Scânteia, octombrie 1946 (Anul 3, nr. 640-665)
1946-10-01 / nr. 640
1 SERIA III—ANUL XVI Nr. 640 Marţi I Octombrie 1940 300 LEI 4 PAGINI PROIET.ARI DIN TOATE TARILE l'KITI-FA! Director * MIRON UlNilAMTINESCU tELEFOANE Centrala ***•*• Tipografi» l84*“ ABONAMENT« Lunar Lei 6.000 PENTRU MUNCITORI, MILITARI, TARANI ŞI STUDENŢI Lunar Lei 2 000 Redacţia «I administrația Strada BeWefler« TMT • Cnut la Ce® No UH Taxa postali plMlft In conf aprob Dtr G-te r T T No Ud.JW'SM 0 , pvemnul sprijinit de partidele B. P. D. şi de organizaţiile profesionale a luat o serie de mânuţi concrete pentru soluţionarea radicală şi grabnică a problemei aprovizionării şi ajutorului multilateral necesar populaţiei din judeţele pârjolite de secetă. Prima măsură a fost blocarea cerealelor din judeţele cu o recoltă normală şi colectarea lor ca să fie apoi repartizate în regiunile lipsite de cereale. Majoritatea poporului a înţeles şi a aprobat această măsură de interes naţional. Până la procurarea de cereale de care avem nevoie, din Ungaria sau Bulgaria, sau din altă parte, se cerea urgent să se asigure hrana populaţiei şi seminţe pentru semănăturile actuale de toamnă, din surplusul de cereale din judeţele cu o recoltă normală. Aşa trebuie să judece oamenii cu răspundere din simţ real gospodăresc, aşa cere interesul general în condiţiile date, aceasta o impune şi datoria de solidaritate patriotică şi umană, faţă de fraţii şi surorile noastre în Suferinţă. Nu tot aşa judecă însă şi o mică minoritate, ruptă complect de tot ce se petrece în jurul ei, străină de viaţa şi de năzuinţele masselor populare. Această minoritate de palavragii şi gălăgioşi, trântori care au trăit pe spinarea şi din munca de robi a poporului, naufragiaţii trecutului întunecat, moşierii şi cămătarii din Romadezaprobă şi critică tot ce se face în ţara noastră. Um Urmărind cu atenţie şi cu toată obiectivitatea atitudinea şi activitatea partidelor „istorice” ori şi cine se poate convinge că aceşti domni se ocupă cu tot ce doriţi, numai cu soluţii constructive la problemele de bază care se cer rezolvate azi, nu. Pe ei nu-i interesează decât să «tifice, să găsească nod în papură partidelor şi guvernului, să calomnieze, să ponegrească eroicul Partid Comunist Român şi conducătorii lui. Limbajul şi metodele întrebuinţate iuxat copiate după „Porcăria Vremii” şi ,,Sfarmă Piatră”. Dar a fi patriot a-ţi iubi ţara şi a lupta pentru interesele reale şi adevărate ale poporului, după cât se Ştie nu înseamnă să te proclami tu singur ,,cel mai mare român”, cel mai mare„,,luptător” sau ,,părintele democraţiei’’, etc. Pentru aceasta se cere un lucru elementar, simplu: să dovedeşti prin faptele tale zilnice că meriţi aceasta. Dar mai cu seamă să ai altora să judece dacă meriţi sau nu această onoare. La chemarea guvernului şi a Comitetului Central de ajutorare din Capitală, au răspuns zeci de mii de oameni simpli, muncitori, maci meseriaşi, funcţionari intelectuali, bătrâni, tineri, femei şi copii, din toate straturile sociale. S-au preiat comitete de ajutorare pe întreaga ţară. Au început să se strângă sume de bani, alimente, îmbrăcăminte medicamente, furaj, petrol etc. Dacă citeşti zilnic presa partidelor democrate şi cea independentă se poate constata, că iniţiativa şi activitatea cea mai productivă o depun organizaţiile partidelor din