Scânteia, noiembrie 1944 (Anul 1, nr. 42-69)

1944-11-02 / nr. 42

i­ Spărgătorii unităţii sindicale care e spaima celor ce-au asu­prit până acum muncitorimea, în faţa forţei de organizare pe care o reprezintă Sindicatele. Căci munci­torimea organizată nu mai este o massă de manevră. Ea îşi cere răs­picat dreptul la viaţă, ea nu mai poate fi înşelată de nimeni şi de nimic. De aceea slugile patronilor se silesc în toate felurile să spargă u­­nitatea sindicală, să creeze organi­zaţii sub influenţa şi sub conduce­rea lor. O asemenea manevră a încercat în ziua de 29 Oct., Direcţiunea Si­lozurilor. A convocat la sediul ei pe delegaţii silozurilor din toată ţara, şi deşi deschiderea şedinţei fusese anunţată pentru ora 10, delegatul comisiei de organizare a Sindicate­lor Unite din România, tov. Petre Isăcescu, sosit la ora 9.30, a găsit şedinţa în toiu. Era limpede că Direcţiunea în­cerca o diversiune, că voia să ţină şedinţa în lipsa delegaţilor sindi­cali, pentru a putea continua să în­şele muncitorimea. Manevra acea­sta e dintre cele prea cunoscute în Istoria clasei muncitoare. E vorba de încercarea de a or­ganiza un sindicat galben, adică un sindicat care să fie al Direcţiunii, şi nu al muncitorilor. Era limpede manevra aceasta, căci şedinţa era prezidată de directorul Ion Borş, secondat de Ing. Alexandru Po­­pescu, slugă devotată a directoru­lui. Cu greu a putut lua cuvântul tov. Isăcescu, împiedecat de direc­tor şi de slugile lui. Tov. Isăcescu le-a vorbit munci­torilor, arătându-le că vine în nu­mele Comisiei de organizare, for superior sindical ce reprezintă in­teresele celor ce muncesc şi ale că­rui sfaturi trebuesc urmate nemij­locit. Au mai vorbit după aceea Ing. Săvescu, Ing. Stănescu, mecanicul Chiriţă Mircea, muncitorul Ion Va­sile şi Ing. Cerchez Vasile, toţi a­­rătând în puţine cuvinte viaţa de mizerie şi suferinţă a tuturor sluj­başilor din România. In acelaş timp toţi şi-au exprimat încrederea în mişcarea sindicală unită. Manevra direcţiunii căzuse baltă. Eşecul ei era categoric. De­aceea chiar în timpul cuvântării tovului Isăcescu, toţi diversioniştii părăseau sala tiptil-tiptil, evitând astfel să fie isgoniţi ruşinos. A fost ales un comitet pe toată ţara, căci silozurile sunt numeroase şi foarte răspândite, la un singur siloz lucrând 15—20 funcţionari. Comitetul acesta se va afilia celui al slujbaşilor Ministerului Lucrări­lor Publice. Au fost aleşi: T. Flesingher Ernest, contabil la Centrala Bucureşti; 2. Cerchez Lucian, Ing., Centrala­­Bucureşti ; 3. Cojocaru Margareta, funcţio­nară, Centrala Bucureşti; 4. Crăciunescu Nicolae, mecanic din Provincie, 5. Gâscă Gh., contabil, 6. Ştefănescu Ionel, şef de siloz, 7. Bărbulescu Traian, Ing., 8. Vatcu Teodor, manipulant, 9. Cozici Const., electrician, 10. Chiriţă Mircea, muncitor, 11. Jipa Niculae, meseriaş, toţi din Provincie. Demascând încercarea de dezbi­nare pe care Direcţiunea Silozuri­lor a pus-o la cale în rândurile lor, muncitorii nu trebue să slăbească vigilenţa nici o clipă. Fără a se lăsa intimidaţi de directori şi cei­lalţi şefi, muncitorimea trebue să curme de la rădăcină toate încercă­rile duşmanului de a sparge uni­tatea clasei muncitoare. Numai astfel, uniţi în organiza­ţiile lor sindicale, vor putea duce cu succes lupta lor dreaptă. Muncitorii eliberarea La Tipografia „Curierul" Muncitorii tipografiei „Curierul” s-au întrunit în sala de festivităţi a Societăţii în ziua de 26 Octombrie pentru a sărbători eliberarea Ardea­lului. Şedinţa a fost deschisă de către tovarăşul Târnoveanu, delegatul a­­telierului. După ce arată importanţa acestei sărbătoriri, dă cuvântul tovarăşului Avram­escu, vice­preşedintele Sindi­­catului. Acesta scoate în eviden­ţă