Scînteia Tineretului, martie 1979 (Anul 35, nr. 9259-9285)
1979-03-01 / nr. 9259
„SCâNTEIA TINERETULUI" pag. 2 O ZI CU ELEVII DIN FOCŞANI PE DRUMURILE UNOR FAPTE CE PORNESC DIN INIMĂ Sosisem la Focşani-loc unde te intilnesc basmele aspre ale limpiei muntene şi doinele coboritoare din Munţii Vrancei - cu dorinţa de-a încerca sa fiu iar timp de o zi elev, Licean. Mi-au implinit dorinţa străzile, şcolile, librăriile, întreprinderile, muzeele, atelierele, căminele, sălile de spectacol, toate drumurile străbătute. Toate respirau o însufleţită tinereţe, iar uniforma de elev, intilnită pretutindeni, mi-a fost ghidul cel mai sigur. Nimic extraordinar nu cuprind rindurile ce urmează. Ele s-au aşternut doar urmind pulsul unei singure zile, unei zile obişnuite - de simbătă dintr-un oraş obişnuit - unde domnesc amintiri, a căror evocare emoţionează prezentul plin de fapte înnoitoare şi anticiparea îndrăzneaţă a viitorului. Un oraş, Focşani, unde, ca pretutindeni in ţară, elevii trăiesc in miezul fierbinte al zilei de azi cu gindul la cea de miine, adică învaţă, muncesc, visează, iubesc, gindesc şi creează. Coridoarele Liceului de matematică-fizică ,Alexaendru loan Cuza“ erau — de dimineaţă, pe la opt şi jumătate — stăpânite de linişte. Fireasca linişte a orelor de curs, îndrăznim s-o tulburăm, puţine clipe, insotit de directorul adjunct al acestei şcoli număind aproape şase decenii de existenţă- o şcoală, insă, în care doar clădirea propriu-zisă mai aminteşte de trecut. In rest... Intr-un modern laborator de fizică, profesorul Andronel Minoiu predă unei clase a IX-a legile frecării (in timp ce sedemonstrează tablă elevii lucrează — individual — in băncii, tot o clasă a IX-a găsim și la cabinetul de matematică unde se rezolvă complicate probleme cu vectori, iar în cabinetul fonic, la ora de limba germană a clasei a X-a B, profesora Liliana Zaharia discută aşezată in faţa unui complicat pupitru, cu elevii — „echipaţi“ cu căşti — care par, din cele ce spun la microfoane, să fi invins dificultăţile unei întortocheate topici a frazei. Aflăm, din discuţiile cu câteva cadre didactice găsite „în fereastră“ multe lucruri despre acest liceu, despre depăşirea constantă a planului de producţie, in cadrul activităţii practice, despre bunele rezultate obţinute de elevi la olimpiadele pe obiecte, despre formaţiile artistice — cor, montaj literar, teatru muzică tinără etc. — antrenate in faza judeţeană a Festivalului national „Cintarea României“, despre noul număr al revistei şcolare ,,Licăriri“, gata sa iasa de sub tipar... La sediul comitetului U.T.C. il cunoşteam pe secretarul comitetului pe scoală — Tiberiu Bogdan. Gîndeste profund, vorbeşte clar, sincer, fără ezitări, punctează tot ce trebuie retinut. „Sunt de doi ani secretarul comitetului pe şcoală, după ce, într-a X-a, fusesem secretar adjunct. Mă întreb uneori ce-aş face dacă as fi iar in clasa a XI-a şi aş fi regres ca secretar. Cred că aş începe prin cunoaşterea exactă, „la zi“, a problemelor specifice fiecărei organizaţii din liceu. Mi se pare că aici e marea problemă : noi elaborăm planuri de măsuri, de acţiune, foarte generale, fără o cunoaştere deplină a situaţiei concrete din fiecare organizaţie. Apoi, pornind de la intensificarea pregătirii politice a tuturor elevilor, am ajunge, cred, cu toţii, la Înţelegerea caracterului profund educativ, formativ al muncii de învăţare, al activităţii practice, al