Scînteia Tineretului, iulie 1978 (Anul 34, nr. 9053-9078)

1978-07-01 / nr. 9053

,SCÂNTEIA TINERETULUI" pag. 2 Intr-un liceu industrial, învăţămintul modern trece prin retortele unui complex proces de conştiinţă Daca ar fi aşternut aceste rin­­duri in urmă cu nouă luni, ti­tlul cel mai la inde­mină ar fi fost .,Despre dificultăţile începu­tului“, căci dincolo de proverbul mult ştiut, faptele erau acelea care probau, la 1 septembrie 1977 că transformarea unui liceu de cultură generală într-unul de specialitate — aşa cum a fost si cazul Liceului nr. 2 din Giur­giu — nu reprezenta o între­prindere tocmai simplă, avind, fireşte, in vedere faptul că mu­taţiile ce se cereau produse nu ţineau doar de titulatura liceu­lui, ci, în prin­cipal, de modifi­cări, îmbunătă­ţiri de substanţă. Scriind aceste rinduri acum, la încheierea anu­lui şcolar, îmi vin în minte, laolaltă, nenu­măratele cerinţe pe care mo­dernizarea — cu adevărat revoluţionară — a invăţă­­mintului nostru le ridică in fata şcolii, pornind de la baza materială si pină la formarea, la elevi, a conştiinţei locului pe care, la absolvirea scolii, il vor ocupa in societate — acela de producători cu inaltă calificare ai bunurilor necesare semenilor — întreg acest proces se dezvă­luie ca extrem de complex, de­loc lesnicios, prefigurînd un mim­e cu oameni şi realizări în faţa cărora nici un efort nu poate să pară prea mare. Despre toate inerentele greu­tăţi de început, inginerul Ion Tomulescu, directorul liceului, vorbeşte cu detaşarea omului care, pornind la lucru cu un singur atelier dotat cu sase bancuri de lucru a reuşit, strin­­gindu-si in jur toti colaboratorii — cadre didactice si elevi — să dea liceului o cu totul altă înfă­ţişare intr-un timp foarte scurt. Dar, pentru a respecta o cit mai strictă si, cred, necesară cronologie, dacă aş fi aşternut aceste rinduri la începutul anu­lui 1978, mi-aş fi ales ca titlu cuvintele profesorului Dumitru Dinu, directorul adjunct al li­ceului . ..Transformările nu vi­zează numai firma şcolii“. Şi a continuat : „Elevii noştri au în­ţeles că de pe porţile liceului vor intra direct pe cele ale uzinei — înalta scoală a muncii iar inte­grarea lor­ optimă in producţie solicită o mare responsabilitate atit din p­artea lor, cit si dint­r-a noastră, cei care-i pregătim“. Asumarea de către cadrele di­dactice a unei atari responsabili­tăţi — tradusă în temeinicia cu­noştinţelor teoretice si aplicati­ve dobândite de elevi, rezultat al utilizării mijloacelor moderne de invăţămint, a cabinetelor si la­boratoarelor de profil — s-a fă­cut vizibilă si in munca elevilor, atit la clasă cit si la locurile de practică productivă, unde utili­zarea la maxim a timpului de lucru si calitatea lucrărilor exe-­ cutate nu mai reprezintă dezi­derate, ci stări de fapt. Am trecut ceva mai repede peste primele două trimestre, deoarece aceste rinduri sunt scri­se acum, la sfirsitul ultimului­ ­ trimestru de scoală, si titlul pe care ar trebui să-l poarte este „Împlinirile sunt doar puncte de pornire“. Liceul industrial nr. 2 din Giurgiu, care pregăteşte lăcătuşi mecanici, mecanici de maşini si utilaje, prelucrători prin aşchie­­re, sudori si electricieni de în­treţineri si reparaţii, posedă as­tăzi şase ateliere (alte două sint in curs de finisare) pentru toate profilele, dotate cu bancuri in­dividuale, ergonomice, de lucru, cu moderne si complete truse de scule. Cum a fost posibil ? In princi­pal prin lucrări de autodotare, bancurile de lucru, dulapurile metodice pentru laboratoarele , tehnologie, tehnologia materia­lelor sau desen tehnic, mesele de desen cu planşete reglabile fiind rodul muncii elevilor, în­drumaţi de cei 12 maiştri-in­­structori şi 10 ingineri care s-au alăturat în acest an corpului profesoral al şcolii. „Elevii liceului realizează lu­crări din planul de producţie al fabricii de zahăr şi al întreprin­derii „Dunăreană“ din localita­te, uşi pentru cabine de tractor destinate uzinei „Tractorul“ din Braşov, precum şi o gamă în­tinsă de alte lucrări, astfel incit planul de producţie propune pentru acest an 680 000 lei — va fi fără îndoială depăşit — spune inginerul Florin Dumitrescu. în anul şcolar viitor, liceul isi va pregăti elevii pentru noi me­serii în afara celor amintite deja — turnători, modelori, frezori, tubulatori, iar şcoala va deveni o uzină in miniatură, căci nu­mai buna pregătire profesională şi disciplina muncitorească fer­mă vor putea face din absolven­ţii Liceului nr. 2 muncitori de inaltă conştiinţă pe care ii aş­teaptă colectivele întreprinderii comune de maşini si utilaj greu Giurgiu-Ruse si Şantierul naval. Cred că dacă peste citiva ani aş aşterne rinduri de reportaj despre liceul prezentat, i-aş mul­ţumi lui Nicolae Dogaru, secre­tarul comitetului U.T.C. al şcolii, care mi-a oferit deja un titlu potrivit : „Aici am învăţat să muncim. Ne va veni rindul să-i învăţăm şi noi pe alţii să mun­cească“. Da, pentru Nicolae Dogaru si colegii săi, devenirea scolii lor n-a fost un simplu spectacol la care au asistat instalaţi comod in fotoliile de orchestră — liceul i-a invătat să muncească, in ac­tuala lui înfăţişare se recunosc amprentele unei vîrste entu­ziaste. Ascultînd pe acest tînăr, prezantin­du-si colegii cei mai destoinici, punctînd realizările deosebite ale fiecăruia, pentru a încheia cu formula atit de cu­noscută, dar niciodată banalizată prin repetare — „nimic deosebit in toate acestea“ — mi-am în­tărit gîndul că romantismul re­voluţionar nu este o etichetă si nu se poate interpreta decit in­tr-o singură si generoasă accep­ţie — lupta neîntreruptă pentru nou, bun si frumos, lupta ce nu necesită, ca orice luptă adevăra­te exprimări sofisticate sau com­plicate analize. Ea există. E ac­ţiune si crez. Claudiu Moga, elev în al III- lea an de studiu vorbeşte despre modelul pe care li l-au oferit într-una din vizitele făcute la în­treprinderea de maşini şi utilaj greu cîţiva tineri ingineri, stagiari încă : Constan­tin Teodorescu, Nicolae Cunitici, Cătălin Viişo­­reanu şi Nicolae Scheau, conduşi de Dinu Opran, acum şef de lot şi in urmă cu puţină vreme asistent universitar la Facultatea de construcţii din Bucureşti, care i-au îndrumat atit din punct de vedere al în­suşirii teoretice a profesiei, cit si din cel al imediatei ei apli­cări practice. „Spiritul de echipă, munca acestor ingineri ne-au entuziasmat, fiind un exemplu pentru mine si colegii care, a­­tunci cind vom deveni, poate, ingineri, ne vom întoarce aici, în mal de Dunăre, pentru a pre­lungi si amplifica munca începu­tă in liceu“. Nu doar aceste cuvinte, ci tot ce am aflat privind munca pro­fesorilor şi elevilor Liceului in­dustrial nr. 2 din Giurgiu m-a făcut să cred că înălţimea şi trăi­nicia muncii lor de miine nu pot fi încă anticipate. Cele mai în­drăzneţe visuri par învinse. Ari­pile tinereţii se întind peste un zbor fără margini. DAN MUCENIC O ZI ÎN FORUMURILE PIONIEREŞTI Ne-am propus, într-una din aceste zile de vacanţă, să ve­dem ce se intimplă intr-o zi, in cadrul forumurilor ju­deţene pioniereşti. in timp ce in forumul pio­nieresc teleormănean se des­făşoară un schimb de expe­rienţă a membrilor forumu­lui cu pionierii din Zimnicea, cei din judeţul Gorj au por­nit intr-o excursie tematică, pe un traseu deosebit de in­teresant prin ceea ce oferă ochiului şi minţii curioase a copiilor : Tg. Jiu, Hobiţa, Tismana, Şantierul TCH Va­lea Mare, totul incheindu-se cu o emoţionantă evocare la Padeş. In­ judeţul Alba, pio­nierii se află in plin concurs de orientare turistică, iar cei din Dolj vizitează expoziţia tehnico-aplicativă organizată cu prilejul încheierii anului şcolar, in timp ce bistriţenii au dat „startul“ crosului „Forum 78“. Membri ai Co­mitetului municipal Bucureşti al P.C.R. au venit în mijlo­cul pionierilor