sacrificiile făcu­te de Armata Ro­şie pentru eliberarea popoarelor de sub jugul hitlerist. Arată recunoş­tinţa de care întreg poporul român este animat faţă de Mareşalul Stalin, genialul conducător al Uniunei Sovie­tice. Arată grelele jertfa de sânge fă­­cut fie de Armata Română şi de Divi­zia Tudor Vladimirescu, precum şi neputinţa actualului guvern de a fi la înălţimea situaţiei politice de azi. Cere guvernului să plece spre a face loc unui guvern al Frontului Naţio­nal Democratic. Tovarăşul Pavel Chirtoacă, din partea ziarului „Scânteia” arată că pierderea Ardealului s’a datorat tră­dării guvernanţilor de ieri, cari ne­­eu împins şi în răsboiul criminal an­ti-sovietic. Alianţa cu Germania hitleristă ne-a adus pierderea Ardea­lului, ruina economică şi pierderea tuturor libertăţilor democratice. Prie­teniei Uniunii Sovietice îi datorăm eliberarea Ardealului şi dobândirea acestor libertăţi. Deci este pentru noi o datorie de a respecta angajamentele luate prin convenţia de Armistiţiu. Guvernul actual, nesocotind aceste obligaţiuni, trebue înlocuit cu un altul, care să fia im stare să facă faţă tuturor sar­cinilor ce stau in faţa noastră. Tovarăşul Riegler din p­utea Comi­siei Sindicale aduce salutul celorlalte categorii de muncitori. Arată conţii, butila glorioasei Armate Roşii la opera­ de eliberare a ţării de sub jugul hit­­lerist Cere formarea unui guvern al Fron­tului Naţional Democratic, sin­gurul dorit de massele largi popu­lare. D. dr. Graur, din partea soc. „Cu­rierul“ se asociază la această sărbă­torire, la care participă întreg Popo­­rul Român. La Monitorul Oficial în ziua­ de 26 octombrie, lucrătorii de la „Monitorul Oficial“ au serbat eli­berarea Ardealului, au sărbătorit Ardealului Şedinţa a fost deschisă de tova­răşul ILIE PĂRVUŢOIU, care a adus omagiul muncitorilor pentru eroii că­zuţi în lupta de eliberare a Ardealu­lui. A luat a­poi cuvântul soldatul IOR­GA din Divizia Tudor Vladimirescu, arătând cum ostaşii români au fost împinşi prin minciuni, să lupte îm­potriva popoarelor paşnice ale Uniu­nii Sovietice. Tovarăşul MIHUŢ FLOREA a ex­primat recunoştinţa muncitorilor faţă de Armata Roşie elAberapatre, Ar­mata Română şi Divizia de Panduri Tudor Vladimiescu. El arată că noi trebue să luptăm pentru plecarea guvernului demi­sionat“ şi formarea unui guvern de Front Naţional Democratic, pentru a desăvârşi actul de la 23 August şi a asigura o viaţă mai bună pentru în­tregul popor român. A mai vorbit tovarăşul AUREL DOBR­ESCU, arătând că Armata Ro­mână va trebui să lupte alături de Armata Roşie, până la sdrobirea de­finitivă a hitlerismului. La uzinele „Vulcan" La ora prânzului, muncitorii din toate atelierele au năvălit în curtea fa­bricei, unde au improvizat o întru­nire pentru a sărbători marea bucu­rie a ţării. Eliberarea Ardealului de sub jugul hitlerist şi horthyst. Au luat parte toţi muncitorii, maeştrii, inginerii şi funcţionarii. Primul ia cuvântul tov. Ardeleanu, arătând însemnătatea acestei zile is­torice. Mai vorbesc tov. Săndulescu, func­ţionar, Niculescu Alter muncitor şi Murgu, maestru. Toţi arată contribu­ţia muncitorilor la această mare vic­torie. Tov. Klein, încheind seria cuvân­tărilor, arată că numai datorită Ar­matei Roşii am avut ziua de 23 Au­gust, iar alianţa Armatei Române cu Armata Roşie ne-a dat ziua de 26 Oct., ziua eliberării Ardealului. Alianţa ruşinoasă din 1940 dintre Antoneşti­ şi hitlerişti ne-a răpit Ar­dealul şi 600.000 de tineri în floare® vârstei, morţi pe câmpiile Rusiei. Muncitorii de la „Viil­an" pot fi mân­dri că prin munca lor au ajutat la victorie, dar acest sprijin trebuie dat și în viitor pentru distrugerea de­plină a fiarei hitleristo- horthyste. Pentru aceasta însă trebue un nou guvern. Muncitorimea va lupta pen­tru dobândirea acestui guvern, care nu poate fi altul decât al Frontului Național Democratic. IINFORMAŢIIlIU SINDICALE La „Apretura" In ziua de Duminică 22 Oct. 1944, la fabrica „Apreturra“ din str. Lână, Hei 90, a avut loc adunarea generală a întregului personal. Luând cuvântul, tov. Aron Leon, secretarul comitetului de fabrică, ex­plicând rolul comitetului de a apăra interesele muncitorilor în faţa patro­nilor, a cerut muncitorilor mai mul­tă înţelegere decât până acum şi în­fierând diversiunea care mai există în fabrică, cere ca muncitorii să în­ţeleagă că acum trebue să fie pără­sită orice discordie şi să caute des­­voltarea conştiinţei lor de clasă. Tov. Nicolau, preşedintele comite­tului, a făcut apel la energia de muncă a fiecăruia, cerând din par­tea muncitorilor o producţie în spi­ritul efortului de războiu, spunând că numai aşa întărim lupta noastră pentru salarii juste. In încheiere, toţi cei prezenţi au votat o moţiune în care promit o co­laborare strânsă şi sprijinirea cu toa­te forţele a hotărîrilor lua­te. Direcţiunea Fabricei de Geamuri dela Scăeni- Prahova nu ţine seamă de cererile juste are Muncitorii dela Fabrica de Gea­muri din Scăeni nu sunt mulţu­miţi de felul cum li s’au rezolvat de către direcţiune revendicările. El cer opt ore de lucru, nu zece ore, cum le impune direcţiunea. Direcţiunea nu vrea să lase mun­citorilor după amiaza de Sâmbătă liberă, pe motiv ca nu prevede le­nea ! — Şeful de secţie Kalar Er­nest sabotează producţia, provo­când pierderi de materiale şi re­fuzând muncitorilor materialul lu­­crat. Muncitorii cer respectarea pro­gramului de opt ore Sâmbăta după amiaza liberă, îndepărtarea din fabrică a lui Kalar Ernest. Muncitorii cer să nu se mai an­gajeze sau să se concedieze vreun lucrător fără a fi consultat şi sin­dicatul, muncitorii să aibă drep­tul să exercite controlul asupra magaziei de alimente, să fie apro­­vizionaţi cu lemne pentru iarnă 6000 kg, pentru familişti şi 3000 pentru cei necăsătoriţi. Cererile muncitorilor sunt drepte şi direcţiunea nu trebue să întâr­zie cu traducerea în fapt a acestor revendicări. Muncitorii constituiţi In sindicat să persevereze In lupta dusă pen­tru revendicările lor şi ale între­gei muncitorimi. Muncitorii din Turda se organizează Muncitorii fabricelor şi uzinelor din Turda au hotărît să se orga­nizeze In sindicate pentrucă astfel uniţi să poată lupta pentru dobân­direa unei vieţi mai bune. In zilele de 19, 20 şi 21 octom­brie la fabricile şi uzinele mai im­portante s-au ţinut întruniri la care muncitorimea şi-a ales com­i­tetele sale de fabrică şi a hotărît să lupte pentru satisfacerea re­vendicărilor sale. Comitetele de fabrică sunt com­puse . La Depoul și Cariera de Piatră a urinei „Solvay" din : Moldovan E­­ronim, Sasu Gavrilă, Nevară Du­mitru I, Salica Ion, Cătinaș Si­mson. Ea fabrica de Ciment. Turda din : Cadar Vasile, Chioreanu Alexan­dru, Duca Ion, Rotar Ambrozie, Haghinaș Gheorghe. Ea fabrica de Sticlă Turda din: Pop Mihal, Satișteanu loan, Boca Gh., Korka Rudolf, Anton Marian. Ea Industria de sodă caustică „Solvay" Turda din­­ Pind­ Mihal, Gliga Viorel și Cepin loan. In urma desbaterilor ce au avut loc s'a hotărît a se cere­­ 1. Libertatea deplină de organi­zare. 2. Mărirea salariilor la nivelul indexului de scumpete. 3. îndepărtarea de la posturile de conducere ale uzinei a tuturor ele­mentelor hitleriste fasciste şi an­­tonesciene, care caută să sabo­teze prin toate mijloacele produc­ţia şi organizarea muncitorimii şi ca înlocuirea lor să se facă cu a­­sentimentul muncitorilor. 4. Dreptul de a lua parte la fi­xarea salariilor muncitorilor drep­tul de a veghea la bunul mers al producţiei uzinei şi al aprovizio­nării muncitorilor şi muncitoare­lor. 5. Pentru muncitoare : muncă e­­gală, salarii egale. 