Scînteia Tineretului, iulie 1986 (Anul 42, nr. 11533-11559)

1986-07-01 / nr. 11533

„SCÎNTEIA TINERETULUI" pag. 2 COPII FRUMOŞI PENTRU VIGOAREA ŞI TINEREŢEA PATRIEI COPILĂRIA — UNIVERS AL SPERANŢELOR ÎMPLINITE Orice expoziţie stârneşte emoţii şi curiozităţi, cu atît mai mult cu cit realizatorii ei sunt copii. Sensibilizaţi de acest adevăr, intrăm în spa­ţiul ce găzduieşte sediul Con­siliului judeţean al organiza­ţiei pionierilor şi şoimilor patriei situat în Piaţa Tran­dafirilor din Tg. Mureş. Ne pierdem cuminţi şi gravi printre vizitatori. Uniformele celor mai mulţi dintre ei le dezvăluie apartenenţa la Or­ganizaţia pionierilor şi şoimi­lor patriei. Deasupra uşii de intrare în hol, pe o plachetă citim : „Start spre viitor"; pe o săgeată îndreptată cu vârful către o altă încăpere descifrăm : „Ce pot face două mirai dibace“. Acestea sunt genericele sub care este or­ganizată expoziţia de obiecte a micilor creatori. Alături de noi, părinţi şi educatori , pro­fesori, învăţători şi „tova­răşe“. Intr-un cuvânt cei că­rora, în îndrumarea primilor paşi ai copiilor, în viaţă, le revine o răspundere egală. Chipurile lor sunt luminate de bucuria unei împliniri, unei reuşite. Aveam să înţelegem că „Startul spre viitor“ e o demonstraţie a gîndirii copi­ilor purtători ai cravatei roşii cu tricolor, integrate în ac­ţiunea de scrutare a tainelor celor mai diverse domenii care vizează dezvoltarea so­cietăţii noastre : electronica, automatica, electrotehnica, mecanica fină, siderurgia, energetica, agricultura. Fan­tezie, curaj, răspundere, func­ţionalitate. Despre acestea vorbesc aparatele şi instalaţi­ile expuse de către pionierii din Luduş, Sighişoara, Tîrnă­­veni, Iernut Band, din muni­cipiul de reşedinţă al judeţu­lui. Ele sunt simbolul minu­natelor condiţii create de partidul şi statul nostru pri­măverii omenirii, copiilor ; condiţii de cultivare şi expri­mare a aptitudinilor, a liber­tăţii de a îndrăzni şi a fi feri­ciţi. Staţie meteorologică pen­tru agricultură, programator cu cartelă programată, tester TTL, amplificator audio-ste­­reo, voltmetru electronic, am­plificator cu orgă de lumini, generator eolian de energie electrică. Citeva denumiri sub care se ghicesc efortul, bucu­ria realizatorilor. Un univers mirific, o lume văzută şi gîndită de ei ne prezintă în expoziţie şoimii patriei. O lume fantastic de reală in care trăiesc ei în fie­care zi, pe care o simt şi le place creîndu-i dublura spre siguranţă din beţe şi cutii de Chibrituri, din petale de flori, scoici, cartoane, beteală. O lume în care fericirea se ci­teşte în visuri curate şi lim­pezi ca stropii de rouă ai di­mineţii. Cusături, ţesături, pirogra­vuri, obiecte din lemn, pietricele, resturi textile exprimă fantezia şi în­­demînarea copiilor. Un teren de joacă pentru copii ne arată şoimăriţa Andreea So­­falvi. Un loc de joacă din care nu lipsesc trenuleţul co­piilor care tocmai intră în tunel, băncuţe şi mese unde „bucătăresele“ prepară hrană, groapa unde se construiesc castelele din nisip, pistă de carting, ştrandul, topoganul, balansoarul, clasate toate intr-un decor de verdeaţă în­veselit de cîntecul păsărele­lor. Delta Dunării cu neste­matele ei este reţinută din povestirile adulţilor, diafilme, ori ilustrate şi „construită“ după închipuirea copiilor cu întreaga şi minunata ei faună şi floră, în ghiolurile umbrite de sălcii se zbenguie peştii, iar pe luciul apei plutesc pe­licani şi nuferi. Linguriţelor din plastic care însoţesc pa­harele cu îngheţată li s-a gă­sit o nouă utilitate : vîsle pentru pescarii care pun nă­voadele. Pe catargul unui va­por flutură tricolorul, semn că această minunăţie a