Capitalei, delegaţi la forum, să-i sfă­tuiască cum pot munci mai bine, ca mici comunişti, să le arate ce au de făcut in viitor şi, fireşte, să-i asculte ce au realizat pină acum. Forumul pionieresc din Harghita ne-a invitat la intilnirea copiilor cu utecişti, pentru un schimb de experienţă pe tema mun­cii de organizaţie. La rindul­­ lor pionierii forumului ie­­­­şean, au programat o zi con-­­ sacrată organizaţiei U.T.C., d­in chiar inima unei organi- I zaţii U.T.C. , la Nicolina. A­­ avut loc cu acest prilej o­­ adunare festivă, un recital­­ de poezie şi, ca încununare­­ a „zilei U.T.C.“, pionierii , care au împlinit virsta ate-­i­cistă, au primit carnetul­­ U.T.C. in acest cadru deose-­­ bit. Timişenii, în schimb, au­­ avut acţiuni comune cu soi-­­ mii patriei, pentru a le arăta­­ acestora „pe viu“ cum va fi­­ cind vor deveni şi ei purtă- i tori ai cravatelor roşii cu tri-­­ color. Sintem­ anunţaţi de­­ pionierii din Maramureş :­i „azi am avut intîlnire cu is-­­ toricul Hadrian Daicovieiu, in­­ cadrul acţiunii pregătite de­­ noi sub genericul „Sintem­­i nepoţi de daci­­şi de romani“­­ şi am aflat multe lucruri noi­­ pe această temă“. Concomi- t tent cu această întilnire, în forumul mureşan avea loc­­ concursul „Judeţul Mureş­u­l trecut, prezent şi viitor“. „ Aflăm despre forumul con-­­ stănţean că şi-a programat o­­ vizită în port, după care­­ urmează plecarea pe mare,­­ cu vaporul, intr-o frumoasă , plimbare de vacanță.­­ LUCREȚIA LUSTIG ( Mureş: „MEREU PREZENŢI LA DATORIE“ Din partea unui grup de pionieri din judeţul Mureş primim o scrisoare invitaţie : „Vă rugăm să veniţi să ne vedeţi cum ne petrecem zile­le de început ale vacanţei, ca să vă daţi seama cum vor fi celelalte­ săptămini. In caz că n-aveţi timp să veniţi a­­cum, vă informăm că noi, pionierii din judeţul Mureş, români, maghiari şi de alte naţionalităţi, aşa cum suntem­ înfrăţiţi la şcoală, ne-am în­frăţit şi in vacanţă, declan­­şind împreună săptămina : „Mereu prezenţi la datorie“, ea durind pină la 2 iulie. Suntem mai mult de trei mii cei care ne-am prezentat la datorie în l.A.S. şi C.A.P. din judeţul nostru, ca să ajutăm la întreţinerea culturilor. Ne puteţi găsi la l.A.S. Baţeş, l.A.S. Iernut, l.A.S. Zagar, l.A.S. Zau de Cimpie, C.A.P. Aluniş,, C.A.P. Singeorgiu de Pădure şi in multe alte locuri din judeţ. Vă vom comunica la sfârşit ce am realizat con­cret in această săptămina. Vă mai spunem insă că alţi aproape o mie de pionieri şi-au intitulat participarea la munca patriotică in cadrul Întreprinderii judeţene pen­tru legume şi fructe : „Nici muncă fără pline, nici pline fără muncă“. Ei se dovedesc devotaţi acestei devize prin hărnicia cu care au pornit la culesul fructelor. Colegii noştri din Bateş, Bălăuşeri, Sărmaşu, Panet, Coreni în­grijesc, ca autentici specia­lişti, viermii de mătase, ac­ţiune luată sub patronajul lor“. Organizare exemplară, muncă zi - lumină pentru strîngerea la timp a recoltei In Bărăganul ialomiţean Doar patru zile bune de lucru le-ar fi trebuit mecanizatorilor, rutieriştilor, şoferilor, coopera­torilor să strîngă şi să depoziteze recolta de orz de pe întreaga suprafaţă de 39 400 ha. Dar timpul nefavorabil — a plouat aproape zilnic in ultima săptămina — i-a împiedicat pe lucrătorii ogoarelor ialomiţene să acţioneze cu toate forţele de care dispun. Aşa se explică faptul că pină acum orzul a fost secerat doar de pe 13 200 ha, iar suprafaţa eliberată este de numai 5 500 ha. De menţionat că în unităţile agricole unde precipitaţiile au fost mai reduse strîngerea orzului s-a efectuat pe întreaga suprafaţă pre­văzută. Printre unităţile fruntaşe amintim pe cele din „Nicolae Bălcescu“, Cor­n­ea 1, Borcea 2, Borduşanu, Cegani, Stelnica, Dichiseni. In aceste­­unităţi, ca şi în altele, unde secerişul este în stadiul final, s-au însămînţat 3 600 ha cu porumb şi alte 300 de ha cu legume. „După orz — ne spune ing. Iosif Boieriu, director general adjunct la D.G.A. Ialomiţa , urmează să concentrăm toate forţele mecanice de care dispunem pentru recoltarea griului de pe aproape 100 000 ha. Iar la noi forţe mecanice înseamnă 2 000 combine Gloria, cu 100 mai multe ca anul trecut, 1235 piese de balotat, 3 300 pluguri, 1933 grape şi discuri, 1317 semănători şi alte asemenea utilaje. Cu aceste mijloace mecanice putem încheia secerişul griului in 8 zile avind în vedere că viteza zilnică stabilită, pentru cele 12 ore de muncă, este 12 865 ha. Suntem­ conştienţi că numai dacă la eliberatul şi pregătitul terenului vom ţine pasul cu ritmul alert al secerişului, vom smulge pămintului de pe cele 85 000 ha a doua cultură de porumb, fasole boabe, legume, soia, furaje şi alte culturi". LA I.A.S.-BARAGANUL SE ÎNMAGAZINEAZĂ ULTIMELE CANTITĂŢI DE ORZ Peste 4 000 ha ale I.A.S.-Bără­­ganul sunt ocupate cu porumb. Alte 1 000 ha cu furaje, griul şi orzul se întind pe 1 100 ha, tot aici se cultivă, an de an, sute de hectare cu legume. Lucrările de întreţinere la culturile prăşitoa­re au fost încheiate făcîndu-se bine şi la timp. Porumbul şi floarea-soarelui depăşesc deja înălţimea omului. Dar în cîmp mai sint încă multe de făcut. In fiecare din cele 7 ferme lu­crările care se fac sunt destul de variate. Aşa se explică faptul că directorul unităţii, inginerul Ion Călin bate zilnic, în lung şi-n lat, suprafeţele ocupate cu diferite culturi pe distanţe care, adunate într-o zi, depăşesc 200 km. Desigur, din varietatea acestor culturi ne-am oprit la secerişul orzului, încă înainte, de a se trece la strîngerea pă­­ioaselor cele 20 combine Gloria, 9 prese de baiotat, remorcile, au fost repartizate celor doi şefi de echipe, respectiv, cea a ingine­rului Petre Enache şi a mais­trului Dumitru Ţenţea. Forma­ţiile constituite lucrează cite una in fiecare fermă. Cele 290 ha re­coltate pină acum reprezintă, de fapt, încheierea lucrărilor în cinci din cele şapte ferme. Dar, in­formaţiile complexe intră şi mecanizatorii care lucrează la arat, pregătit teren şi semănat, întreaga suprafaţă recoltată este insămînţată cu porumb şi legume. In ziua raidului nostru secerişul se desfăşura din plin la fermele 6 şi 9. Doar 2 zile le mai trebuiau echipelor spe­cializate în acest scop, pentru a încheia secerişul pe cele 119 ha rămase. In ferma nr. 6 echipa ingine­rului Petre Enache intra în la­nuri. Vasile Roset, Constantin Haidău, Gheorghe Constantin sunt combineri care „bat“ cite 42 tone pe zi. Dar fruntaşi sunt şi colegii lor Nicolae Poenaru, Gheorghe Oprea care transportă cite 20 tone orz zilnic. La buna funcţionare a maşinilor veghea­ză zi şi noapte mecanicul Ion Văleanu, iar şeful de fermă Gheorghe Călin se află in mij­locul echipei de patru zile. Trei de la ferma 9 sunt la fel de harnici. Gheorghe Gavrilă, Şte­fan Chioveanu, ca şi alţi colegi de-ai lor adună zilnic în bun­­cărele combinelor cîte 35—40 to­ne boabe. ZIUA DE MUNCA A SECRETARULUI U.T.C. Secretarul organizaţiei U.T.C. de la I.A.S.­Stelnica, ing. Nicolae Lismic, nu prea are mult timp pentru noi. Conduce şi coordo­nează unul din cele mai impor­tante sectoare de activitate ale unităţii — sectorul mecanic. Iar­ a avea grijă zilnic de funcţio­narea neîntreruptă a 38 combi­ne, 19 piese de balotat, 103 trac­toare de diferite tipuri, credem şi noi, nu este chiar aşa de uşor. .Dar secretarul organiza­ţiei U.T.C., avind în jurul său alţi 30 de tineri, reuşeşte să facă faţă sarcinilor complexe ale acestei campanii. Numai în trei zile orzul a fost strins de pe 920 ha. „Dacă recoltatul se face pe ultimele 80 ha, mai avem de lucru la strîngerea paielor şi la însăminţarea culturilor duble — ne spune­ secretarul U.T.C. Pentru prima dată intru astăzi în atelierul unităţii doarece de­fecţiunea apărută la presa lui Petre Neagu nu se putea reme­dia în brazdă. Totodată, vom suplimenta şi numărul platfor­melor de transportat­oaie“. După o scurtă probă făcută presei, se­cretarul U.T.C. se îndreaptă din nou spre Balta Ialomiţei, acolo unde se află de fapt, centrul de activitate al acestei campanii de la I.A.S.