Scînteia Tineretului, august 1978 (Anul 34, nr. 9079-9104)

1978-08-01 / nr. 9079

rrSCâNTEIA TINERETULUI" pag. 2 Colaborarea cu întreprinderile să cuprindă şi domeniul muncii de educaţie­ ..Muncitor în formare“ este o expresie care implică direct le­gătura cu uzina. Ea desemnează noul statut al elevului de liceu, exprimind, totodată, sensul în­noitor al măsurilor privind perfecţionarea invăţămintului. Şcoala, uzina, elevul sunt cei trei factori a căror activitate se substituie unui scop comun: pre­gătirea tinărului pentru muncă şi viaţă. Un obiectiv major faţă de care organizaţia de tineret, prin definiţie organizaţie revo­luţionară, a adoptat o atitudine angajantă. De-a lungul celor trei trimestre ale anului de in­­văţămint de curind încheiat s-au acumulat numeroase reuşite si s-au conturat direcţii de acţiu­ne în perspectivă. Am conside­rat binevenită o discuţie cu se­cretari ai organizaţiilor U.T.C. din citeva licee cu profil me­canic, pornind de la experienţa anului şcolar 1971—1978. Părerea, exprimată sintetic de Valentina Cringus, de la Liceul ind. nr. 1 din Caransebeş, este unanimă. „Schimbările interve­nite in profilul (si în programa) liceului presupuneau din capul locului formarea unor deprin­deri tehnice şi cunoştinţe de specialitate de un anumit nivel la elevi care proveneau, după examenul de treaptă, din licee real-umaniste. Am urmărit cre­area unei atitudini favorabile a­­cestei schimbări. Trebuie să arăt a­ici că această muncă nu s-a limitat strict la activul U.T.C. ci s-a desfăşurat la un nivel larg de către toţi uteciştii. Aria pe care am avut-o in vedere, respectiv cele 36 clase ale li­ceului, ne-a permis să desfăşu­răm o activitate susţinută şi şi urmărim, concomitent, rezulta­tele la învăţătură şi practică. Gazeta scolii si adunările gene­rale nu au rămas singurul ca­dru in care am acţionat. Am căutat, pentru cei care nu reu­şiseră să obţină note bune, şi alte mijloace ; discuţiile indi­viduale din pauze au fost com­pletate cu ajutorul organizat al unor grupe de utecişti cu re­zultate frumoase la disciplinele nou introduse : desen tehnic, rezistenţă, tehnologiile. Deşi la sfirşitul anului şcolar rezultatele pe care le-am obţinut au fost încurajatoare, pentru anul vii­tor ne propunem să căutăm şi alte căi de acţiune“. Desigur, metodele împărtăşite de Valentina Cringuş au presu­pus multă muncă si, cum pre­ciza ea însăşi — multă perse­verenţă. Este insă — si aici re­producem o altă părere unanimă — de datoria uteciştilor să cau­te (si să găsească) soluţiile cele mai eficiente. Trecerea la noul profil a con­ferit acţiunii de autodotare o nouă importanţă. Este vorba a­­cum nu numai de vechile (şi simplistele) operaţii cerute de confecţionarea meselor şi scau­nelor destinate laboratoarelor, ci de aplicarea în practică a unor cunoştinţe ce ţin de viitoa­rea meserie. Legile fizicii şi ale mecanicii, cu aplicaţiile lor, fac obiectul activităţii de cercetare din cercurile de specialitate. Se construiesc, prin forţe proprii, aparate de măsură şi control. Adesea se încheie contracte cu întreprinderi industriale. Un a­­semenea contract, în valoare de 20 milioane lei, a fost onorat în acest an de colectivul de elevi de la Liceul Electronica din Bucureşti. „In organizaţia noastră, ne mărturisea Florin Roşculeţ, de la acest liceu, există o perma­nentă preocupare de a găsi noi aplicaţii ale cunoştinţelor teo­retice şi de a le materializa în realizări tehnice. Nu demult, organizaţia din care fac parte a prezentat tema şi statutul unui nou cerc­ de electronică indus­trială. Activitatea de cercetare şi creaţie desfăşurate aici a prins curind contur . Dispozitivul de sifisaj numeric pe osciloscop şi redresorul cu tiristoare au fost primele rezultate care au întru­nit deja aprecieri in cadrul Se­siunii de referate si comunicări Ştiinţifice de la Bucureşti. In­cluse in dotarea scolii, folosite de noi efectiv la orele de spe­cialitate, ele prezintă, ca reali­zări proprii, o reală valoare stimulativă". Uzina se prezintă pentru li­ceeni si ca loc unde se manifes­tă în mod real grija pentru de­­săvîrsirea profilului moral si profesional al elevului — de fapt al muncitorului în formare — accentul căzînd pe calitatea pre­gătirii sale la nivelul sarcinilor care îi vor reveni la încadrarea in producţie. „Un mijloc direct si eficient in formarea si dez­voltarea trăsăturilor de viitor muncitor, preciza Ion Andrei, de la Liceul industrial nr. 1 Pi­teşti, s-a dovedit a fi strînsa colaborare cu organizaţia U.T.C. a uzinei. Problemele de muncă şi de producţie ne-au devenit familiare. In rezolvarea unor chestiuni concrete cu totul noi pentru niste începători, de la execuţia pieselor si pînă la de­talii asupra unor procese teh­nologice, am primit permanent ajutor de la secretarul organi­zaţiei U.T.C. al Uzinei de auto­turisme, Ion Damian, si de la colegii săi. Aş putea spune că primele produse pe care le-am confecţionat in uzină poartă a­­dinc imprimată marca acestei colaborări. Ca o măsură viitoa­re, care a apărut necesară in cursul activităţii noastre prac­tice, mă gindesc să propun ca responsabilul cu probleme pro­fesionale să fie cooptat in co­mitetul U.T.C. al uzinei. In a­­cest m­od s-ar permite tuturor membrilor organizaţiei noastre să participe, prin reprezentan­tul lor, în mod organizat la dezbaterea unor probleme le­gate nu numai de viaţa şcd­irii si de aceea a viitorului loc de muncă , in general, să cuprindă întregul domeniu al muncii po­litico-educative. EMILIA VASILIU Cu ce rezultate aţi încheiat anul de învăţămînt Care vă sunt proiectele pentru 15 septembrie? 1977-1978? Ca la Roşiori? In faţa gării de nord din Ro­şiori de Vede, autobuzul cu nu­mărul 31-TR-1452 staţiona de multă vreme, cu motorul dudu­ind din plin şi cu călătorii fre­­mătind de nerăbdare. Şoferul nu se vedea nicăieri. In sfirşit, el şi-a făcut apariţia, s-a aşe­zat ursuz la volan si, cu o smu­­citură mai potrivită pentru transportul cartofilor decit al oamenilor, a pornit la drum. To­tul a mers bine pină la... primul aprozar. Acolo, şoferul — pe nume Ovidiu Atanasiu, după cum aveam să aflu mai tirziu — a oprit maşina şi s-a dus să-şi cumpere roşii. Soarele îşi tri­mitea necruţător razele prin fe­restre, timpul trecea. După mai multe minute de așteptare apă­sătoare, iubitorul de tomate s-a întors si si-a reluat locul la vo­lan. Autobuzul a mai mers citeva sute de metri. Apoi, iar a trebuit să se oprească, deoa­rece „stăpînul" său si-a văzut un prieten pe stradă si a soco­tit că nu strică să-l la si Pr­ el la bord, pentru o șuetă. Priete­nul, ca frumoasa din poveste care „mai nu vrea si mai se lasă", n-a acceptat decit după multe invitații. In mod inevita­bil, pasagerii și-au pierdut răb­darea. U­n țăran mai in virstă a îndrăznit : — Hai, măi băiete, că ne gră­bim ! Dacă o cană cu apă clocotită ar fi fost aruncată asupra şofe­rului şi încă nu i-ar fi provocat o reacţie atit de violentă. In­­torcindu-se sumbru către cel care ii făcuse observaţia şi ne­­ţinind deloc cont de părul alb al acestuia, a început să-l in­jure, să gesticuleze ameninţător. După terminarea „spectacolu­lui", cînd i-am cerut să-şi de­cline identitatea, i-am explicat că aşa ceva nu mai văzusem nicăieri. • — Ehe — a exclamat Ovidiu Atanasiu dispreţuitor şi atoate­­ştiutor — o să mai vedeţi des­tule din astea pe aici. Aşa-i la noi, la Roşiori ! Nu l-am crezut, desigur, nici o clipă, dar n-am putut să nu consemnez această lipsă de res­pect a unui tinăr faţă de oraşul in care trăieşte : pentru a-şi justifica comportarea huligani­că, el nu se sfieşte să arunce oprobriul asupra concetăţenilor săi. Un pescar şi... somnul său in fiecare dimineaţă, la ora cind in întreaga Alexandria în­cepe o nouă zi de muncă. Flo­­rea Marin, poreclit — in cercu­rile pe care le frecventează — Norii, se îndreaptă spre balta Nanovului din împrejurimile o­­raşului, însoţit de o undiţă şi de speranţa că peştii vor fi mai „înţelegători“ decit in ziua pre­cedentă, prosperitatea lui de­pinde în mare măsură de bu­năvoinţa locuitorilor bălţii. Dacă ei vor dovedi spirit de sacrifi­ciu şi se vor agăţa unul cite unul de d­rligul prevăzut cu clasica