natu­rii ne aparţine, este a noas­tră. O vatră din multele vetre peste care seninul cerului, aurul holdelor sînt umezite de singele înaintaşilor pentru prezentul şi viitorul patriei în culorile drapelului ţării, roşu, galben şi albastru. Grădiniţa noastră, casa noastră, cartierul nostru, sa­tul nostru sunt prezentate în machete cu tot ceea ce au specific şi reprezentativ. Din aceste prime geografii învă­ţate şi ştiute de copii nu lip­sesc gingăşiile , florile, păsă­rile şi jocul nestingherit al celor mai tinere mlădiţe ale puternicului copac cu nume de România. Pace, Mir, Frieden... O lume a prieteniei între toţi copiii planetei, a frăţiei şi respectului pentru tot ceea ce este frumos şi trainic, a efor­tului paşnic, constructiv pen­tru triumful omeniei, pentru perpetua întinerire şi înflo­rire a­­ omenirii. Pentru ca minunatul, splendidul joc „Copiii lumii doresc pacea“ să continue fericit. Gurilor de tun, micii creatori mure­şeni le-au găsit o nouă tre­buinţă : cuiburi pentru po­rumbeii albi ai păcii. Expo­ziţia lor dezvăluie climatul material şi spiritual în care se formează Monica Radu, Ci­­prian­ Popa, Sorin Logigan, Irina Negoi, Noiemi Mihail, Costel Dănilă, Bianca Rusu şi mulţi alţii, dintre micii ce­tăţeni ai României. Un climat al bunăstării, al fericirii şi prieteniei, al creaţiei şi mun­cii. MIRCEA BORDA Ultima întreprindere pe stin­gă, cum vii din centrul Zalăului spre platforma Iui industrială, este una destinată producţiei de ţevi. Intrerinderea de ţevi Za­lău, întemeiată în 1979, este pusă în mişcare de o forţă uma­nă care numără 2 700 lucrători. Dintre ei, aproape jumătate (1 300) sunt utecişti, împărţiţi în 29 de organizaţii, cu un comi­tet intermediar la secţia Lami­nor continuu. Uteciştii cu care am stat de vorbă sunt minori de a fi părtaşi la producera mai multor tipuri­ şi categorii de ţevi, ex­trem de importante pentru eco­nomia noastră naţională. Pe poarta întreprinderii lor ies, astfel, ţevi laminate la cald şi la rece, ţevi-conducte, filetate, trase la rece, destinate cu precădere industriei construc­toare de maşini, apoi ţevi fi­letate pentru industria extrac­tivă, ţevi-cazane, pentru insta­laţiile de presiune, ţevi pentru construcţiile edilitare etc. Se cuvine ,spus, ca o ilustrare a ideii de calitate, că aproape 30 la sută din producţia întreprin­derii de ţevi Zalău se exportă in mai multe ţări ale lumii, preferată fiind multor firme si­milare, de mai veche tradiţie, întrucit media de virstă a lu­crătorilor din această unitate economică sal­arian­ă este 22 de ani, ne vine uşor să ne închi­puim că problema pregătirii şi a perfecţionării profesionale este una la ordinea zilei pen­tru comitetul U.T.C. al între­prinderii, preocupat, ca şi ceilalţi factori, de soarta calităţii pro­duselor. Luca Laurenţiu, secre­tarul acestui comitet, ne infor­ma, de curînd, cu documentele în faţă, asupra măsurilor luate pentru ca tinerii să-şi ridice, prin intermediul politehnicilor muncitoreşti, gradul de califi­care, să ajungă la categorii pro­fesionale superioare. Anul precedent a fost cel mai fertil din acest punct de vede­re, cursurile iniţiate de comite­tul U.T.C. venind in sprijinul pregătirii profesionale a nu mai puţin de 500 de tineri. în 1986, alţi 500 de tineri lucrători frec­ventează, timp de 9 luni, cele 15 cursuri, susţinute de tineri specialişti ai întreprinderii, unii dintre ei membri ai organiza­ţiei revoluţionare de tineret ; mai mult decit atit, printre lec­tori se află tineri muncitori, de­ţinători ai unor categorii supe­rioare într-ale meseriei, iscusiţi pînă la pragul împărtăşirii cu­noştinţelor : Li­viu Rad, lamina­­­tor (şi secretar al organizaţiei U.T.C. Trăgătorie de ţevi, schimb B), Liviu Igna, lamina­­tor şi el, din secţia Laminor continuu, Vasile Crişan, subin­­g­iner. Sigur, ei se bucură de sprijinul unor ingineri tineri, ca Ion Măraş, preşedintele comisiei de creaţie tehnico-ştiinţifică de pe lingă comitetul U.T.C. sau Terezia Sărea, şi ea, o specia­listă de prestigiu. în asemenea condiţii­ de cola­borare a tinerilor specialişti cu uteciştii de diferite profesii, performanţele productive înre­gistrate in întreprindere devin fireşti. Să menţionăm una din­tre ele. Secţia Laminor continuu avea, la un moment dat, un plan lunar de 760 bucăţi de ţeavă laminată destinată ex­portului. Crescind solicitările pieţei externe in perioada res­pectivă, a fost nevoie de o mo­bilizare aparte, la sfîrşitul că­reia s-au obţinut, pentru a sa­tisface nevoile apărute, de două ori şi jumătate necesarul de ţevi : 1 800 bucăţi ! Dar, referindu-ne la tinerii din Zalău, să nu se creadă că acestora nu le rămine timp, din­colo de angajarea cu rezultate meritorii in producţie, să şi trăiască, să-şi îmbogăţească o­­rizontul politico-ideologic, spi­ritual, să se distreze. Am fost, îndeosebi, curios să văd in ce fel îşi petrec viaţa tinerii din căminele muncitoreşti ale în­treprinderii, două la număr, cu o capacitate totală de 600 de locuri. Şi iată ce mi-a fost dat să constat. La căminul munci­toresc numărul 1, tocmai se fi­nalizau lucrările la staţia de ra­dioamplificare, obţinută prin dotarea comitetului U.T.C., ca urmare a­ fondurilor constituite prin muncă patriotică. Cele 129 de camere ale căminului se vor umple astfel de sunete menite fie să instruiască, să informeze, fie să destindă... Tot aici, în preajma căminului, tinerii erau pe cale să termine de asfaltat un teren de sport. Ceea ce me­rită să adăugăm este că un că­min locuiesc şi 40 de fete, care au şi ele, in conducere, o re­prezentantă a lor, pe Maria Gai, muncitoare la secţia Laminor de sirma. Laolaltă cu preşedintele comitetului de cămin, Ştefan Szabó, ea, Maria Gal, ca vice­preşedintă, organizează aprecia­te seri cultural-distractive, în­deosebi in zilele de joi şi de simbătă. Se intimplă ca aceste binevenite seri de joi sau de simbătă să aibă în viaţa tineri­lor căminişti o semnificaţie a­­parte. Prieteniile rezultate de pe urma lor, între băieţi şi fete, au condus la întemeierea (de dată recentă) a patru familii tinere. Nunţi uteciste de toată frumu­seţea aveau să le fie puntea spre fericire. Potop de flori şi de urări de bine... La Zalău, platforma industri­ală este o realitate social-econo­­mică relativ nouă, a ultimelor două decenii de renaştere a României. Dar, la Zalău, în con­cordanţă cu firea localnicilor, tot ce se întreprinde pentru om poartă pecetea valorii, a temei­niciei. Aşa se face că o între­prindere sau alta se depăşesc pe sine, din­ performanţe care le întăresc prestigiul, aşa se face că tinerii au ce invăţa de la generaţiile mature, preluînd nu o dată stindardul iniţiativei, în emisiunile ei săptăminale, staţia de radioamplificare de la că­minul muncitoresc pentru tine­ret numărul 1­ al întreprinderii de ţevi, vă poate ţine la curent cu sumedenia de fapte care în­­treţin şi urcă prestigiul cîştigat ! DRAGOMIR MAGDIN PUNŢI SPRE FERICIRE, LA ZALĂU S-a susţinut mult timp că fumatul ar avea ..numai un efect cumulativ intr-un timp îndelungat şi, ca atare, n-ar pe­riclita sănătatea decit după o anumită virstă, mai înaintată. Investigaţii medicale recente cu privire la afectarea sănătăţii prin fumat schimbă insă acest punct de vedere. Efectele sunt de fapt adeseori imediate şi in orice caz bolile cronice favori­zate de fumat