­Stelnica. DUPĂ RECOLTAT, DE URGENŢA, INSAMINŢATE CULTURILE DUBLE Aşa cum am mai arătat la începutul raidului de faţă în mai multe unităţi secerişul or­zului a fost încheiat. Concomi­tent sau imediat după această lucrare s-a trecut la eliberarea terenurilor, la însăminţarea ce­lei de-a doua culturi. Aşa, bu­năoară, la C.A.P.­Feteşti, unde orzul a fost strins de pe întrea­ga suprafaţă, s-a trecut imediat la semănatul porumbului, în ferma nr. 2 pe o tarla de 30 ha şeful secţiei de mecanizare, Ale­xandru Niţu, lucrează alături de mecanizatorii Marian Ghiţă, Ni­colae Pismiceanu, Ion Bobaru, proaspeţi absolvenţi ai Liceu­lui industrial din Dragalina, împreună cu alţi 7 mecanizatori de pe pluguri, prese şi remorci ei au menţinut fluxul continuu al muncii. Au semănat pină în prezent după orz, 50 ha cu po­rumb boabe din cele 80 eli­berate. La C.A.P.­Perişanu, fraţii Ştefan şi Dumitru Ilie după ce au terminat lucrările de între­ţinere la porumb au ataşat in locul cultivatoarelor plugurile. Acum întorc brazdă pentru a doua cultură. In urma lor Ion Dinu şi Nicolae Simion pre­gătesc suprafaţa arată. După ce se asigură front de lucru pe mai bine de 30 ha. se intră cu semănătorile. Alături cooperato­rii Stan Borş, Ion Ilie şi Vasile Margelatu, continuă eliberatul suprafeţelor. De fapt, paiele au­­fost strînse făcîndu-se doar în­cărcarea şi transportul lor in sectorul zootehnic. Şi la această unitate între recoltat şi insă­­mînţatul propriu-zis nu există un decalaj mai mare de o zi. OVIDIU­ MARIAN ALEX. STROE „ZIUA ÎNVĂŢĂTORULUI“ 30 iunie, „Ziua învăţăto­rului“, ziua celor ce cu dă­ruire, pasiune şi migală în­vaţă şi educă tînăra gene­raţie de azi, pregătind-o pentru viaţă, a fost marca­tă vineri, pe întreg cu­prinsul ţării, de manifestări omagiale realizate cu con­cursul a mii şi mii de elevi, pionieri şi şoimi ai patriei. In Capitală, la Clubul T 4, unul dintre locurile de întîl­­nire a micilor bucureşteni în actuala vacanţă, purtători ai cravatelor roşii cu tricolor au prezentat spectacolul „De ziua ta“. Un matineu de poe­zie evocînd figura învăţăto­rului în literatura română, sub genericul „Chipuri dragi“, a avut loc in aceeaşi zi la Şcoala generală 129. „Prinos adus celor ce ne-n­vaţă“, acesta a fost salutul pionierilor judeţului Mureş adus dascălilor lor de „Ziua învăţătorului“, în fiecare lo­calitate a judeţului delega­ţii, de pionieri şi şoimi ai pa­triei au rostit, în cadrul unor festivităţi, cuvinte de mul­ţumire cadrelor didactice. Peste 150 de copii din mu­nicipiul Piatra Neamţ au adus prin cîntece, poezii şi dansuri un omagiu cadrelor didactice, muncii depuse de acestea în educarea şi in­struirea lor. La Palatul spor­turilor din Galaţi, formaţii artistice ale Casei pionieri­lor şi şoimilor patriei din lo­calitate au oferit spectacolul „Mugurel de cintec româ­nesc“. Spectacole pioniereşti prilejuite de aceeaşi sărbă­toare s-au mai desfăşurat la Tecuci, Tg. Bujor, Bereşti şi Pechea. Colective artistice pioniereşti din Moineşti, lau­reate ale primei ediţii a Fes­tivalului naţional „Cîntarea României“, au înscris pe agenda manifestărilor prile­juite de „Ziua învăţătoru­lui“ un original spectacol prezentat pe scena clubului „23 August“. „Omagiu mun­cii omului de la catedră“, astfel a fost intitulat monta­jul literar, realizat cu crea­ţii ale pionierilor şi susţinut la Şcoala generală nr. 24 din Iaşi. Programe artistice pur­­tind genericul „Omagiu das­călilor“ au fost organizate, de asemenea, la Ploieşti, Cimpina, Văleni de Munte, Mizil, Slănic-Prahova. (Agerpres) Căminul de nefamilişti al Întreprinderii „Electromontaj“ din Cluj-Napoca Foto : VALERIU TANASOF Dacă cineva ar fi