Scînteia Tineretului, martie 1979 (Anul 35, nr. 9259-9285)

1979-03-01 / nr. 9259

„SCâNTEIA TINERETULUI" pag. 2 O ZI CU ELEVII DIN FOCŞANI PE DRUMURILE UNOR FAPTE CE PORNESC DIN INIMĂ Sosisem la Focşani-loc unde te intilnesc bas­mele aspre ale limpiei muntene şi doinele co­­boritoare din Munţii Vrancei - cu dorinţa de-a încerca sa fiu iar timp de o zi elev, Licean. Mi-au implinit dorinţa străzile, şcolile, librăriile, între­prinderile, muzeele, atelierele, căminele, sălile de spectacol, toate drumurile străbătute. Toate respi­rau o însufleţită tinereţe, iar uniforma de elev, intilnită pretutindeni, mi-a fost ghidul cel mai si­gur. Nimic extraordinar nu cuprind rindurile ce urmează. Ele s-au aşternut doar urmind pulsul u­­nei singure zile, unei zile obişnuite - de simbă­­tă­­ dintr-un oraş obişnuit - unde domnesc a­­mintiri, a căror evocare emoţionează prezentul plin de fapte înnoitoare şi anticiparea îndrăz­neaţă a viitorului. Un oraş, Focşani, unde, ca pretutindeni in ţară, elevii trăiesc in miezul fierbinte al zilei de azi cu gindul la cea de miine, adică învaţă, muncesc, visează, iubesc, gindesc şi creează. C­oridoarele Liceului de matem­a­tică-fizică ,A­­lexaendru loan Cuza“ erau — de dimineaţă, pe la opt şi jumătate — stăpânite de linişte. Fireasca linişte a orelor de curs, îndrăznim s-o tulburăm, puţine clipe, insotit de directorul ad­junct al acestei şcoli număind aproape şase decenii de existen­ţă- o şcoală, insă, în care doar clădirea propriu-zisă mai amin­­teşte de trecut. In rest... Intr-un modern laborator de fizică, pro­fesorul Andronel Minoiu predă unei clase a IX-a legile frecării (in timp ce se­­dem­onstrează tablă elevii lucrează — indivi­dual — in băncii, tot o clasă a IX-a găsim și la cabinetul de matematică unde se rezolvă complicate probleme cu vectori, iar în cabinetul fonic, la ora de limba germană a clasei a X-a B, profesora Liliana Zaharia dis­cută aşezată in faţa unui com­plicat pupitru, cu elevii — „echi­paţi“ cu căşti — care par, din cele ce spun la microfoane, să fi invins dificultăţile unei întor­tocheate topici a frazei. Aflăm, din discuţiile cu câteva cadre didactice găsite „în fereas­tră“ multe lucruri despre acest liceu, despre depăşirea constan­tă a planului de producţie, in cadrul activităţii practice, des­pre bunele rezultate obţinute de elevi la olimpiadele pe obiecte, despre formaţiile artistice — cor, montaj literar, teatru mu­zică tinără etc. — antrenate in faza judeţeană a Festivalului national „Cintarea României“, despre noul număr al revistei şcolare ,,Licăriri“, gata sa iasa de sub tipar... L­a sediul comitetului U.T.C. il cunoşteam pe secretarul comitetu­lui pe scoală — Tibe­­riu Bogdan. Gîndeste profund, vorbeşte clar, since­r, fără ezitări, punctează tot ce trebuie retinut. „Sunt de doi ani secretarul co­mitetului pe şcoală, după ce, într-a X-a, fusesem secretar adjunct. Mă întreb uneori ce-aş face dacă as fi iar in clasa a XI-a şi aş fi regres ca secretar. Cred că aş începe prin cunoaş­terea exactă, „la zi“, a proble­melor specifice fiecărei organi­zaţii din liceu. Mi se pare că aici e marea problemă : noi elaborăm planuri de măsuri, de acţiune, foarte generale, fără o cunoaştere deplină a situaţiei concrete din fiecare organizaţie. Apoi, pornind de la intensifi­carea pregătirii politice a tutu­ror elevilor, am ajunge, cred, cu toţii, la Înţelegerea caracterului profund educativ, formativ al muncii de învăţare, al activităţii practice, al întregului ansamblu al activităţii noastre. De fapt, ceea ce aş face in această ipote­tică întoarcere in timp, am făcut si pînă acum. Atunci aa spori, insă, prin experienţa acumulată, eficienta celor întreprinse. Ceea ce am Înfăptuit, ceea ce am Învăţat, ceea ce as dori să fac in continuare — sint gînduri pe care am început să le adun intr-o carte despre modul in care Îşi poate dobindi secretarul UTC prestigiul cuvenit — prin comportare exemplară, cinste, sentiment al dreptăţii, orientare justă, operativitate, realism in înţelegerea situaţiilor, intransi­gentă... Toate acestea trebuie probate si in fata organizaţiei, dar si în fata consiliului de con­ducere al scolii, din care face parte. In fata consiliului profe­soral, ca reprezentant al masei de elevi“. L­a întreprinderea de confecţii, elevele de la Liceul industrial nr. 2, cu profil textil, se aflau in practică. Secretara organizaţiei UTC a clasei a XH-a B, eleva Iuliana Ilie, ne comunică îm­bucurătorul fapt că nu se înre­gistrează­ nici o absenţă în această zi de practică. Maistrul instructor Lucreţia Marin e mulţumită de munca desfăşu­rată de elevele pe care le are in grijă, muncitoarele de miine ale întreprinderii. La fel stau lucrurile si cu elevele din anul I al şcolii profesionale, practi­cante la secţia denumită „m­od­­eiev“, sub îndrumarea maistru­lui instructor Eugenia Gheor­­ghiu, Tudora Nistoroiu, Cornelia Bărbieru, Casandra Stan, Ionica Dima sau Dragordira Gheţu, eiteva dintre cele mai destoi­nice practicante, ne-au mărturi­sit că-şi doresc o deplină ş­i ra­pidă integrare în producţie, ase­menea colegelor mai mari, care au absolvit deja, sau absolven­telor de liceu aflate acum in stagiul de practicant. Despre ele, inginera Maria Hău, mem­bră a biroului comitetului U.T.C. pe întreprindere, nu are decit cuvinte de laudă. „Toate cele 25 de stagiare dovedesc o bună pregătire teoretică și practică, citeva fiind de pe acum vizate pentru a fi trimise la un curs de ajutori de maiștri. Parcă sunt muncitoare cu câţiva ani de ve­chime, aşa muncesc. Repede şi foarte bine­“ L­a Liceul „Unirea“, cel mai vechi liceu din oraş — are nu mai pu­ţin de 113 ani —, liceul de pe băncile căruia au Plecat Anghel Sa­­ligny, Simion Mehedinţi şi Dui­­liu Zamfirescu, la acest liceu ţi se va vorbi, de cum ii vei păşi pragul, atit despre reuşitele la învăţătură si nu activitatea prac­tică a elevilor de aici, dar si despre faptul că acest liceu este, pe bună dreptate, considerat drept un veritabil focar de cul­tură al oraşului. Chiar si numai rezultatele din anul trecut spun foarte multe în sprijinul afirma­ţiei făcute : premiul I la concursul national al revistelor şcolare — pentru ,,Revista noas­tră“, fondată in 1912 — si ma­rele premiu al stagiunii teatrale permanente a elevilor d­in Foc­şani. Din discuţia purtată cu prof. Petrache Dima, coordona­torul revistei, si cu o bună parte a colectivului de redacţie a acestei publicaţii — al cărei trai total, in seria nouă, inau­gurată in 1972’, a depăşit, la 59 de numere apărute, o sută de mii de exemplare — am putut înţelege că „Revista noastră“ nu trăieşte, doar din amintirea fap­tului că in paginile ei au publi­cat V. I. Popa, I. M. Rascu sau M. Steriade, ci are o viată a ei — dinamică, inscriindu-se in t­raditia celor mai bune reviste ale elevilor din tară, găzduind în coloanele sale semnături ale unor prestigiosi scriitori­ con­temporani — tineri sau vîrst­­nici —, dar prilejuind