dormit aici. Mi-a dat o adresă de la un bloc de măr încolo, unde stă o altă colegă. M-am dus, am Sunat, se auzea cintec acolo, am întrebat de Anicuţa, şi băiatul care mi-a deschis a zis întîi că o cheamă, dar pe urmă s-a întors şi-a zis că nu-i acolo, că a crezut că-i vorba de altă fată şi să mă duc înapoi s-o aştept că vine. Acu’ ce să mai urc, stau că poate soseşte. Dar m-a apucat aşa o jale că uite, noi o credem că-nvaţă, că-şi face un rost şi ea cine ştie pe unde umblă şi ce face...“ Intre timp prin perdeaua de fulgi s-a întrezărit o siluetă şi lingă noi s-a oprit o fată cu o căciulă de blană avind în mină o minusculă gentură de lac. — Bino, matale eşti ? a încercat să se prefacă surprinsă. — Da’ de unde vii, tu, Anicuţă ? a şoptit fără vlagă bătrîna şi lacrimile au început să-i curgă mai tare. — De la şcoală, de unde să vin ? Dar hai să mergem sus, ce-ai stat aşa în frig ? a mai adăugat, aruncîndu-mi o privire bănuitoare. In clipa aceea am recunoscut-o. Era tinera care, profitînd de absenţa gazdei, organiza în cursul dimineţii nişte „ceaiuri“ dansante, pînă cind, cîţiva vecini, au anunţat-o pe proprietara apartamentului ce se petrece în lipsa ei. Aceasta a descins acasă pe neaşteptate, a găsit petrecerea în toi şi vreo şapte „musafiri“ necunoscuţi, fete şi băieţi, pe care i-a poftit urgent să părăsească imobilul, întîmpinînd rezistenţă din partea tinerilor cărora alcoolul le ridicase „curajul“ pînă la obrăznicie, gazda a apelat la ajutorul cîtorva vecini. După acest „incident“ petrecerile matinale au încetat şi ei cel puţin aşa credeam. De fapt, însă, grupul vesel nu făcuse aic intr-o dimineaţă, o altă bătrînă, ceva decit să-şi mute sediul sau altcineva. Fiindcă, iată, distracţiilor la altă adresă. Pînă uneori, nu toţi cei ce spun că cînd şi acolo va poposi, poate, Învaţă, totuşi învaţă ! îndemn la perfecţionarea pregătirii noastre Industria energiei electrice a luat o largă amploare în ţara noastră ca urmare a politicii partidului şi statului de valorificare a potenţialului energetic existent. Au intrat în funcţiune numeroase hidrocentrale şi termocentrale. Şi odată cu ele tot mai multe cadre tinere au îmbrăţişat profesiile legate de această ramură. Tuturor li s-au creat condiţii din ce in ce mai bune de muncă şi viaţă, expresie a grijii părinteşti a partidului şi statului faţă de tineretul patriei, faţă de Întregul popor. Iată că, incepind de azi, noi, lucrătorii din centrale şi staţii electrice, vom fi remuneraţi mai bine, ca urmare a reeşalonării majorării retribuţiei. De la 1 572 lei, voi ajunge la o retribuţie lunară de 1 839 lei. Sporul de 237 lei îmi va fi util pentru asigurarea unor materiale necesare perfecţionării profesionale, petrecerii utile a timpului liber, pentru alte necesităţi spirituale. Nu pot să uit cui datorăm asta, nu pot să nu mă simt obligată să răspund cu tot ce am mai bun acestei obligaţii de onoare. ELENA draguşinoiu electrician AMC, Centrala electrică şi de termoficare Govora Recenta premieră a Casei de filme nr. 4 (director: Cornelia Leu) oferă spectatorilor o creaţie solid articulată, in care coeficientul adevărului trăit nu este dat numai de menţiunea autorului scenariului (Fl. N. Nastase) .Inspirat dintr-un fapt autentic“, ci fi de valoarea de ansamblu a unei pelicule ce echivalează artistic sensuri profunde, cu certe ecouri emoţionale. Intîmplarea care stă la baza story-ului este doar, aparent, ciudată : mult timp după sfirfitul celui de-al doilea război mondial intr-o aşezare din nordul ţării apare un om crezut mort incă din anii zbuciumaţi ai luptelor purtate in acea regiune. Care sunt adevăratele cauze ale dispariţiei lui Victor (Gheorghe Cozorici), ce resor- ~~ turi ascunse au determinat recluziunea sa voluntară, cum a fost posibilă a ________ ceastă falsă moarte a omului aflat In plină putere, greu de zdruncinat şi in faţa celor mai adinei dureri provocate de un război, total străin înţelegerii acelor bărbaţi şi femei obişnuiţi cu viaţa paşnică, sunt citeva din întrebările pe care şi le pune Mitu al lui Dodu (Nicolae Praida), anchetatorul firesc al acestei poveşti insolite, dar plină de tilc. Răspunsurile găsite in lungile convorbiri cu Catrina, soţia lui Victor, cu oamenii de azi ai satului reprezintă frunturi de adevăr care se completează, se întrepătrund, se suprapun luminind diversele faţete ale unei drame umane cu intensităţi de tragedie. Dispariţia lui Victor departe de a avea drept suport o revoltă fals existenţială sau o reacţie maladivă uşor de transformat într-un caz clinic, rămine, datorită atit unui complex de evenimente generate de război, cit şi unei psihologii specifice, subtil sugerată de autori. Profund legat de munca paşnică din satul peste care luptele vor aduce numai dureri, spaimă şi moarte, Victor nu acceptă nici pieirea pe front a fiului său, nici brutalitatea absurdă a hitleriştilor, capabili să omoare cu singe rece oameni nevinovaţi, nici spulberarea celor mai curate sentimente trăite de tinerii adolescenţi ai comunei. Refuzul vieţii, al continuităţii, rămine inergia drept o autentică şi sugestivă metaforă a unui protest generat de imposibilitatea înţelegerii violenţei, injustiţiei, teroarei. Revolta personajului principal nu este numai o revoltă pasivă, ea fiind convertită fi un act justiţiar prin uciderea ofiţerului vinovat de moartea unui blind inocent, fiinţă cu mintea slabă, dar cu inima largă. Rupindu-se deliberat de viaţa satului, de metamorfozele sale ulterioare, Victor va deveni prea tirziu conştient de eroarea gestului lăsindu-ne, prin a doua sa moarte, un răscolitor remember asupra urgiei. Un impresionant rol in drama evocată cu deosebit simţ cinematografic de Fl. N. Năstase il are Catrina, soţia lui Victor, simbol elocvent al fidelităţii femeii, al solidarităţii depline cu adevărul protestului purtat de bărbat, complice tăcută la povara spaimelor sale. Conceput dramaturgic pe o alternanţă de planuri temporale, filmul lui Iosif Demian şi Andrei Blaier capătă o deosebită forţă evocatoare, in special, insecvenţele dominate de flashback-urile necesare panoramicului asupra aşezării rurale, in care se desfăşoară drama lui Victor. De la construcţia unui cămin, de la munca paşnică şi veselia jocurilor tradiţionale ale tinerilor la anunţul mobilizării şi sosirea primelor veşti dureroase, de la reîntoarcerea mutilaţilor la evacuarea oamenilor legaţi prin mii de fire de pămintul ce le-a vegheat bucuriile şi durerile, imaginile se acumulează pentru a accentua, fără virtuozităţi formale, o atmosferă de intens dramatism ce conturează universul ţărănesc. Factura realistă a naraţiunii nu elimină implicarea unor momente de inefabil lirism, precum dimensiunile durerii nu forţează nici un moment graniţele melodramei. Imaginea filmului, semnată de Gh. Voicu rămâne permanent subordonată celor mai nuanţate idei menite să contureze plastic povestirea cinematografică. Secvenţe de referinţă cum ar fi : bejenia, hora, moartea Rodicăi, sunt surprinse pe peliculă cu execuţia impecabilă a poeţilor camerei de filmat. Meritul cuplului regizoral (I. Demian şi A. Blaier) mai constă şi in faptul că prin acest film se impun atenţiei publicului actori fără filmografii impresionante, dar cu performanţe artistice de înaltă ţinută. Gheorghe Cozorici excelează în sugerarea motivaţiilor interioare ale personajului, printr-un joc suplu, de maximă concentrare (arareori trădat de patetismul vocii), Luiza Orosz (remarcabila actriţă din Viforniţa lui Mircea Moldovan), cu ştiinţa riguroasă a expresiei lapidare şi a elocvenţei gestului simplu, domină o distribuţie in care se mai cuvin a fi menţionaţi prin firescul cu care îşi compun, din tăceri, scurte replici şi gesturi expresive, rolurile Ica Matache (Ioana), Dan Condurache (Andrei), Mihai Cafriţa (Ştefan), Gelu Birău (Mihai), Ion Muscă (Petre). Dana Dogaru (Rodica) este la rindul ei un temperament dramatic de mare naturaleţe cinematografică, ce animă un personaj contrastant, in trăirile sale esenţiale, aflat, in final, intr-un moment-limită. Rezonanţa gravă a bocetelor Sofiei Vicoveanca completează, alături, de muzica funcţională a lui Adrian Enescu (talentat colaborator al cineaştilor), spaţiul sonor al filmului. Debutul in cinematografie al scriitorului Fl. N. Năstase rămine un eveniment artistic major prin curajul abordării unui domeniu ocolit cu precauţie nejustificată pînă acum de cineaşti. Filmul scris de Fl. N. Năstase şi realizat de I. Demian şi A. Blaier rămine o operă de referinţă pentru epopeea cinematografică a satului românesc, care pind acum a strălucit, doar, rareori, prin opere mature, bine echilibrate. CALIN STANCULESCU De ce să înlocuiesc geamul, cind e mai simplu să pun radiatorul ? ?... Desen de NIC. NICOLAESCU „Mai mult efort in gîndire, mai putin metal in produse“ (Urmare din pag. 1) tot, Nicolae Dinu și Radu Matei au înscris la rîndul lor eforturi generoase, caracteristice vîrstei. Nicolae Slabu îmi mărturisea cu franchețe că pentru uteriștii din sectorul montaj „pasiunea recordurilor este un indicator al stării de spirit care caracterizează generaţia tinără a întreprinderii noastre“. Pasiune nu de dragul omologării, neapărat, a unor recorduri in sine. Activitatea declanşată a imprimat producţiei rezultate meritorii, în primul rînd pe linia reducerii consumului de metal. Angajamentul asumat de întreprindere în acest an privind economisirea metalului este de 200 tone. Numai prin asimilarea inimii cu vîrf din oțel aliat tratate termic se înregistrează 100 kg metal economie pe bucată, iar înlocuirea acelor articulate cu ace flexibile realizate prin deformare plastică aduce un surplus de 150 kg metal la fiecare bucată. Pînă în prezent iniţiativa „Anul modernizării producţiei“ se concretizează la I.A.C. Buzău în realizarea unei depăşiri a producţiei globale cu peste 4 milioane lei, într-o productivitate a muncii de 101 la sută şi un indice de utilizare al maşinilorunelte de 86,4 la sută. Desigur, acestea sunt numai citeva din realizările colectivului de oameni ai muncii care-şi onorează exemplar angajamentele asumate pentru îndeplinirea obiectivelor cincinalului revoluției tehnico-științifice. BOLIDUL Ajungind in dreptul staţiei de troleibuz de la Operă, maşinile încetineau, ocolind cu grijă băltoacele înşirate foarte aproape de bordură. Un semn de grijă elementară faţă de oamenii care aşteptau unul sau altul din vehicolele de transport în comun, şi în plus, o dovadă de atenţie faţă de caroseria vehicolului propriu. Dintr-o