întregului ansamblu al activităţii noastre. De fapt, ceea ce aş face in această ipotetică întoarcere in timp, am făcut si pînă acum. Atunci aa spori, insă, prin experienţa acumulată, eficienta celor întreprinse. Ceea ce am Înfăptuit, ceea ce am Învăţat, ceea ce as dori să fac in continuare — sint gînduri pe care am început să le adun intr-o carte despre modul in care Îşi poate dobindi secretarul UTC prestigiul cuvenit — prin comportare exemplară, cinste, sentiment al dreptăţii, orientare justă, operativitate, realism in înţelegerea situaţiilor, intransigentă... Toate acestea trebuie probate si in fata organizaţiei, dar si în fata consiliului de conducere al scolii, din care face parte. In fata consiliului profesoral, ca reprezentant al masei de elevi“. La întreprinderea de confecţii, elevele de la Liceul industrial nr. 2, cu profil textil, se aflau in practică. Secretara organizaţiei UTC a clasei a XH-a B, eleva Iuliana Ilie, ne comunică îmbucurătorul fapt că nu se înregistrează nici o absenţă în această zi de practică. Maistrul instructor Lucreţia Marin e mulţumită de munca desfăşurată de elevele pe care le are in grijă, muncitoarele de miine ale întreprinderii. La fel stau lucrurile si cu elevele din anul I al şcolii profesionale, practicante la secţia denumită „modeiev“, sub îndrumarea maistrului instructor Eugenia Gheorghiu, Tudora Nistoroiu, Cornelia Bărbieru, Casandra Stan, Ionica Dima sau Dragordira Gheţu, eiteva dintre cele mai destoinice practicante, ne-au mărturisit că-şi doresc o deplină şi rapidă integrare în producţie, asemenea colegelor mai mari, care au absolvit deja, sau absolventelor de liceu aflate acum in stagiul de practicant. Despre ele, inginera Maria Hău, membră a biroului comitetului U.T.C. pe întreprindere, nu are decit cuvinte de laudă. „Toate cele 25 de stagiare dovedesc o bună pregătire teoretică și practică, citeva fiind de pe acum vizate pentru a fi trimise la un curs de ajutori de maiștri. Parcă sunt muncitoare cu câţiva ani de vechime, aşa muncesc. Repede şi foarte bine“ La Liceul „Unirea“, cel mai vechi liceu din oraş — are nu mai puţin de 113 ani —, liceul de pe băncile căruia au Plecat Anghel Saligny, Simion Mehedinţi şi Duiliu Zamfirescu, la acest liceu ţi se va vorbi, de cum ii vei păşi pragul, atit despre reuşitele la învăţătură si nu activitatea practică a elevilor de aici, dar si despre faptul că acest liceu este, pe bună dreptate, considerat drept un veritabil focar de cultură al oraşului. Chiar si numai rezultatele din anul trecut spun foarte multe în sprijinul afirmaţiei făcute : premiul I la concursul national al revistelor şcolare — pentru ,,Revista noastră“, fondată in 1912 — si marele premiu al stagiunii teatrale permanente a elevilor din Focşani. Din discuţia purtată cu prof. Petrache Dima, coordonatorul revistei, si cu o bună parte a colectivului de redacţie a acestei publicaţii — al cărei trai total, in seria nouă, inaugurată in 1972’, a depăşit, la 59 de numere apărute, o sută de mii de exemplare — am putut înţelege că „Revista noastră“ nu trăieşte, doar din amintirea faptului că in paginile ei au publicat V. I. Popa, I. M. Rascu sau M. Steriade, ci are o viată a ei — dinamică, inscriindu-se in traditia celor mai bune reviste ale elevilor din tară, găzduind în coloanele sale semnături ale unor prestigiosi scriitori contemporani — tineri sau vîrstnici —, dar prilejuind şi debuturile