Scînteia Tineretului, ianuarie 1983 (Anul 39, nr. 10450-10474)

1983-01-03 / nr. 10450

„SCINTEIA TINERETULUI" pag. 2 A­ RiViLflONlOL TINERETULUI Pi MUCUL­ICRĂ Un spectacol non-stop in premieră absolută numite formule de spectacole la televiziune au intrat cu timpul in conştiinţa spectatorului. Albumele duminicale, emisiunile-concurs, Telecinemateca, diversele anchete tematice sunt aşteptate, ca să zic aşa, la oră fixă. Surpriza acestui an vine insă din partea Redacţiei de tineret care ne-a oferit un prim REVELION consacrat în exclusivitate tinerilor, un spectacol de 300 de minute antrenant, divers, bogat, ivit din entuziasm şi croit cu energie şi expansivitate, volubil şi spumos, filmat „cu sufletul la gură", cu prospeţime, în viteză, cu idei şi demonstrând imaginaţie, pentru că e mare nevoie de imaginaţie spre a „forţa" mina telespectatorului ca să renunţe la Revelionul lui Vornicu-Sava-Munteanu­­ şi să treacă fără regrete pe pro­gramul ii. Pen­tru prima oară, aşadar, Televiziunea română ne prezintă două revelioane simultan. Cum am văzut, o parte din Revelionul tineretului a fost reprogramată pe întâiul canal, citeva momente au trecut chiar în timpul nopţii de Revelion pe postul principal, iar cele reluate şi-au cucerit un loc binemeritat in spectacolele din prima şi a doua zi ale anului 1983. Sînt motive să credem odată cu realizatorii Revelionului tineretului că „rivalitatea" dintre cele două colective de creaţie televizuală va duce spre o calitate crescîndă in mereu gustatele spectacole-mamui lansate în noap­tea dintre ani. Salutăm, aşadar, acest început, promiţător şi dătător de mari speranţe, şi ne exprimăm părerea de rău că Revelionul tineretu­lui nu a fost totuşi, nu a putut fi urmărit de tinerii din toată ţara, din pricina unei nejustificate amînări a Ministerului Transporturilor şi Telecomunicaţiilor care nu a dus încă la îndeplinire sarcina, reieşită din indicaţiile secretarului general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, de­ a se trece la extinderea programului al ll-lea al Televiziunii. Pagina de faţă se vrea, intr-un anume fel, o reeditare a Re­velionului tineretului, o trecere de la limbajul direct şi expresiv al imaginii la aceia a­ cuvintelor, abstracte, adesea concentrînd sensuri din domeniul sensibil al artistului. Deci, încă o dată RE­VELIONUL TINERETULUI i­gizor, va putea scoate filoane de umor pur. Să nu-l uităm nici pe Gheorghe Dănilă, alt coleg de an al primilor doi. Şi, de asemenea, pe Magda Catone, al cărei stil — forte — rămîne totuşi cel direct, fără prelucrări, fără ajustări de trecere la alt nivel decit cel la care o ştim irezistibilă. Pe Vasile Morariu l-aţi reţinut din sceneta de la casa de bilete. S-a deghizat în mai multe rîn­­duri, greu să-l recunoşti. Figura lui de „prostul satului", cu nasul ce ameninţă să devină măcar tot atît de celebru cu­ al lui Tănase, are să-i preocupe pe regizorii de comedii cinematografice multă vreme de aici înainte. A mai fost Bogdan Stanoevici, tip atletic, bine­voitor, zîmbind crud şi curat ca în prima dimineaţă a unui nou an. Pe Eugen Cristen­ îl cunoaşteţi şi din acti­vitatea lui folkistică şi