întrebat cu un an şi ceva in urmă ce per­spective de îndreptare putea să aibă un tânăr care pină la vîr­­sta de 21 de ani participase la peste 80 de spargeri de locuin­ţe, evident, puţini şi-ar fi expri­mat, in modul cel mai sincer, optimismul. Iată însă că, recent, am avut prilejul să discut cu un asemenea tinar. Mi-l recoman­daseră — între mulţi alţii — ofi­ţeri de la Miliţia judeţului Dolj, care au avut, ca să folosesc ex­presia uzuală, „mult de furcă“ cu cel în cauză. Din motive lesne de înţeles, aşa cum i-am promis atunci când am discutat despre trecutul şi prezentul său, în rîndurile de faţă îl voi prezenta doar prin iniţiale. „Nu pentru că n-aş avea cu­­rajul să privesc lucrurile in faţă, să-mi recunosc vina şi să regret ce-am făcut — cum avea să precizeze C. R. — dar aş dori să evit eventualele aluzii răută­cioase care nu au nimic comun cu măsurile luate pentru a fi ajutaţi să ne îndreptăm“. Pare neverosimil ca fraza re­produsă să fie rostită de cineva ■ cu un palmares atit de bogat în materie de încălcare a legii şi totuşi ea este strict autentică. Iar dacă, la un an de zile după aplicarea prevederilor legale pri­vind reeducarea prin muncă a celor care au încălcat legea, un tînăr cu multe abateri grave la activul său gindeşte şi se expri­mă astfel, inseamnă că el este intr-adevăr un om recuperat de societate. Că aşa stau lucrurile, o afir­mă ofiţerii de miliţie care îi cu­nosc bine întreaga activitate şi care se bucură acum din toată inima de cotitura radicală pe care a realizat-o în viaţă. — Am rămas plăcut surprins, incă de cind îl cercetam — spu­ne maiorul Paul T. — consta­tind cum gindeşte despre fami­lie. Deşi nu era căsătorit, legi­tim, ne-a rugat să-i îngăduim o întrevedere cu soţia. Chiar aşa se exprima — soţie şi nu prie­tenă cum obişnuiesc alţii in ca­zuri similare. Mi-am dat seama că ţinea mult la ea. Era, de fapt, firesc să-şi dorească o fa­milie, pentru că tocmai această condiţie esenţială ii lipsise a­­proape tot timpul pină atunci, părinţii lui fiind despărţiţi şi el trăind pe unde apucase, mai ales pe la şcolile de corecţie. Cind a auzit că vor avea un copil a avut un adevărat şoc. Iniţial s-a bucurat enorm, ca apoi să se întristeze brusc. „îngrozitor ! — s-a exprimat el atunci. Unde voi fi eu cind se va naşte copilul meu...“. L-am liniştit spunîndu-i că timpul rezolvă totul, important răminind modul său de a se comporta în viitor. Aceasta se întâmpla înainte de apariţia decretelor din vara anu­lui 1977. Cind i-am adus la cunoştinţă vestea că va beneficia de cle­menţă, aproape credea că vi­sează şi se temea să nu se tre­zească şi să constate că nu este adevărat ce-i spun. Acum lucrează într-o mare uzină craioveană, este bine apre­ciat la locul de muncă, este un bun familist, amîndoi soţii îşi iubesc nespus de mult băieţelul care, cred, că acum are vreo 7 luni... — Cum îţi explici această me­tamorfoză îmbucurătoare şi pentru tine şi pentru cei care te cunosc ? l-am întrebat pe tî­­nărul C. R. — Cred că esenţiale au fost două condiţii : modul in care am fost ajutat de către toţi cei care mi-au cunoscut situaţia — de la ofiţerii de miliţie pină la colectivul în care muncesc — şi n-aş vrea să omit pe soţia mea, care mi-a fost şi-mi este de un real sprijin moral, precum şi voinţa personală de a rupe cu trecutul şi a începe o viaţă dem­nă. Este greu de exprimat în cu­vinte satisfacţia pe care mi-a produs-o clemenţa legii şi nu-mi rămîn© decit să dovedesc prin întreaga mea comportare recu­noştinţa faţă de societate. Acum, v-aş ruga să mă înţelegeţi, se apropie ora când intru în schimb şi mai trebuie să fac şi nişte cumpărături pentru copil... Comentariile ar fi de prisos. Mă întreb totuşi cum se ex­plică faptul că alţi tineri, aflaţi în situaţii asemănătoare, conti­nuă să sfideze şansa ce li s-a oferit de a duce o viaţă nor­mală, de a-şi ciştiga existenţa prin muncă şi săvîrşesc încălcări ale normelor legale ? Iată, spre exemplu, Alexandru B.