pot, începe cu mult mai devreme decât sunt simţite. Vom da numai citeva exemple. Nicotină din fumul de tutun — una dintre cele mai puternice substanţe vasocon­­strictoare pe coronare — produ­ce la fumătorii tineri efecte ime­diate, evidenţiate pe o electro­cardiogramă ca semne de redu­cere a irigării muşchiului car­diac. Inhalarea fumului din două ţigări aduce în căile res­piratorii profunde un complex de substanţe iritante şi biort­­hoconstrictoare care pot duce, ca reacţie, la o creştere a re­zistenţei bronşiolelor la fluxul aerian şi o scădere a capacită­ţii difuziei gazelor prin mem­brana alveolară. La unii tineri fumători se constată o datorie de oxigen crescută la un efort oarecare, iar un repaus o diminuare a di­fuziunii oxigenului asemănător oamenilor de virstă medie. In prezent se constată chiar apa­riţia unei simptomatologii res­piratorii acute sau cronice cu o frecvenţă mai mare la adoles­cenţi şi tineri, uneori chiar la copiii ce au început să fumeze faţă de cei care nu au acest obicei. Cercetările cele mai noi subliniază că bronh­opneumopa­­tia cronică nespecifică de tip obstructiv — boală favorizată de fumat — care, se știe, trans­formă cu timpul bolnavul in­tr-un suferind incurabil, ar fi prezentă în primele ei stadii la vârste foarte tinere. O parte dintre fumătorii tineri, deși nu prezintă nici un semn subiec­tiv de suferinţă bronhopulmo­­nară (tuse, expectoraţie, respi­raţie grea), au semne obiective (la examinarea cu aparatură specială), de suferinţă a căilor aeriene mici care ar putea sta la baza sindromului bronhopul­­monar obstructiv grav de mai tirziu. Mult discutate la virstele ti­nere sunt şi efectele asupra in­telectului, a sistemului nervos central in general şi dezvoltă­rii fizice. Studii comparative pe elevi şi studenţi fumători şi ne­fumător­i arată că primii pre­zintă, statistic, un număr mai mare dificultăţi de memorie, înţelegere, atenţie. Fumătorii tineri sau cei care stau în me­dii poluate cu fum de tutun suferă adeseori de cefalee ta­bagică, instalată după fumatul ţigării şi manifestată prin du­reri la nivelul ochilor sau he­­miacranie. Intervenţia fumatului in dez­voltarea fizică este un feno­­men ce se evidenţiază statistic, pe un număr foarte mare de observaţii, avînd în vedere că parametrii­­ dezvoltării fizice sunt influenţaţi de foarte mulţi factori ereditari şi economico­­sociali. Dat fiind larga răspin­­dire­­a fumatului printre copii şi adolescenţi, astfel de studii au început să fie organizate şi rezultatele înclină să atragă a­­tenţia că fumatul timpuriu este unul dintre factorii posibili ai tulburărilor , dezvoltarea psihică şi fizică normală. Unii autori semnalează la tinerii fumători şi diverse tulburări endocrine manifestate, spre exemplu, la fete, prin deregla­rea ciclului, iar la băieţi prin diminuarea virilităţii. Copiii născuţi din părinţi fumători au o sănătate şi în general o dez­voltare precară. S-a constatat că malformaţiunile congenitale la nou născuţi sunt cu mult mai frecvente la copiii din mame fumătoare. La baza lor stau anomaliile cromozomiale pe care fumul de tutun prin com­ponenţii săi toxici le producem celule din corpul mamei, iar fl­ops­­e anomalii se transmit ge­netic la urmaşi. Poate avea drept efecte fumatul mamei chiar înainte de a fi însărcinată. Cu atit mai mult fumatul este periculos pentru viaţa şi dez­voltarea copilului dacă mama fumează în timpul sarcinii. In concluzie, o multitudine de cercetări subliniază că moda ac­tuală printre tineri — de a fuma cît mai devreme, şi încă cu regularitate — este urmată de o gamă largă de efecte cu ră­sunet nu numai de perspectivă, ci şi imediate asupra sănătăţii şi dezvoltării lor. Nu se poate spune deci că un­ fumător poate, un timp, să nu rişte nimic, iar mai tirziu să se apere renun­­ţind la fumat. Este greu de re­nunţat la fumat după ce te-ai deprins şi adesea este prea târ­ziu. Dr. ELENA BARNEA cercetător ştiinţific Este dăunător fumatul? CRONICA TV Lecţia istoriei „Antologiile teatrale" au de­venit o obişnuinţă pe micul nostru ecran şi se cade să pu­nem in evidenţă acest tip de emisiune, sinteză-colaj, avind avantajul de-a fi structurată pe o idee şi de-a trece in revistă momente teatrale semnificative. Ne-am oprit asupra unei an­tologii teatrale de dată recentă pentru că ea a fost un lucru perfect alcătuit, întrunind deo­potrivă competenţa documentă­rii şi fiorul participării cu tot sufletul. O dimensiune esen­ţială a fiinţei poporului român, străbătind veacurile, afirmată cu puterea stăruinţei lupta pentru apărarea fiinţei naţio­nale — a fost subiectul şi su­perba obsesie a dramaturgilor noştri. Emisiunea a debutat cu o tre­cere în revistă a unor impor­tante momente ale istoriei na­ţionale : fragmente din Decebal de Mihai Eminescu (teatrul botoşănean), Petru Rareş de H. Lovinescu (T. N. Iaşi), Pro­cesul Horia de Al. Voitin (X- N. Cluj-Napoca), O şansă pentru fiecare de Radu F. Alexandru, (Teatrul Mic). Remarcabilă „deschiderea“ cu care s-a an­tologat, în deplină cunoştinţa de cauză, dovedind o cunoaş­tere perfectă a realităţii tea­trale, impresia de panoramă a vieţii teatrale româneşti şi in acelaşi timp sugestia că tema­tica repertorială este profund implicată in marile, constante ale spiritualităţii româneşti. Au urmat fragmente din spectacolele de teatru tv : „Co­loanele timpului“ de Emil Poe­­naru (regia Carmen Dobrescu), „Cronica de vitejie“ de Dan Tărchilă (regia C. Dinischiotu) avind în centru luminoasa per­sonalitate a marelui voievod Mircea, „Mihai Viteazul“ de Octav Destila (regia Nae Cos­­mescu), „Cronica de la Plevna“ de M. Bradu şi Dumitru Chi­­rilă, „Răspintia cea mare“ de V.I. Popa. „Erau foarte tineri" de Pop Simion — puneri in scenă prin care străluminează corifei ai luptei pentru neatir­­nare, visul dintotdeauna al românilor, împlinirea cea de­plină, încununarea năzuinţelor de veacuri. Am reţinut un fragment pre­zentat in avanpremieră (inspi­rată alegere !) din Avram Iancu de Lucian Blaga, cutremurătoare pagină a literaturii no­istre va­lorificată îu special profesio­nalism de regizoarea Domniţa Munteanu în care substanţiali­tatea textului este dublată de o veritabilă realizare actori­cească — în rolul marelui tri­bun, actorul Adrian Pintea. Comentariul realizatoarei a­­cestei antologii, teatrale, Lucia Hossu-Longin, a fost şi el bine alcătuit — fără patetisme de prisos care ar fi părut poate pleonastice intr-o temă ea în­săşi patetică prin excelenţă. A fost comentariul unui om „cu carte şi simţire“ cum ar fi «pus înaintaşii cărturari paşoptişti, un comentariu exemplar, bine articulat, competent şi găsind in toate „doza“ cea mai po­trivită. Antologia teatrală „Tot ce mişcă-n ţara asta : unul, ra­mul..." a reuşit să creeze im­presia unui lucru împlinit, în­treg, făcut cu pasiune şi bine gindit în toate resorturile sale interioare (de la montaj la ilustraţie muzicală şi bineînţe­les imagine — am remarcat frumoasa idee a clepsidrei care leagă intre ele fragmentele de istorie, într-o sugestie de efect şi de emoţie a trecerii timpu­lui). Deci „Antologia teatrală" despre care am vorbit a fost ea însăşi o pagină... antologică, de un vibrant patriotism şi o excelentă calitate profesională, o antologie făcută pe măsura măreţiei temei abordate. Lucia Hossu-Longin, redactor