rimă, Florea Marin va putea ieşi seara in Alexandria, pe la colţurile străzilor, pentru a-şi plasa marfa. Dacă nu, nu. Aşadar, tânărul se instalează pe malul apei, lansează firul încheiat cu un ac încovoiat şi aşteaptă. Trec orele, trec zile­le, trec anii. La o vârstă la care alţii construiesc baraje sau se pregătesc să devină oameni de ştiinţă, el nu are încă nici o competenţă, in afară de aceea de a aştepta. Florea Marin mai este sof şi fată, desigur, nu in mod legi­tim, pentru că n-a avut timp să-şi legalizeze situaţia. Dacă tocmai in momentul oficierii că­sătoriei ar fi trecut, prin locul lui de pescuit preferat mult vi­satele bancuri de peşti ? De altfel, nu se ocupă de casă, aşa cum nu se mai ocupă de nimic. Stă pe malul apei şi, în loc să prindă vreun somn, îl mai prin­de pe el somnul. In loc să-şi trăiască viaţa, şi-o doarme. Trezeşte-te, cît încă nu-i prea tirziu, Noni, şi începe un alt fel de viaţă, pe măsura virstei tale. Poate că şi peştii, cînd te vei întoarce pe Ungă ei în concedii, ca om întreg, în rînd cu lumea, nu te vor mai evita. ALEX. ŞTEFANESCU Suplimentarea angajamentelor în întrecere (Urmare din pag. I) produse cu polietilenă de pildă se datorează lipsei de matriţe. Ele vor fi recuperate odată cu completarea parcului de ma­trite şi cu punerea în funcţiune a noilor maşini automate de infecţie, întrucât perspectiva completării parcului de matrite este mai clară propun dotarea secţiei cu o cale de rulare pen­tru matriţe, ceea ce ar avea un efect pozitiv prin reducerea timpului de montare si a efor­tului uman la ridicarea si montarea matriţelor“. Alexandru Solyom, Ştefan Nagy, Zaharia Costea, Iuliana Buzdugan s.a., au făcut propu­neri pentru îmbunătăţirea con­diţiilor de muncă, pentru lichi­darea stocurilor supranormative care, chiar dacă nu sunt foarte mari, grevează asupra bene­ficiului întreprinderii, pentru introducerea progresului tehnic, pentru gospodărirea mai judi­­cioasă a combustibilului, ener­giei electrice şi metalului, pen­tru asigurarea din timp a docu­mentaţiei în vederea executării SDV-urilor necesare pregătirii fabricaţiei noilor produse şi a celor existente. „Faptul că la adunarea noas­tră participă foarte mulţi ti­neri — sublinia în cuvîntul său Ioan Diószegi, secretarul comi­tetului U.T.C. pe întreprindere — reflectă, pe de o parte pon­derea ce o deţinem noi în ca­drul colectivului, iar pe de altă parte încrederea acordată de către organizaţia de partid, de conducerea întreprinderii, ute­ciştilor, ca participanţi direcţi la elaborarea soluţiilor care să asigure în viitor înfăptuirea tu­turor sarcinilor de plan ale co­lectivului nostru. Suntem­ con­ştienţi că îndeplinind hotărîrile stabilite de Conferinţa Naţio­nală a partidului, de către plenarele C.C. al P.C.R. din martie si iulie a.c. ne împlinim propriul nostru vis de mai bine. Un argument ii constituie însăsi reducerea săptămînii de lucru de care beneficiem. De aceea, cuvîntul utecistilor, pe care îi reprezint, este angajamentul la efort si dăruire­ totală pentru transpunerea in viaţă a măsu­rilor stabilite de adunarea ge­nerală a oamenilor muncii si prin aceasta crearea condiţiilor de menţinere a unui loc fruntaş între unităţile economice ale judeţului“. Avind drept premisă rezulta­tele de pînă acum si propune­rile participanţilor la discuţii, adunarea oamenilor muncii de la „Prodcomplex“ a hotărât su­plimentarea angajamentului a­­sumat în întrecerea socialistă pe acest an. Nestinsa tinereţe a idealurilor revoluţionare La 1 august 1943, în Închi­soarea din Ploieşti, murea, in timpul unui atac aerian, Elena Pavel, militantă a mişcării de­mocratice şi revoluţionare de tineret din ţara noastră. Viaţa şi activitatea sa s-au identifi­cat definitiv cu lupta eroică a atitor generaţii de tineri care, sub conducerea Partidului Co­munist Român, s-au ridicat cu hotărire împotriva exploatării şi nedreptăţilor de tot felul, participînd la ampla acţiune de rezistenţă populară in faţa pe­ricolului fascizării ţării, a răz­boiului nedrept în care Româ­nia a fost tîrîtă fără voia ei. Cunoscînd încă din