­de 22 ani, de fel din comuna Dobrotesti, judetul Teleorman, cu­ domici­liul in comuna Voluntari, str. Tîrnavelor nr. 52, de profesie frezor la I.A.E.M.I. Bucu­reşti, deşi a suferit mai multe condamnări pentru furturi din avutul particular, i s-a oferit pri­lejul să-şi recapete încrederea si demnitatea prin muncă. Cum a înţeles el să benefi­cieze de şansa care i s-a ofe­rit ? In ziua de 6 aprilie a.c. îm­preună cu Eleonora P. de 23 ani, din comuna Mihălceni, ju­deţul Vrancea, mamă a unui co­pil de 6 luni, abandonat, fostă condamnată, au furat autoturis­mul „Fiat-600“ cu nr. 3-B-6119, proprietatea lui Mihai Axente din Bucureşti, str. Marcu Ar­­maşu nr. 7, cu care au plecat... spre litoral. In municipiul Că­lăraşi au comis un accident după care au părăsit autoturismul. La staţia P.E.C.O. l-au solicitat pe şoferul Ioan Coleaşă de pe au­tobasculanta 34-B-1324, să-i transporte pină la Bucureşti. Re­nunţaseră deci la voiajul spre mare. Şoferul, care-i văzuse pe cei doi pasageri la locul accident.­ Satisfacţia de a fi beneficiat de clemenţă şi eroarea de a sfida şansa oferită SÍM­BATĂ 7 IULIE 1978 Aţi auzit de oraşul Broştenii inaintind ca un paloş de sti­clă in trupul munţilor cărora le împrumută numele, Bistriţa este, deopotrivă, element geo­grafic si argument istoric. Ade­vărat fluviu, mai ales primăva­ră şi toamna, la plecarea şi la sosirea zăpezii, a dăruit Ţării de Sus unul din primele argu­mente ale dezvoltării sale. Ma­rea de la Bicaz, imensul acumu­lator de energie al Moldovei, este şi un dar sărbătoresc al Bistriţei, scăpată acum de vo­­luptuoasa povară a plutelor. Din cinci in cind insă işi arcuieşte spinarea şi, cu straşnic neche­zat, cum ar spune Sadoveanu, se vrea din nou o punte de apă peste lume. Căci buştenii plute­lor Bistriţei ajungeau, pe Siret, pină la Galaţi, de unde, pe Du­năre şi pe Mare, lumi, nu o dată, calea marilor porturi ale Europei orientale. Urmăresc, de pe malul sting al Bistriţei, din Broştenii lui Creangă, acest traseu imaginar şi caut să-mi închipui modul de viaţă pe care il va fi impus aşezărilor pe care le-a dăruit munţilor. Nu se poate să nu desluşeşti şi puţin egoism in fi­rea sa greu de potolit. Deschi­­zind oamenilor drum pină spre porţile Cornului de aur, n-a uitat să le închidă căile usca­tului. De aici, din Broşteni, nu se putea ajunge nici la Vatra- Dornei, nici la Bicaz, decit pe cărărui. Dar Broştenii nu erau o localitate săracă. La 1869 in­ventarul pădurilor sale de fag era aproape de o mie de hecta­re. „Venitul pădurii constituia partea esenţială a veniturilor lor la locuitorilor Munţilor Bis­triţei — n.n.), din a doua jumă­tate a secolului al XIX-lea în­coace — scrie C. C. Giurescu in a sa Istorie a pădurii româneşti. Ca exemplu poate fi dată moşia Broştenilor de pe Bistriţa, unde venitul adus de lădiţele de lemn exportate in Israel pen­tru ambalajul citricelor forma, in perioada interbelică, esenţia­lul veniturilor". Nu se poate spune deci că broştenenii n-au încercat totul pentru a-şi încropi cit de cit traiul. Cu toate acestea, satul lor a rămas tot sat. Şi­ încă unul din celor mai sărace. Nicică ne gindim la viaţa de fiecare zi a oamenilor. Dar asta a fost cindva. Acum, privită de sus, de pe orice deal din împre­jurimi sau din creasta munţi­lor, localitatea pare o cochetă­ staţiune de odihnă. Blocuri mo­derne (nu sunt două la fel), ma­joritatea cu şarpantă, valorifi­­cind in decoraţiile exterioare tradiţiile arhitecturii locale, dau personalitate Broştenilor, cărora Creangă le-a asigurat o ironică faimă. Decişi să transforme po­recla în renume, broştenenii vor ca fostul lor sat, închis intre găvanele munţilor, să devină oraş încă in acest cincinal. Dar, de fapt, Broşteni este oraş încă de pe acum. Aflăm de la tânărul primar al localită­ţii, Vasile Sasu, că aici locuiesc 