R. P. D. cele sindicale şi profesionale, precum şi Apărarea Patriotică. Cei care au răspuns din prima zi apelului au fost muncitorii micii funcţionari, Intelectualii, ţăranii, oameni simpli, dar care au un simţ sănătos, care ştiu din propria lor experienţă, cât preţ are să ajuţi pe cei în suferinţă, nu prin vorbe, ci prin fapte. Despre faptele acestea, presa partidelor „istorice” nu suflă nici un cuvânt. Ba dimpotrivă, încearcă să împiedice ajutorarea înfometaţilor. Iată ce scrie oficiosul manist „Dreptatea” din 14 Sept. 1946 no. 179. Cu subtitlul: „O decizie confuză care a alarmat pe agricultori” d-l G. Flórán scrie: „Ultima decizie elaborată de subsecretariatul aprovizionării capătă un aspect mai ciudat când spune că toţi proprietarii cari au 20 ha şi peste 20 ha pământ arabă trebue să predea cantităţile disponibile de cereale”. După cum reiese din această afirmare, nu e vorba că sar fi anarmat marile masse ţărăneşti, care au înţeles şi înţeleg deci a fost nevoie de blocarea şi colectarea cerealelor, ci e vorba de avocaţii foştilor moşieri, care nu vor să ţină seama decât numai de interesele egoiste ale acestora, şi caută să răstoarne planul guvernului, care asigură aprovizionarea populaţiei înfometate. Dar, ca să fie şi mai categoric, d. avocat al foştilor moşieri mai dă o sentinţă : „Guvernul, în loc să acorde o largă libertate circulaţiei produselor agricole, pentru a se face aprovizionarea populaţiei sinistrate de secetă, impune producătorilor regimuri din ce în ce mai grele, mai dictatoriale” Acestea sunt argumentele cu care combat avocaţii foştilor moşieri şi cămătari politica şi măsurile guvernului. Aceştia nu se mulţumesc cu câştigurile enorme din timpul războiului de jaf şi cotropire contra Uniunii Sovietice şi Naţiunilor Unite, când ţăranii lucrau gratis pe moşiile lor, mobilizaţi pentru susţinerea războiului hitlerist, care se aducea venituri grase din vinderea recoltei. Ei nu se mulţumesc cu sumele enorme pe care le-au strâns din împărţirea jafului cu nemţii (vitele de rasă, maşinile agricole, seminţe selecţionate furate din U.R.S.S., etc.), în diferite Consilii de administraţie, societăţi de export sau operaţii bancare. Nu se mulţumesc cu enormele câştiguri din afaceri de bursă neagră (de pe urma speculei. Ei ar mai dori ca foştii moşieri să fie scutiţi de colectări şi să fie liberi să vândă cerealele pe preţ de speculă, adică să fie lăsată să moară de foame populaţia din judeţele pârjolite de secetă şi la discreţia samsarilor şi speculanţilor bursei negre. Acestea sunt — după fapte — paăiluilomul Ivi ^«1 griji» ce O AU di per»triu ţărănime şi pentru populaţia lipsită de hrană a oraşelor Moldovei. Dar înfrângând toate greutăţile şi piedicile, guvernul va asigura hrana populaţiei, fiindcă el este sprijinit de întreg poporul în această operă patriotică. S3« Prietenii se cunosc la nevoie de C. PAjR^ULfc-SdJ Membru In C-C. ai r.u.K. ale Procesul dela fluemberg Azi vom cunoaşte sentinţa Nemaipomenitele sălbăticii săvârşite de principalii criminali de război nazişti îşi vor afla neîndurata şi dreapta lor răsplată în sentinţa ce se va pronunţa azi în procesul dela Nuerenberg întreaga omenire paşnică şi muncitoare aşteaptă cu nerăbdare să fie osândiţi vinovaţii şi să se arate astfel mana păcii şi ai omului nu pot să rămâe nepedepsiţi. ___ lumii erenţizate că