copilărie greul exploatării, ea ia parte activă la răs­pindirea ideilor re­voluţionare în rindul elevilor şi, mai tirziu, în rindurile studen­ţilor. In această perioadă, ea este permanent prezentă în lupta cercurilor democratice studenţeşti împotriva tendinţe­lor fasciste şovine, reacţionare, acţionind cu stăruinţă pentru clarificarea politică şi ideologi­că a tineretului. Pentru activi­tatea desfăşurată, alături de alţi tineri militanţi, din însăr­cinarea partidului, ea este arestată şi condamnată. In 1939, după ieşirea din în­chisoare, Elena Pavel vine la Bucureşti unde îşi continuă lup­ta în cadrul Uniunii Tineretu­lui Comunist. După cum se ştie în această perioadă, sub condu­cerea P.C.R., s-a trecut la reorganizarea activităţii Uniunii Tineretului Comunist, acţiune politică la realizarea căreia con­tribuţia decisivă a avut-o tova­răşul Nicolae Ceauşescu. Pe a­­ceastă bază, activitatea U.T.C. capătă sarcini şi obiective noi, de înaltă răspundere, făcind să crească in permanentă influen­ţa ideilor revoluţionare în rin­dul celor mai diverse categorii de tineri români, maghiari, ger­mani şi de alte naţionalităţi. In anii grei ai războiului, răspunzînd chemării patriotice a partidului, masele largi popu­lare, tînăra generaţie şi-au ri­dicat cu hotărire glasul, luptînd cu eroism şi spirit de sacrificiu pentru ieşirea României din războiul nedrept, pentru dobîndi­­rea deplinei noastre libertăţi so­ciale şi naţionale. In focul a­­cestor bătălii politice, tinerii comunişti s-au călit şi s-au educat, lupta ilegală constituind pentru ei o înaltă şcoală a edu­caţiei patriotice şi revoluţio­nare. Intre tinerii luptători co­munişti o aflăm şi acum pe Elena Pavel. In septembrie 1942 ea este din nou arestată şi condamnată la 25 de ani muncă silnică. Aici, în închisoare, îşi găseşte sfîrşitul, Incercînd să salveze pe tovarăşele sale afla­te intr-un pavilion cuprins de flăcări. Dar triumful cauzei nobile a maselor nu mai putea fi oprit. La 23 August 1944, încununînd lupta plină de abnegaţii a unui întreg popor, în fruntea căruia s-a aflat neclintit partidul co­muniştilor, România işi dobîn­­deşte libertatea mult visată, începe o eră nouă, era revolu­ţiei şi construcţiei socialiste, iar tînăra generaţie se află, şi în acest ceas de istorie, pre­zentă la chemarea partidului, afirmindu-se ca o puternică forţă socială, ca un factor activ in făurirea unei Românii libere şi fericite. Continuînd nobilele tradiţii ale mişcării democratice şi revolu­ţionare de tineret din ţara noastră, în rindul căreia s-a format şi activat şi Elena Pavel. Uniunea Tineretului Comunist constituie astăzi o înaltă şcoală de educare patriotică şi comu­nistă a întregului tineret, care uneşte şi mobilizează in rin­durile sale pe toţi tinerii mun­citori, ţărani, elevi si cărturari, fără deosebire de naţionalitate, pentru înfăptuirea exemplară a sarcinilor istorice stabilite de Congresul al XI-lea şi Conferin­ţa Naţională ale partidului. Ac­­ţionind cu toată energia Pentru înfăptuirea obiectivelor socie­tăţii socialiste multilateral dez­voltate şi înaintarea României spre culmile comunismului, ti­nerii de astăzi cinstesc, cu emo­ţie şi recunoştinţă, jertfele înaintaşilor, având deplina în­credinţare că cel mai înalt omagiu pe care-l pot aduce ce­lor care şi-au închinat viaţa li­bertăţii noastre naţionale şi sociale este de a munci fără preget pentru a împlini marile idealuri în numele cărora au luptat şi s-au dăruit tinerii eroi utecişti. ŞERBAN CIONOF (Urmare din pag. I) dotată astăzi cu o oţelărie, trei laminoare, trei secţii de trefilat sîrmă şi o secţie de bare trase. O bună parte din utilaje s-au realizat — se realizează în con­tinuare — pe plan local, prin autodotare. Trenuri cu role pentru laminoare, maşini de trefilat, instalaţii de decupare — sunt citeva agregate pe care, deşi nescrisă, este imprimat­ă puternic marca ..made in Cim­­pia Turzii“. Tinerii inşişi, mo­bilizaţi de organizaţia U.T.C. din întreprindere, au în acest sens o frumoasă tradiţie, adu­­cîndu-şi o bună contribuţie în cadrul acţiunii de autoutilare. Un