dată (cele relatate s-au petrecut în dimineaţa zilei de 25 februarie) s-a ivit la orizont... excepţia. Un taxi rulind cu viteză maximă a fulgerat prin faţa celor din staţie, împroşcîndu-i de sus pînă jos cu noroi. A ocolit cu dibăcie miliţianul aflat în dreptul intersecţiei, care observînd cele întimplate a încercat să-l oprească şi şi-a văzut de drum. Există multe moduri in care un tinăr îşi poate sărbători împlinirea vîrstei de douăzeci şi cinci de ani. Ar fi însă foarte greu de găsit unul mai năstruşnic decit cel preferat de Ion Răduţă , el şi-a petrecut acest moment important al biografiei sale la miliţie. De ce ? Pentru că de foarte mult timp refuză să muncească şi, nemuncind, recurge la cerşetorie şi chiar la acte agresive pentru a obţine mijloacele necesare traiului, în timp ce victimele încercau să-şi şteargă cu batista urmele de pe obraji şi paltoane, reprezentantul organelor de circulaţie s-a apropiat, întrebînd dacă a observat cineva numărul „bolidului“. Din păcate nimeni nu reuşise o asemenea performanţă. „Nu e prima dată cind taximetriștii fac asemenea figuri — a explicat careva. Nu-i interesează nici măcar să protejeze maşina. Doar nu-i a lor, ci a statului ! O strică, trebuie să le-o repare cineva sau să le dea alta !“. E chiar aşa simplu ? Şi mai ales, e normal ? Iată un subiect de meditaţie, dar mai ales de intervenţie pentru I.T.B. Şi nu numai. SOFIA SCORTARU-PAUN Lista locurilor de muncă pe la care s-a perindat de cînd a absolvit şcoala generală şi pînă in prezent este foarte lungă. Insă, însumate, zilele în care a muncit efectiv nu depăşesc o jumătate de an. In medie, Ion Răduţă este cam o zi pe lună în rind cu lumea. In rest, preferă să rămină în afara ei, dormitind, stînd la pîndă sau exploatind munca altora. Principalii săi întreținători sînt mama — văduvă — și două din O ZI PE LUNĂ ÎN RÎND CU LUMEA tre surori. Le vizitează seara şi le roagă să-i dea mincare şi bani. Dacă nu se lasă prea uşor convinse, le bate. Ultima oară a fost încadrat la Combinatul chimic din Slobozia, dar, ca de obicei, nu a „rezistat“ decit citeva zile. Acum s-a hotărît să încerce în Capitală, la I.T.B. „Ca să fiu sincer — mărturiseşte el sastisit — nu ştiu dacă am să mă descurc., Am văzut cum arată o maşină pe dinăuntru şi m-am speriat : are prea multe butoane, cum am să le ţin minte pe toate ?“ Ion Râduţă pare desprins din povestea lui Ion Creangă cu leneşul care, în pragul morţii prin inaniţie, întreba nemulţumit : „Muieţi-s posmagii ?“ Dar, din păcate, el este o tristă realitate. Iar noi toţi, fără excepţie, direct sau indirect, în mai mică sau mai mare măsură, cu voie sau fără voie contribuim la întreţinerea lui. O parte — oricit de infimă — din timpul nostru de muncă se consumă pentru a-i asigura lui cele douăzeci şi nouă de zile de concediu pe lună. Personajul nostru a cerut să i se acorde o ultima şansă. I s-a acordat. Dar să-i urmărim cu atenţie evoluţia pentru ca măcar de data aceasta să nU ne măi înşele bunacredinţă, muncind cite o zi şi văitîndu-se apoi o lună întreagă de „oboseală“. Un tînâr pictor: GABRIEL CATRINESCU Tinărul pictor Gabriel Catrinescu, aflat la cea de-a treia expoziţie personală, expune in prezent la Galeria „Eforie“. Deja o „voce“ printre cele tinere, Gabriel Catrinescu reţine atenţia nu numai prin calitatea personală a „timbrului“ său pictural, ci şi ca un exponent al unei tendinţe plastice bine conturate in pictura românească actuală. Tendinţă care s-ar putea defini, mai degrabă