compe­tent şi sensibil, a făcut iarăşi o demonstraţie de aplicaţie pro­fesională. CLEOPATRA LORINŢIU REPERELE ACTUALITĂŢII AGRICOLE LA SECERIŞ ca întreaga capacitate După ce recolta de pe cele toate 12 500 hectare cultivate cu orz a fost pusă la adăpost, pe tarlalele eliberate s-a intrat ma­siv in majoritatea zonelor ju­deţului Buzău la recoltatul griu­lui. Ploile de scurtă durată în­greunează ritmul de lucru, vi­tezele înregistrate fiind în­ unele zile cu mult sub capaci­tatea utilajelor. Şi totuşi, co­mandamentele locale, mobili­zând întreaga suflare a sate­lor, reuşesc să acopere­­ toate suprafeţele care ridică pro­bleme. Pentru cele 70 500 de hectare cultivate cu gr’îu sînt dispuse pa frontul secerişului ( 256 com­bine şi 559 prese de balotat paie­, utilaje distribuite în 112 formaţii complexe, care pot realiza o viteză de 7 060 hectare zilnic. Prin măsurile tehnico­­organizatorice luate griul va putea fi pus la adăpost in timp de cel mult 10 zile. Totodată urmează a fi in-­­ămîntate 51 640 hectare cul­turi succesive, din care 15 400 hectare porumb boabe, 31 300 hectare culturi furajere și 4 683 hectare legume. Au fost luate toate măsurile pentru organiza­rea „in flux“ a lucrărilor de eli­berat, arat, pregătitul terenului şi semănat, astfel ca însămînţa­­rea culturii a doua să înceapă la 48 de ore după recoltaitul griului. Numai prin respectarea tutu­ror tehnologiilor, prin prezenţa în cimp zi şi noapte a tuturor celor care au fost repartizaţi la seceriş se poate îndeplini pla­nul pe care îl are judeţul, ace­la de a obţine o producţie me­die de grîu de 4 200 kg la hectar. Dintre unităţile care au de­clanşat secerişul griului in avans amintim pe cele din con­siliile unice Poşta Cîlnău, Mihă­­ileşti, Ziduri, Ruşeţu, Pogoa­nele, Măgura. Nicolae Anghel, preşedintele C.U.A.S.C. Mihăi­­leşti, ne preciza că datorită complexului de măsuri tehnice şi politico-organizatorice luate secerişul griului se desfăşoară din plin. Creşterea răspunderii fiecărui om în soluţionarea ope­rativă a problemelor legate de campanie a devenit o realitate. Iată, de pildă, la Mihăileşti, din totalul celor înscrişi in evi­denţele cooperativei pînă anul trecut, aproape toţi au răspuns în această vară. In schimb, la Căldăruşanca, 14 cooperatori, printre care Eugenia Iordache, Ana Damian, Vasilică Popescu, Stanca Tudor, nu ies la muncă pe motiv că sunt bolnavi, deşi li s-au încredinţat lucrări mai uşoare. Ar putea lua exemplu de la formaţiile pionierilor şi şcolarilor, prezente zi de zi cî­­teva ore in tarla la strinsul spi­celor. Ritmuri superioare de lucru am consemnat în cadrul unită­ţilor din C.U.A.S.C. Poşta Cil­­nău. „Recoltarea griului consti­tuie pentru toţi mecanizatorii şi cooperatorii, pentru întreaga suflare a satelor, comandamen­tul major al fiecărei zile, ne spunea Carpen Marcu, preşedin­tele C.U.A.S.C. Încadrarea lu­crării in perioada optimă înles­neşte realizarea celorlalţi indi­catori pe care-i avem. Este vor­ba de pregătitul terenului şi de semănatul culturilor duble“. Directorul S.M.A., Ştefan Jipa, urmărea pe solele coope­rativei agricole Boboc modul cum se comportă utilajele. Pînă la această dată toate au trecut cu bine examenul. De la Boboc şi de la Poşta Cimnău primele cantităţi de grîu au luat deja drumul bazelor de recepţie. Din plin se acţionează cu 21 de com­bine la Zărneşti, precum şi la Racoviţeni, în punctul Buturugi, cu 10 combine, 4 prese de balo­tat, 7 pluguri­­şi 2 semănători. D. I. DINCA Tinerii — prezenţă activă i campanie , ceasul griului şi­ m. Bărăgan, fiecare zi bună de lucru în­seamnă un prilej de intensifi­care a eforturilor pentru înche­ierea cît