singur și generos exemplu : numai în primul semestru al a­­cestui an, ei au executat prin muncă voluntară peste 3 000 de carcase de filiere necesare tră­gătorilor, reducînd astfel sub­stanțial importul. Pentru activitatea desfășurată anul trecut, întreprinderea „In­dustria Sirmei“ din Cîmpia Turzii a fost distinsă cu Ordinul Muncii clasa a II-a, ca urmare a locului II ocupat pe țară în întrecerea socialistă. Argumen­tele acestei performante con­ In virtejul dansului Foto : V. TANASOF SE SISTEMATIZEAZĂ CENTRUL TIMIŞOAREI A început modernizarea cen­trului municipiului Timişoa­ra. Scopul principal îl con­stituie fluidizarea circulaţiei şi reamenajarea, într-o es­tetică nouă, funcţională, a aces­tei zone. Se prevede realizarea unui pasaj subteran cu 6 In­trări, a cărui construcţie a si început, precum si lărgirea spa­ţiilor de circulaţie pentru pie­toni, pe baza reamplasării li­niilor de tramvai. Finalizarea acestui obiectiv va avea loc anul viitor. De menţionat este faptul că proiectul a fost in aşa fel conceput incit pe măsura inten­sificării traficului rutier, in vi­itor, sistemul traversărilor sub­terane să poată fi extins în în­treaga zonă amintită. Este pre­văzută, de asemenea, amenaja­­rea mai multor spatii de par­care la suprafață, precum si a unui parcaj subteran cu o capa­citate de 400 de locuri. (Ion Dancea). „PROPAGANDA VIZUALĂ ÎN SPRIJINUL PRODUCŢIEI“ Sub acest generic se desfăşoară astăzi, cu începere de la orele 15:00, la întreprinderea de utilaj petrolier şi reparaţii, Teleajen, un interesant schimb de experienţă. Tinerii din activul U.T.C. al marilor unităţi prahovene, precum şi cadre de conducere ale întreprinderii-gazdă, lucrători cu experien­ţă în domeniul activităţii practice şi de educare a tinerei ge­neraţii vor dezbate asupra acestei probleme, în scopul mo­bilizării mai ample a uteciştilor la realizarea sarcinilor de pro­ducţie. Acţiunea se înscrie într-un complex de activităţi me­nite să susţină şi mai mult întrecerea utecistă „Tineretul — factor activ in realizarea cincinalului revoluţiei tehnico-ştiin­­ţifice". Ea va releva experienţa bogată şi iniţiativele orga­nizaţiilor U.T.C. de la I.A.U. Floreşti, I.R.T.M.G.-,,Poiana Cimpina“, I.M.F.-Sinaia, combinatele petrochimice Brazi și Teleajen. 1 Septembrie pe litoral—sezon de plajă IMPORTANTE AVANTAJE PENTRU TURIŞTII CARE IŞI PETREC CONCEDIUL LA MARE După cum apreciază meteo­rologii, In luna septembrie vor fi multe zile călduroase, ceea ce va permite ca pe litoral turiştii să se bucure de un timp frumos. In septembrie, cura la mare are multe avantaje: • tarifele biletelor — sub­stanţial reduse, posibilitatea alegerii staţiunii şi confortu­lui dorit, stabilirea sejurului la un număr mai mare sau mai mic de zile decit seria obişnuită. D in această perioadă con­tinuă să se organizeze nume­roase excursii in Delta Dună­rii, în nordul Dobrogei, la Murfatlar, Adamclisi. Pentru luna septembrie ofi­ciile judeţene de turism din întreaga ţară şi I.T.H.R. Bucu­reşti dispun de locuri la odih­nă în toate staţiunile de pe litoral. Posesorii biletelor benefi­ciază şi de reducere la trans­portul pe C.F.R. stau in realizarea sarcinilor de plan in următoarele procente : producţia globală — 103,5% ; marfă — 102,8% ; netă — 110,4% ; (indicativ aflat de mai multi ani în experimentare aici) ; fizică — 102,3% (reieşită dintr-o mai bună diversificare a sortimentelor) ; exportul — 117,8% (din care la devize libe­re — 116,7%) ; productivitatea muncii — 103,2% ; beneficii — 104,6%. Sunt simboluri concrete, procente specifice, in spatele tiva se foloseşte si in prezent — otelurile inoxidabile au fost împărţite în citeva grupe de fabricaţie, legate de specificul tehnologic al fiecărei grupe. Faptul duce, implicit, şi la rea­lizarea unui control mai riguros al valorii. S-a folosit, de ase­menea, mai eficient forţa de muncă, prin revederea norme­lor de personal, de deservire a fiecărui post în parte. Citeva metode tehnologice — îmbună­tăţite sau nou adoptate — s­au mare cantitate de căldură — care să menţină oţelul cît mai mult timp