decit numi, drept continuarea marii linii peisagistice româneşti tradiţionale, printr-o „replică“ sau o „forţă" contemporană legată profund de cea clasică. Dacă peisagistica românească clasică işi constituie „fiinţa inefabilă“ plecind de la intuirea unei consubstanţialităţi de „timp şi suflet“ cu realul şi se manifesta „din interiorul“ naturii, înţeleasă ca un spaţiu al trăirii extravertite — peisagistica de azi işi constituie făptura, plecind de la conştiinţa acestei consubstanţialităţi cu realitatea, de la înţelegerea din interior a naturii, care nu rămine numai spaţiul expansiunii sufletului, ci devine şi „urmă“ introvertirii sale. Pictura lui Gabriel Catrinescu demonstrează aceeaşi subtilă metamorfoză. Ea pare să continue linia „luministă“ grigoresciană, linia „tragică" andreesciană şi chiar linia „curat impresionistă“ a lui Lucian Grigorescu. Şi intr-un anume fel le şi continui. Preia de la fiecare elemente de viziune şi tehnică, pe care le amalgamează într-o imagine nouă, care nu mai este nici una din cele iniţiale, deşi păstrează tăcute legături de singe cu acestea. Dar ceea ce s-a schimbat este sensul, actului şi expresiei picturale. Sens care caută mai accentuat şi mai vizibil spiritualizarea prin muzicalizare, deci abstractizarea imaginii picturale. Tuşele fulgurante şi „spălate“ construiesc un spaţiu fără adincime şi evanescent (iar nu tridimensional, în sens „realist“) ; desenul, sau mai bine zis configurarea compoziţională, se încheagă numai din „trimiteri“, evocări, fragmente şi acorduri aflate intr-o relativă libertate şi care totuşi la sfirşit împlinesc o imagine „înlănţuită“ incă de amintirea naturalului, a figurativului metaforic. Iar culorile fac trecerea cea mai tranşantă înspre abstract prin modularea lor muzicală, înspre griuri luminoase (zona abstractă a spectrului in care se găsesc toate culorile in stare potenţială, în aşteptare şi iradiere). Pînă la urmă, această pictură aproape monotematică, monotonală, constituindu-se pe fundamente şi procedee „vizibil muzicale", capătă consistenţa însăşi a muzicii : expresie pură, parcă fără timp şi fără spaţiu aproape, „albă“ şi abstractă deşi figurativă, care-şi „voalează“ semnificaţia înspre trăire decantată şi puri. Şi această pictură, al cărei demers nu e izolat de fapt, ci se înmănunchează cu ale altor pictori tineri (N. Georgescu, G. Cismaru, S. Ilfoveanu) in ce priveşte preluarea şi continuarea marii tradiţii peisagistice româneşti, este şi nu este o „metamorfoză“ a celei anterioare, clasice. Ea păstrează intuirea profundă, trăită „corporal" şi total a naturii, dar îşi adaugă vizibile trăiri , mentale, intenţii spirituale. Ea este şi nu este o continuare a acesteia, in sensul in care, in artă, fiecare „mod de a picta“ se naşte în contextul şi pe urma altor moduri anterioare, dar in primul rînd datorită ei înseşi. MAGDA CÂRNECI RECORDURI Intr-o vreme in care recordurile obsedează într-atit conştiinţa publică incit s-a ajuns să li se consacre, printre altele, o vastă lucrare enciclopedică, poate n-ar fi rău ca măcar din cînd în cînd să le menţionăm şi pe cele realizate pe neobservate, în fluxul cotidian al muncii. Aşadar, nu performante la statul in cap sau înghiţitul de macaroane, ci izbînzi mai puţin pitoreşti, dar mai adevărate, ale unor „aşi“ în profesiile cele mai obişnuite. în numai şase ani de cind lucrează la Filatura de bumbac din Slobozia, tînăra muncitoare Chivu Popa a realizat fire în lungime totală de... şaizeci de milioane de