astăzi dus CETĂŢENI, Partifulul Comunist Român vă chiamă să VOTAŢI Semnul B. P. D. De ce intervin nepoţii lui Mania pentru bandiţii szalsişti Dr. POP V. IoAN, asociat cu JOSEF BRAND ! LA BANCA SALVANA _ Cârdăşia între doi nepoţi ai lui Ioaniu şi_ un criminal de războiu szalasist. — Unde apare Victor Gheţie Am publicat în numărul nostru trecut un document de o însemnătate deosebită privitor la nepotul d-lui Maniu, dr. Pop Ion, şeful organizaţiei maniste din Sălaj şi capul de listă respectiv în aceste alegeri. Fiecare a putut afla — cu o revoltă greu de stăpânit — că dr. Pop V. Ion nu s’a sfiit să intervină în favoarea unui odios criminal de război szalafist, Brandt Iosef, condamnat ulterior de Tribunalul Poporului din Cluj şi aflat în prezent la închisoarea Aiud. In declaraţiunea dată pentru a*l I Iui Maniu, Ionel Pop cu Karol von /T. A _ 1 — _ _ — — ZΗ — «A — Al I CI--Î- — — — /«.îl ț-v n — I — . X fliwnl 1 C S salva de sub sancţiunea justiţiei populare d-rul Pop Ion arăta că banditul s’a purtat CU EL „loial şi prieteneşte“. Doriţi să cunoaşteţi şi motivul care l-a determinat pe leaderul manist să aprecieze astfel purtarea criminalului de război care se întitula „mâncător de Români“? Ei bine, este aici o situaţie tipic manistă. Iosif Brandt, criminalul de război sxalasist era unul din stăpânii Băncii SALJANA din Şimleul Silvaniei, unde cei doi nepoţi ai lui Maniu, Pop Ion şi Victor Gheţie figurau şi trigurează şi ACUMA ci membri ai consiliului de administrare . Aceiaşi cârdăşie afaceristă şi politică manisto-revizionistă pe care am întâlnit-o la celălalt nepot al vestea că conducerea manistă are cutezanţa să mai propună în fruntea listei ei din Sălaj, un om lipsit de cea mai elementară cinste naţională, un colaboraţionist şi afacerist lipsit de orice scrupule — aşa cum îl prezintă faptele şi documentele pe d-rul Pop V. Ion. Nu ne îndoim că tăcerea cu care conducerea grupării şi oficiosul d-lui Maniu au răspuns la documentele de netăgăduit privitoare la Ionel Pop — celălalt nepot al preşedintelui — va funcţiona şi faţă de demascarea d-rului Pop V. Ion, ca asociat şi prieten bun cu crimi-Dar întrebăm: POT RAMANE UN DOCUMENT ŞI O ACUZAŢIE DE ASEMENEA GRAVITATE, FARA RĂSPUNS ? Szekeny (alt bandit szalasist), la Mihai Popovici cu contele Bethlen (fruntaş revizionist), la Emil Ghilezan cu Frantz Chorin (magnat horthist din Budapesta) şi aşa mai de- nalii de război szalasişti, parte cu toţi leaderii manişti. ‘ ro- mniroLSm • POT Opinia publică românească ca şi populaţia maghiară încearcă un sentiment de adâncă indignare, la O realitate româneescâ ................"de Alexandra Sidorovici ....... Zilele trecute, când toate femeile din țara noastră au avut sentimentul unei promovări de însemnătate istorică, prin ridicarea la demnitatea ministerială a unei Românce, din nou s'a făcut auzit glasul de cucuvae al oamenilor trecutului. Se putea cere acelora cari In anii de stăpânire au exclus femeile dela exercitarea oricărui drept cetăţenesc, — considerându-le „minore”, — să păstreze In acest moment, cel puţin o rezervă de bună cuviinţă. Nu a fost cazuL Şi aşa a apărut în presa lor un articol urât, — în înţelesul cel mai adânc al cuvântului, — în care dela titlul pe care-l supunem judecăţii oamenilor civilizaţi, — „Dela femeia panteră la femeia ministru”, — şi până la nivelul