mai grabnică a sece­rişului. La Dridu, judeţul Ialomiţa, griul ocupă 1 410 ha. Un motiv în plus ca mobilizarea forţelor umane şi mecanice în câmp să fie amplă şi temeinic organi­zată. De regulă, se ştiu cu o zi înainte locurile unde se va ac­ţiona, iar probele pentru intra­rea combinelor în lan se fac examinindu-se fiecare sală in parte. Leana Puiu, primarul comunei, ne spunea că-n ajutor a sosit de la Botoşani o echipă alcătuită din 6 mecanizatori. S-a recomandat conducerii coo­perativei agricole de producţie ca toate combinele din Moldova să fie orientate la ferma nr. 3, pentru a mări viteza de lucru şi pentru ca repartizarea forţe­lor să fie cît mai judicioasă pe întreaga suprafaţă, în ferma nr. 1 vegetală, ingi­nerul Alexandru Lupaşcu avea in tarla o combină staţionară pentru treieratul tuturor spice­lor culese de către tineri de pe marginea lanului şi din locurile inaccesibile combinelor. Elibe­rarea terenului, pregătirea aces­tuia pentru cea de a doua cul­tură se fac in aceeaşi zi cu se­cerişul. Alături de gospodari, mun­ceşte cu spor şi tînăra ingineră stagiară Violeta Cornelia Catri­­na. Ne este prezentată în cu­vinte foarte frumoase de prima­rul comunei : „A fost eleva mea, pe vremea cînd predam matematica la şcoala din sat. Iat-o acum cadru de nădejde in­cooperativă. Este harnică şi ambiţioasă, cum o ştim dintot­deauna. Ne mîndrim că din co­muna noastră a ieşit un om cu o asemenea dragoste pentru me­serie“. Aşa au fost învăţaţi să mun­cească tinerii din Dridu. Cu respect pentru lucrul bine făcut, cu respect pentru pline. Ne con­vingem, vizitînd ferma de le­gume condusă de Felicia Lăcra­­ru. Ştiam că vinetele de aici sunt vestite în toată ţara. Am avut şansa să-i cunoaştem şi pe producătorii lor. Nu greşim dacă afirmăm că grădina de legume de la Dridu este un etalon, un model de agricultură intensivă. Pe toate cele 100 ha plantele sunt îngrijite cu răbdare, dra­goste şi migală. Nu găseşti un singur fir de iarbă printre rin­­duri. Apă din abundenţă, roşiile copilite şi legate pe araci. In­tr-o săptămina prima recoltă va lua drumul beneficiarilor. ELENA CATUNEANU Alte veşti de pe ogoare • în judeţul Prahova s-au recoltat, primele 850 de hectare în sam­in­­ete cu grîu. Totodată, continuă eliberarea terenurilor de paie, şi insăminţarea cultu­rilor duble. De menţionat că porumbul de cultură dublă a fost semănat pe aproape 90 la sută din suprafaţa planificată, iar legumele şi­ plantele de nu­treţ pe mai bine de 2 700 de hectare. • Luni s-a declanşat secerişul griului şi în judeţul­­Argeş. Concomitent se desfăşoară şi recoltatul orzului, lucrare efec­tuată pină acum pe 91 la sută din suprafaţa planificată. In acelaşi timp se acţionează la eliberarea terenurilor de restu­rile vegetale, pregătirea patu­lui germinativ şi insăminţarea celei de-a doua culturi. Ca ur­mare, pină în prezent, au fost semănate cu porumb, plante furajere şi legume, in cultură dublă, peste 11 000 hectare, ceea ce reprezintă 27 la sută din­­ suprafaţa prevăzută. • în unităţile agricole din judeţul Alba, continuă un ritm susţinut secerişul orzului. Cu ceea ce s-a lucrat duminică, orzul a fost strîns de pe mai bine de 9 800 de hectare, repre­zentând 87 la sută din suprafaţa prevăzută. După seceriş, se ac­ţionează pentru eliberarea su­prafeţelor de paie, pregătirea terenului şi insăminţarea cultu­rilor duble. Ca urmare, pină în seara zilei de 29 iune, sămînţa de legume şi plante furajere a fost pusă sub brazdă pe aproape 2 500 de hectare, iar pe 1 000 ha au fost executate lu­crări de pregătire a terenului. MARTI­I IULIE 1986 Zestrea fetelor din Vrancea (Urmare din pan. I) HIA­L De