unor nume despre care sunt promisiuni că se va mai vorbi — Virgil Panait, Irina Bălescu, Dan Lavric, Cezara şi Ovidiu Groper. Carmen Mogoş şi încă mulţi alţii. Carmen Mottos este şi, o talentată plasticiană, expoziţia din holul liceului — ce cuprinde multe din Prizele sale —, stînd mărturie unei certe înzestrări artistice. Despre entuziaştii ,,Revistei noastre“ s-au scris — chiar în paginile ziarului nostru — şi se vor mai scrie, cu siguranţă, multe rînduri calde, premise certe fiind talentul şi dăruirea cu care înţeleg să mărturisească hirtiei toate curatele lor ginduri şi idealuri. Dealtfel, la Focşani setea de cultură, dorinţa de cunoaştere caracterizează cea mai mare parte a tineretului. E ora prînzului, elevii de la cursurile de dimineaţă se despart de şcoală pentru o zi şi jumătate, Mufti se îndreaptă spre a doua casă a lor, spre căminul-internat. Sunt de la Liceul agro-industrial si locuiesc intr-o clădire nouă, ce si-a primit locatarii in chiar prima zi a celui de-al doilea trimestru de scoală. Dintr-una din camerele căminului auzim muzică. Este sala de meditaţii, transformată in sală de repetiţie pentru membrii grupului de muzică tinără, condus de profesorul Alexandru Chiaburu, aflaţi in plină pregătire pentru faza judeţeană a Festivalului naţional „Cintarea României“. Au început cursurile de după amiază. Sălile de clasă, atelierele se umplu din nou. La Liceul Industrial mecanic, trecem împreună cu inginerul Alexandru Stavri, directorul scolii, prin atelierele bine dotate ale acestei moderne unităti scolare. Am avut si aici prilejul să cunosc un secretar al comitetului . U.T.C. al scolii despre care se poate spune că întruchipează toate calităţile cerute de munca pe care o desfăşoară. Este elevul Florin Tîrtan, din anul II electrotehnică, un tinăr ce se mîndreşte că este secretarul celei mai mari organizaţii de elevi din judeţul Vrancea , peste 1 500 de utecişti. „Este o mindrie, dar şi o foarte mare răspundere. Cu atit mai mult cu cit hoi suntem şi prima organizaţie de elevi din judeţ ce şi-a propus să trăiască şi să muncească în chip comunist. N-am lansat această iniţiativă decit după ce am fost ferm convinşi că ea poate prinde viaţă. Ştiam că ne confruntăm cu o serie de greutăţi si doream să le învingem. Vă voi vorbi ceva mai tirziu despre ele. Pentru început, am pus un hotărît accent pe ridicarea nivelului politico-ideologic al tuturor utecistilor. în afara invătâmîntului ideologic si a informărilor politice bilunare, organizăm, lunar, o sinteză a evenimentelor politice interne si internaţionale, pentru a oferi elevilor o viziune integratoare asupra marilor probleme cu care se confruntă ţara noastră, lumea întreagă. Am accentuat, apoi, asupra sporirii pregătirii profesionale, punind in funcţiune grupe de Întrajutorare, solicitînd tovarăşilor profesori consultaţii şi meditaţii. Vorbeam de probleme. Ele există, şi nu sint tocmai uşoare. Colegii noştri din primul an intră in liceu cu un banal destul de redus de cunoştinţe. Ei trebuie să se integreze în ritm cit mai curind cu putinţă. Ii ajutăm, organizăm, pentru ei, in mod special, acţiuni. Roadele au început sâ se ivească. Procentul de promovabilitate a crescut simţitor, coeziunea colectivelor-clasă este si ea in creştere. Mai avem si probleme legate de orientarea şcolară si profesională a absolvenţilor şcolilor generale din oraş si din ialet. Nu putem ramine indiferenţi dacă