şi aluziile textului, se înşirue o serie de fraze în care lipsa bunei cuviinţe se întrece cu cea a sentimentului demnităţii umane. Atacul, — camuflat sub o mască neserioasă şi vulgară până la exces, — care-şi îndreaptă ascuţişul împotriva primei Românce ministru, priveşte deopotrivă pe toate femeile cari trăiesc şi luptă pentru o viaţă demnă în această ţară. El este expresia mâniei celor care asistă neputincioşi la actul de naştere a CETATENEI ROMANCE, în deplinei şi mândrul înţeles al cuvântului, — actul de naştere al unei cetăţence care sprijină din toată inima democraţia deschizătoare a însăşi vieţii ei libere şi omeneşti. Atacul vulgar este aici pe linia unei „tradiţii”. Fiecare rând al lui exprimă fotala desconsiderare a femeii, caracteristică oamenilor trecutului. Această desconsiderare, care nu este numai de ordin sensibil, are un tâlc. Este un aspect al FRICII DE POPOR, al dorinţii de a se sustrage dela un control popular şi de a elimina dela exprimarea unui verdict naţional cel puţin o jumătate din numărul acelora cari îl pot exprima astăzi: FEMEILE. Este deci lesne de înţeles de ce massele feminine cari sunt chemate să ia parte la treburile Statului, se găsesc înrolate în rândurile dese ale democraţiei. Tot atât de normal este ca la întrunirile „feminine” ale celor cari fac haz de drepturile noastre, să fie siliţi să vorbească bărbaţii şi asta de cele mai multe ori în camere de 4 pe 4 metri. Puţinele femei cari ţin cu tot dinadinsul să orbecăiască printre umbrele vremurilor, nu pot fi privite decât ca renegate ale cauzei noastre. Ce alt cuvânt s'ar potrivi mai bine acelora cari, — puţine câte sunt, — se agită întrio ambianţă în care nu Continuare în pag. II-a col- 4 L „TRIUMFALA PRIMIRE” -am văzut, pe când era diadoh in exil, cum urmărea din loja de la cinema Tomis, amuzat, plin de voie bună, aventurile unui băiat care a câştigat la loterie, din melodrama „Cântăreţul tristeţii sale“. Tânărul pretendent la tron era încântat. Mi-am amintit de figura lui blondă de atunci, cu ochii mijiţi, de surâsul candid, acum când s’a înapoiat pentru a doua oară în Elaga, cum spun supuşii săi, ca rege de porunceală. S’ar zice, după cum aflăm din unele relatări, că este oarecum mai desagreabil de urmărit propriul tău câştig la loteria istoriei, unde nu mai e vorba de o melodramă, ci aventura individuală se împleteşte cu o crâncenă dramă a poporului. Date fiind condiţiile în care s’a desfăşurat plebiscitul în Grecia, nu se putea ca la tragerea loteriei să iasă altfel decât a ieşit. A fost — ni s’a cântat — o revărsare năvalnică de bucurie populară, o irupţie de dragoste pentru regele în exil. Este firesc deci, ca, în raport cu această versiune oficială, întoarcerea regelui George să fie o surpriză. Surpriză, în primul rând, sosirea pe pământul grec. Fiindcă, dacă la teatru personagiile importante — care asistă ca spectatori bineînţeles — îşi pot face intrarea in sală şi după ce s’a ridicat cortina, în istorie un rege trebuie să sosească, înainte de ora fixată. Poate, ca să fie ferit de prea mare isbucnire de dragoste a poporului. Intr’adevăr, avionul care l-a readus pe regele George în Grecia, a aterizat pe aerodrom cu o zi înainte de data fixată. In regiune, 60 la sută din locuitori votaseră pentru republică de aceia, cum a aterizat avionul, un convoi impunător de