aceea, majoritatea ce­lor ce lucrează la Întreprinderea de Confecţii provin din­- satele Vrancei, năucind cu ele, această zestre de îndemânare fi simt ar­tistic. Nicoleta Leca, la 21 de ani şi la o experienţă de numai doi ani in munca de confecţioner, a obţinut locul 111 la faza­ naţio­nală a concursului „Ilfene măies­tre“. A venit la Focşani din Ad­­judul vechi, a făcut şcoala pro­fesională, a intrat in întreprin­dere, ca muncitoare, exact în ziua în care împlinea 19 ani. In prime, zi de muncă la atelierul creaţie i s-a dat ca probă de făcut o rochie. „V-aţi fi îmbră­cat cu ea ?“ ..Atunci, da !“ După 2 ani, ea lucrează tot la atelie­rul creaţie, un atelier care pro­duce azi ce se va purta anul viitor, fie deconspiră (ţi noi de­­conspirăm ceea ce probabil mulţi / multe dintre dumnea­voastră ştiţi) ‘moda lui ’SI : se va purta f din nou !) foarte lung, rochiile vor fi ample, cu mineci largi, degajate. Dar nu acesta-i lucrul cel mai important : im­portant e ca modelele să con­vingă şi să se impună. Şi acest fapt ţine de măiestria, fetelor de la, creaţie. Ele dau tonul, termină ca fetele de la confecţii să­ se străduiască a fi la înăl­ţimea exponatelor prezentate. Munca este aici, la confecţiona­re, mai de rutină , se lucrează fază cu fază, aşadar, trebuie să fii ritmul. Aşa spune Sanda Balaş, că la început e mai greu pentru că trebuie să te obiş­nuieşti cu ritmul, celelalte co­lege au un reflex mişcările şi ţie ţi se pare că nu vei ajunge niciodată la precizia şi siguranţa lor. După 4 ani insă totul e în ordine, atit de bine s-a acomo­dat şi cu viaţa şi cu munca de la T.C. Focşani incit satul din care a plecat — Măicăneşti —, chiar dacă aspiră la titulatura de orăşel, n-ar mai putea să o aducă­ înapoi. A rămas in urmă şi este doar un punct din exis­tenţă, poate un loc al amintiri­lor ţi al unor Întoarceri de sfir­­şit de săptăm­ină. Daci pentru Sanda Balaş şi Nicoleta heca Zilele de început nu sint prea îndepărtate in timp, pentru Sava Tudorîţa ele au rămas mult in urmă, la cei nici 3­­ de ani a­­vind o vechime de 13 ani în în­treprindere. De­st Vinatari au venit atunci 20 de fete. Toate tunt şi acum in întreprindere, semn sigur că acomodarea cu oraşul, cu maşinile de confecţionat, cu muncă şi exigenţele tei s-a pro­dus fără prea mari contorsionă­ri. Se poate spune chiar că a avut loc un transfer, fiind de la început atitea colege. Mai atei că odată cu Tudoriţa la Focşani a venit şi colegul ei (din clasa I pină-n clasa a VIII-a) Traian. Atita doar că ea a mers la „Con­fecţii“ şi el la „Filatură“. Pentru că drumurile s-au reintilnit cîţi­­va ani mai tirziu şi au întemeiat familia Sava. „Zestrea“ (de care vorbeam mai la început) a fost bine folosită, Tudoriţa trecind prin proba seralului, a familiei, a maternităţii. Fetiţa este acum în clasa a ll-a şi evenimentul numărul I al familiei Sava a fost pregătirea pentru serbarea şcolară şi pentru cununiţa pre­miantei. Cele trei biografii (schiţate doar) au puncte comune, repe­tând un traiect. Bănuim că şi altele din proporţie covârşitoare l-au repetat. Alături de elemen­tele pur tehnice (calitatea maşi­nilor, randamentul lor, organi­zarea fluxului de producţie, tes­tarea ştiinţifică a gustului) În­treprinderea de Confecţii Foc­şani a beneficiat de acest fond uman deosebit care a configurat un colectiv harnic, preocupat mai intii de munca lui şi apoi de obţinerea unor locuri frun­taşe. .Locui­­ in întrecerea so­cialistă a fost­ o consecinţă şi nicidecum un ţel. De la salope­tele de doc la compleurile ulti­mei mode distanţa este nu nu­mai de eleganţă,­ci şi de civili­zaţie. Dar şi de muncă, şi de pricepere, şi de talent.

Next