şcoala isi realizează sau nu planul de şcolarizare. Grupuri de tineri din liceu si de la Întreprinderea mecanică din oraş au si început să se deplaseze Prirr judet, prezentind scoala, profesiile ce se invată aici. La fel, am actionat in direcţia îmbunătăţirii calităţii instruirii practice. Dacă anul trecut elevii de la profilul electrotehnică trebuiau să aştepte uină ce se strică un motor pentru a-l repara, acum, si in urma intervenţiei organizaţiei U.T.C., avem de lucru din plin. Am activizat munca din cercurile ştiinţifice si mai ales pe cea din cercurile tehnico-aplicative, am luat atitudine fermă in fata oricăror acte de indisciplină şcolară, astfel incit astăzi putem spune că acţiunea organizaţiei noastre se face simţită in viaţa liceului“. La Focşani, muzeul de istorie nu se poate ntinge de lipsa vizitatorilor. Este cum nu se poate mai firesc pentru un oraş ce-şi leagă numele de Însemnate momente ale istoriei poporului nostru, mai mult, un oraş-simbol al unirii de la 1859, an in care, la 28 ianuarie. Mihail Kogâlniceanu, deputat — pe atunci — al oraşului Focşani —, spunea in discursul său, tinut la adunarea electivă a Moldovei : „Numele Milcovului, contenească de a mai exista in limbajul românesc... Acuma a sosit timpul să şi lucrăm ca un singur si acelaşi popor. La Focşani, la Focşani, dar !“ Intilnim aici tineri ce ascultă cu atenţie explicaţiile ghidului, chiar directoarea muzeului, George la Carcadia aflind astfel, încă o dată, că hotarul dintre Moldova si Ţara Românească n-a constituit nicicind o stavilă in calea relaţiilor dintre oamenii de acelaşi neam, de aceeaşi limbă. In şcoala particularâ a dascălului Constantin, din Focşanii Valahiei, de pildă, învăţau in anul 1832 si Niculae sin Vasile Crângu ot Moldova şi Ion sin Dumitru Barcan ot Moldova. Auzind acestea, şi incă multe alte lucruri interesante, unele, pină atunci, necunoscute lor. Gheorghe Dragoi, Carmen Untaru, Nicolae Negulescu, Daniela Pupaz sau Eugen Cojocaru, elevi ai liceelor si şcolilor profesionale, aflaţi in acea după amiază de simbătă la muzeu, inteleg din tot ce văd, din tot ce li se spune nu doar anumite situaţii istorice, ci, dincolo de ele, uriaşele transformări ale oraşului lor în aceşti ani, ai revoluţiei socialiste, de învăţămirntul românesc, de viaţa de fiecare zi a tineretului. La ieşirea din muzeu, ne-au întîmpinat primele umbre ale serii. Am pornit spre teatrul popular, locul unde urma să înceapă, peste puţine minute, prima piesă a noii stagiuni teatrale permanente a elevilor. n faţa teatrului, foarte I multă lume. Şi nu nu- i mai elevi. Ne facem ■••cu greutate loc şi, ajunşi în foaier, privim o frumoasă expoziţie de intarsie şi sculptură în lemn. Sunt aşezate în vitrine adevărate opere de artă create de elevii Liceului industrial nr. 3, cu Profil de prelucrare şi industrializare a lemnului. Expoziţia face parte, alături de piesa ce urmează să se joace, din „seara liceului“, manifestare complexă, in care au fost integrate si un recital de versuri, si unul de muzică tinără, în incinta liceului, după terminarea spectacolului. Pină atunci, însă, întreaga atenţie a tuturor se îndreaptă spre sala de spectacol. Această a doua stagiune a elevilor focşeneni, prefaţată şi in ziarul nostru, se remarcă, in primul rind, printr-o excelentă organizare. Apoi, prin participarea — efectivă şi afectivă — la deplina ei reuşită a Comitetului municipal Foşcani al