poliţişti a înconjurat pe musafirul nou venit şi între maşini l-au dus direct pe bordul contratorpilorului Misulis, proaspăt trecut de sub pavilionul britanic sub cel grecesc. Noaptea şi-a petrecut-o acolo, ferit de furtunoasele... aclamaţii populare. Apoi, s’au luat măsuri ca: să nu îi se îngăduie pescarilor şi vilegiaturiştilor să iasă un larg, puşcaşii marinei au patrulat, cercetând întreaga regiune ateniană, toate casele pe unde avea să treacă cortegiul suveranului au fost l« Călugăru Continuare în pag. II col. 3 Joi 3 Octombrie la Curtea Criminală va începe judecarea lotului de i mimiştri antonescieni urnele incupaţîlor—Actul de acuzare Eri a fost semnat Jurnalul Consiliului de Miniştri prin care se trimit în faţa Judecăţii Curţii Criminale din Bucureşti, următorii demnitari cari au făcut parte din guvernele trădătoare de neam lui Antonescu! Mircea Cancicov fost ministru de finanţe; general Ion Sichitiu, fost ministru la agricultură in domenii; Ion Harlan, fost ministru la acelaș departament; Ion Fintescu, fost ministru al economiei nationale; Stircea Vulcănescu, Alexandru Starcu, general Jienescu, Stavri Ghioiu, general Constantin I. Constantin, I. C. Petrescu, general Victor Iliescu, arhitect, I. D. Enescu, Gheron Xelia, Ovidiu Vlădescu, general I. Arbore avocat Petre Strihan, general Victor Iliescu, general I. şova. In cursul zilei de cri, numiţii au fost chemaţi de la închisoarea Curţii marţiale — unde se află depuşi — la Curtea Criminală, unde li s’a pus in vedere termenul de judecată. Actul de acuzare va fi dat publicităţii In cursul zilelor următoare. Procesul va începe joi 8 Octombrie. „ FEMEI! FEDERAŢIA DEMOCRATA A FEMEILOR DIN ROMANIA VA CHEAMA LA Marele Meeting azi la ora 4 p. m. IN PIAŢA UNIVERSITĂŢII VOR LUA CUVÂNTUL: D. prim ministru dr. Groza. D-na dr. Florica Petru Bagdasar. Preşedintele Roosevelt era împotriva intervenţiei străine In Grecia NEW YORK, 30 (Rador). — In seria de articole publicate în LOOK, d. Elliott Roosevelt spune că tatăl său, fostul preşedinte Roosevelt, a fost foarte supărat de intervenţia britanică în Grecia din 1944 şi plănuia să facă o vizită în Anglia, pentru a arăta poporului britanic şi Parlamentului său că trebue să-şi pună toate speranţele în ONU. Preşedintele a spus: „Anglia luptă acum împotriva partizanilor care au combătut pe nazişti în ultimii patru ani”. In ziua de Crăciun a anului 1944, preşedintele Roosevelt şi-a exprimat dorinţa de a se duce în Anglia şi a spus fiului său: „Cred că acesta ar fi cel mai bun mijloc pentru a arăta poporului britanic şi Parlamentului britanic necesitatea de a-şi întemeia speranţele de viitor pe ONU, nu pe Imperiul britanic sau pe măestria britanică de a face alte țări să combine un fel de bloc împotriva Uniunii Sovietice”. udecarea II l-a . In pag. 11 contestaţiei d-lcri Jihalache Nouă documente sdrobîbare prezentate în instanţă Corespondentul nostru special diin Paris comunică: De ce nu s’a admis să plătim numai o treime din reparaţii Discuţiile care au avut loc în Comisiunea pentru chestiunile economice cu Italia, în legătură cu problema reparaţiilor datorate de această ţară, marchează începutul dezbaterii ample a principiilor de despăgubire din partea statelor foste satelite faţă de Naţiunile Unite. Fără îndoială că cele ce se hotăresc în Comisiunea pentru Italia privesc