şi debu­turile unor nume despre care sunt promisiuni că se va mai vorbi — Virgil Panait, Irina Bălescu, Dan Lavric, Cezara şi Ovidiu Groper. Carmen Mogoş şi încă mulţi alţii. Carmen Mo­ttos este şi, o talentată plasti­­ciană, expoziţia din holul liceu­lui — ce cuprinde multe din Prizele sale —, stînd mărturie unei certe înzestrări artistice. Despre entuziaştii ,,Revistei noastre“ s-au scris — chiar în paginile ziarului nostru — şi se vor mai­­ scrie, cu siguranţă, multe rînduri calde, premise certe fiind talentul şi dăruirea cu care înţeleg să mărturiseas­că hirtiei toate curatele lor gin­­duri şi idealuri. Dealtfel, la Focşani setea de cultură, dorin­ţa de cunoaştere caracterizează cea mai mare parte a tinere­tului. E ora prînzului, elevii de la cursurile de di­mineaţă se despart de şcoală pentru o zi şi jumătate, Mufti se în­dreaptă spre a doua casă a lor, spre căminul-i­nter­­nat. Sunt de la Liceul agro-in­­dustrial si locuiesc intr-o clădi­re nouă, ce si-a primit locatarii in chiar prima zi a celui de-al doilea trimestru de scoală. Dintr-una din camerele cămi­nului auzim muzică. Este sala de meditaţii, transformată in sală­ de repetiţie pentru mem­brii grupului de muzică tinără, condus de profesorul Alexandru Chiaburu, aflaţi in plină pregă­tire pentru faza judeţeană a Festivalului naţional „Cintarea României“. Au început cursurile de după amiază. Sălile de clasă, atelie­rele se umplu din nou. L­a Liceul Industrial me­canic, trecem împreu­nă cu inginerul Ale­xandru Stavri, direc­torul scolii, prin ate­lierele bine dotate ale acestei moderne unităti scolare. Am avut si aici prilejul să cu­nosc un secretar al comitetului . U.T.C. al scolii despre care se poate spune că întruchipează toate calităţile cerute de munca pe care o desfăşoară. Este ele­vul Florin Tîrtan, din anul II electrotehnică, un tinăr ce se mîndreşte că este secretarul celei mai mari organizaţii de elevi din judeţul Vrancea , peste 1 500 de utecişti. „Este o mindrie, dar şi o foarte mare răspundere. Cu atit mai mult cu cit hoi suntem­ şi prima orga­nizaţie de elevi din judeţ ce şi-a propus să trăiască şi să muncească în chip comunist. N-am lansat această iniţiativă decit după ce am fost ferm convinşi că ea poate prinde viaţă. Ştiam că ne confruntăm cu o serie de greutăţi si do­ream să le învingem. Vă voi vorbi ceva mai tirziu despre ele. Pentru început, am pus un ho­­tărît accent pe ridicarea nive­lului politico-ideologic al tutu­ror utecistilor. în afara invătâ­­mîntului ideologic si a informă­rilor politice bilunare, organi­zăm, lunar, o sinteză a eveni­mentelor politice interne si in­ternaţionale, pentru a oferi ele­vilor o viziune integratoare asupra marilor probleme cu care se confruntă ţara noastră, lu­mea întreagă. Am accentuat, apoi, asupra sporirii pregătirii profesionale, punind in funcţiu­ne grupe de Întrajutorare, soli­­citînd tovarăşilor profesori con­sultaţii şi meditaţii. Vorbeam de probleme. Ele există, şi nu sint tocmai uşoare. Colegii noş­tri din primul an intră in liceu cu un banal destul de redus de cunoştinţe. Ei trebuie să se in­tegreze în ritm cit mai curind cu putinţă. Ii ajutăm, organi­zăm, pentru ei, in mod special, acţiuni. Roadele au început sâ se ivească. Procentul de promo­­vabilitate a crescut simţitor, coeziunea colectivelor-clasă este si ea in creştere. Mai avem si probleme legate de orientarea şcolară si profesională a absol­venţilor şcolilor generale din oraş si din i­alet. Nu putem ra­­mine indiferenţi dacă şcoala isi realizează sau nu planul de şco­larizare. Grupuri de tineri din liceu si de la Întreprinderea mecanică din oraş au si început să se deplaseze Prirr judet, pre­­zentind scoala, profesiile ce se invată aici. La fel, am actionat in direcţia îmbunătăţirii cali­tăţii instruirii practice. Dacă anul trecut elevii de la profilul electrotehnică trebuiau să aş­tepte uină ce se strică un motor pentru a-l repara, acum, si in urma intervenţiei organizaţiei U.T.C., avem de lucru din plin. Am activizat munca din cercu­rile ştiinţifice si mai ales pe cea din cercurile tehnico-apli­­cative, am luat atitudine fermă in fata oricăror acte de indisci­plină şcolară, astfel incit astăzi putem spune că acţiunea orga­nizaţiei noastre se face simţită in viaţa liceului“. L­a Focşani, muzeul de istorie nu se poate nt­inge de lipsa vizita­torilor. Este cum nu se poate mai firesc pentru un oraş ce-şi leagă numele de Însemnate mo­mente ale istoriei poporului nostru, mai mult, un oraş-simbol al unirii de la 1859, an in care, la 28 ianuarie. Mihail Kogâlni­­ceanu, deputat — pe atunci — al oraşului Focşani —, spunea in discursul său, tinut la adu­narea electivă a Moldovei : „Numele Milcovului, conteneas­că de a mai exista in limbajul românesc... Acuma a sosit tim­pul să şi lucrăm ca un singur si acelaşi popor. La Focşani, la Focşani, dar !“ Intilnim aici tineri ce ascultă cu atenţie explicaţiile ghidului, chiar directoarea muzeului, George la Carcadia aflind ast­fel, încă o dată, că hotarul din­tre Moldova si Ţara Româneas­că n-a constituit nicicind o sta­vilă in calea relaţiilor dintre oamenii de acelaşi neam, de aceeaşi limbă. In şcoala parti­cula­râ a dascălului Constantin, din Focşanii Valahiei, de pildă, învăţau in anul 1832 si Niculae sin Vasile Crângu ot Moldova şi Ion sin Dumitru Barcan ot Moldova. Auzind acestea, şi incă multe alte lucruri interesante, unele, pină atunci, necunoscute lor. Gheorghe Dragoi, Carmen Un­­taru, Nicolae Negulescu, Danie­la Pupaz sau Eugen Cojocaru, elevi ai liceelor si şcolilor pro­fesionale, aflaţi in acea după amiază de simbătă la muzeu, inteleg din tot ce văd, din tot ce li se spune nu doar anumite situaţii istorice, ci, dincolo de ele, uriaşele transformări ale oraşului lor în aceşti ani, ai re­voluţiei socialiste, de învăţă­­mirntul românesc, de viaţa de fiecare zi a tineretului. La ieşirea din muzeu, ne-au întîmpinat primele umbre ale serii. Am pornit spre teatrul popular, locul unde urma să înceapă, peste puţine minute, prima piesă a noii stagiuni tea­trale permanente a elevilor. n faţa teatrului, foarte I multă lume. Şi nu nu- i mai elevi. Ne facem ■••cu greutate loc şi, ajunşi în foaier, pri­vim o frumoasă expo­ziţie de intarsie şi sculptură în lemn. Sunt aşezate în vitrine adevărate opere de artă create de­­ elevii Liceului industrial nr. 3, cu Profil de prelucrare şi industrializare a lemnului. Ex­poziţia face parte, alături de piesa ce urmează să se joace, din „seara liceului“, manifes­tare complexă, in care au fost integrate si un recital de ver­suri, si unul de muzică tinără, în incinta liceului, după termi­narea spectacolului. Pină atunci, însă, întreaga atenţie a tuturor se îndreaptă spre sala de spec­tacol. A­ceastă a doua stagiu­ne a elevilor focşe­­neni, prefaţată şi in ziarul nostru, se re­marcă, in primul rind, printr-o excelentă or­ganizare. Apoi, prin participa­rea — efectivă şi afectivă — la deplina ei