Scȃnteia, iulie 1950 (Anul 19, nr. 1773-1799)
1950-07-01 / nr. 1773
Mr. 1773 Pentru a recola îmtpersintalul Comitetele de luptă pentru pace sprijină campania agricolă CLUJ, (de la corespondentul nostru). — Sprijinirea campaniei agricole este un obiectiv de seamă în planul de muncă al Comitetelor de luptă pentru pace din judeţul Cluj. Activitatea pe care ele o duc în această direcţie este grăitoare. Zilnic, echipe formate din membri ai Comitetelor de luptă pentru pace vizitează casele ţăranilor muncitori, lămurindu-i despre însemnătatea pe care o are în lupta pentru pace strângerea la timp şi fără pierderi a recoltei şi predarea cotelor de produse agricole cuvenite Statului. