Scȃnteia, iunie 1949 (Anul 18, nr. 1439-1463)

1949-06-10 / nr. 1447

2 Primele standarde de Stat intră în vigoare Care sunt foloasele standardizării Cu începere de la 1 Iulie intră in vigoare primele stan­darde de Stat, aprobate de Comisiunea de Standardizare, pentru o serie de produse a­­­­limentare : marmeladă, pastă de tomate, salam de iarnă tip „Sibiu”. Au fost de asemenea stabi­lite standarde de Stat pen­­tru amidon, dextrină şi glu­­coză şi sunt în studiu o se­rie de standarde pentru paste făinoase, oţel, metale şi aliaje neferoase, utilaj pentru in­dustria minieră şi petroliferă, produse de hârtie, produse pe­trolifere, produse de lemn, unele produse chimice, ci­­­ment şi materiale de con­strucţie, etc. Ce sunt standardele de Stat ? Standardele sunt norme tehnice prin care se sta­bilesc caracteristicile produ­selor, cu alte cuvinte calita­tea lor, forma, dimensiunea, etc. Introducerea standardizării în economia noastră pune capăt risipei rezultate din fabricarea unor varietăţi nesfârşite de produse de ace­­laş fel. Capitaliştii erau interesaţi în crearea şi menţinerea a­­cestui haos în producţie. In industria textilă, de pildă, se fabricau zeci de varietăţi de pânzeturi, care nu se deose­­beau între ele decât prin de­numire sau prin preţ, toate fiind de aceeaşi calitate. Cumpărătorii, desorientaţi, plăteau scump pentru produ­sele în jurul cărora se făcea mai multă reclamă. Aceeaşi era situaţia în nu­­meroase alte ramuri indus­triale. In metalurgia prelucră­toare, de pildă, se produ­ceau numeroase piese de schimb de diferite tipuri. A­­ceastă varietate de produse impunea fabricarea şi men­ţinerea în depozitul unei u­­zine metalurgice a cea. 40.000 de modele diferite de piese. Se înţelege de la sine că piesele erau extrem de scumpe. In ce priveşte utilajul a­­gricol, se fabricau în ţara noastră nu mai puţin de 250 de tipuri de sape, când nu erau necesare decât cel mult 20 tipuri. In industria materialelor de construcţie se fabricau peste 15 formate de ţiglă, iar în industria lemnului, a hârtiei, pielăriei, in indus­tria chimică, alimentară, etc., se fabricau deasemeni un număr nesfârşit de tipuri de produse, care nu făceau decât să îngreuneze munca în fabrici, să scumpească preţul fabricatelor şi să în­greuneze procurarea mate­rialelor de înlocuire. Din cauza numărului mare de tipuri de ţiglă, de pildă, n­u se putea găsi întotdeauna tipul necesar pentru o re­paraţie, aşa încât de multe ori fie că un acoperiş stricat era lăsat nereparat, fie că trebuia înlocuit în întregime acoperişul, deşi numai câte­­va ţigle erau sparte. Desigur că lucrul acesta convenea de minune capita­listului, care putea vinde ast­fel mai multă marfă şi avea posibilitatea să realizeze su­­pra-profituri mai mari. Standardizarea — un mijloc de a reduce preţul de cost al produselor şi de a îmbunătăţi calitatea lor Produsele pentru care au fost stabilite standarde de Stat nu vor mai putea fi fa­bricate decât cu respectarea strictă a normelor fixate. Marmelada, de pildă, va trebui să fie preparată după anumite procedee, va trebui să cuprindă un anumit pro­cent de fructe, zahăr, etc. fără a se admite în amestec dovleac, morcovi sau alte pro­duse cu care capitaliştii obiş­nuiau să falsifice marmelada. Tot astfel, în metalurgia pre­lucrătoare, se va fabrica un număr mai redus din acelaş fel de produse, dar după nor-­ me tehnice şi de calitate pre-­­ cise. Produsele respective vor putea fi astfel procurate mai uşor, evitându-se situaţia din trecut, când se fabricau pro­duse de numeroase dimensi­uni şi diferite calităţi. In felul acesta standardi­zarea — aşa cum se aplică la noi — înseamnă pentru massele celor ce muncesc o garanţie cu privire la calita­tea superioară a produselor pe care industria le pune la îndemâna poporului munci­tor — şi înlesneşte aprovi­zionarea cu cele trebuin­cioase. Standardizarea aduce in acelaş timp o uşurare simţi­­toare a procesului de pro­ducţie şi permite realizarea de economii însemnate de materii prime şi materiale, în­lăturând totdeodată necesita­tea de a se face stocuri mari de produse. Muncitorul nu va mai fi nevoit să oprească mereu maşina şi s-o potrivească spre a fabrica alt produs. El va putea lucra aproape fără întrerupere, folosindu-şi mai bine timpul de lucru şi forţa sa de muncă. In acest mod, va creşte productivitatea muncii, se va îmbunătăţi simţitor cali­tatea produselor şi se va re­duce preţul lor de cost, în timp ce muncitorul va câş­tiga mai bine, iar consuma­torul va plăti mai ieftin pro­dusul de care are nevoe. De aceea muncitorii, tehni­cienii şi inginerii trebue să participe activ şi să sprijine stabilirea şi aplicarea stan­dardelor de Stat, contribuind şi în felul acesta la înlătu­rarea lipsurilor de care mai suferă producţia noastră, contribuind la îmbunătăţirea calităţii produselor, la pro­gresul tehnic al producţiei şi prin aceasta, la ridicarea nivelului de trai al poporului muncitor. L. Țintea Excursii muncitoreşti organizate de secţia turism a C. G. M. Confederaţia Generală a Muncii, Secţia Turism, anunţă următoa­rele excursii pe care le organi­zează la sfârşitul acestei săptă­mâni pentru muncitorii din Bucu­reşti. La cabanele din munţii Bu­­cegi. Plecarea din Gara de Nord, Sâmbătă 11 iunie, înapoierea Duminică 12 Iunie, seara. Costul (cu dormitul la cabane) lei 230. Pe Valea Prahovei. Plecarea Duminică 12 Iunie, dimineaţa, îna­poierea Duminică seara. Costul lei 190 de persoană. La Giurgiu, cu vaporul pe Du­năre până la Olteniţa. Plecarea din Bucureşti, Duminică 12 Iunie dimineaţa, înapoierea seara. Cos­tul de persoană lei 200. La Olteniţa cu vaporul pe Du­năre până la Giurgiu. Plecarea din­ Bucureşti, Duminică 12 Iunie­­ dimineaţa, înapoierea seara. Cos­­­tul de persoană lei 200. La Cheia, prin Vălenii de Munte — Mâneci Ungureni. Ple­carea Duminică 12 Iunie, dimi­neaţa, înapoierea, seara. Costul de persoană lei 200. Trenuri speciale la Snagov. Plecarea din Bucureşti Duminică 12 Iunie, dimineaţa, înapoierea seara. Costul trenului dus-întors lei 40. înscrierile se fac pe bază de ta­blou semnat de președintele și se­cretarul Comitetului de Întreprin­dere. — Drum bun, tovarăşi !... — Rămâneţi cu bine. Şi-a­­veţi grijă!... In forfota gării de Nord, oa­menii se cunosc, îşi strâng mâna. Prieteniile se leagă re­pede. Metalurgişti, mineri, tex­­tilişti, muncitori pielari, oameni ai muncii din diverse regiuni ale ţării se găsesc în trenul acesta, care-i duce la odihnă. — Aici, tovarăşi, aveţi locuri aici!... Voia bună e molipsitoare. Se întinde cu repeziciune de la un vagon la altul. Prin şirul de vagoane, un muncitor îşi caută tovarăşii. — Constructorii, unde's con­structorii ? — Constructori sunt peste tot tovarăşe, îi surâde maistrul Petrescu Constantin. Eu îs ţe­sător, dar la urma urmei toţi suntem constructori. Toţi con­struim pentru ca ţara noastră să fie mai puternică şi noi să trăim mai bine... Nu te uita c­am 62 de ani... Să fii cât de bătrân, şi’ntinereşti când vezi veselia asta. In privirea tovarăşului Pe­­trescu Constantin străluceşte o bucurie adâncă, proaspătă. Faţa lui, brăzdată de cute, se deschide într-un zămbet larg. Veselia creşte şi te cuprinde pe nesimţite. Trenul e lung, cu vagoane strălucitoare, împodobite cu crengi de brăd. Prin ferestrele vagoanelor, zeci de braţe flu­tură buchete de flori. — Petrecere bună, tovarăşii... „LOCURILE ASTEA MINU­NATE SUNT ACUM ALE NOASTRE" Valea Prahovei... Ploeştii au rămas în urmă. Câmpia şi dealurile molcome ale Câmpi­­nei, scăldate în soare, ne în­tâmpină prietenos. Apa limpede a Prahovei resfrânge razele soarelui în sclipiri de diamant. Am trecut de Comarnic. De după culmile dealurilor se ri­dică, semeţe, vârfurile Buce­­gilor. Ziduri masive de piatră, stânci ascuţite se profilează pe albastrul cerului. Ochii oa­menilor sunt furaţi de frumu­seţea priveliştii. — Acum, locurile astea fru­moase sunt ale noastre, tova­răşi !... Prin grija Partidului şi a Guvernului. Aci ne vom odih­ni şi vom căpăta sănătate şi puteri noui de iainncă. Dumitrescu Ion şi-a spus gândul cu glas tare. Aici, în vecinătatea munţilor, în aerul proaspăt cu mireasmă de brad, în vilele acestea albe şi spa­ţioase, prin care, odinioară, n'a călcat picior de muncitor, îşi vor petrece concediul lăcă­tuşul Dumitrescu Ioan de la fa­brica „Vasile Roaită" şi tova­răşi ai săi de muncă, mii şi mii de muncitori din fabrici, din uzine şi mine. Toţi sunt fruntaşi ai muncii. Lăcătuşul Dumitrescu loan, de pildă, e decorat cu „Medalia Muncii". Secţia în care lucrea­ză turnătorul loan D. Nicolae a primit „Drapelul Muncii" pe fabrică. Lăcătuşul Cămpeanu Petre şi tâmplarul Grigore loan au fost daţi de multe ori ca pildă de dragoste şi devota­ment în muncă. Pentru cele 15 zile de con­cediu pe care le va petrece la munte, Dumitrescu Ioan nu plă­teşte nimic. Confederaţia Gene­rală a Muncii suportă toate cheltuelile. De aceeaşi grijă şi atenţie se bucură şi Coca Constantin, muncitor la „Flacăra Roşie", de asemenea decorat cu „Me­dalia Muncii", de aceeaşi pre­ţuire se bucură şi tovarăşa Ionel Elisabeta, sudor la uzi­nele „23 August" decorată cu „Medalia Muncii" şi alte sute şi sute de muncitori ca ei. Alţii plătesc câte 520 sau 860 de lei. Asta-i tot. In preţul acesta intră transportul, intră cazarea şi masa pe cele 15 zile de odihnă. STRUNGUL MEU E PE MÂINI BUNE Sinaia îşi primeşte sărbăto­reşte oaspeţii. Gara forfoteşte de lume. Muzică, male, cân­tece. Delegaţii de muncitori din localitate întâmpină cu male şi flori pe tovarăşii veniţi. — Bine aţi venit la noi, to­varăşi ! La Poiana Ţapului, la Buş­teni, aceeaşi primire sărbăto­rească. Cântece şi flori, male şi strigăte de bun venit. Ne apropiem de Predeal. Tre­nul pătrunde într'o vale scăl­dată în lumină. Verdele întu­necat al bradului, cel deschis al fagului, îţi fură privirea. In vagonul muncitorilor dela „23 August", discuţiile se însufle­ţesc. Oamenii vorbesc de pro­ducţie, despre treburile din uzină. — Acum eu n'am grijă — se aude glasul strungarului Pla­­madealciuc Nichita. Nu de­geaba l-am ţinut pe Hobincă Constantin doi ani pe lângă mine. Pricepe acum bine lucrul, şi-i om de nădejde. Strungul meu e pe mâini bune. — Şi eu am oameni de nă­dejde în secţie, tovarăşe, se aude vorba lăcătuşului Ştefă­­niţă Ion de la secţia montaj locomotive. Nu mi-e teamă c'o să rămânem în urmă. PREDEALUL... O parte din muncitori a co­­borît la Sinaia. Alţii au rămas la Buşteni, la Poiana Ţapului. Cei mai mulţi merg la Predeal. Predealul şi-a primit îneg de eri primii oaspeţi: mineri din Valea Jiului, dela Ocna de Fier, metalurgişti dela Reşiţa, constructori, petrolişti... In gară se formează grupuri, grupuri. — Petroliştii, unde's ? — Aici, tovarăşi, aici!... — „23 August" ? — Aici, tovarăşi. Trei vile albe, mari, curate, dintre cele mai frumoase, au fost rezervate tovarăşilor de la „23 August". De acum o săptămână le-am pregătit, vorbeşte tov. Mihail Toneş, administratorul vilelor. In camerele spaţioase, cu miros de brad, muncitorii sunt repartizaţi câte doi. Matei Nicolae şi Mitu Felie de la uzinele „Republica" au luat împreună o cameră. Au două paturi mari, cu saltele moi, de lână. Păturile şi cear­ceafurile sunt noi. Cea mai mare parte din vi­lele din Predeal au fost uti­late cu mobilă şi lingerie nouă. Confederaţia Generală a Mun­cii a făcut eforturi serioase ca să pună la punct fiecare vilă, începând cu repararea ziduri­lor şi până la becul electric. Patru restaurante mari, cu­rate, asigură masa muncitori­lor. Feţe de masă albe, tacâ­muri strălucitoare, oameni care servesc cu pricepere şi înde­mânare. — Apăi aici să tot trăeşti tovarăşe, vorbeşte strungarul Pickny Ion dela Reşiţa. Alături de masa reşiţenilor, stau minerii dela Lupeni, şi cei dela Ocna de Fier. Ceva mai încolo, e masa metalur­­giştilor dela „23 August". — Aici parcă s'a mutat in­dustria grea, glumeşte minerul Freis Ion de la Lupeni decorat cu „Ordinul Muncii". — Păi şi porţiile astea, par­­că-s făcute pentru industria grea, tovarăşe! remarcă lăcă­tuşul Aursechioaiei C-tin. D'aicea o să plecăm cu puteri nu glumă. Măi, că multe lu­cruri bune se fac în ţara asta a noastră. Astea-s roadele muncii noastre ! Apăi că la anul om fi şi mai mulţi care o să venim p'aici. Supa cu carne e gustoasă. Felul doi e tot o mâncare cu carne. Apoi vine desertul. — Măi tovarăşi, rosteşte un petrolist dela o masă vecină, dar bine grijeşte de noi Parti­dul ! După masă, oamenii s'au împrăştiat pe la casele lor. — Două ceasuri sdravene de somn, cum spunea minerul Minea Dumitru, o raită pe la club, după o carte, după un ziar şi apoi masa de seară. — Cluburile vă aşteaptă to­varăşi. Două sunt de-acum des­chise, subliniază tov. Rizea Traian. Mobilă nouă, cărţi noui. Al treilea club îl deschidem zilele astea. Dealtfel şi la vile o s'aveţi la îndemână cărţi, ziare... Noaptea a coborît uşor peste Predeal. Sgomotele se topesc. Luminile caselor se sting una câte una. In razele aurii ale lunii, munţii par străji neclin­tite care veghiază somnul O­­dihoa ter­ori oaspeţilor Valeria But­uru Prima zi de odihnă Acum cinci luni de zile, o serie de funcţionari ai foste­lor Centrale Industriale au fost trimişi la Uzinele „Re­publica’’ pentru a învăţa o meserie şi a deveni astfel fo­lositori producţiei. Ei au urmat cursurile şcolii tehnice ale uzinei şi au fost ajutaţi de muncitori ca să în­veţe meşteşugul. Rezultatele sunt satisfă­­toare. Astfel, Cărăruş Ilie şi Pro­­dan Ştefan sunt astăzi strun­gari. Ei lucrează la strungu­rile de filetat mure. In luna Mai, primul şi-a depăşit nor­ma cu 72aU, iar al doilea cu Constantinescu Gh., Giurea Ion, Cilibiu Albert şi Stoiciu Teodor au dat o probă prac­tică de struigjire, fiind defi­nitivaţi ca strungari şi înca-\ draţi în categoria IV-a gru-\ pa II-a de salarizare. Alături de aceştia au mai trecut în producţie ca lucră­tori calificaţi alţi 32 de foşti funcţionari. Da­toria muncitorilor cu ex-­ perienţă este de a-i sprijini mai departe pentru ridicarea calificării lor; deasemeni cei 38 de noui lucrători trebuie să-şi dea silinţa de a face noui progrese. Temlor eseu SC Coresp. La uzinele „Republica“ 38 funcţionari trecuţi în producţie au devenit lucrători calificaţi La minele de mangan Arşiţa judeţul Câmpu-Lung Moldova programul de producţie pe luna Mai a fos­ depăşit cu 17 la sută Minerii de la minele de mangan Arşiţa jud. Câmpu-Lung Moldo­venesc, au reuşt să depăşească programul de producţie pe luna Mai cu 17 la sută. S’au evidenţiat în mod deose­bit echipele fruntaşe Iacob Sicşa care a depăşit norma cu 39 la sută Pop Ştefan cu 36 la sută, Dor­­neanu Petre cu 36 la sută şi Şuţea Dumitru cu 31 la sută. Echipa de la funicular, organi­­zându-şi bine munca, a avut şi luna aceasta cea mai mare depă­şire de normă pe întregul şantier. In cursul lunii Mai, s’au obţi­nut deasemeni însemnate economii de carbid, explozivi şi lemn de mină. GPRflash N. coresp. SCÂNTEIA Nr. 1447 La societatea „Sovrompetro­l", regiunea 11, au sosit maşini din Uniunea Sovietică In fabricile şi întreprin­­derile din ţară conttinuă să sosească materiale şi maşini din U. R. S. S. Aşa de pildă, zilele tre­­cute au sosit la societa­tea „Sovrompetrol” regiu­nea 11, 6 set°£e de maşini şi strunguri din Uniunea Sovietică Cu ajutorul acestor ma­şini, muncitorii şi tehni­­cieni, de la „Sovrompetrol’’ regiunea 11 vor putea ob­­tine noui succese in mun­ca lor Gh. Istoveanu corespondent Prin folosirea talcisBaia lichid La secţia piei fine a fabricii „Ianoş Herbak" din Cluj se face o economie de 75°/# talc La secţia de piei fine a uzine­lor „Ianoş Herbak” din Cluj se în­trebuinţează mari cantităţi de praf de talc. Preocupat de dorinţa de a face economii, tov. Mihai Da­vid, lăcătuş la această secţie, a­­ confecţionat un aparat de stropit­­ soluţie de talc, cu ajutorul căruia­ se face o economie de talc de 75®/0. Folosirea acestui aparat face ca aerul din secţie să nu mai fie îmbâcsit cu praf ca îna­inte. CONFERINŢA UNIUNII SINDICATELOR C. F. R In prezenţa tovarăşului Gheorghe Apostol, preşedintele Confederaţiei Generale a Mun­cii, a avut loc zilele acestea conferinţa Uniunii C. F. R., la care au luat parte preşedinţii şi secretarii sindicatelor din a­­ceastă importantă ramură de activitate. Conferinţa a analizat activi­tatea sindicatelor C. F. R. în ce priveşte întrecerea socialistă încheerea şi aplicarea con­tractelor colective şi încheerea şi administrarea bugetelor sin­dicatelor. Organizarea temeinică a întrecerii socialiste trebuie să fie o preocupare a fiecărui sindicat Din rapoartele prezentate la Conferinţă a reuşit în mod clar că elanul întrecerii so­cialiste în această ramură a sporit simţitor, datorită acti­vităţii de zi cu zi a sindica­telor, sprijinite puternic de organizaţiile de Partid. La sfârşitul lunii Februarie, de pildă, se găseau antrenaţi in întrecerea socialistă 67» din totalul salariaţilor C.F.R.-işti din întreaga ţară. La sfârşi­tul lunii Aprilie, întrecerea socialistă în cinstea zilei de 1 Mai a cuprins 327» din totalul salariaţilor C.F.R. C.F.R.-iştii de la Griviţa Ro­şie, câştigătorii Drapelului Producţiei în ramura fero­viară, a căror chemare la în­trecere socialistă a înflăcă­rat sute de mii de muncitori din ţara noastră, au depăşit planul de producţie, pe Apri­lie în cadrul întrecerii, cu 34’/». Muncitorii atelierelor C.F.R. Timişoara, Arad şi Cluj au realizat deasemenea însem­nate depăşiri de plan. In cadrul întrecerii socia­liste ce s’a desfăşurat în unităţile C.F.R. s’au realizat economii importante de ma­terii prime şi combustibil. Chemarea echipelor de pe locomotiva No. 50.651, din Depoul Bacău, a antrenat multe echipe de mecanici şi fochişti în lupta pentru rea­lizarea de economii de ma­teriale şi combustibil. Conferinţa Uniunii C.F.R. a scos însă la iveală şi o se­rie de lipsuri în organizarea întrecerii socialiste, atât în ce priveşte activitatea Uniu­nii, cât şi activitatea sindi­catelor. Aşa, de pildă, Uniu­nea C.F.R. nu a dat atenţia cuvenită organizării întrece­rii în unităţile Mişcare, Te­lecomunicaţii şi întreţinere, întrecerea socialistă în aceste unităţi a decurs în mod spo­radic şi neorganizat. In unele unităţi ale C.F.R.­­ului, întrecerea socialistă a fost organizată în mod su­perficial. Aşa, de pildă, mun­citorii şi tehnicienii de la Atelierele Paşcani, fără să a­­nalizeze posibilităţile mate­riale şi condiţiunile tehnice ale atelierului lor, au primit chemarea la întrecere adre­sată de tovarăşii lor de la Ate­lierele Galaţi, luându-şi an­gajamente pe care nu le-au putut realiza. In multe locuri, sindicatele C. F. R. nu au dat atenţia cuvenită consfătuirilor de producţie, care constituie un mijloc eficace pentru sesiza­rea şi îndreptarea lipsurilor de care suferă producţia. Pe de altă parte, unele sindicate C. F. R. nu au avut o preocu­pare permanentă pentru ac­tivizarea grupelor sindicale, astfel­ încât aceste grupe să devină factori activi în orga­nizarea şi desfășurarea între­cerii socialiste. O altă lipsă care a îngreunat desfășura­rea întrecerii socialiste, în u­­nele unităţi C. F. R., o cons­tituie insuficienta colaborare între sindicate şi conducerile întreprinderilor. La C. F . R., toate contractele colective au fost încheiate Uniunea şi sindicatele CFR. au realizat succese impor­tante in activitatea depusă pentru încheierea contracte­lor colective. Toate cele 39 de contracte colective din ramu­ra feroviară au fost înche­iate, vizate de Uniunea şi Departamentul C. F. R. şi trimise unităţilor din diverse regiuni ale ţării pentru a fi aplicate. Conferinţa s-a ocupat în mod amănunţit de felul cum sindicatele au trecut la apli­carea acestor contracte. Din rapoartele date s’a văzut că într’o serie de unităţi s’a în­ceput realizarea angajamen­telor prevăzute în contract. Aşa, de pildă, la Atelierele Griviţa Locomotive s’a şi fă­cut o lucrare prevăzută în contract, pentru îmbunătă­ţirea condiţiilor de muncă ale salariaţilor. Comisiile care au lucrat la redactarea contractelor colec­tive, în cadrul sindicatelor C. F. R. din Bucureşti, au fost transformate în comisii de urmărire a aplicării con­tractului colectiv. Nu peste tot însă, sindica­tele au avut grijă să veghe­ze la aplicarea contractului colectiv. Conferinţa a dat ca sarcină tuturor sindicatelor ca să urmărească zi cu zi fe­­lul cum se aplică aceste con­tracte, să semnaleze Uniunii toate dificultăţile pe care le întâlnesc. Problemele financiare Conferinţa Uniunii C. F. R. s’a ocupat pe larg de felul cum sindicatele îşi încheie şi administrează bugetele lor. S’a văzut din rapoartele date că unii din preşedinţi şi se-­­ cretari de sindicate nu acor­dă importanţa cuvenită ace- I stei probleme. Ori, de felul cum este administrat bugetul sindicatului respectiv depinde crearea mijloacelor necesare pentru buna desfăşurare a activităţii sindicatului în toa­te direcţiile. In linii generale, toate cele trei probleme desbătute de Conferinţa Uniunii C. F. R. — după cum s’a văzut în ca­drul discuţiilor purtate — sunt strâns legate de felul cum activează grupele sindi­cale. De aceea atenţia Uniunii şi a sindicatelor trebuie să fie îndreptată spre activiza­rea acestor inele de legătură dintre massa salariaţilor şi conducerea sindicatelor, pen­tru ca ele să devină într’a­­devăr factori activi în lupta de construire a socialismului. Salutăm apariţia revistei „Ştiinţa şi tehnica pentru tineret“ Zilele acestea a apărut revista „ŞTIINŢA ŞI TEH­NICA PENTRU TINERET", editată de Comitetul Central al Uniunii Tineretului Mun­citor. Cu un conţinut bogat şi variat, ilustrat cu numeroase fotografii şi desene lămuri­toare, primul număr al re­vistei constituie un început plin de făgădueli pentru viitor. Desprindem câteva titluri care pot da o imagine asupra conţinutului revistei: „Premiaţi ai Academiei R. P. R. pentru realizări în ştiinţă şi tehnică", „Cărbu­nele, izvor de energie", „Se­ceta poate fi învinsă”, „Apa­riţia vieţii pe pământ", „Prin munca inovatorilor se naşte o tehnică nouă”, etc. Această revistă răspunde unei dorinţe reale a tineretu­lui şi a tuturor oamenilor muncii din ţara noastră de a-şi îmbogăţi mereu cunoş­tinţele ştiinţifice şi tehnice. Mergând pe drumul trasat de Partidul Muncitoresc Ro­mân, de a spulbera, cu aju­torul armei ascuţite care este ştiinţa înaintată, preju­decăţile, superstiţiile, ig­noranţa care mai să­lăşlueşte încă în multe minţi, de a lămuri pe bază ştiinţifică o serie de chestiuni actuale şi importante, re­vista „Ştiinţa şi tehnica pen­tru tineret", atacă încă de la primul număr câteva proble­me arzătoare fie de ordin general, fie aplicate la anu­mite împrejurări concrete. Un mare joc din revistă îl cuprinde popularizarea noui­­lor cuceriri ale celei mai avansate ştiinţe — ştiinţa sovietică; deasemeni, un loc de seamă este consacrat rea­lizărilor oamenilor de ştiinţă şi inovatorilor în producţie din ţara noastră, călăuziţi de ştiinţa sovietică. O seamă de sarcini im­portante stau în faţa revistei „Ştiinţa şi tehnica pentru ti­neret". In primul rând aceea de a-şi lărgi tot mai mult cercul colaboratorilor, cuprin­zând mereu mai mulţi aca­demicieni, profesori, figuri de frunte ale ştiinţei din ţara noastră, care să împărtăşea­scă pe înţelesul masselor, bogatele lor cunoştinţe. Dea­semeni, să atragă scriitori, cari, în colaborare cu oa­menii de ştiinţă, să scrie li­teratură ştiinţifică, contri­buind activ la campania de popularizare a ştiinţei. O altă sarcină de mare însemnătate este aceea de a lega feluritele materiale înfăţişând unele teorii ştiin­ţifice sau unele aspecte ale ştiinţei sovietice, de realita­tea din ţara noastră, de îm­prejurările concrete în care se desfăşoară munca pentru îndeplinirea şi depăşirea Planului de Stat, de proble­mele tehnice care se ridică neîncetat în faţa oamenilor muncii de la noi, mai ales de lupta dârză pornită împo­triva obscurantismului şi ig­noranţei, împotriva preju­decăţilor, svonurilor şi su­perstiţiilor. Pentru a-şi atinge pe de­plin ţelul, articolele şi repor­­tagiile trebuesc scrise într-un limbaj cât mai simplu, mai popular, cât mai eliberat de povara expresiilor de specia­litate necunoscute marilor masse ale cetitorilor. De­senele care împodobesc re­vista trebue să fie cât mai grăitoare, spre a fi un ajutor de preţ în înţelegerea arti­colelor. Revista „Ştiinţa şi tehnica pentru tineret" constitue o armă puternică în lupta pen­tru răspândirea ştiinţei şi tehnicii în ţara noastră, pen­tru combaterea obscurantis­mului şi misticismului între­ţinut şi răspândit de duşma­nii poporului muncitor. Urăm revistei izbândă în îndeplinirea marilor sarcini ce-i stau în faţă. Elevii şcolilor tehnice repetă materia in vederea examenelor In şcolile tehnice, elevii se pregătesc pentru examene. Câtă deosebire este între felul în care se pregăteau elevii înainte şi cel în care se pre­gătesc astăzi. Dacă intrai mai de mult, sau chiar acum un an într’un liceu, vedeai prin dife­rite colţuri câte un elev care-şi astupa urechile cu mâinile şi „tocea” dintr-o carte. Apoi în­chidea cartea şi încerca să spună lecţia pe dinafară. As­tăzi, în şcolile tehnice, elevii capătă o altă educaţie, o edu­caţie sănătoasă. Acum, te în­tâmpină o atmosferă de mun­că, de adevărată învăţătură, adâncită, creatoare. In recreaţie, elevii stau în grupuri şi repetă. Iar în timpul orelor, repetiţia se face cu ajutorul profesorilor. Se­ dă o foarte mare importanţă a­­cestei perioade de repetare şi sintetizare a materiei, căci ea dă elevilor posibilitatea să a­­dăncească temele, să-şi des­­volte aptitudinile creatoare. De aceea, profesorii împreună cu elevii au căutat şi au găsit fel de fel de metode, tot mai bune, de organizare a acestei munci. împărţirea precisă a materiei La şcoala tehnică metalur­gică No. 1, de pildă, profeso­rul de tehnologie profesio­nală, Ringelstein, şi-a făcut un plan amănunţit. „A împăr­ţit materia pe zile în aşa fel încât până la începutul exa­menului să se poată repeta toată materia. In timpul orei, profesorul ascultă din lecţiile care se repetă, pe elevii cu note mai slabe. Numai când aceştia nu pot răspunde la o întrebare, ei sunt ajutaţi de alţi elevi care cunosc mai bine lecţia. Metoda aceasta este bună. In felul acesta, toată clasa este atentă şi învaţă, dar mai ales elevii slabi sunt mult ajutaţi. Ei au ocazia să-şi verifice şi să-şi îmbunătăţească cunoş­tinţele. Este necesar însă ca profe­sorul să fie mai apropiat de elevi, să-i ajute şi mai mult. Tonul aspru şi cuvinte descu­rajatoare ca ,,du-te la o parte că nu ştii nimic” sau „zi şi tu ceva”, pe care le mai folo­sesc câteodată unii profesori trebuie să dispară, deoarece dăunează mult pregătirii exa­menelor şi educaţiei în ge­neral. Este adevărat însă că unii elevi din clasa I A se prezintă la lecţie fără să fie pregă­tiţi. Ei trebue să fie ajutaţi de colegii mai pregătiţi şi în­demnaţi să facă eforturi pen­tru repetarea temeinică a materiei. Exemple de aplicare practică La şcoala tehnică metalur­gică No. 2, profesorul Bey Gheorghe care predă „materii prime”, într-una din ore a explicat elevilor clasei I A modul de folosire a riglei de calcul, dându-le numeroase exemple de calculare a loga­ritmilor. La această oră, pen­tru un schimb de experienţă, a participat şi profesoara de matematică. Elevii au arătat un deose­bit interes de la începutul orei, când profesorul i-a a­­nunţat că vor face o aplica­ţie care le va folosi în viaţa lor de viitori tehnicieni. După explicaţii s’a trecut imediat la practică. Elevii s-au grupat în jurul celor 6 rigle de calcul existente în clasă. Profesorul dădea o pro­blemă de rezolvat, apoi trecea din bancă în bancă, dând in­dicaţii asupra felului cum tre­bue să se ţină rigla in mână, etc. Elevii îşi dau tot mai mult seama că astăzi profesorul este un îndrumător, un prie­ten adevărat care ii ajută în muncă. In munca practică din atelier, fetele sunt in frunte In această perioadă de re­petare a materiei, și munca în atelier este mai intensă. La şcoala tehnică metalur­gică No. 2 elevele stau în primele rânduri ale acestei munci. ,,Din păcate, suntem numai 6 eleve aici la metalurgie 2” — ne spune eleva Niculescu Ale­xandrina din clasa I A. „Unele fete n’au venit de frică să nu-şi strice mâinile”. Intr’a­­devăr, facultăţile teoretice sunt pline de studente; la Fa­cultatea de Filologie de pildă, în anul I, sunt 150 de stu­dente şi 57 de studenţi, în schimb în şcolile tehnice şi în Facultăţile practice nu­mărul fetelor este foar­te redus. Astfel în anul I al Fa­cultăţii de Construcţii din In­stitutul Politehnic Bucureşti sunt 136 băeţi şi 7 fete. împotriva acestei mentali­tăţi înapoiate trebue dusă o serioasă campanie de lămu­rire. Este necesar ca din ce în ce mai multe fete să se în­drepte spre şcolile tehnice, spre învăţământul practic, încadrarea în diferite ra­muri de producţie a tot mai multe femei, realizările ob­ţinute de acestea în muncă, arată că şi femeile pot fi şi trebue să fie cadre tehnice bune, în munca de construire a socialismului în ţara noa­stră. Elevele din şcolile tehnice, trebue să dovedească şi ele acest adevăr, pregătindu-se cât mai bine pentru examene şi absolvind clasele cu note cât mai mari­ ­. Croitorii Informaţii A apărut: „ISTORIA PEDAGOGIEI“ lucrare întocmită de acad. Mi­hail Roller, conf. univ. I. Bălă­­nescu, conf. univ. I. Berea şi prof. E. Weigl, pe ba­za unui documentat material inedit. Volumul de 450 pagini — 170 lei. Se găseşte la toate librăriile din ţară. A.R.L.U.S. şi Casa Prieteniei Soviet­o-Române anunţă pentru joi 9 iunie orele 18:30 conferinţa maiorului Diordiev D. M. din Ar­mata Sovietică despre: „Teoria marxist-feninistă despre clase şi lupta de clasă“. Conferinţa va avea loc în sala de festivităţi a Casei Prieteniei Sovieto-Române din strada Bati­­ştei nr. 14 şi va fi urmată de un film sovietic. ★ ARLUS — Filiala Bucureşti, — anunţă o conferinţă despre : „Con- Culturale tractele colective“ — care va a­­vea loc joi 9 Iunie 1949, — o­­rele 19 — la Parcul de Cultură şi Odihnă al Casei Prieteniei So­vieto-Române — din strada Dr. Staicovici Nr. 44. Conferinţa va fi urmată de un film sovietic. ★ ARLUS — Filiala Bucureşti, anunţă o conferinţă despre: „Co­merţul de Stat în U.R.S.S." — care va avea loc joi 9 Iunie 1949 — orele 18 — la Casa de Cultură a Filialei din Calea Victoriei Nr. 42, Pasajul Comedia. Conferinţa va fi urmată de un film sovietic. ★ Uniunea Scriitorilor din R.P.R. anunţă şedinţa secţiei de critică literară pentru Vineri 10 Iunie a. c. orele 17. Membrii secţiei sunt rugaţi a lua parte la această şedinţă, care va avea loc la sediul din str.­F Romană Nr. 56. R­ADIO Vineri 10 Iunie 1949 RADIO ROMANIA ŞI RADIO BUCUREŞTI I 6.00: Radio Jurnal. 6.55: Bule­tinul de ştiri în limba rusă. 7.30: Citirea articolului de fond din ziarul „Scânteia“. 12.30: Din lupta oamenilor muncii. 13.07: Taraful Ion Matache. 13.25 : Re­vista presei. 13.30: Continuarea programului Tarafului Ion Ma­tache. 14.00: Cronica vieţii cul­turale sovietice. 14.15: Ciclul „Cântecul sovietic“. 14.45: „Stepa mea" de Alexandrov. 18.00: Ora copiilor. 18.30: Curs de limba rusă. 20.45: Scriitorii noştri. 21.00: Ciclul sonatelor pentru vioară de Mozart; la vioară: Mircea Negrescu. 21.20: Arii din operele lui Verdi. 21.30: Buletin sportiv. 21.35 : „Norul“ suită pen­tru orchestră de Rachmaninov. 22.25: Buletinul de știri in lim­ba rusă. 22.30: Compozitori ro­mâni: Octetul de Mihail Andri­­cu. 23.30: Radio Jurnal. 23.35 : Muzică populară românească. RADIO BUCUREŞTI I 19.00: Muzică din filme. 19.10: Carnet Cultural. Cronica filmu­lui de Eugen Schileru. 20.18: Şerban Tassian de la Opera de Stat. 20.38: Poemul pentru vio­loncel de Racov. RADIO BUCUREŞTI II 13.00: Din cântecele muncito­rilor din fabrici şi de pe ogoare. 13.30: Cântă Jaques Thibaud­. 14.00: Dora Iosipov-canto. 20.00: Sonata în fa major op. 10 nr. 2 de Beethoven. La pian: Nadia Chebap. 22.15: Selecţiuni din operele italiene. RADIO ROMANIA ŞI RADIO BUCUREŞTI II 19.00: Emisiune în limba ma­ghiară. 20.15: Emisiune in limba idiş. RADIO ROMANIA RADIO BUCUREŞTI I ŞI RADIO BUCUREŞTI II 19.30: Ora Tineretului. Emi­siune pentru studenţi. RADIO ROMÂNIA 7.00: Emisiune in limba ma­ghiară.

Next