reuşită a Comitetului municipal Foşcani al U.T.C., a teatrului popular, a inspectora­tului şcolar, a ziarului judeţean „Milcovul“. Se vor acorda premii pentru cele mai bune spectacole, pentru regie, sceno­grafie, interpretare feminină si masculină. Unul dintre premiile ce vor fi decernate la sfîrsitu­l stagiu­nii, in iunie, este si premiul ziarului „Scinteia tineretului“. A fost o zi frumoasă. O zi obişnuită in viaţa unui oraş obiş­nuit, a unor tineri obişnuiţi. Nimic nu s-ar mai cuveni adăugat relatării stricte a faptelor, din rindurile de mai sus. Poate doar cuvintele lui Victor Olaru, secretar cu probleme de şcoli al Co­mitetului municipal Focşani al U.T.C., cel care ne-a însoţit in toate drumurile de peste zi : „Atunci când tinerii sunt convinşi că tot ceea ce fac are o finalitate, conduce la progres, drumul faptei porneşte din inimă — fie că fapta este una de învăţătură, de muncă sau una artistici. Ei trăiesc plini de aprindere orice împlinire". Era deja noapte, împlinirile acelei zile, văzute la Focşani, printre elevii oraşului, vor duce spre altele, incomparabil mai mari. Aşa cum orice zi conduce spre o alta. Mai plină. Mai fru­moasă. DAN MUCENIC Fotografii de VALERIU TANASOF In cabinetul fonic al liceului „Al. I. Cuza“... ...alături de elevele care fac practică la Întreprinderea de confecţii... ...printre redactorii „Revistei noastre" de la liceul „Unirea“... ...urmărind munca din atelierele-şcoală ale liceului I.D.S.M.S.A.... ...privind expoziţia elevilor liceului de prelucrarea lemnului... ...sau spectatori la piesa ..Apostolii“ de F. Nitgu şi V. Omaru, in interpretarea elevilor de la liceul industrial nr. 3 — am Intilnit la Focşani tineri ce învaţă, muncesc şi creează, trăindu-şi din plin, cu frenezie, virsta „NIVEA" - O MARCA DE PRESTIGIU Puţini ştiu de pildă că între­prinderea de produse cosmetice „Nivea“ din Braşov, o între­prindere prin excelentă tinără, deoarece aici lucrează foarte mulţi tineri, este unicul produ­cător de pastă de dinţi din ţară, că aici pe lingă tradiţionalele produse destinate ,,frumuseţii“ se p­roduce o largă gamă de produse cosmetice pentru între­ţinerea obiectelor de uz casnic, sau pentru industrie, că tot aici se produce o serie de Înlocui­tori de materii prime, procurate pina nu demult din import. Eforturile noastre au fost cana­lizate cu precădere în scopul asimilării de produse noi, cu calităţi tonice şi nutritive supe­rioare. Preocupările noastre pri­vind reînnoirea produselor au fost concentrate şi în direcţia înlocuirii unor materii ob­ice din import, cum sunt linolina acetilată, uleiul de brad, de millefoly, de mentă, cauciuc indigen, precum şi asimilarea unor piese de schimb cum sunt pompele alimentare pentru gaze lichefiate, platforma metalică pentru butelii freon, rezervor stocare glicerină, maşină pentru adunat furaje etc. Menţionez că aroma plăcută şi discretă a produselor realizate de noi provin din plantele pe care le cultivăm pe loturile întreprinderii noas­tre, din care obţinem cele mai fine extracte de plante şi ule­iuri aromatice, dobindind cum s-ar zice şi cea de a doua cali­tate, aceea de buni horticultori. DANIELA CONSTANTINESCU inginer chimist, Braşov SECRETARUL U.T.C. - EXEMPLU DE ÎNALTA CONŞTIINŢĂ MUNCITOREASCA După absolvirea scolii profe­sionale din cadrul întreprinderii mecanice Muscel din Cimpu­­lung, Ion Bădală a fost repar­tizat să lucreze pe o freză: în­demânarea, dragostea manifes­tată pentru meserie au