kilometri, cu care ar putea înconjura Pămintul de o mie cinci sute de ori. Ar fi, fără îndoială, un fantastic bunn al hărniciei şi îndemînării. Şi aceasta pentru că tînăra filatoare a atins acest, record nu îndeplinindu-şi în mod pasiv obligaţiile profesionale, ci intrînd în competiţie cu ea însăşi in ceea ce priveşte viteza şi calitatea execuţiei. Ea lucrează în prezent la şase feţe de ring dintr-o dată, cunoaşte perfect secretele maşinilor şi dovedeşte o adevărată virtuozitate în remedierea defecţiunilor, în timp ce Chivu Popa, cu finii ei fabulos, ne obligă să ne reprezentăm distanţa dintre Pămint şi Soare, pe care o va acoperit, fără îndoială, peste încă vreo zece ani de muncă asiduă. Constantin Cojocaru, şofer la Autobaza 5 a întreprinderii de transporturi auto Ialomiţa, are toate motivele să se laude că, tot în şase ani de muncă, a parcurs la volan distanţa dintre Pămînt şi Lună. Şi nu în orice condiţii. „Pînă acum — explică el — am avut două autocamioane : pe unul l-am luat de la optzeci de mii de kilometri parcurşi şi l-am dus pînă la două sute cincizeci de mii, fără reparaţii capitale. Iar cel de-al doilea, preluat tot de la optzeci de mii, a ajuns în prezent la două sute douăzeci de mii şi, de asemenea, n-are nevoie de reparaţii capitale“. Dacă mai adăugăm că pe tot acest traseu Constantin Cojocaru n-a avut nici un accident, vom înţelege de ce secunda-lumină pe care a străbătut-o are un sens nu numai astronomic, ci şi moral. ALEX. ŞTEFANESCU MIERCURI 1 MARTIE 1978 Desen de LAURENŢIU ŢUŢURUGĂ INSTITUTUL DE MEDICINĂ Şl FARMACIE BUCUREŞTI ANUNŢĂ scoaterea la concurs a următoarelor posturi: FACULTATEA DE MEDICINA GENERALA 1. Profesor — Catedra nr. 11, disciplina Medicină internă. Spitalul Colţea, poz. 2. .2. Profesor — Catedra nr. 22, disciplina Boli infecţioase şi boli tropicale. Spitalul Dr. V. Babeș, poz. 1. 3. Asistent — Catedra nr. 1, disciplina Economie politică, poz. 5. 4. Asistent stagiar — Catedra nr. 5, Anatomie, poz. 36. 5. Asistent stagiar — Catedra nr. 2, Fiziologie, poz. 22. 6. Asistent stagiar — Catedra nr. 6, Histologie-citologie, poz. 16. 7. Asistent stagiar — Catedra nr. 12, disciplina Medicină internă, Spitalul Colțea, poz. 13. 8. Asistent stagiar — Catedra nr. 25, disciplina Pediatrie, Spitalul Central de copii, poz. 12. FACULTATEA DE FARMACIE 1. Profesor — Catedra nr. 36, disciplina Controlul medicamentului, poz. 1. FACULTATEA DE SPECIALIZARE ŞI PERFECŢIONARE A MEDICILOR ŞI FARMACIŞTILOR 1. Şef lucrări — Catedra nr. 31, disciplina Chirurgie plastică Şi reparatorie, poz. 3. Candidaţii la concurs vor depune la rectoratul Institutului de medicină şi farmacie din Bucureşti, str. Dionisie Lupu nr. 37. In termen de 15 zile de la data publicării acestui anunț in Buletinul Oficial, cererea de înscriere, împreună cu actele prevăzute de Legea nr. 6/1969, privind Statutul personalului didactic din Republica Socialistă România, publicată în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 33 din 15 martie 1969 şi de Instrucţiunile Ministerului Educaţiei şi Invătămîntului nr. 84539/1969. Cei care funcţionează intr-o instituţie de învătămînt superior sînt obligaţi să comunice in scris rectorului acesteia înscrierea la concurs. Concursul va avea loc în termen de 15 zile de la data expirării termenului de înscriere. Pentru posturile de profesor şi şef de lucrări termenul de înscriere este de 30 de zile de la data publicării acestui anunț în Buletinul Oficial, iar concursul va avea loc în termenul legal.