Scînteia Tineretului, iulie 1978 (Anul 34, nr. 9053-9078)
1978-07-01 / nr. 9053
,SCÂNTEIA TINERETULUI" pag. 2 Intr-un liceu industrial, învăţămintul modern trece prin retortele unui complex proces de conştiinţă Daca ar fi aşternut aceste rinduri in urmă cu nouă luni, titlul cel mai la indemină ar fi fost .,Despre dificultăţile începutului“, căci dincolo de proverbul mult ştiut, faptele erau acelea care probau, la 1 septembrie 1977 că transformarea unui liceu de cultură generală într-unul de specialitate — aşa cum a fost si cazul Liceului nr. 2 din Giurgiu — nu reprezenta o întreprindere tocmai simplă, avind, fireşte, in vedere faptul că mutaţiile ce se cereau produse nu ţineau doar de titulatura liceului, ci, în principal, de modificări, îmbunătăţiri de substanţă. Scriind aceste rinduri acum, la încheierea anului şcolar, îmi vin în minte, laolaltă, nenumăratele cerinţe pe care modernizarea — cu adevărat revoluţionară — a invăţămintului nostru le ridică in fata şcolii, pornind de la baza materială si pină la formarea, la elevi, a conştiinţei locului pe care, la absolvirea scolii, il vor ocupa in societate — acela de producători cu inaltă calificare ai bunurilor necesare semenilor — întreg acest proces se dezvăluie ca extrem de complex, deloc lesnicios, prefigurînd un mime cu oameni şi realizări în faţa cărora nici un efort nu poate să pară prea mare. Despre toate inerentele greutăţi de început, inginerul Ion Tomulescu, directorul liceului, vorbeşte cu detaşarea omului care, pornind la lucru cu un singur atelier dotat cu sase bancuri de lucru a reuşit, stringindu-si in jur toti colaboratorii — cadre didactice si elevi — să dea liceului o cu totul altă înfăţişare intr-un timp foarte scurt. Dar, pentru a respecta o cit mai strictă si, cred, necesară cronologie, dacă aş fi aşternut aceste rinduri la începutul anului 1978, mi-aş fi ales ca titlu cuvintele profesorului Dumitru Dinu, directorul adjunct al liceului . ..Transformările nu vizează numai firma şcolii“. Şi a continuat : „Elevii noştri au înţeles că de pe porţile liceului vor intra direct pe cele ale uzinei — înalta scoală a muncii iar integrarea lor optimă in producţie solicită o mare responsabilitate atit din partea lor, cit si dintr-a noastră, cei care-i pregătim“. Asumarea de către cadrele didactice a unei atari responsabilităţi — tradusă în temeinicia cunoştinţelor teoretice si aplicative dobândite de elevi, rezultat al utilizării mijloacelor moderne de invăţămint, a cabinetelor si laboratoarelor de profil — s-a făcut vizibilă si in munca elevilor, atit la clasă cit si la locurile de practică productivă, unde utilizarea la maxim a timpului de lucru si calitatea lucrărilor exe- cutate nu mai reprezintă deziderate, ci stări de fapt. Am trecut ceva mai repede peste primele două trimestre, deoarece aceste rinduri sunt scrise acum, la sfirsitul ultimului trimestru de scoală, si titlul pe care ar trebui să-l poarte este „Împlinirile sunt doar puncte de pornire“. Liceul industrial nr. 2 din Giurgiu, care pregăteşte lăcătuşi mecanici, mecanici de maşini si utilaje, prelucrători prin aşchiere, sudori si electricieni de întreţineri si reparaţii, posedă astăzi şase ateliere (alte două sint in curs de finisare) pentru toate profilele, dotate cu bancuri individuale, ergonomice, de lucru, cu moderne si complete truse de scule. Cum a fost posibil ? In principal prin lucrări de autodotare, bancurile de lucru, dulapurile metodice pentru laboratoarele , tehnologie, tehnologia materialelor sau desen tehnic, mesele de desen cu planşete reglabile fiind rodul muncii elevilor, îndrumaţi de cei 12 maiştri-instructori şi 10 ingineri care s-au alăturat în acest an corpului profesoral al şcolii. „Elevii liceului realizează lucrări din planul de producţie al fabricii de zahăr şi al întreprinderii „Dunăreană“ din localitate, uşi pentru cabine de tractor destinate uzinei „Tractorul“ din Braşov, precum şi o gamă întinsă de alte lucrări, astfel incit planul de producţie propune pentru acest an 680 000 lei — va fi fără îndoială depăşit — spune inginerul Florin Dumitrescu. în anul şcolar viitor, liceul isi va pregăti elevii pentru noi meserii în afara celor amintite deja — turnători, modelori, frezori, tubulatori, iar şcoala va deveni o uzină in miniatură, căci numai buna pregătire profesională şi disciplina muncitorească fermă vor putea face din absolvenţii Liceului nr. 2 muncitori de inaltă conştiinţă pe care ii aşteaptă colectivele întreprinderii comune de maşini si utilaj greu Giurgiu-Ruse si Şantierul naval. Cred că dacă peste citiva ani aş aşterne rinduri de reportaj despre liceul prezentat, i-aş mulţumi lui Nicolae Dogaru, secretarul comitetului U.T.C. al şcolii, care mi-a oferit deja un titlu potrivit : „Aici am învăţat să muncim. Ne va veni rindul să-i învăţăm şi noi pe alţii să muncească“. Da, pentru Nicolae Dogaru si colegii săi, devenirea scolii lor n-a fost un simplu spectacol la care au asistat instalaţi comod in fotoliile de orchestră — liceul i-a invătat să muncească, in actuala lui înfăţişare se recunosc amprentele unei vîrste entuziaste. Ascultînd pe acest tînăr, prezantindu-si colegii cei mai destoinici, punctînd realizările deosebite ale fiecăruia, pentru a încheia cu formula atit de cunoscută, dar niciodată banalizată prin repetare — „nimic deosebit in toate acestea“ — mi-am întărit gîndul că romantismul revoluţionar nu este o etichetă si nu se poate interpreta decit intr-o singură si generoasă accepţie — lupta neîntreruptă pentru nou, bun si frumos, lupta ce nu necesită, ca orice luptă adevărate exprimări sofisticate sau complicate analize. Ea există. E acţiune si crez. Claudiu Moga, elev în al III- lea an de studiu vorbeşte despre modelul pe care li l-au oferit într-una din vizitele făcute la întreprinderea de maşini şi utilaj greu cîţiva tineri ingineri, stagiari încă : Constantin Teodorescu, Nicolae Cunitici, Cătălin Viişoreanu şi Nicolae Scheau, conduşi de Dinu Opran, acum şef de lot şi in urmă cu puţină vreme asistent universitar la Facultatea de construcţii din Bucureşti, care i-au îndrumat atit din punct de vedere al însuşirii teoretice a profesiei, cit si din cel al imediatei ei aplicări practice. „Spiritul de echipă, munca acestor ingineri ne-au entuziasmat, fiind un exemplu pentru mine si colegii care, atunci cind vom deveni, poate, ingineri, ne vom întoarce aici, în mal de Dunăre, pentru a prelungi si amplifica munca începută in liceu“. Nu doar aceste cuvinte, ci tot ce am aflat privind munca profesorilor şi elevilor Liceului industrial nr. 2 din Giurgiu m-a făcut să cred că înălţimea şi trăinicia muncii lor de miine nu pot fi încă anticipate. Cele mai îndrăzneţe visuri par învinse. Aripile tinereţii se întind peste un zbor fără margini. DAN MUCENIC O ZI ÎN FORUMURILE PIONIEREŞTI Ne-am propus, într-una din aceste zile de vacanţă, să vedem ce se intimplă intr-o zi, in cadrul forumurilor judeţene pioniereşti. in timp ce in forumul pionieresc teleormănean se desfăşoară un schimb de experienţă a membrilor forumului cu pionierii din Zimnicea, cei din judeţul Gorj au pornit intr-o excursie tematică, pe un traseu deosebit de interesant prin ceea ce oferă ochiului şi minţii curioase a copiilor : Tg. Jiu, Hobiţa, Tismana, Şantierul TCH Valea Mare, totul incheindu-se cu o emoţionantă evocare la Padeş. In judeţul Alba, pionierii se află in plin concurs de orientare turistică, iar cei din Dolj vizitează expoziţia tehnico-aplicativă organizată cu prilejul încheierii anului şcolar, in timp ce bistriţenii au dat „startul“ crosului „Forum 78“. Membri ai Comitetului municipal Bucureşti al P.C.R. au venit în mijlocul pionierilor