deter­minat conducerea secţiei sculpt­­ice să-i dea spre execuţie lu­crări mai complexe pe maşina de coordonate. Apreciindu-i ca­lităţile profesionale, spiritul de iniţiativă, de bun organizator, colegii l-au ales in fruntea or­ganizaţiei U.T.C. nr. 3. Aceasta se intimpla in urmă cu cinci ani. De atunci I.M.M. s-a extins. S-a construit o nouă secţie în care au fost mobilizaţi să lucre­ze cei mai buni tineri, cu reale posibilităţi de realizare a sar­cinilor sporite de producţie. Printre aceştia s-a numărat şi Ion Bădală. Preocupat de per­fecţionarea pregătirii sale pro­fesionale, acordă o mare atenţie iniţierii in tainele meseriei a celor mai tineri absolvenţi re­partizati in această secţie. Pen­tru contribuţia de care zi de zi Ion Bădală o aduce la realiza­rea cu succes a sarcinilor de producţie, pentru atitudinea lui cu adevărat comunistă fată de muncă si fată de colectivul din care face parte, tinerii i-au ales secretar al comitetului U.T.C. pe secţie, ION SMANDEA tehnician la I.M. Muscel PENTRU SĂNĂTATEA DUMNEAVOASTRĂ ? Zilele trecute, cu treburi prin Constanta, am mers să servesc masa. Cineva mi-a recoman­dat „Restaurantul Sport“. In­tr-adevăr, bucate bine pregătite si asortate. Foarte mulţumit. Felicitări ! Numai că, astepând ospătarul (foarte puţin) mi-am aruncat privirea prin local : mese Pline, multi tineri sportivi si invitaţii destul de sugesti­ve ?! ? De pildă, cum intri In restaurant. De peretele dinspre stradă o firmă : „Restaurant Sport" „Băuturi preţ catego­ria I. Preparate culinare preţ categoria II“. Chiar sub acest text cinci tineri (16—18 ani) cu multe­ sticle de bere şi ţigări „Kent“. Mai departe, lingă un panou cu scene din baschet o altă reclamă : „Pentru sănătatea dumneavoastră servim băuturi alcoolice numai după ce consu­maţi din preparatele culinare pe care vi le oferă unitatea noastră“. Chiar aşa să fie ? „Pentru sănătatea dumneavoastră... ?“ MIHAIL SIMA activist­ obştesc al C.J.E.F.S. Prahova 1—■----------— -----------------­Acţiunile întreprinse de către Comitetul judeţean Hunedoara al U.T.C. in colaborare cu Inspectoratul şcolar judeţean in scopul orientării profesionale a elevilor se desfăşoară ritmic. Recent, un grup de elevi ai şcolilor generale nr. 2 şi 11 din Hunedoara, aflaţi in vizită la I.M.H. — Exploatarea minieră Teliuc, s-au intilnit cu secretarul de partid din întreprindere, C. Chirilă, care le-a vorbit despre meseria de miner, in imagine, C. Chi­­rilă făcind o demonstraţie practică de excavare a minereului Foto: profesor IO­AN VLAD, Hunedoara Se înalţă cel mai tinăr cartier de blocuri al municipiului Călăraşi — Zona „N“ Foto: GHEORGHE STANESCU, ___________ electrician, Călăraşi 9 DE MAI MULŢI ANI, într-un ritm obositor de domol, gara din Rîmnicu Sărat se moderni­zează. Prin oraş circulă vorba că nu se va mai isprăvi. Mie însumi, de cite ori poposesc aici, îmi pare că ce se zideşte intr-o zi, se năruie in următoarea. Gara aceasta mai are insă şi două ceasuri menite a indica, credem noi, ora exactă. Dar, aproape întotdeauna, ori sunt defecte, ori merg anapoda. Dacă cel din turnul gării indică de mult timp aceeași oră, apropiată de 15.00, cel de pe peron ar dori să ne convingă, că, de fapt e 9 și 10 minute, din realitate fiind, să zicem, „17, trecute fix“­. Ce-ar zice, oare, bunicii noştri care obişnuiau să-şi potrivească ceasul după ceasul gării­­ întrucit nu este singura gară aparţinînd regionalei C.F.R. Galaţi, unde ceasurile stau prea