6. Leagăne pentru copiii munci­torilor şi pauze necesare în tim­pul lucrului pentru hrănirea suga­cilor in timpul alăptării. 7. Concedii înainte şi după naş­tere, conform prevederilor legii. 8. Pentru obligativitatea contrac­telor de muncă. 9. Punerea la dispoziţie a între­­gei instalaţii necesare pentru lae şi accesorii pentru apărarea igie­nei. 10. Autonomia asigurărilor so­ciale pentru toate categoriile de salariaţi şi controlul asigurărilor prin alegerea de către asiguraţi a organelor de conducere. 11. Acordarea din partea uzine­lor şi a statului de credite pe ter­men lung sinistraţilor nevoiaşi, pentru refacerea gospodăriilor. Pentru ca aceste revendicări sa poată fi aduse la îndeplinire, mun­citorimea din Turda trebue să fie strâns unită în Sindicatele ei pro­fesionale. Alături de muncitorimea din fa­brici, funcţionarii trebuie să pă­şească şi ei la luptă. Comitetele de fabrică trebue să ia contact cu reprezentanţii func­ţionarilor din birouri pentru a duce împreună lupta lor justă. Dela Comitetul Radio- Tehnicienilor La sediul Sindicatului din Str. Izvor No. 4, s-a instituit un servi­ciu de informaţii care lucrează în fiecare zi între orele 15—17. Aci se vor prezenta toţi radio-technicienii, în cel mai scurt timp, pentru a primi memoriul de revendicări pe care îl vor prezenta patronilor lor, spre imediată aplicare. Deasemeni orice plângeri, sau a­­colo unde patronii nu înţeleg im­perativul vremii şi nesocotesc re­vendicările noastre, ne vor fi sem­nalaţi în scris, pentru a lua măsuri în consecinţă. Facem cunoscut tuturor membri­lor noştri, că se lucrează la carne­tul de recomandaţii, fără de care nici un radio-technician nu va pu­tea lucra sub nici o formă. Odată cu liberarea lor vor fi avi­zaţi toţi solicitatorii de reparaţii ca să nu-şi încredinţeze aparatele de radio-recepţie decât acelora ce po­sedă acest carnet special. Alegere de comitet A avu­t loc şedinţa de comstitfcuiiire a comitetului scindicataihn în lemn , mobilă precum şi alegerea biroului comitetului. Au fost aleşi domnii G. Georgescu preşedinte, I. Socol, Ghiţă Stoica şi Barbu Rădulescu nice-preşedinţi, Ion Stutea secretar­, Andreiu Niculescu şi Alex. Mateeevici ajutori, Petre Pe­­taru casier, Ştefan Panaitescu şi Axente Tucudeanu ajutori. In comisia de organizare au fost aleşi d-nii: Simion Ghimbeaiu, Naie Rădulescu, Sânu­ Margules, C. Ale­xandru Zed, Iosif Smilovici D. Dra­gan, Haimu Silesi, N. Tronam şi Radu Hagiescu. Şedinţele d­e comitet a­u loc în fie­care Duminică la ora 10 dim, în lo­calul Camerei de Muncă. muncitorilor Lupta funcţionarilor La „Papagal" S. A. R. Tratativele dintre delegaţia func­ţionarilor şi d. Bogdan reprezentan­tul consiliului de administraţie al so­cietăţii s’au terminat cu aprobarea In întregime a doleanţelor funcţionari­lor. S’a realizalt astfel: 1. Majorarea cu începere dela 1 Octombrie a salariilor cu 120-180*/». 2. Funcţionarii familişti vor primi pentru fiecare copil câte 3000 lei lu­nar. 3. Tantiema de 1,50*/» », fie achi­tată In întregime, (până acum se re­ţinea: 15®/»). 4. Impozitele pe salarii și cota de asigurări sociale să fie suportate de societate, B. Soc. se obligă să aprovizioneze salariaţii cu lemne şi alimente încă în cursul acestei săptămâni. 8. Recunoaşterea delegaţiei funcţio­narilor. La „Centrala Lânet" După mai multe încercări de tergi­versare şi de reducere a cererilor for­mulate în memoriul înaintat de func­ţionarii acestei întreprinderi. Direc­ţiunea a trebuit sa aprobe majorările de salarii cerute. S'au obţinut In a­­fară de : 1. Majorarea salariilor cu 100-150®/s. 2. Halate pentru Întreg personalul. 