în stare lichidă, spre a se evita apariţia golurilor — duce la proiectarea unor mase­­rotiere mai mici şi, în consecin­ţă, la diminuarea deşeurilor. Metoda se aplică cu succes, iar cele 3 kg. la fiecare tonă devin, în procesul de producţie, tone de metal bun economisit, care poate fi prelucrat. O altă meto­dă — modificarea tehnologiei de trefilare a oţelului pentru rul­ cărora se află o însemnată can­titate de sudoare şi inteligentă, pe care acest colectiv muncito­resc o investeşte neîncetat, per­­fecţionindu-şi metodele de mun­că, gradul de calificare. Să amintim una din metodele ce ţin de organizarea producţiei şi a muncii : detalierea prin plan a producţiei într-un grad cît mai mare, ceea ce permite folo­sirea raţională a capacităţilor, încărcarea optimă a utilajelor. In 1977, de exemplu — initia­soldat,cu efecte directe, poziti­ve asupra indicelui de scoatere. Astfel, înlocuirea prafului un­guent si exoterm la­­oţelărie şi reproiectarea maserotierei au condus la reducerea consumului de metal cu 3 kg. la tonă. In general, lucrătorii din metalur­gie cunosc în ce constă această metodă, totul depinzînd, în ul­timă instanţă, de inteligenţa cu care este dozată şi aplicată. Folosirea unui exoterm îmbu­nătăţit, capabil să degaje o mai menţi — duce la o reducere a consumului de metal cu 200 kg. la tonă, asigurînd astfel un foarte înalt Indice de scoatere. Pînă anul trecut, oţelul pentru rulmenţi era supus, pentru evi­tarea oxidării, unei operaţii de cojire prin strunjire, consumiin­­du-se o mare cantitate de me­tal. Prin procedeul decapării otelului într-o soluţie de acid sulfuric şi sulfat de fier si apoi prin recoacere a fost evitată strunjirea. In acest caz, stratul rea împotriva oxidării a băilor de plumb si zinc. Prin adopta­­rea cu îndrăzneală, competentă şi răspundere a unor astfel de tehnologii — noi sau îmbunătă­ţite — prin desfăşurarea între­gii activităţi sub semnul celei mai exigente calităţi muncito­reşti, colectivul de la întreprin­derea „Industria Sirmei" Cîmpia Turzii a raportat anul trecut realizarea unui indice de scoa­tere în valoare de 93,46 la sută. Un indice înalt, care onorează pe deplin efortul si conştiinţa acestor oameni. In sfirşit, un ultim aspect al problemei. Am folosit, încă din titlu, noţiunea de întreprinderea „Industria Sirmei“, deoarece aşa este ea cunoscută, aşa a fost si consemnată in documen­tul prezidenţial prin care i-a fost decernată Înalta distincţie. Din acest an, insă, vechiul, statornicul loc de muncă şi creaţie poartă denumirea de combinat metalurgic. Noua ca­litate o conferă construirea aici a unei puternice oţelării, a unui laminor de semifabricate si a unei noi secţii de tras sîrmă din oteluri aliate si oteluri cu conţinut mare de carbon. Prac­tic este vorba de trei noi fabrici, care urmează a intra in func­ţiune încă în acest an si în tri­mestrul I al anului viitor. Pe şantier, constructorii grăbesc ritmul devansării lucrărilor. In întreprindere­­­ în combinatul metalurgic, adică , muncitorii se întrec în numele producţiei şi al calităţii ei. Astfel, pe pri­mul semestru al acestui an, ei şi-au depăşit toate prevederile planului, realizînd, pînă la a­­ceastă oră, un indice de scoate­re da 93,5 la sută. de metal oxidat este foarte subţire, se descojeşte prin simplă scuturare, înlăturîndu-se astfel si defectele de suprafaţă. Metoda a fost aplicată mai întîi la oteluri de rulmenţi, deoarece în această latură de activitate există un mare consum de metal. In prezent se experi­mentează adaptarea ei si la alte mărci de oteluri. In aceeași ordine de idei se cuvine men­ţionată si metoda folosirii per­­litului expandat pentru proteja­ CIT MAI MULTE PRODUSE FINITE MARTI­N AUGUST 1978 PRIORITĂŢI, CERINŢE DE FOND ÎN FESTIVALUL NAŢIONAL „CÎNTAREA ROMÂNIEI“ Un loc şi un rol central activităţii politico-educa­ti­ve Este cert, prin numărul mare de tineri care sunt prezenţi aici la cele mai diverse acţiuni, că Universal-clubul si-a cîştigat în timp un real prestigiu in rindul utecistilor din sectorul 3 al Ca­pitalei si nu numai al lor. îm­bogăţit in