mult (ceasul rău ! probabil...) este necesar să fie cit mai repede reparate şi să meargă. In rest, în staţia Rm. Sărat, lucrurile merg... ca ceasul. Bineînţeles, nu ca cele despre care am amintit. (Al. Deşliu). • VA SCRIU IN NUMELE MEMBRILOR A­­SOCIATIEI SPORTIVE „GRANITUL“ din Go­­leşti-Argeş, din rindul cărora fac şi eu parte. Anul trecut v-am adresat o scrisoare care a fost publicată sub genericul acestei rubrici în „Scîn­­teia tineretului“ nr. 9049, şi in care arătam une­le deficienţe din activitatea, asociaţiei noastre. Solicitam, printre altele, sprijinul organelor lo­cale in rezolvarea unor probleme in scopul îm­bunătăţirii activităţii noastre sportive. In urma intervenţiei ziarului, analizindu-se cu toţi fac­torii de răspundere sesizarea noastră, s-a con­statat că „aspectele ridicate sunt întemeiate". Din răspunsul pe care şi ziarul şi noi l-am pri­mit, reieşea că s-au stabilit unele măsuri menite să ducă la îmbunătăţirea activităţii : procurarea de material şi echipament sportiv, asigurarea mijlocului de transport pentru echipa de fotbal, împrejmuirea bazei sportive şi multe altele. Vă informăm că, din păcate, aceste măsuri au rămas acolo unde au fost scrise­­ pe hîrtie. Prin, ac­ţiuni ale tineretului nostru, dornic de mişcare şi sport, am împrejmuit terenul, am construit vestiare (care la scurtă vreme au fost dărimate de către conducerea şcolii generale din Goleşti) şi, prin contribuţii personale, ne-­am cumpărat echipament şi material sportiv. Comuna se min­­dreşte că are echipă de fotbal in campionatul judeţean dar nu ne ajută cu nimic. Comitetul de partid din comună, in analiza făcută şi in răspunsul dat în urma sesizării, s-a angajat să ne sprijine activitatea. De atunci, însă, conti­nuăm tot pe cont propriu. Sperăm ca prii­ pu­blicarea scrisorii noastre organele locale vor ajunge la concluzia că trebuie, în sfîrşit, să ne ajute, mai ales acum, în pragul începerii acti­vităţii competiţionale. (Ion Tudose). • TRENUL DE DIMINEAŢA C.M. 2653. încă de la Sînpetru German se umple cu călători, ajungind în halta Zădăreni deja aglomerat. Elevii de aici, care frecventează diferite şcoli din Arad de­ multe ori nu se pot urca în vagoane sau că­lătoresc pe scări. Credem că singura soluţie ar fi ataşarea grabnică a încă două vagoane cursei respective, pentru a se putea călători din condiţii civilizate. (Ion Coţoi). • MA NUMESC CIOLOMPEA NICOLAE şi vă scriu în numele unui grup de muncitori din satul Valea Brazilor, comuna Băiculeşti-Argeş, care lucrează in unităţile economice din Piteşti sau din Curtea de Argeş. Am propus de nenu­mărate ori consiliului popular comunal să se ia măsuri pentru a ne înlesni trecerea peste canalul Argeş, dar pînă la data la care vă scriu, nu s-a stabilit nimic in acest sens. In prezent, trecerea peste acest canal se face cu mijloace improvizate, iar pe vreme nefavorabilă, mulţi dintre noi sunt nevoiţi să lipsească de la lucru. In această situaţie se află şi elevii care învaţă în şcolile din Piteşti sau Curtea de Argeş. Noi ne angajăm să contribuim prin muncă patriotică la construirea unui pod, am adus la cunoştinţa con­siliului popular hotărirea noastră, dar, fără un organizator al activităţii noastre, sîntem con­vinşi că nu putem face nimic. Iată de ce ne adresăm dumneavoastră, cu convingerea că în urma publicării scrisorii noastre vor fi luate măsurile corespunzătoare. (Ciolompea I. Nicolae). JOI 1 MARTIE 1979 • ERDEI ROZALIA, Hunedoara . In