U.T.C., a teatrului popular, a inspectoratului şcolar, a ziarului judeţean „Milcovul“. Se vor acorda premii pentru cele mai bune spectacole, pentru regie, scenografie, interpretare feminină si masculină. Unul dintre premiile ce vor fi decernate la sfîrsitul stagiunii, in iunie, este si premiul ziarului „Scinteia tineretului“. A fost o zi frumoasă. O zi obişnuită in viaţa unui oraş obişnuit, a unor tineri obişnuiţi. Nimic nu s-ar mai cuveni adăugat relatării stricte a faptelor, din rindurile de mai sus. Poate doar cuvintele lui Victor Olaru, secretar cu probleme de şcoli al Comitetului municipal Focşani al U.T.C., cel care ne-a însoţit in toate drumurile de peste zi : „Atunci când tinerii sunt convinşi că tot ceea ce fac are o finalitate, conduce la progres, drumul faptei porneşte din inimă — fie că fapta este una de învăţătură, de muncă sau una artistici. Ei trăiesc plini de aprindere orice împlinire". Era deja noapte, împlinirile acelei zile, văzute la Focşani, printre elevii oraşului, vor duce spre altele, incomparabil mai mari. Aşa cum orice zi conduce spre o alta. Mai plină. Mai frumoasă. DAN MUCENIC Fotografii de VALERIU TANASOF In cabinetul fonic al liceului „Al. I. Cuza“... ...alături de elevele care fac practică la Întreprinderea de confecţii... ...printre redactorii „Revistei noastre" de la liceul „Unirea“... ...urmărind munca din atelierele-şcoală ale liceului I.D.S.M.S.A.... ...privind expoziţia elevilor liceului de prelucrarea lemnului... ...sau spectatori la piesa ..Apostolii“ de F. Nitgu şi V. Omaru, in interpretarea elevilor de la liceul industrial nr. 3 — am Intilnit la Focşani tineri ce învaţă, muncesc şi creează, trăindu-şi din plin, cu frenezie, virsta „NIVEA" - O MARCA DE PRESTIGIU Puţini ştiu de pildă că întreprinderea de produse cosmetice „Nivea“ din Braşov, o întreprindere prin excelentă tinără, deoarece aici lucrează foarte mulţi tineri, este unicul producător de pastă de dinţi din ţară, că aici pe lingă tradiţionalele produse destinate ,,frumuseţii“ se produce o largă gamă de produse cosmetice pentru întreţinerea obiectelor de uz casnic, sau pentru industrie, că tot aici se produce o serie de Înlocuitori de materii prime, procurate pina nu demult din import. Eforturile noastre au fost canalizate cu precădere în scopul asimilării de produse noi, cu calităţi tonice şi nutritive superioare. Preocupările noastre privind reînnoirea produselor au fost concentrate şi în direcţia înlocuirii unor materii obice din import, cum sunt linolina acetilată, uleiul de brad, de millefoly, de mentă, cauciuc indigen, precum şi asimilarea unor piese de schimb cum sunt pompele alimentare pentru gaze lichefiate, platforma metalică pentru butelii freon, rezervor stocare glicerină, maşină pentru adunat furaje etc. Menţionez că aroma plăcută şi discretă a produselor realizate de noi provin din plantele pe care le cultivăm pe loturile întreprinderii noastre, din care obţinem cele mai fine extracte de plante şi uleiuri aromatice, dobindind cum s-ar zice şi cea de a doua calitate, aceea de buni horticultori. DANIELA CONSTANTINESCU inginer chimist, Braşov SECRETARUL U.T.C. - EXEMPLU DE ÎNALTA CONŞTIINŢĂ MUNCITOREASCA După absolvirea scolii profesionale din cadrul întreprinderii mecanice Muscel din Cimpulung, Ion Bădală a fost repartizat să lucreze pe o freză: îndemânarea, dragostea manifestată pentru meserie au determinat conducerea secţiei