3. Plata concediilor pentru sala­riaţii evacuaţi temporar. 4 Recunoaşterea delegaţiei scola­­riaţilor. La „Socec Lafayette" In urma acţiunii hotărîte la care au participat intri o perfectă solidaritate top funcţionarii magazinelor şi birou­rilor acestei întreprinderi, au fost câş­tigate însemnate sporuri de salarii precum şi aproape toate re'-'-"'1­ r­ările formulate în memoriu. 1. Majorarea salariilor cu 100—160 la sută. 2. Asigurarea unui venit lunar mi­nim pentru funcționarii cu tantieme. 3. Acordarea obligatorie a unei gra­tificații anuale pentru cei fără tan­tieme, în afara gratificarilor obiș­nuite. 4. Plata concediilor pe anul în curs. 5. Recunoaşterea comitetului de în­treprindere. Succesele de mai sus — consecinţă a organizării şi solidarităţii funcţio­narilor — trebuiesc să fie un îndemn in plus pentru toţi funcţionarii din magazine pentru a strânge rândurile în cadrul Ridicatului funcționarilor din magazine şi birouri anexe (S.F.M.). Din viaţa aspra a femeilor muncitoare Femeile cari muncesc în fabrici, alături de bărbaţi, pe lângă greu­tăţile şi nedreptăţile pe cari le în­dură tovarăşii lor de muncă, sunt silite să îndure şi alte nedreptăţi. Viaţa lor este mai amară, ele sunt mai împovărate şi mai chinuite, pentru că în întreprinderi au rămas încă oameni cu mentalitate fascis­tă, cari socotesc femeia o fiinţă in­ferioară. Iată numai câteva exemple, de felul cum sunt tratate femeile muncitoare. La fabrica SET, lucrează şi un număr de femei. Una din aceste muncitoare, Sanda Oprea, a fost obligată iarna trecută de şeful ei, intendentul Andrei Dumitru, pe lângă munca din fabrică, să-i mai croşeteze şi un jerseu de lână. Fiind prea mun­cită, Sanda Oprea nu a avut timp să croşeteze pentru intendent şi l-a refuzat. De atunci, intendentul persecută mereu şi ori de câte ori femeia trebue să vină la el în in­teres de serviciu, o drăcneşte, înjură şi o dă pe uşe afară, cu po­runca să nu-l mai „deranjeze nici­odată“. Intendentul Andrei Dumitru s-a mai dus cu jerseul şi la altă mun­citoare, la femeia Maria Alecuşan, poruncindu-i să i-l croşeteze. Pentru că şi aceasta l-a refuzat, intendentul a dat-o afară în brânci, pe scări. S-a răsbunat apoi, mutân­d-o dela biroul unde lucra şi obli­­gând-o să lucreze toată iarna afară, prin curte, la căratul lemnelor, la spălatul geamurilor îngheţate şi la alte munci grele. Din iarna trecută şi până acum, intendentului nu i-a trecut mânia împotriva acestor femei şi conti­nuă să le persecute. O altă femee, Ilinca Andriţoiu, a trebuit să plece din fabrică, pen­tru că nu mai putea suferi nedrep­tăţile ce i le făcea Andrei Dumi­tru. Intendentul a îndemnat-o la des­­frâu şi pentru că femeia l-a respins cu mândrie, a trimis-o în timpul serviciului, să spele geamurile şi să spoiască în casă, la o prietenă a lui, aleasă tot dintre femeile cari lucraseră la fabrică. A insultat-o în fel şi chip, până când în sfârşit femeia a renunţat la serviciul din fabrică în aseme­nea condiţiuni. Robia femeilor trebue să înce­teze. Zorii unei noui vieţi, de li­bertate şi egalitate în muncă, au răsărit. Femeile muncitoare luptă alături de tovarăşii lor, pentru drepturile şi libertăţile muncito­reşti. Toate femeile trebue să se strângă în jurul tovarăşelor cari luptă, toate trebue să înţeleagă că libertatea, demnitatea şi drepturile egale, femeia trebue să le cucerea­scă prin muncă şi luptă! Şefii de felul lui Andrei Dumitru nu mai au ce căuta în întreprin­deri. Când toate femeile se vor uni în lupta comună pentru apărarea demnităţii lor şi câştigarea dreptu­rilor egale, isbânda lor va fi u­­şoară. Atunci nu vor mai exista şefi ca Andrei Dumitru şi fapte urâte, ca faptele lui, vor rămâne nişte poveşti