urma experienţei cis­­tigate prin participarea la pri­ma ediţie a Festivalului Cînta­­rea României, programul oferit prezintă o reală varietate de forme si modalităţi prin care se urmăreşte cu seriozitate si responsabilitate formarea con­ştiinţei omului nou, cu un larg orizont de gîndire şi cunoaştere, constructor al societăţii socialis­te multilateral dezvoltate. Una dintre direcţiile esenţiale ale planului de activităţi ale Universal-clubului o constituie cum este firesc educarea poli­tică, ideologică a celor care vin­­ aici. De la cicluri de dezbateri a căror temă este Programul partidului — dezbateri la care au fost invitati să răspundă în­trebărilor tinerilor profesori u­­niversitari, economiști, ingineri, cadre de partid și U.T.C. — la mese rotunde privind politica internaţională a ţării noastre, de la simpozioane referitoare la a­­portul tineretului în cincinalul revoluţiei tehnico-ştiinţifice la schimburi de experienţă privind iniţiative ale diverselor colecti­ve de tineri în îndeplinirea şi depăşirea planului, la Universal­club au avut loc, aproape zilnic, acţiuni care să contribuie la for­marea gindirii politice a partici­panţilor, la conştientizarea ti­nerilor privind răspunderea re­voluţionară pe care o au în în­ţelegerea şi înfăptuirea politicii interne şi externe a partidului. Deşi asemenea acţiuni sunt cu­prinse in programul Universal­­clubului, la o privire mai aten­tă, se observă, totuşi, o anume unilateralitate in sensul că anu­mite modalităţi de activitate se repetă mecanic la aceleaşi teme fără a se încerca cuprinderea si aprofundarea acestora prin cele mai diverse forme. De pildă, la Clubul ucenicilor se folosește mereu aceeași modalitate a dez­baterii pe teme de etică profe­sională, fără a se încerca o des­chidere mai generală către toa­te problemele privind politica economică a partidului nostru. La fel, in ciclul dedicat Tinăru­­lui specialist, deşi unele schim­buri de experienţă au fost in­teresante, nu s-a trecut la o treaptă superioară in dezbatere, la cuprinderea in masa discuţiei a ceea ce este esenţial în epoca noastră, in acest cincinal, în aui­ la Universal-Club Bucureşti tud in­ea şi munca specialistului, din­ diverse domenii de activitate. Se observă, de asemenea, o peda­la­re excesivă pe unele manifes­tări de microgrup, care prin na­tura lor nu sunt recepţionate de un număr mare de tineri, ci de cei citiva membri ai cercului. Totodată, la o analiză mai aten­tă a planului de activităţi iese la iveală o nedorită comoditate concretizată în apelarea numai la date din imediata apropiere. Desigur, este important pentru tinerii dintr-un sector al Capi­talei să cunoască sarcinile ce le revin direct dar este tot atât de esenţial ca aceste date să fie corelate cu altele, de un ordin mai general S-ar dobindi ast­fel o imagine mai clară, mai cu­prinzătoare asupra ritmurilor de dezvoltare ale tării noastre. In acelaşi timp aş observa că există tentatia folosirii unor modalităţi ale muncii politice de largă audientă doar în anumite contexte. Aminteam anterior prezenta specialiştilor din diver­se domenii in cadrul acelui bi­nevenit Club al ucenicului. Dar nu ar fi la fel de necesară ape­larea insistentă, periodică, siste­matică la personalităţi din do­meniul vieţii politice, economi­ce ş.a., si in alte acţiuni speci­fice clubului . Nu văd de ce ar trebui privaţi tinerii trecuţi de virstă uceniciei de inm­urirea salutară exercitată de contactul cu cadre de conducere, cu spe­cialişti din cele mai diverse do­menii ale activităţii de construc­ţie a societăţii noastre socialis­te. O asemenea încercare — cu bune rezultate — există în ca­drul ciclului intitulat „România în arena politică internaţională“, dar tot pe teme politice de ace­eaşi anvergură se pot iniţia dez­bateri de idei, mese rotunde, simpozioane.