Capitalei, delegaţi la forum, să-i sfătuiască cum pot munci mai bine, ca mici comunişti, să le arate ce au de făcut in viitor şi, fireşte, să-i asculte ce au realizat pină acum. Forumul pionieresc din Harghita ne-a invitat la intilnirea copiilor cu utecişti, pentru un schimb de experienţă pe tema muncii de organizaţie. La rindul lor pionierii forumului ieşean, au programat o zi con- sacrată organizaţiei U.T.C., din chiar inima unei organi- I zaţii U.T.C. , la Nicolina. A avut loc cu acest prilej o adunare festivă, un recital de poezie şi, ca încununare a „zilei U.T.C.“, pionierii , care au împlinit virsta ate-icistă, au primit carnetul U.T.C. in acest cadru deose- bit. Timişenii, în schimb, au avut acţiuni comune cu soi- mii patriei, pentru a le arăta acestora „pe viu“ cum va fi cind vor deveni şi ei purtă- i tori ai cravatelor roşii cu tri- color. Sintem anunţaţi de pionierii din Maramureş :i „azi am avut intîlnire cu is- toricul Hadrian Daicovieiu, in cadrul acţiunii pregătite de noi sub genericul „Sintemi nepoţi de dacişi de romani“ şi am aflat multe lucruri noi pe această temă“. Concomi- t tent cu această întilnire, în forumul mureşan avea loc concursul „Judeţul Mureşul trecut, prezent şi viitor“. „ Aflăm despre forumul con- stănţean că şi-a programat o vizită în port, după care urmează plecarea pe mare, cu vaporul, intr-o frumoasă , plimbare de vacanță. LUCREȚIA LUSTIG ( Mureş: „MEREU PREZENŢI LA DATORIE“ Din partea unui grup de pionieri din judeţul Mureş primim o scrisoare invitaţie : „Vă rugăm să veniţi să ne vedeţi cum ne petrecem zilele de început ale vacanţei, ca să vă daţi seama cum vor fi celelalte săptămini. In caz că n-aveţi timp să veniţi acum, vă informăm că noi, pionierii din judeţul Mureş, români, maghiari şi de alte naţionalităţi, aşa cum suntem înfrăţiţi la şcoală, ne-am înfrăţit şi in vacanţă, declanşind împreună săptămina : „Mereu prezenţi la datorie“, ea durind pină la 2 iulie. Suntem mai mult de trei mii cei care ne-am prezentat la datorie în l.A.S. şi C.A.P. din judeţul nostru, ca să ajutăm la întreţinerea culturilor. Ne puteţi găsi la l.A.S. Baţeş, l.A.S. Iernut, l.A.S. Zagar, l.A.S. Zau de Cimpie, C.A.P. Aluniş,, C.A.P. Singeorgiu de Pădure şi in multe alte locuri din judeţ. Vă vom comunica la sfârşit ce am realizat concret in această săptămina. Vă mai spunem insă că alţi aproape o mie de pionieri şi-au intitulat participarea la munca patriotică in cadrul Întreprinderii judeţene pentru legume şi fructe : „Nici muncă fără pline, nici pline fără muncă“. Ei se dovedesc devotaţi acestei devize prin hărnicia cu care au pornit la culesul fructelor. Colegii noştri din Bateş, Bălăuşeri, Sărmaşu, Panet, Coreni îngrijesc, ca autentici specialişti, viermii de mătase, acţiune luată sub patronajul lor“. Organizare exemplară, muncă zi - lumină pentru strîngerea la timp a recoltei In Bărăganul ialomiţean Doar patru zile bune de lucru le-ar fi trebuit mecanizatorilor, rutieriştilor, şoferilor, cooperatorilor să strîngă şi să depoziteze recolta de orz de pe întreaga suprafaţă de 39 400 ha. Dar timpul nefavorabil — a plouat aproape zilnic in ultima săptămina — i-a împiedicat pe lucrătorii ogoarelor ialomiţene să acţioneze cu toate forţele de care dispun. Aşa se explică faptul că pină acum orzul a fost secerat doar de pe 13 200 ha, iar suprafaţa eliberată este de numai 5 500 ha. De menţionat că în unităţile agricole unde precipitaţiile au fost mai reduse strîngerea orzului s-a efectuat pe întreaga suprafaţă prevăzută. Printre unităţile fruntaşe amintim pe cele din „Nicolae Bălcescu“, Cornea 1, Borcea 2, Borduşanu, Cegani, Stelnica, Dichiseni. In acesteunităţi, ca şi în altele, unde secerişul este în stadiul final, s-au însămînţat 3 600 ha cu porumb şi alte 300 de ha cu legume. „După orz — ne spune ing. Iosif Boieriu, director general adjunct la D.G.A. Ialomiţa , urmează să concentrăm toate forţele mecanice de care dispunem pentru recoltarea griului de pe aproape 100 000 ha. Iar la noi forţe mecanice înseamnă 2 000 combine Gloria, cu 100 mai multe ca anul trecut, 1235 piese de balotat, 3 300 pluguri, 1933 grape şi discuri, 1317 semănători şi alte asemenea utilaje. Cu aceste mijloace mecanice putem încheia secerişul griului in 8 zile avind în vedere că viteza zilnică stabilită, pentru cele 12 ore de muncă, este 12 865 ha. Suntem conştienţi că numai dacă la eliberatul şi pregătitul terenului vom ţine pasul cu ritmul alert al secerişului, vom smulge pămintului de pe cele 85 000 ha a doua cultură de porumb, fasole boabe, legume, soia, furaje şi alte culturi". LA I.A.S.-BARAGANUL SE ÎNMAGAZINEAZĂ ULTIMELE CANTITĂŢI DE ORZ Peste 4 000 ha ale I.A.S.-Bărăganul sunt ocupate cu porumb. Alte 1 000 ha cu furaje, griul şi orzul se întind pe 1 100 ha, tot aici se cultivă, an de an, sute de hectare cu legume. Lucrările de întreţinere la culturile prăşitoare au fost încheiate făcîndu-se bine şi la timp. Porumbul şi floarea-soarelui depăşesc deja înălţimea omului. Dar în cîmp mai sint încă multe de făcut. In fiecare din cele 7 ferme lucrările care se fac sunt destul de variate. Aşa se explică faptul că directorul unităţii, inginerul Ion Călin bate zilnic, în lung şi-n lat, suprafeţele ocupate cu diferite culturi pe distanţe care, adunate într-o zi, depăşesc 200 km. Desigur, din varietatea acestor culturi ne-am oprit la secerişul orzului, încă înainte, de a se trece la strîngerea păioaselor cele 20 combine Gloria, 9 prese de baiotat, remorcile, au fost repartizate celor doi şefi de echipe, respectiv, cea a inginerului Petre Enache şi a maistrului Dumitru Ţenţea. Formaţiile constituite lucrează cite una in fiecare fermă. Cele 290 ha recoltate pină acum reprezintă, de fapt, încheierea lucrărilor în cinci din cele şapte ferme. Dar, informaţiile complexe intră şi mecanizatorii care lucrează la arat, pregătit teren şi semănat, întreaga suprafaţă recoltată este insămînţată cu porumb şi legume. In ziua raidului nostru secerişul se desfăşura din plin la fermele 6 şi 9. Doar 2 zile le mai trebuiau echipelor specializate în acest scop, pentru a încheia secerişul pe cele 119 ha rămase. In ferma nr. 6 echipa inginerului Petre Enache intra în lanuri. Vasile Roset, Constantin Haidău, Gheorghe Constantin sunt combineri care „bat“ cite 42 tone pe zi. Dar fruntaşi sunt şi colegii lor Nicolae Poenaru, Gheorghe Oprea care transportă cite 20 tone orz zilnic. La buna funcţionare a maşinilor veghează zi şi noapte mecanicul Ion Văleanu, iar şeful de fermă Gheorghe Călin se află in mijlocul echipei de patru zile. Trei de la ferma 9 sunt la fel de harnici. Gheorghe Gavrilă, Ştefan Chioveanu, ca şi alţi colegi de-ai lor adună zilnic în buncărele combinelor cîte 35—40 tone boabe. ZIUA DE MUNCA A SECRETARULUI U.T.C. Secretarul organizaţiei U.T.C. de la I.A.S.Stelnica, ing. Nicolae Lismic, nu prea are mult timp pentru noi. Conduce şi coordonează unul din cele mai importante sectoare de activitate ale unităţii — sectorul mecanic. Iar a avea grijă zilnic de funcţionarea neîntreruptă a 38 combine, 19 piese de balotat, 103 tractoare de diferite tipuri, credem şi noi, nu este chiar aşa de uşor. .Dar secretarul organizaţiei U.T.C., avind în jurul său alţi 30 de tineri, reuşeşte să facă faţă sarcinilor complexe ale acestei campanii. Numai în trei zile orzul a fost strins de pe 920 ha. „Dacă recoltatul se face pe ultimele 80 ha, mai avem de lucru la strîngerea paielor şi la însăminţarea culturilor duble — ne spune secretarul U.T.C. Pentru prima dată intru astăzi în atelierul unităţii doarece defecţiunea apărută la presa lui Petre Neagu nu se putea remedia în brazdă. Totodată, vom suplimenta şi numărul platformelor de transportatoaie“. După o scurtă probă făcută presei, secretarul U.T.C. se îndreaptă din nou spre Balta Ialomiţei, acolo unde se află de fapt, centrul de activitate al acestei campanii de la I.A.S.Stelnica. DUPĂ RECOLTAT, DE URGENŢA, INSAMINŢATE CULTURILE DUBLE Aşa cum am mai arătat la începutul raidului de faţă în mai multe unităţi secerişul orzului a fost încheiat. Concomitent sau imediat după această lucrare s-a trecut la eliberarea terenurilor, la însăminţarea celei de-a doua culturi. Aşa, bunăoară, la C.A.P.Feteşti, unde orzul a fost strins de pe întreaga suprafaţă, s-a trecut imediat la semănatul porumbului, în ferma nr. 2 pe o tarla de 30 ha şeful secţiei de mecanizare, Alexandru Niţu, lucrează alături de mecanizatorii Marian Ghiţă, Nicolae Pismiceanu, Ion Bobaru, proaspeţi absolvenţi ai Liceului industrial din Dragalina, împreună cu alţi 7 mecanizatori de pe pluguri, prese şi remorci ei au menţinut fluxul continuu al muncii. Au semănat pină în prezent după orz, 50 ha cu porumb boabe din cele 80 eliberate. La C.A.P.Perişanu, fraţii Ştefan şi Dumitru Ilie după ce au terminat lucrările de întreţinere la porumb au ataşat in locul cultivatoarelor plugurile. Acum întorc brazdă pentru a doua cultură. In urma lor Ion Dinu şi Nicolae Simion pregătesc suprafaţa arată. După ce se asigură front de lucru pe mai bine de 30 ha. se intră cu semănătorile. Alături cooperatorii Stan Borş, Ion Ilie şi Vasile Margelatu, continuă eliberatul suprafeţelor. De fapt, paiele aufost strînse făcîndu-se doar încărcarea şi transportul lor in sectorul zootehnic. Şi la această unitate între recoltat şi insămînţatul propriu-zis nu există un decalaj mai mare de o zi. OVIDIU MARIAN ALEX. STROE „ZIUA ÎNVĂŢĂTORULUI“ 30 iunie, „Ziua învăţătorului“, ziua celor ce cu dăruire, pasiune şi migală învaţă şi educă tînăra generaţie de azi, pregătind-o pentru viaţă, a fost marcată vineri, pe întreg cuprinsul ţării, de manifestări omagiale realizate cu concursul a mii şi mii de elevi, pionieri şi şoimi ai patriei. In Capitală, la Clubul T 4, unul dintre locurile de întîlnire a micilor bucureşteni în actuala vacanţă, purtători ai cravatelor roşii cu tricolor au prezentat spectacolul „De ziua ta“. Un matineu de poezie evocînd figura învăţătorului în literatura română, sub genericul „Chipuri dragi“, a avut loc in aceeaşi zi la Şcoala generală 129. „Prinos adus celor ce ne-nvaţă“, acesta a fost salutul pionierilor judeţului Mureş adus dascălilor lor de „Ziua învăţătorului“, în fiecare localitate a judeţului delegaţii, de pionieri şi şoimi ai patriei au rostit, în cadrul unor festivităţi, cuvinte de mulţumire cadrelor didactice. Peste 150 de copii din municipiul Piatra Neamţ au adus prin cîntece, poezii şi dansuri un omagiu cadrelor didactice, muncii depuse de acestea în educarea şi instruirea lor. La Palatul sporturilor din Galaţi, formaţii artistice ale Casei pionierilor şi şoimilor patriei din localitate au oferit spectacolul „Mugurel de cintec românesc“. Spectacole pioniereşti prilejuite de aceeaşi sărbătoare s-au mai desfăşurat la Tecuci, Tg. Bujor, Bereşti şi Pechea. Colective artistice pioniereşti din Moineşti, laureate ale primei ediţii a Festivalului naţional „Cîntarea României“, au înscris pe agenda manifestărilor prilejuite de „Ziua învăţătorului“ un original spectacol prezentat pe scena clubului „23 August“. „Omagiu muncii omului de la catedră“, astfel a fost intitulat montajul literar, realizat cu creaţii ale pionierilor şi susţinut la Şcoala generală nr. 24 din Iaşi. Programe artistice purtind genericul „Omagiu dascălilor“ au fost organizate, de asemenea, la Ploieşti, Cimpina, Văleni de Munte, Mizil, Slănic-Prahova. (Agerpres) Căminul de nefamilişti al Întreprinderii „Electromontaj“ din Cluj-Napoca Foto : VALERIU TANASOF Dacă cineva ar fi întrebat cu un an şi ceva in urmă ce perspective de îndreptare putea să aibă un tânăr care pină la vîrsta de 21 de ani participase la peste 80 de spargeri de locuinţe, evident, puţini şi-ar fi exprimat, in modul cel mai sincer, optimismul. Iată însă că, recent, am avut prilejul să discut cu un asemenea tinar. Mi-l recomandaseră — între mulţi alţii — ofiţeri de la Miliţia judeţului Dolj, care au avut, ca să folosesc expresia uzuală, „mult de furcă“ cu cel în cauză. Din motive lesne de înţeles, aşa cum i-am promis atunci când am discutat despre trecutul şi prezentul său, în rîndurile de faţă îl voi prezenta doar prin iniţiale. „Nu pentru că n-aş avea curajul să privesc lucrurile in faţă, să-mi recunosc vina şi să regret ce-am făcut — cum avea să precizeze C. R. — dar aş dori să evit eventualele aluzii răutăcioase care nu au nimic comun cu măsurile luate pentru a fi ajutaţi să ne îndreptăm“. Pare neverosimil ca fraza reprodusă să fie rostită de cineva ■ cu un palmares atit de bogat în materie de încălcare a legii şi totuşi ea este strict autentică. Iar dacă, la un an de zile după aplicarea prevederilor legale privind reeducarea prin muncă a celor care au încălcat legea, un tînăr cu multe abateri grave la activul său gindeşte şi se exprimă astfel, inseamnă că el este intr-adevăr un om recuperat de societate. Că aşa stau lucrurile, o afirmă ofiţerii de miliţie care îi cunosc bine întreaga activitate şi care se bucură acum din toată inima de cotitura radicală pe care a realizat-o în viaţă. — Am rămas plăcut surprins, incă de cind îl cercetam — spune maiorul Paul T. — constatind cum gindeşte despre familie. Deşi nu era căsătorit, legitim, ne-a rugat să-i îngăduim o întrevedere cu soţia. Chiar aşa se exprima — soţie şi nu prietenă cum obişnuiesc alţii in cazuri similare. Mi-am dat seama că ţinea mult la ea. Era, de fapt, firesc să-şi dorească o familie, pentru că tocmai această condiţie esenţială ii lipsise aproape tot timpul pină atunci, părinţii lui fiind despărţiţi şi el trăind pe unde apucase, mai ales pe la şcolile de corecţie. Cind a auzit că vor avea un copil a avut un adevărat şoc. Iniţial s-a bucurat enorm, ca apoi să se întristeze brusc. „îngrozitor ! — s-a exprimat el atunci. Unde voi fi eu cind se va naşte copilul meu...“. L-am liniştit spunîndu-i că timpul rezolvă totul, important răminind modul său de a se comporta în viitor. Aceasta se întâmpla înainte de apariţia decretelor din vara anului 1977. Cind i-am adus la cunoştinţă vestea că va beneficia de clemenţă, aproape credea că visează şi se temea să nu se trezească şi să constate că nu este adevărat ce-i spun. Acum lucrează într-o mare uzină craioveană, este bine apreciat la locul de muncă, este un bun familist, amîndoi soţii îşi iubesc nespus de mult băieţelul care, cred, că acum are vreo 7 luni... — Cum îţi explici această metamorfoză îmbucurătoare şi pentru tine şi pentru cei care te cunosc ? l-am întrebat pe tînărul C. R. — Cred că esenţiale au fost două condiţii : modul in care am fost ajutat de către toţi cei care mi-au cunoscut situaţia — de la ofiţerii de miliţie pină la colectivul în care muncesc — şi n-aş vrea să omit pe soţia mea, care mi-a fost şi-mi este de un real sprijin moral, precum şi voinţa personală de a rupe cu trecutul şi a începe o viaţă demnă. Este greu de exprimat în cuvinte satisfacţia pe care mi-a produs-o clemenţa legii şi nu-mi rămîn© decit să dovedesc prin întreaga mea comportare recunoştinţa faţă de societate. Acum, v-aş ruga să mă înţelegeţi, se apropie ora când intru în schimb şi mai trebuie să fac şi nişte cumpărături pentru copil... Comentariile ar fi de prisos. Mă întreb totuşi cum se explică faptul că alţi tineri, aflaţi în situaţii asemănătoare, continuă să sfideze şansa ce li s-a oferit de a duce o viaţă normală, de a-şi ciştiga existenţa prin muncă şi