sculptice să-i dea spre execuţie lucrări mai complexe pe maşina de coordonate. Apreciindu-i calităţile profesionale, spiritul de iniţiativă, de bun organizator, colegii l-au ales in fruntea organizaţiei U.T.C. nr. 3. Aceasta se intimpla in urmă cu cinci ani. De atunci I.M.M. s-a extins. S-a construit o nouă secţie în care au fost mobilizaţi să lucreze cei mai buni tineri, cu reale posibilităţi de realizare a sarcinilor sporite de producţie. Printre aceştia s-a numărat şi Ion Bădală. Preocupat de perfecţionarea pregătirii sale profesionale, acordă o mare atenţie iniţierii in tainele meseriei a celor mai tineri absolvenţi repartizati in această secţie. Pentru contribuţia de care zi de zi Ion Bădală o aduce la realizarea cu succes a sarcinilor de producţie, pentru atitudinea lui cu adevărat comunistă fată de muncă si fată de colectivul din care face parte, tinerii i-au ales secretar al comitetului U.T.C. pe secţie, ION SMANDEA tehnician la I.M. Muscel PENTRU SĂNĂTATEA DUMNEAVOASTRĂ ? Zilele trecute, cu treburi prin Constanta, am mers să servesc masa. Cineva mi-a recomandat „Restaurantul Sport“. Intr-adevăr, bucate bine pregătite si asortate. Foarte mulţumit. Felicitări ! Numai că, astepând ospătarul (foarte puţin) mi-am aruncat privirea prin local : mese Pline, multi tineri sportivi si invitaţii destul de sugestive ?! ? De pildă, cum intri In restaurant. De peretele dinspre stradă o firmă : „Restaurant Sport" „Băuturi preţ categoria I. Preparate culinare preţ categoria II“. Chiar sub acest text cinci tineri (16—18 ani) cu multe sticle de bere şi ţigări „Kent“. Mai departe, lingă un panou cu scene din baschet o altă reclamă : „Pentru sănătatea dumneavoastră servim băuturi alcoolice numai după ce consumaţi din preparatele culinare pe care vi le oferă unitatea noastră“. Chiar aşa să fie ? „Pentru sănătatea dumneavoastră... ?“ MIHAIL SIMA activist obştesc al C.J.E.F.S. Prahova 1—■----------— -----------------Acţiunile întreprinse de către Comitetul judeţean Hunedoara al U.T.C. in colaborare cu Inspectoratul şcolar judeţean in scopul orientării profesionale a elevilor se desfăşoară ritmic. Recent, un grup de elevi ai şcolilor generale nr. 2 şi 11 din Hunedoara, aflaţi in vizită la I.M.H. — Exploatarea minieră Teliuc, s-au intilnit cu secretarul de partid din întreprindere, C. Chirilă, care le-a vorbit despre meseria de miner, in imagine, C. Chirilă făcind o demonstraţie practică de excavare a minereului Foto: profesor IOAN VLAD, Hunedoara Se înalţă cel mai tinăr cartier de blocuri al municipiului Călăraşi — Zona „N“ Foto: GHEORGHE STANESCU, ___________ electrician, Călăraşi 9 DE MAI MULŢI ANI, într-un ritm obositor de domol, gara din Rîmnicu Sărat se modernizează. Prin oraş circulă vorba că nu se va mai isprăvi. Mie însumi, de cite ori poposesc aici, îmi pare că ce se zideşte intr-o zi, se năruie in următoarea. Gara aceasta mai are insă şi două ceasuri menite a indica, credem noi, ora exactă. Dar, aproape întotdeauna, ori sunt defecte, ori merg anapoda. Dacă cel din turnul gării indică de mult timp aceeași oră, apropiată de 15.00, cel de pe peron ar dori să ne convingă, că, de fapt e 9 și 10 minute, din realitate fiind, să zicem, „17, trecute fix“. Ce-ar zice, oare, bunicii noştri care obişnuiau să-şi potrivească ceasul după ceasul gării întrucit nu este singura gară aparţinînd regionalei C.F.R. Galaţi, unde ceasurile stau prea mult (ceasul rău ! probabil...) este necesar să fie cit mai repede reparate şi să meargă. In rest, în staţia Rm. Sărat, lucrurile merg... ca ceasul. Bineînţeles, nu ca cele despre care am amintit. (Al. Deşliu). • VA SCRIU IN NUMELE MEMBRILOR ASOCIATIEI SPORTIVE „GRANITUL“ din Goleşti-Argeş, din rindul cărora fac şi eu parte. Anul trecut v-am adresat o scrisoare care a fost publicată sub genericul acestei rubrici în „Scînteia tineretului“ nr. 9049, şi in care arătam unele deficienţe din activitatea, asociaţiei noastre. Solicitam, printre altele, sprijinul organelor locale in rezolvarea unor probleme in scopul îmbunătăţirii activităţii noastre sportive. In urma intervenţiei ziarului, analizindu-se cu toţi factorii de răspundere sesizarea noastră, s-a constatat că „aspectele ridicate sunt întemeiate". Din răspunsul pe care şi ziarul şi noi l-am primit, reieşea că s-au stabilit unele măsuri menite să ducă la îmbunătăţirea activităţii : procurarea de material şi echipament sportiv, asigurarea mijlocului de transport pentru echipa de fotbal, împrejmuirea bazei sportive şi multe altele. Vă informăm că, din păcate, aceste măsuri au rămas acolo unde au fost scrise pe hîrtie. Prin, acţiuni ale tineretului nostru, dornic de mişcare şi sport, am împrejmuit terenul, am construit vestiare (care la scurtă vreme au fost dărimate de către conducerea şcolii generale din Goleşti) şi, prin contribuţii personale, ne-am cumpărat echipament şi material sportiv. Comuna se mindreşte că are echipă de fotbal in campionatul judeţean dar nu ne ajută cu nimic. Comitetul de partid din comună, in analiza făcută şi in răspunsul dat în urma sesizării, s-a angajat să ne sprijine activitatea. De atunci, însă, continuăm tot pe cont propriu. Sperăm ca prii publicarea scrisorii noastre organele locale vor ajunge la concluzia că trebuie, în sfîrşit, să ne ajute, mai ales acum, în pragul începerii activităţii competiţionale. (Ion Tudose). • TRENUL DE DIMINEAŢA C.M. 2653. încă de la Sînpetru German se umple cu călători, ajungind în halta Zădăreni deja aglomerat. Elevii de aici, care frecventează diferite şcoli din Arad de multe ori nu se pot urca în vagoane sau călătoresc pe scări. Credem că singura soluţie ar fi ataşarea grabnică a încă două vagoane cursei respective, pentru a se putea călători din condiţii civilizate. (Ion Coţoi). • MA NUMESC CIOLOMPEA NICOLAE şi vă scriu în numele unui grup de muncitori din satul Valea Brazilor, comuna Băiculeşti-Argeş, care lucrează in unităţile economice din Piteşti sau din Curtea de Argeş. Am propus de nenumărate ori consiliului popular comunal să se ia măsuri pentru a ne înlesni trecerea peste canalul Argeş, dar pînă la data la care vă scriu, nu s-a stabilit nimic in acest sens. In prezent, trecerea peste acest canal se face cu mijloace improvizate, iar pe vreme nefavorabilă, mulţi dintre noi sunt nevoiţi să lipsească de la lucru. In această situaţie se află şi elevii care învaţă în şcolile din Piteşti sau Curtea de Argeş. Noi ne angajăm să contribuim prin muncă patriotică la construirea unui pod, am adus la cunoştinţa consiliului popular hotărirea noastră, dar, fără un organizator al activităţii noastre, sîntem convinşi că nu putem face nimic. Iată de ce ne adresăm dumneavoastră, cu convingerea că în urma publicării scrisorii noastre vor fi luate măsurile corespunzătoare. (Ciolompea I. Nicolae). JOI 1 MARTIE 1979 • ERDEI ROZALIA, Hunedoara . In