­ O deosebită atenţie s-ar fi cu­venit acordată periodizării, orga­nizării sistematice a acestor ac­ţiuni. Este de domeniul evidenţei că eficienţa acestora creşte prin integrarea lor într-un flux unitar, convergent. Acesta este, dealt­fel, cadrul specific asigurat de Festivalul naţional Ciitatea României, amplă competiţie a muncii si creaţiei libere, in care educaţia politică şi cultura so­cialistă sunt părţi inseparabile ale amplului proces de forma­re a personalităţii umane de tip nou. MIRUNA IONESCU Democraţia noastră, democraţie a creaţiei (Urmare din pag. I) Desigur, acestea au fost nu­mai citeva din ideile exprima­te la intilnirea tovarăşului Nicolae Ceauşescu cu scriitorii. N-au fost ocolite nici laudele cuvenite breslei noastre scrii­toriceşti, realizărilor de înaltă ţinută ale scrisului românesc in ultimele decenii, lucrări care merită cu adevărat a fi cunoscute mai repede şi mai bine dincolo de hotare. Numai prin cunoaşterea acestor opere de valoare vom putea vorbi cu adevărat lumii despre sensul adine, despre semnificaţia atit de discutatei probleme „a li­bertăţii de creaţie“ şi a locului pe care-l ocupă cultura şi o­­mul de cultură in societatea noastră. Ca tinăr scriitor, mărturisesc că am avut prilejul de a călă­tori mult. Atit în tară, cît si peste hotare. Am avut astfel ocazia să meditez — după o cu­noaştere completă, la faţa lo­cului , asupra deosebirilor e­­senţiale intre statutul omului de cultură din România socia­listă şi condiţia creatorului de frumos în lumea capitalului. Ceea ce aş remarca drept un esenţial atribut al vieţii noastre sociale, politice, spirituale este perfecta consonantă, deplina co­municare dintre creatorul de frumos şi oamenii cărora se adresează el. La noi nu există acel trist hiatus dintre artist şi contemporanii săi. Fapt care se explică, desigur, prin militantis­mul structural al scriitorului ro­mân, prin deosebita lui recepti­vitate la realitate, la întrebări­le, visele şi idealurile poporului său. Scriitorul acestui spaţiu este, prin excelenţă, o conştiin­ţă implicată în viaţa colectivi­tăţii sale naţionale. Pe de altă parte (iar acesta este un alt mare avantaj al socialismului), dialogul cu contemporanii este posibil să se desfășoare la pa­rametrii maximi şi datorită am­plului proces de ridicare a ma­selor la cultură, asimilării de către acestea a marilor valori izvodite de spiritul uman. Un larg sistem educational, antrenînd intr-un flux unitar biblioteci, cluburi, case de cul­tură, filarmonici, teatre, muzee, edituri, cămine culturale se a­­dresează omului, făcind din în­nobilarea şi îmbogăţirea lui spi­rituală şi morală un statornic ţel. Aşa se explică de ce la noi sunt posibile fantastice tiraje la cărţi de poezie, tiraje care par în Occident ceva de domeniul utopiei. Aşa se lămureşte de ce romane tipărite în 60 000—70 000 exemplare se epuizează la noi în citeva zile. Omul socialismu­lui este omul unei Înalte cul­turi. Liber, stăpin pe destinele sale, el asimilează marile valori artistice, culturale, creind el în­suşi valori inestimabile. Demo­craţia socialistă îi asigură plenar dreptul la cultură, legitimîndu-1 şi stimulindu-i dreptul la creaţie. In numele acestei democraţii care asigură condiţii de unani­mă afirmare politică, socială, spirituală a fiilor patriei, mă simt obligat moralmente să iau atitudine faţă de gesturile de­nigratoare, faţă de campania în­treţinută de cercuri reacţionare din Occident împotriva ţării noastre, împotriva ideilor so­cialismului. O ţară cu o cultură puternică, o ţară în care profe­sioniştii şi amatorii se întîlnesc într-un cald dialog al pasiunii creatoare este, oricît ar deranja asta pe unii domni de pe alte meridiane, o ţară liberă, suvera­nă, demnă. Argumentele tăriei sale sunt cărţile, operele de artă, valorile create de oamenii săi. Festivalul naţional „Cin­tarea României“ cu cei 2 mili­oane de participanţi la prima ediţie (cifră care nu mă-ndoiesc că va fi depăşită in actuala edi­ţie) este în acest sens o dovadă elocventă. A scrie pentru un a­­semenea om este o cinste şi o supremă responsabilitate. Ca scriitor tinăr nu-mi pot concepe existenţa si creaţia decit dedi­­cîndu-le Omului. Noţiune prin care atit eu, cit şi Colegii mei de generaţie, înţelegem, de fapt, însuşi poporul român, făuritor al socialismului multilateral dez­voltat.

Next