deasemeni direct toate ţările cu care Naţiunile Unite urmează a încheia tratate de pace De altfel un răsunet al acestor discuţii îl şi vedem — după cum relatează ultimele telegrame — în Comisia economică pentru Balcani şi Finlanda unde principiul compensării integrale din partea României a fost respins, aşa cum s’a întâmplat încă mai înainte şi în Comisia pentru Italia* S»«*- «Im,. aX este de acord ca Itala să plătească numai 25Vi din despăgubirile ce Ie datorează. A părut ciudat totuş că delegatul american, susţinînd compensarea de 25®/«, a argumentat dimpotrivă, numai în favoarea princpiului compensării Integrale, aşa că nu se remarca nici o legătură între pledoaria sa în favoarea acestui fel de compensare atit de severă şi concluzia sa în favoarea plăţii de 25®/o. Se înţelege deci pentru ce delegatul soviet e Arutinian a subliniat în primul rând această necoincidenţă intre demonstraţie şi concluzie. De aceea delegatul sovietic a lăsat să se înţeleagă temerea sa că unele delegaţii ar putea fi influenţate numai de demonstraţia delegatului american şi nu de concluzie, lăsându-se determinate să voteze pentru despăgubire ntegra-C. L. Continuare in pag. IV-a col 1-2-3 t direct interesat să afle în ce fel s’au desfăşurat primele discuţii în chestiunea asupra principiului compensării parţiale 'fi cum s’a ajuns în cele din urmă la discuţia asupra proporţiilor acestei compensări, cu atât mai mult cu cât se şi vede paralelismul diferitelor argumentări dela o comisiune la cealaltă. Poziţii iniţial® Se ştie că adversarul declarat al despăgubirilor integrale a fost şi este tj. R. S. Când Ununea Sovietică a pus însă chestiunea plăţii a numai3 din reparaţii, ea a întâmpinat opoziţia înverşunată a delegaţiilor australiană şi canadiană. In acelaş timp delegaţi american şi britanic refuzau să declare mărimea despăgubirilor pretinse de guvernele lor, cerând totuşi ca princpiu compensarea integrală a despăgubirilor. La un moment dat, se produce o surpriză: delegatul Statelor Unite declară pe neaşteptate că guvernul său Plecarea delegaţiei României la Paris dii dimineaţă, la orele 7,30 au părăsit Capitala îndreptându-se spre Fans membrii delegaţiei Românei la Conferinţa de Pace, GHEORGHE TATARESCU, tovarăşii GHEORGHE GHEORGHE ŞT DEJ şi ŞTEFAN VOITEC şi d. general adjutant DAMANCEANU. Pe peron, au fost de faţă la plecare tov. Teohari Georgesch, ministru da Interne, d. ing. Bejan, ministrul Economiei Naţionale d. Alexandrini, ministru de finanţe. Gh. Vântu, subsecretar de stat la ministerul de N interne, tov. Ana Pauker. Şerban Voiriea şi secretarii generali tov. Emil Bocîtnăraş, A. Bunaciu, etc Au sosit copiii din Moldova Ku-5 lisaţi pradă foametei. Priviţi-i cum arată feţe mohorîte, fără zâmbet. Foametea şi nevoile cari s’au abătut asupra lor, i-a îmbătrânit înainte de vreme şi le-a împrumutat, o gravitate care te doare. Sunt numai 150 sosiţi din Iaşi prin grija C. ARS-ului, vor fi îndrumaţi acum la căminul V. F. A- R-ului din Timiş, unde-i aşteaptă o altă viaţă. Dar ca ei sunt sute de mii din Moldova, cari trebuesc salvaţi dela moarte. Care om cu dare de mână poate sta nepăsător la această cumplită soartă, când ştiut este că oameni nevoiaşi muncitori, şi-au rupt de la gură pentru ajutorarea lor? Şi Duminecă noaptea au venit acolo la gară trei muncitoare şi au stat neclintite până la 