15 000 de oameni, cei mai mulţi mineri la Exploatarea Leşul Ursului, sau muncitori la Între­prinderea de prospecţiuni geo­logice şi la sectoarele de ex­ploatare forestieră Broşteni şi Barnar. La Liceul industrial mi­nier învaţă peste 1 200 de elevi. Există şi o secţie a Fabricii de confecţii din Botoşani, in con­tinuă extindere. Un spital mo­dern şi un dispensar asigură a­­sistenţa medicală nu numai pentru broşteneni, ci şi pentru locuitorii din împrejurimi. „Localitatea are toate feres­trele deschise spre viitor“. Cu aceste cuvinte işi încheie de­monstraţia tovarăşul Vasile Sasu. Pentru că, deşi ceea ce există la ora actuală constituie un motiv de mindrie, tinărul primar al Broştenilor ne vor­beşte mai mult de ceea ce va fi. Aflăm, astfel, că in 1980 la Fabrica de confecţii vor lucra peste 1000 de femei, că se vor construi un nou local al liceu­lui, încă două şcoli generale, un mare han turistic şi un complex unde vor fi reunite toate uni­tăţile prestatoare de­ servicii. E m­­mit­­­e pulin? întrebarea a­proape că nu-rşi are rostul dacă ne gindim fie şi numai la fap­tul că, in anul 1973,­ întregul personal muncitor al viitoarei fabrici de confecţii era format doar din doi oameni. In discuţia cu tinărul miner Virgil Raichel, şef de brigadă şi deputat, ne interesăm ce mo­tive ar avea un locuitor al Broş­tenilor să plece la Vatra-Dor­­nei sau la Piatra-Neamţ pentru cumpărături. ..Oamenii mai pleacă, e drept, dar mai mult din obişnuinţă. Nu o dată se întâmplă să-şi dea seama că ceea ce n-au găsit in vadurile comerciale tradiţionale găsesc din belşug la noi“. Avind drept ghid pe tovarăşa Maria Pienescu, secretara orga­nizaţiei U.T.C. de la Fabrica de confecţii, asistăm­ la activităţile din cadrul căminului cultural intr-o zi de joi. E „joia tinere­tului“. Cele 400 de locuri ale sălii de spectacole sunt aproape in întregime ocupate. Tinerii a­­sistă chiar şi la repetiţii. Nu e de mirare. Nu mai puţin de 23 de formaţii, angajate in ediţia a II-a a Festivalului naţional ,,Cântarea României“, se află intr-un stadiu avansat de pre­gătire. Si dacă n-ar fi numai aceste activităţi... Dar şi biblio­teca, cu un fond de cărţi de a­­proape 20 000 de volume, şi ce­naclul şi cercurile pe speciali­tăţi antrenează un mare număr de tineri. Practic toţi tinerii lo­calităţii participă, intr-un fel sau altul, la activităţile cămi­nului cultural. Întrebarea din titlu nu este deci un simplu artificiu publi­cistic. Oraşul Broşteni există. Există înainte ca hărţile şi, de ce nu, ghidările turistice să-l consemneze. GRIGORE TRAIAN POP lui amintit, a crezut iniţial că sunt proprietarii autoturismului răsturnat dar din modul de comportare al acestora şi-a dat repede seama că la mijloc este cu totul altceva. Calitatea lui de membru al activului voluntar de şoferi de pe lingă organele de miliţie l-a determinat să acţio­neze cu prudenţă şi hotărîre pentru elucidarea suspiciunii pe care i-o creaseră cei doi indivizi. La postul de miliţie din comuna Vlad Ţepeş, judeţul Ialomiţa, i-a predat pe cei doi plutonierului Marin Sandu. Şi astfel, aventura periculoasă a infractorilor respectivi, a fost intredusă operativ, ei fiind reţi­nuţi pentru cercetări, din pri­mele verificări rezultind că Ale­xandru B., este autorul mai multor furturi de şi din autotu­risme. Aşadar, două cazuri, două şanse egale — rezultate insă dia­metral opuse. Explicaţia ? Ar fi o eroare să se dea un răspuns simplu intr-o problemă atit de complexă. Din prezentarea celor două exemple, se desprinde to­tuşi o concluzie: posibilitatea reeducării unor astfel de tineri cu comportament, negativ există. In fiecare caz trebuie să se acţioneze insă cu perseverenţă, discernămînt, fermitate si nu in ultimă instanţă cu mai multă omenie si răspundere, pentru că, dacă nici în producţie nu pot fi admise rebuturi, în privinţa oa­menilor cu atit mai puţin. MIHAI GROZAVU

Next