triste ale trecutului. Administratorul general al fabricei „SET“ este un duşman al democraţiei Generalul Geosan, actualmen­te administratorul general al fa­bricei de avioane S. E. T., este un profascist, fostă unealtă a re­gimului antonescian. Sub regi­mul lui Antonescu, el a avut ro­lul de îndrumător al armatei pe lângă fabrică şi în această cali­tate s’a manifestat ca un duşman al muncitorilor şi un susţinător al războiului hitlerist. Şi în prezent el se poartă la fel cu muncitorii, ca sub regimul de teroare antonesciană. El se opune la înfăptuirea revendică­rilor muncitoreşti cu înverşu­nare. A mers până acolo, încât a strigat Comitetului Sindical să iasă afară, în timp ce comitetul trata revendicările muncitorilor cu direcţiunea fabricii. Muncitorii de la SET cer înlă­turarea imediată a acestui duş­man al muncitorimii din postul său dela fabrică! Muncitorii de la fabrica SET. produc avioane pentru războiul de eliberare al popoarelor de sub tirania fascistă. Şi nu se poate ca în acest timp, muncitorii SET-­­ului să fie terorizaţi în fabrica Ier, de un unealtă a trecutului regim tiranic . Cuceriri muncitoreşti rar­a­ iniiiiiiii utilii de la Arsenalul Armatei­­ Târgovite Bravii şi sârguincioşii munci­tori şi funcţionari din Arsenalul Târgovişte care prin munca lor contribue la înzestrarea armatelor de eliberare în lupta pe care o duc pe front împotriva hoardelor co­tropitoare fasciste, au pornit gra­ţie organizării, solidarităţii şi ho­­tărârei lor, pe drumul câştigării dreptului la viaţă pentru cei ce muncesc. Comitetul de fabrică, sprijinit de totalitatea muncitorilor de la Arse­nal, a înmânat Direcţiunei memo­riul cu revendicările lor imediate. Tratativele cu Direcţiunea au a­­vut unele rezultate, însă, necom­plecte. De aceea muncitorii au ce­rut Comitetului de fabrică să con­tinue lupta pentru­ câştigarea tu­turor punctelor, deoarece acest memoriu conţine numai revendi­cările cele mai arzătoare care tre­buiesc satisfăcute pentru ca cei ce lucrează la Arsenal să fie in stare să facă faţă sarcinei ce o au faţă de poporul român şi armatele anti­fasciste cari luptă pentru intere­sele lui. In consecinţă, Comitetul de fa­brică şi-a trimis delegaţii la Bucu­reşti, cari au continuat tratativele la C. F. A. T. R. unde au supus doleanţele rămase nesatisfăcute de către Direcţia Arsenalului Târgo­vişte. Redăm pe scurt o parte din re­vendicările obţinute de muncitorii acestei uzini: 1. Recunoaşterea Comitetului de fabrică. 2. Ziua de muncă 8 ore şi plata orelor suplimentare cu 50®/g şi 100*/p. 3. Reprimirea imediată in servi­ciu a tuturor celor ce au fost în­depărtaţi din cauza ideilor demo­cratice şi reintegrarea lor in drep­turi. 4. îndepărtarea elementelor hit­leriste, profasciste, legionare şi a­­celor ce sabotează bunul mers al serviciului şi organizaţiei sindicale, se va face cu consultarea şi indica­ţiile date de Comitetul de fabrică. 5. Aprovizionarea cu lemne, ali­mente, îmbrăcăminte şi încălţă­minte. 9. Camionete pentru aprovizio­narea familiilor şi transportarea lucrătorilor. 7. Angajările şi concedierile şi conflictele eventuale se vor solu­ţiona de comun acord cu comite­tul de fabrică. 8. Pentru ucenici masa, cazarea, taxe şi rechizite şcolare gratuit. Ucenicii vor primi îmbrăcăminte. 9. Femeile muncitoare vor pri­mi salariu egal la muncă egală. 10. S-a obţinut o oarecare majo­rare a salariilor, anume 201!