săvîrşesc încălcări ale normelor legale ? Iată, spre exemplu, Alexandru B.de 22 ani, de fel din comuna Dobrotesti, judetul Teleorman, cu domiciliul in comuna Voluntari, str. Tîrnavelor nr. 52, de profesie frezor la I.A.E.M.I. Bucureşti, deşi a suferit mai multe condamnări pentru furturi din avutul particular, i s-a oferit prilejul să-şi recapete încrederea si demnitatea prin muncă. Cum a înţeles el să beneficieze de şansa care i s-a oferit ? In ziua de 6 aprilie a.c. împreună cu Eleonora P. de 23 ani, din comuna Mihălceni, judeţul Vrancea, mamă a unui copil de 6 luni, abandonat, fostă condamnată, au furat autoturismul „Fiat-600“ cu nr. 3-B-6119, proprietatea lui Mihai Axente din Bucureşti, str. Marcu Armaşu nr. 7, cu care au plecat... spre litoral. In municipiul Călăraşi au comis un accident după care au părăsit autoturismul. La staţia P.E.C.O. l-au solicitat pe şoferul Ioan Coleaşă de pe autobasculanta 34-B-1324, să-i transporte pină la Bucureşti. Renunţaseră deci la voiajul spre mare. Şoferul, care-i văzuse pe cei doi pasageri la locul accident. Satisfacţia de a fi beneficiat de clemenţă şi eroarea de a sfida şansa oferită SÍMBATĂ 7 IULIE 1978 Aţi auzit de oraşul Broştenii inaintind ca un paloş de sticlă in trupul munţilor cărora le împrumută numele, Bistriţa este, deopotrivă, element geografic si argument istoric. Adevărat fluviu, mai ales primăvară şi toamna, la plecarea şi la sosirea zăpezii, a dăruit Ţării de Sus unul din primele argumente ale dezvoltării sale. Marea de la Bicaz, imensul acumulator de energie al Moldovei, este şi un dar sărbătoresc al Bistriţei, scăpată acum de voluptuoasa povară a plutelor. Din cinci in cind insă işi arcuieşte spinarea şi, cu straşnic nechezat, cum ar spune Sadoveanu, se vrea din nou o punte de apă peste lume. Căci buştenii plutelor Bistriţei ajungeau, pe Siret, pină la Galaţi, de unde, pe Dunăre şi pe Mare, lumi, nu o dată, calea marilor porturi ale Europei orientale. Urmăresc, de pe malul sting al Bistriţei, din Broştenii lui Creangă, acest traseu imaginar şi caut să-mi închipui modul de viaţă pe care il va fi impus aşezărilor pe care le-a dăruit munţilor. Nu se poate să nu desluşeşti şi puţin egoism in firea sa greu de potolit. Deschizind oamenilor drum pină spre porţile Cornului de aur, n-a uitat să le închidă căile uscatului. De aici, din Broşteni, nu se putea ajunge nici la Vatra- Dornei, nici la Bicaz, decit pe cărărui. Dar Broştenii nu erau o localitate săracă. La 1869 inventarul pădurilor sale de fag era aproape de o mie de hectare. „Venitul pădurii constituia partea esenţială a veniturilor lor la locuitorilor Munţilor Bistriţei — n.n.), din a doua jumătate a secolului al XIX-lea încoace — scrie C. C. Giurescu in a sa Istorie a pădurii româneşti. Ca exemplu poate fi dată moşia Broştenilor de pe Bistriţa, unde venitul adus de lădiţele de lemn exportate in Israel pentru ambalajul citricelor forma, in perioada interbelică, esenţialul veniturilor". Nu se poate spune deci că broştenenii n-au încercat totul pentru a-şi încropi cit de cit traiul. Cu toate acestea, satul lor a rămas tot sat. Şi încă unul din celor mai sărace. Nicică ne gindim la viaţa de fiecare zi a oamenilor. Dar asta a fost cindva. Acum, privită de sus, de pe orice deal din împrejurimi sau din creasta munţilor, localitatea pare o cochetă staţiune de odihnă. Blocuri moderne (nu sunt două la fel), majoritatea cu şarpantă, valorificind in decoraţiile exterioare tradiţiile arhitecturii locale, dau personalitate Broştenilor, cărora Creangă le-a asigurat o ironică faimă. Decişi să transforme porecla în renume, broştenenii vor ca fostul lor sat, închis intre găvanele munţilor, să devină oraş încă in acest cincinal. Dar, de fapt, Broşteni este oraş încă de pe acum. Aflăm de la tânărul primar al localităţii, Vasile Sasu, că aici locuiesc 