prezent, transportul cu autobuzul IT A in curse regulate de călători se tarifează pe ba­za H.C.M. 548/1961 adică , ocazional , în raport de kilometrii par­curși, conform anexei 1 la HCM iar pentru că­lătorii ce efectuează zilnic transportul intre do­miciliul lor şi locul de muncă, taxarea transportu­lui se face la tarif de abonament conform anexei 2 la HCM 548/1961. Tariful de abonament este un tarif redus, interesindu-ne la UT.A. — Hune­doara am aflat că dumneavostră, elevă, benefi­ciaţi de tariful redus. Dacă aţi plăti zilnic trans­portul pe ruta Hunedoar-Deva, in baza anexei 1 la HCM-ul amintit, v-ar costa 325 lei. In baza abonamentului pe care-l aveţi, plătiţi numai 101 lei, ceea ce reflectă o reducere substanţială. • PĂUN VICTOR, Suceava : Pentru soluţio­narea problemei pe care o ridicaţi in scrisoarea adresată nouă am apelat la Ministerul Muncii care ne face cunoscut că : „Situaţiile care dau dreptul la vechime neîntreruptă in aceeaşi unita­te sunt numai acelea prevăzute în mod limitat la art. 8 şi 9 din Legea 1/1910 privind organizarea şi disciplină muncii in unităţile socialiste de stat printre care nu figurează transferul la cerere. Aşadar, la trecerea de la un loc de muncă la al­tul, ca urmare a transferării la cerere, vechimea in aceeaşi unitate avută pină la acea dată s-a întrerupt. Deoarece asupra transferului efectuat nu se poate reveni, in situaţia relatată, pentru a beneficia de spor la retribuţie trebuie să treacă o nouă perioadă de vechime neîntreruptă in aceea­şi unitate de minimum 5 ani de la data încadră­rii, perioadă care in cazul dumneavoastră se va împlini in septembrie 1982. • MIHALACHE ELENA, Roman : Pentru re­zolvarea situaţiei dumneavoastră am solicitat, la rindul nostru, sprijinul Comitetului municipal Roman al P.C.R. care ne-a răspuns că incepind cu data de 1 februarie 1919 aţi fost încadrată temporar ca operator la Oficiul de calcul al I.M. Roman. Odată cu definitivarea schemei de func­ţiuni a Oficiului de calcul prin transformarea sa in centru de calcul veţi fi încadrată perma­nent.­­ • MECSI ŞTEFAN, Bucureşti : în urma ape­lului­­ nostru, magazinul Dioda din Bucureşti, sectorul 8 v-a expediat cu factura nr. 16 353 tu­burile electronice solicitate. • CREŢU VIOREL ŞI UN GRUP DE MUN­CITORI DE LA ÎNTREPRINDEREA METALUR­GICA Aiud : Ministerul Industriei Metalurgice ne informează că deocamdată Întreprinderea metalurgică din Iaşi nu are posturi neocupate in specialitatea dumneavoastră. • WARS EDUARD, Galaţi : Din cercetările efectuate de către C.S. Galaţi, reiese că aveţi condiţii foarte bune de locuit (patru persoane intr-un apartament de trei camere) şi că nici n-aţi depus la întreprindere cerere pentru a pri­mi locuinţă din fondul locativ de stat. • MARIN N. MARIN, comuna Conteşti — Dîmboviţa : In urma intervenţiei ziarului nostru, I.R.M.R.C.M. — Bucureşti a solicitat pentru a­­nalize dosarul dumneavoastră medical de la O­­ficiul de expertiză medicală — Dîmboviţa. Con­cluziile ni se vor comunica după ce dosarul va fi analizat in comisia de specialitate. m MATEI HÎNCU, Bîrlad : Comitetul muni­cipal Birlad al U.T.C. ne informează că in muni­cipiul Bîrlad există trei terenuri de tenis de cimp pe care se poate practica acest sport : la Li­ceul pedagogic nr. 1, la Ştrandul tineretului şi la secţia profil II a I.R.B. Pentru practicarea aces­tui sport, pe oricare dintre aceste trei terenuri, nu se percepe nici o taxă. Redactorul rubricii DOMNIŢA V­ADU­VA

Next