de asemenea pe Cristian Motriuc, ca şi pe alţii. Un Revelion al tineretului nu poate începe decit cu... DANS Formaţia „Compact“ cântă în această clipă melodia „Oriunde“ GENERIC Somptuos,­­ de o fluenţă magnifică, incandescent, inepuizabil, revărsare de materii artistice, muzicale, coregrafice, fotogenice, zîmbete, voie bună, ritmuri armonioase, lunecări de planuri, ex- - plozii ce le închipuim multicolore, de­coruri exuberante şi calme, de o subli­mă aderenţă la starea agreabilă a at­mosferei generale. Un generic, adică, identic, cu cel văzut la o oră mai de seară pe programul întîi. La o nouă ediţie pesemne Revelionul tineretului — ce-şi are, nu-i aşa, „bulina“ lui, impri­­meul de gust şi calitate unde citim, pe un rotund de imagine, într-un cadru­­laitmotiv : Revelionul tineretului S3 — va veni mai hotărît cu un generic propriu ce nu va avea doar menirea de a introduce în spectacol, ei de a ne oferi chiar o primă, frapantă, sintetică imagine a ceea ce se vrea o noapte de Anul Nou pentru tineri. CĂRŢI POŞTALE ALE MUNCII In sala de sport a Institutului agro­nomic din Bucureşti scenografii au amenajat cadrul mare al desfăşurării Revelionului. Aici au luat loc tinerii, colegii noştri cu care ne mîndrim, cum obişnuim să spunem, şi cărora chipul 11 s-a fixat într-un chenar, în stop-cadru, trimis pe adresa celor de acasă, pe adresa fiecăruia dintre noi, ca imagini­­embleme ale unui mod exemplar de a munci şi trăi în anul care s-a scurs, şi totodată ca pilde pentru noul an. Pe­trolistul de la Videle, studentul de la Cluj-Napoca, oţelarul hunedorean, vio­lonista Liliana Ciulei, poetul Mircea Florin Şandru, atiţia alţi tineri formi­dabili au încîntat ochiul nostru cu lumina venită anume, sărbătoreşte, pe chipul lor zîmbitor, de neuitat. Acesta a fost în totul tabloul comun al ge­neraţiei, portretul colectiv al muncii oamenilor tineri, mărturia lor înscrisă pe peliculă la o oră de bilanţ, de petre­cere şi de speranţă. Aşa arată, senină, calmă, hotărîtă, de un entuziasm lucid, matur, generaţia de constructori tineri ai socialismului în România, şi nu e de­cit sinonim ca modestia supremă să te mîndreşti cu aceşti băieţi şi cu fetele, de asemenea, şi să vrei să fii aidona lor : bucuros, de viaţă, harnic, stator­nic, visător, sublim. ACTORII TINERI, COMICII NOŞTRI Nu-i de ici de colea pînă ce un Revelion să-şi găsească un prezentator sau prezentatorii lui. Această primă ediţie a început cu un Horaţiu Mălăele aşa cum îl ştim, mai mult clovn decit şarmant, mai mult bonom-drăguţel­­timid decit pus la patru ace, un Horaţiu Mălăele de toate zilele doar mai corespunzător îmbrăcat de către echipa de realizatori, însoţit de o muză cu şal petrecut asemenea unei bandu­liere peste umerii hotărîţi să ţină piept potopului de valsuri şi alergăturii de rigoare, pe nume Maia Morgenstein, studentă pare-mi-se abia în anul în care, la actriţe ca şi la actori, îmbobo­cesc mii de speranţe, Mălăele a primit un ajutor substanţial de la Octavian Ursulescu, neactor, specialist în mu­zică, aş zice specialist în muzică bună, gazetar al cărui bonton şi a cărui mo­destie ce-şi refuză mereu ambalajul de staniol ne-a cucerit, şi dacă nu l-am şti semnînd deseori în aceeaşi pagină cu redactorii acestui cotidian, mai că aş striga : Bravo, Tavi ! Lor li s-a alăturat o muză pe post de reporter-foto. Ea l-a tot fotografiat pe Marius Ţeicu în vremea cu­ el şi-a cîntat melodia inti­tulată chiar aşa : Fotografia. Regizorii şi operatorii au observat la timp, adică in timpul cit s-au desfăşurat filmările la Revelion că actriţa este fotogenică, şi că e bine să fie promovată­ de pe postul de fotoreporteriţă pe acela de mediu ambiant, comentind cu prim­­planul ei zîmbitor-şăgalnic-senin, şi hai să spunem vorba care trebuie — frumos ~~ un alt cîntec, următorul. Rar se întîmplă să vedem cum ceea ce e sortit să însemne planul al doilea ne cucereşte, fără a fi totuşi cap de afiş. Un Revelion care-şi descoperă­­ stele. Numele studentei, de pildă, nu a fost trecut nicăieri, talentul ei înseamnă, însă, o semnătură sigură, aşa că ea va reveni şi o vom mai aminti şi noi, cu stere mari. între tinerii actori de comedie, pe lingă Mălăele a mai muncit pentru Revelionul tineretului colegul lui de an, Radu Gheorghe. Au dat împreună unul din momentele antologice, dacă nu cel mai bun scheel al nopţii. Se întîmplă lucrul ăsta mai către ziuă, iar momen­tul avea ca personaj un iluzionist ce nu-şi poate desfăşura numărul din pri­cina, bunei-credinţe a celui luat pentru rolul de „martori”. Nu-i uşor să vrei să ghiceşti cartea trasă cind Radu Gheor­ghe, cu mutrişoara lui de căţeluş în lesă, ori de pîinea caldă a pămîntului, ori de pudibond incorigibil, ori de tăn­­tălău politicos dar uituc, nu-i uşor, deci, să ghiceşti, chiar dacă te numeşti Horaţiu Mălăele. Avem comici tineri, ce mai, şi de-acum revelioanele cu ei vor însemna o sărbătoare a risului. Postura de mim a lui Radu Gheorghe este şi ea un teritoriu din care un re­gn Revelion al tineretului fără o paradă a muzicii tinere nu era de ima­ginat. Se înţelege că formaţiile noastre atît de îndrăgite şi de cunoscute tineri­lor nu puteau absenta de la acest festin muzical. Formaţiile Compact, Post- Scriptum­, Roşu şi Negru, Cristal, Vol­taj, Semnat M, Medusa au arătat ce pot. Au cîntat Dîda Drăgan (mai spre dimi­neaţă, melodia ei s-a intitulat „Zori de lumină“, în stilul ei flexibil şi preg- SONG Grupul Song, chemat cu insistenţă de un ascultător, telespectator din provin­cie, a apărut în timp record. Record de calitate a fost, fără îndoială, şi melodia interpretată şi filmată cu har. Grup de tineri pe care nu te mai saturi să-i cant, parcă mai tineresc decit oricînd­, Marius Ţelea, fotografiat la secundă, în cadru, Cornel Fugaru (a cărui siluetă a fost înconjurată şi pavoazată de un decor electronic, moment la care s-a lucrat şase ore, de necrezut, nu-i aşa, dar adevărat totuşi — m-am docu­mentat şi am verificat pentru dum­neavoastră), Mihai Constantinescu (vă reamintiţi, cu părul ceva mai lung decit altădată), priveşti şi să-i asculţi cîntînd, jucînd muzica, teatralizînd cu inteligenţă şi gust artistic, dînd un spectacol unic, de brevetat oriunde în lume cu o mar­că inconfundabilă : SONG. Bravo ! (Şi Bis !...), DANSAŢI, VĂ ROG? . Excelentul Revelion al tineretului n-a putut fi urmărit cum ar­­ fi fost firesc de întreaga ţară. Cauza ? Ministerul Transporturi-) i lor şi Telecomunicaţiilor nu şi-a îndeplinit sarcina trasată de l ^ conducerea partidului, de a extinde programul II al Televiziunii.)