« peste Decizia Ministerială, socotit dela 1 Oct. 11. Vechea alocaţie pentru copii se măreşte cu 50«/o. 12. Ajutor de iarnă. Muncitorii dela Arsenal conti­nuă şi 1. susţină cu tărie readucerea Arsenalului la Bucureşti, şi-şi dau seama c­î, până acuma n’au făcut decât primul pas pe calea obţinerii integrale şi respectării tuturor drepturilor lor juste. Sindicalizarea şi-a dat primele roade şi indică tuturor calea de urmat. Urăm tovarăşilor de la Arsenal deplina satisfacere a tuturor punc­telor din memoriul lor şi soluţio­narea intri adevăr justă şi mulţu­mitoare a salariilor, obţinând ma­jorarea la­ nivelul scum­petei. Restaurarea menimen­telor istorice din Mirei Novgorod Oraşul Nijni,­ Novgorod, distrus în actualul război, va fi reconstruit. Şai­e­zeci şi şase de monumente vechi, din secolele XII şi XIV, o fortăreaţă cu o biserică cu Inscripţii vechi vor fi, restaurate. Arhitectul Vinogradov — specialist restaurator — lucrează la a-­­ceste proecte. Noul oraş va fi con­struit un stil modern. Planurile pre­văd tribune vaste, pieţi mari, parcuri de cultură, iar oraşul va fi înconjurat de verdeaţă. Profesorii secundari se organizează în Sindicat Vineri, 17 Octombrie, membrii Sindicatului profesorilor secundari s-au întrunit la Liceul Spini Haret, sub preşedinţia d-lui prof. M. Cru­ceanu, preşedinte. Primul a luat cuvântul d. prof St. Tacom­an, care a expus pe scurt problema salariilor. Profesorul se­cundar începător era mai înainte echivalat cu judecătorul de şedinţă şi cu căpitanul, iar astăzi este echi­valat cu un plutonier. Salariul lu­nar echivalează cu mâncarea pe zece zile. Profesorii cer prin ur­mare revenirea la vechea echiva­lare, apoi ridicarea coeficientului de gradaţie, la 25®/», aşa cum a fost până în 1942. Apoi profesorii vor urma soarta pe care o vor avea ce­lelalte categorii de salariaţi. Gu­vernul să împiedice scumpirea vie­ţii.­­ D. prof. Ioan Popescu cere soli­darizarea părinţilor şi a opiniei pu­blice cu profesorii, apoi atrage a­­tenţia că în timp ce alte categorii de salariaţi au şi grade şi gradaţii, în învăţământ există numai gra­daţii­­. prof. Cristache Sten vorbeşte în numele suplinitorilor cu şi fără capacitate, care se găsesc într’o sta­tuaţie de pariu. Ei cer să li se plă­tească salariul de titular provizo­riu, să fie numiţi şi la licee parti­culare şi să li se socotească la gra­daţie toţi anii de suplinire. D. prof. Al. Dimitriu cere ierar­hizarea profesorilor şi scara mobilă a salariilor. D. prof. M. Dragomirescu în­deamnă pe profesori la luptă soli­dară pentru obţinerea revendicări­lor profesionale. Anunţă că şedin­ţele sindicatului vor avea loc regu­lat în fiecare Vineri, la ora 4, la Lic. Spiru Karet. D. prof. M. Crucianu rezumă problema salarizării şi cere scara mobilă. Profesorii nu cer mărire şi se mulţumesc cu revenirea la sala­riul real pe care l-au avut înainte de scumpirea vieţii. D. prof. C. Dumitraş vorbeşte des­pre clasele supraîncărcate (64 elevi într-o clasă!), ceea ce înseamnă un plus de exploatare a profesorilor şi face imposibilă învăţătura cumse­cade. Soluţia este să se deschidă noui clase, la care să predea pro­fesorii care nu au încă posturi. Taxele trebue fixate după venitul părinţilor, iar săracii să fie primiţi gratuit. De la ţară, actualmente nu vin decât fiii chiaburilor. La sfârşit s® citit şi s’a votat cu unanimitate următoarea moţiune: „Sindicatul profesorilor din Bucu­reşti, în şedinţa dela 27 Octombrie, a hotărît să ceară 1) Reîncadrarea profesorilor pe scara salariilor la treapta judecăto­rului de şedinţă şi a căpitanului, aşa cum a fost în 1914. 2) Ridicarea salariilor profesori­lor secundari în raport cu indicele de scumpete. 3) Revenirea la cota de 25 la sută la gradaţii. 4) Să se înfiinţeze clase paralele în care să poată intra surplusul populaţiei şcolare, care covârşeşte numărul reglementar de elevi de clase, întrucât este imposibil din punct de vedere pedagogic să se facă şcoală cu prea mulţi elevi în­tr’o clasă. 