2 noaptea ca să ia copii să-i crească. Greul nu poate, cădea însă numai pe umerii celor nevoiaşi- Bancherii şi toţi ceilalţi caii mai stau la gânduri dacă să ajute sau nu din miliardele strânse atât de uşor, pe Românii în nevoie din Moldova să înţeleagă — odată pentru totdeauna — că orice întârziere înseamnă suflete de oameni şi copii mai puţin şi că-şi asumă, ei ca şi toţi cei avuţi, o grea răspundere în faţa naţiunii ! Un singur roi de pâine de EMILIAN ANGHELi, membru în Comitetul Executiv C.G.M. zite din regiunile secetoase, salariaţii au fost cei dintâi care au răspuns. Muncitorii metalurgişti, ceferişti, textilişti, salariaţii publici, funcţionarii particulari, muncitorii casnici, muncitorii agricoli, s-au angajat să dea salariul pe o zi, în fiecare lună, până la viitoarea recoltă, pentru ajutorarea ţinuturilor flămânzite. Mulţi din ei au renunţat chiar la o parte din tainul lor în alimente şi îmbrăcăminte. Sute şi mii de copii din regiunile năpăstuite vor găsi adăpost, hrană şi îngrijire în familile salariaţilor publici şi particulari. Cazul celor 3 muncitoare casnice, care din economiile lor au depus sute de mii de lei, constitue o pildă mişcătoare de solidaritate naţională. Din păcate, constatăm că cei avuţi sunt mai sgârciţi la pungă. Firesc ar fi ca mai ales aceştia să participe la uşurarea nevoilor generale. Şi, atunci, dacă salariaţii nu sunt astăzi în situaţiunea de a putea plăti costul integral al pâinii negre , dacă prin faptul că nu se va mai fabrica pâine albă, nu va mai exista posibilitatea ca diferenţa de cost a pâinii negre să fie acoperită de către Stat, este firesc ca această diferenţă să fie suportată de patroni, adică de cei cari au posibilitatea să o facă. In rezumat, cerem să se fabrice un singur fel de pâine, să se menţină, pentru salariaţii de orice fel, preţul de lei 200, la 600 gr. pâine, diferenţa urmând a fi suportată de patroni. Este o cerere justă şi o supunem celor un drept, ,________ Dela introducerea noului regim al pâinii s'au produs multe nemulţumiri. O parte din populaţie n'a fost aprovizionată, în ultimul timp, cu pâine neagră, în timp ce pâinea albă se găsea la toate brutăriile centrele de desfacere. Măsura guvernului de a se fabrica 2 feluri de pâine a fost motivată de faptul că o parte din preţul pâinii albe trebuia să servească pentru reducerea preţului pâinii negre. Precum se ştie, pentru salariaţi preţul pâinii de 600 gr. era numai de lei 200 în loc de 500 lei. Constatându-se însă că o mare parte din brutării, în scop de speculă, au fabricat pâine neagră în cantităţi absolut insuficiente şi desfăceau pâine albă fără ca statul să încaseze diferenţele ce i se cuveneau, socotim că se impune să se fabrice un singur fel de pâine integrală. In felul acesta vom asigura aprovizionarea minimă a populaţiei cu pâine. In acelaş timp, prin faptul că in compoziţia pâinii negre va intra 90% extracţie de grâu, spre deosebire de pâinea albă, care se obţine numai cu 65%, vom realiza o economie simţitoare de grâu în aceste vremuri grele, când ducem o luptă dârză împotriva urmărilor secetei. Dar, noi trebue să mai avem în vedere un lucru. Preţul pâinii, chiar al celei negre, nu poate fi acoperit, astăzi integral din veniturile salariaţilor. Pe de altă parte uşor se poate constata că la apelul de mobilizare în folosul populaţiei flămân