­­ Se impune, deci, să întrebăm Ministerul Transporturilor şi \ \ Telecomunicaţiilor: , ■ , V ^ CIND VA PUTEA FI URMĂRIT ÎN ÎNTREAGA TARĂ PRO-j j GRAMUL II AL TELEVIZIUNII ROMÂNE? \ | Pagină realizată de IOAN LAZAR Nicăieri nu poate fi mai bine decit la Revelionul tineretului Priviţi cu atenţie încă o dată spre n­­iri rwi­i?­?.■»!«£» „Roşu şi Negru“ se prezintă singură. Nici nu mai trebuia.. Orice prezentator are totuşi nevoie de prezentare, chiar şi atunci cind se numeşte Octavian Ursulescu . MUZICA ŞI DANSUL POPULAR Nu numai „La masa caricaturiştilor“, nu doar „inimă zburdalnică“ nu doar „Conferinţă despre oaie“, nu doar Răvaşe, nu prezentări cu poante, ci muzică de-acasă, populară, sănătoasă, românească, urechie şi străveche. Minute bune de muzica frumoasă, cu dansatori din Ardeal (Ansamblul folcloric „Măr­ţişorul" din Cluj-Napoca), o orchestră cu Dumitru Fărcaş şi taragotul lui „fermecat“, cintînd „Odă bucuriei“, apoi dans din Năsăud, dans din Moldova, dans din Bihor, dans maghiar, dans german, dans din Oltenia. Şi cu o Flo­­rica Bradu cintînd „Florile dalbe“ într-un cadru desenat cu penelul, între flori de gheaţă, ca, o felicitare de sărbă­tori. S-a dansat în faţa convivilor, s-a glumit, de asemenea, în mijlocul lor, şi totul a fost ca la o petrecere de la care nimeni nu a putut absenta, nici un tinăr. UMOR ÎN SCENETE, UMOR ÎN CUPLETE O conferinţă despre care la căminul­ cultural din Apahida are ca invitaţi participanţii la Revelionul tineretului călătorind, aţi ghicit, cu „Trenul cursă­­de persoane Apahida-Cluj-Napoca“. Limbajul neologistic, pestriţ este amen­dat de bonomia hâtră a unui localnic, jucat, în stilul lui ceremonios, de Mihai Mereuţă. Un fotbalist este trecut prin mai multe „furci caudine“ unde la încercare este pusă generozitatea celor ce-l angajează cu grijă pe un post bun, cu apartament, la cerere, cu satisfa­cerea tuturor capriciilor. Cind să-şi facă datoria de portar, băiatul decep­ţionează de la primul meci. D-ale fot­balului... Un stagiar ar fi dorit perfor­manţa de a-şi cere intîi concediu me­dical şi apoi de a se angaja. N-a reuşit decit după o zi de angajare. Citeva răvaşe, scoţind din amorţeală noaptea cu satira lor, au descreţit frunţile som­noroşilor de la cinci dimineaţa. Trei caricaturişti Mihai Pănzaru-Pim, Şte­fan Popa, Daniel Ionescu au exersat pe figura lui Radu Gheorghe şi, de asemenea, pe citeva subiecte acide, temperate cu o bună dispoziţie comună, încheiată cu ciocnirea paharelor de cer­neală caricaturisticâ. Cine nu putea să lipsească de la ospăţul umoristic ? Cio­­cănitoarea buclucaşă, năbădăioasa Wo­ody. Ce-a făcut ea ? Ceea c© ştie, şi ceea ce face ea de obicei. Imposibil, războiul total împotriva prostiei, lenei, comodităţii, de toate, ca noi să rîdem graţie teribilelor ei „purgatorii“ comice, ideea de a o invita pe ciocănitoare la Revelionul tineretului a fost, ca atîtea altele, dintre cele mai inspirate. MERIDIANELE CÎNTECULUI (Trei serii) SERIA I. Cu prezentare, adică nu numai cu prezentare, şi cu generic electronic, şi cu Octavian Ursulescu (1T8”), dar şi cu Coast to Coast (2T0”), Alia Pugaciova (4'42”), Shakin Stevens (7’47”), Arabesque (9;50”), Precious Wilson (12’34”), Trix (14’50”), Udo Jurgens 07'34”). SERIA II. (Sabado Domingo, K.X.D., Beata Karda, Vicki King, Ottawán, Smokye, Romina Power şi Albano). SERIA III. (Richi e Poveri, Made­­leene Kane, Sibylle Rauch, Depeche Mode, A la Carte, Bonnie St. Claire, Kelly Marie, Ai van, Sister Slegde). Prin urmare, o antologie, o sumă de melodii ce fac încă o dată fața pre­zentatorului și a realizatorului mult apreciatei emisiuni : Meridianele cînte­­cului... LUNI 3 IANUARIE 1983 ACCIDENT FOTBALISTIC (Comentează acelaşi Cristian Ţopescu) Instalat într-un fotoliu de umorist, Cristian Ţopescu a dat sare şi piper comic şi a actualizat un filmuleţ deli­cios, conceput şi montat cu migală şi har. Programarea spectacolului fotba­listic în varianta lui de potpuriu de­­accidentări şi de supralicitări fotba­listice a fost însă la cerere. Tele-telefo­­nul tinereţii a funcţionat toată noaptea. S-a cerut insistent fotbal, şi fotbalul a venit în formula unor pilule montate cu Schepsis, şi de asemenea, comentate cu artă. Baletul acesta comic al jucă­torilor de fotbal, aria calomniilor între arbitri şi jucători, între titulari şi re­zerve, între suporteri şi antrenori „adverşi“, între portari şi jucătorii de cîmp, între accidentat şi cel care faul­tează s-a produs dînd filmul, cum se zice, înapoi, multiplicînd fotogramele, combinîndu-le, mixînd sunete ciudate, de un haz nebun. Ţopescu nu a uitat ce ne aşteaptă, mai bine zis ce-i aşteaptă pe fotbaliştii români, în sezo­nul primăverii şi verii lui ’83, aşa incit, ni s-a precizat, spectacolul agreabil al jocului de-a balonul rotund poate să însemne pentru jucătorii de la Craiova şi din naţională încă un semnal, venit la timp, chiar dacă spus sub forma deghizată a unui trucaj admirabil. Ne putem întreba : Mai poate lipsi ceva dintr-un Revelion la care a fost prezent fotbalul ? FELICITĂRI REALIZATORILOR Premiera absolută a spectacolului de Revelion a fost asigurată de un mare număr de entuziaşti. Felicitînd încă o dată Redacţia de tineret şi Televiziunea Română pentru ideea de a realiza un Revelion consacrat tinerilor, ne facem o plăcută datorie colegială din a transcrie numele celor care au colabo­rat, muncind un număr impresionant de zile pentru ca imensa videocasetă cu antetul REVELIONUL TINERETU­LUI ’83 să încînte secundă de secundă. Aceştia sunt: asistenţa tehnică : Petrică Paşca ; producţia Maria Popescu, Ispas Halingher ; imaginea :Cristian Nicolau, Adrian Valentin, Radu Ioanid, Florin Neagoe, Constantin Tufeanu ; sceno­grafia : Alexandru Oană, Oana Iones­­cu ; ilustraţia muzicală : Ileana Po­­povici ; regia de montaj B. Ciradurian; regizori : Luminiţa Dumitrescu-Suciu, Dan Grigore Popa, Cornel Dalu. Re­gizor artistic coordonator: Andrei Brădeanu. Au muncit zi de zi, și ar fi de zis, fără exagerare, noapte de noap­te, redactorii : Mihai Tatulici, Aurelia Tescaru, Mariana Soitu, Mircea Mon­­dea, Petre Magdin.

Next