5) Taxele şcolare să se fixeze proporţional cu situaţia materială a părinţilor, aşa încât elevii săraci să poată învăţa carte. 6) Suplinitorii cu examen de ca­pacitate să fie numiţi „titulari prin încredinţare“ şi să ia salariul în­treg al profesorului secundar indi­ferent dacă sunt numiț­i c­­atad­s sau la ora Adunarea inginerilor Duminică 29 Oct­ a avut loc la se­­cesul inginerilor agronomi la privinţa diul AGIR din str. Romană 8, o adu­nare a inginerilor convocată de Co­misia interimară a Agirului. Aduna­rea a fost precedată de o serie de pe­ripeţii provocate de fostul consiliu al Agirului care avea interes ca aduna­rea să nu ai­be loc şi în care scop pos­tase în faţa imobilului un cordon de jandarmi, în ciuda autonzaţiunilor date de Ministerul de Interne şi Pre­fectura Poliţiei. După o întârziere de o oră, inginerii au puttut pătrunde în casa lor şi să ţină adunarea proectată Ea s’a deschis în prezenţa Comisiei interimare a Agirului prezidată de d. ing. N. Profiri şi a unui număr impu­nător de ingineri. Primul a luat cuvân­tul d. Profiri care a descris lupta pe care actuala comisie o duce pentru instaurarea unui regim de li­bertate şi democraţie în sânul Agirului, ară­tând în acelaşi timp scopul pentru care a fost convocată adunarea de faţă D. prof. G­ Nicolau citeşte câteva hotărîri ale vechiului consiliu (citate din Buletinul Agirului) printre care aceea ca să se formeze în sânul Aso­ciaţiei un cuib legionar, iar A­girul să lucreze după metodele legionare. D. ing- Anastasiu, în numele consi­liului demis cere bunăvoinţă şi înţe­legere din partea actualei Comisiuni, accentuând că este de acord ca toate problemele inginerilor să se discute în cadrul Agirului şi în faţa membri­lor săi. D. ing. Niculae citeşte un referat asupra salariilor funcţiona­r­ilor pu­blici. In acelaş sens vorbeşte şi d-nii prof. Georgescu şi ing. Praporgescu D. ing. Zorileanu expune doleanţele funcţionarilor particulari după care d. prof. G. Nicolau face un documentat istoric al luptei pentru îmbunătăţirea salariilor funcţionarilor publici. Mai­­.Vorbeşte d. ing. Drăgo­lănescu în sensul schimbării statute;-Dr Agir, după care ia cuvântul d dr. Ing. Virgil Economu, care subliniind sub­problemei însămânţărilor, conchide arătând că fiecare inginer trebue să fie un soldat pentru izbândi­rea luptei pe care o duce această breaslă. Ulti­mul ia cuvântul­­ praf Profiri, care, elogiind acţiunea inginerilor agro­nomi democraţi şi felicitând progra­mul Îndrăzneţ al grupului inginerilor silvici democraţi, propune următoarea moţiune acceptată în unanimita­te: Inginerii adunaţi In ziua de 28 Oct. In urma convocării Comisiei Interimare a AGIR luând In dis­cuţie diferite chestiuni cer Comisiei Interimare a Agi­rului să ia toate măsurile nece­sare pentru a duce Agirul pe calea luptei cinstite In apărarea Juste­lor Interese ale corpului Ingineri­­lor, cer ta stăruinţă o modificare actualului statut pentru a-l pune in acord cu cerinţele imediate ale unei juste reprezentări a ingineri­lor in consiliu si cu o mărire a ca­drelor Agirului prin simplificarea operaţiunilor de admitere In Agir. Dezaprobă şi înfierează cu toată indignarea, manevrele lăturalnice prin care Consiliul demis încearcă să se afirme ca reprezentant al in­ginerilor. Cer Comisiei Interimare să ducă o acţiune la care să ralieze toate organizaţiunile interesate pentru mărirea imediată a sala­riilor funcţionarilor de stat şi particulari. Aprobă sprijinirea pe toate căile a operei de refacere şi recon­strucţie a ţării la care înţelege să contribue imediat punându-l la dispoziţia Comisiei Interimare. Cer Comisiei Interimare să ac­ţioneze in mod hotărît pentru e­­purarea din sânul Asociaţiei Ingi­nerilor a tuturor celor vinovați de trădare­a intereselor ţării.

Next