15 000 de oameni, cei mai mulţi mineri la Exploatarea Leşul Ursului, sau muncitori la Întreprinderea de prospecţiuni geologice şi la sectoarele de exploatare forestieră Broşteni şi Barnar. La Liceul industrial minier învaţă peste 1 200 de elevi. Există şi o secţie a Fabricii de confecţii din Botoşani, in continuă extindere. Un spital modern şi un dispensar asigură asistenţa medicală nu numai pentru broşteneni, ci şi pentru locuitorii din împrejurimi. „Localitatea are toate ferestrele deschise spre viitor“. Cu aceste cuvinte işi încheie demonstraţia tovarăşul Vasile Sasu. Pentru că, deşi ceea ce există la ora actuală constituie un motiv de mindrie, tinărul primar al Broştenilor ne vorbeşte mai mult de ceea ce va fi. Aflăm, astfel, că in 1980 la Fabrica de confecţii vor lucra peste 1000 de femei, că se vor construi un nou local al liceului, încă două şcoli generale, un mare han turistic şi un complex unde vor fi reunite toate unităţile prestatoare de servicii. E mmite pulin? întrebarea aproape că nu-rşi are rostul dacă ne gindim fie şi numai la faptul că, in anul 1973, întregul personal muncitor al viitoarei fabrici de confecţii era format doar din doi oameni. In discuţia cu tinărul miner Virgil Raichel, şef de brigadă şi deputat, ne interesăm ce motive ar avea un locuitor al Broştenilor să plece la Vatra-Dornei sau la Piatra-Neamţ pentru cumpărături. ..Oamenii mai pleacă, e drept, dar mai mult din obişnuinţă. Nu o dată se întâmplă să-şi dea seama că ceea ce n-au găsit in vadurile comerciale tradiţionale găsesc din belşug la noi“. Avind drept ghid pe tovarăşa Maria Pienescu, secretara organizaţiei U.T.C. de la Fabrica de confecţii, asistăm la activităţile din cadrul căminului cultural intr-o zi de joi. E „joia tineretului“. Cele 400 de locuri ale sălii de spectacole sunt aproape in întregime ocupate. Tinerii asistă chiar şi la repetiţii. Nu e de mirare. Nu mai puţin de 23 de formaţii, angajate in ediţia a II-a a Festivalului naţional ,,Cântarea României“, se află intr-un stadiu avansat de pregătire. Si dacă n-ar fi numai aceste activităţi... Dar şi biblioteca, cu un fond de cărţi de aproape 20 000 de volume, şi cenaclul şi cercurile pe specialităţi antrenează un mare număr de tineri. Practic toţi tinerii localităţii participă, intr-un fel sau altul, la activităţile căminului cultural. Întrebarea din titlu nu este deci un simplu artificiu publicistic. Oraşul Broşteni există. Există înainte ca hărţile şi, de ce nu, ghidările turistice să-l consemneze. GRIGORE TRAIAN POP lui amintit, a crezut iniţial că sunt proprietarii autoturismului răsturnat dar din modul de comportare al acestora şi-a dat repede seama că la mijloc este cu totul altceva. Calitatea lui de membru al activului voluntar de şoferi de pe lingă organele de miliţie l-a determinat să acţioneze cu prudenţă şi hotărîre pentru elucidarea suspiciunii pe care i-o creaseră cei doi indivizi. La postul de miliţie din comuna Vlad Ţepeş, judeţul Ialomiţa, i-a predat pe cei doi plutonierului Marin Sandu. Şi astfel, aventura periculoasă a infractorilor respectivi, a fost intredusă operativ, ei fiind reţinuţi pentru cercetări, din primele verificări rezultind că Alexandru B., este autorul mai multor furturi de şi din autoturisme. Aşadar, două cazuri, două şanse egale — rezultate insă diametral opuse. Explicaţia ? Ar fi o eroare să se dea un răspuns simplu intr-o problemă atit de complexă. Din prezentarea celor două exemple, se desprinde totuşi o concluzie: posibilitatea reeducării unor astfel de tineri cu comportament, negativ există. In fiecare caz trebuie să se acţioneze insă cu perseverenţă, discernămînt, fermitate si nu in ultimă instanţă cu mai multă omenie si răspundere, pentru că, dacă nici în producţie nu pot fi admise rebuturi, în privinţa oamenilor cu atit mai puţin. MIHAI GROZAVU