prezent, transportul cu autobuzul IT A in curse regulate de călători se tarifează pe baza H.C.M. 548/1961 adică , ocazional , în raport de kilometrii parcurși, conform anexei 1 la HCM iar pentru călătorii ce efectuează zilnic transportul intre domiciliul lor şi locul de muncă, taxarea transportului se face la tarif de abonament conform anexei 2 la HCM 548/1961. Tariful de abonament este un tarif redus, interesindu-ne la UT.A. — Hunedoara am aflat că dumneavostră, elevă, beneficiaţi de tariful redus. Dacă aţi plăti zilnic transportul pe ruta Hunedoar-Deva, in baza anexei 1 la HCM-ul amintit, v-ar costa 325 lei. In baza abonamentului pe care-l aveţi, plătiţi numai 101 lei, ceea ce reflectă o reducere substanţială. • PĂUN VICTOR, Suceava : Pentru soluţionarea problemei pe care o ridicaţi in scrisoarea adresată nouă am apelat la Ministerul Muncii care ne face cunoscut că : „Situaţiile care dau dreptul la vechime neîntreruptă in aceeaşi unitate sunt numai acelea prevăzute în mod limitat la art. 8 şi 9 din Legea 1/1910 privind organizarea şi disciplină muncii in unităţile socialiste de stat printre care nu figurează transferul la cerere. Aşadar, la trecerea de la un loc de muncă la altul, ca urmare a transferării la cerere, vechimea in aceeaşi unitate avută pină la acea dată s-a întrerupt. Deoarece asupra transferului efectuat nu se poate reveni, in situaţia relatată, pentru a beneficia de spor la retribuţie trebuie să treacă o nouă perioadă de vechime neîntreruptă in aceeaşi unitate de minimum 5 ani de la data încadrării, perioadă care in cazul dumneavoastră se va împlini in septembrie 1982. • MIHALACHE ELENA, Roman : Pentru rezolvarea situaţiei dumneavoastră am solicitat, la rindul nostru, sprijinul Comitetului municipal Roman al P.C.R. care ne-a răspuns că incepind cu data de 1 februarie 1919 aţi fost încadrată temporar ca operator la Oficiul de calcul al I.M. Roman. Odată cu definitivarea schemei de funcţiuni a Oficiului de calcul prin transformarea sa in centru de calcul veţi fi încadrată permanent. • MECSI ŞTEFAN, Bucureşti : în urma apelului nostru, magazinul Dioda din Bucureşti, sectorul 8 v-a expediat cu factura nr. 16 353 tuburile electronice solicitate. • CREŢU VIOREL ŞI UN GRUP DE MUNCITORI DE LA ÎNTREPRINDEREA METALURGICA Aiud : Ministerul Industriei Metalurgice ne informează că deocamdată Întreprinderea metalurgică din Iaşi nu are posturi neocupate in specialitatea dumneavoastră. • WARS EDUARD, Galaţi : Din cercetările efectuate de către C.S. Galaţi, reiese că aveţi condiţii foarte bune de locuit (patru persoane intr-un apartament de trei camere) şi că nici n-aţi depus la întreprindere cerere pentru a primi locuinţă din fondul locativ de stat. • MARIN N. MARIN, comuna Conteşti — Dîmboviţa : In urma intervenţiei ziarului nostru, I.R.M.R.C.M. — Bucureşti a solicitat pentru analize dosarul dumneavoastră medical de la Oficiul de expertiză medicală — Dîmboviţa. Concluziile ni se vor comunica după ce dosarul va fi analizat in comisia de specialitate. m MATEI HÎNCU, Bîrlad : Comitetul municipal Birlad al U.T.C. ne informează că in municipiul Bîrlad există trei terenuri de tenis de cimp pe care se poate practica acest sport : la Liceul pedagogic nr. 1, la Ştrandul tineretului şi la secţia profil II a I.R.B. Pentru practicarea acestui sport, pe oricare dintre aceste trei terenuri, nu se percepe nici o taxă. Redactorul rubricii DOMNIŢA VADUVA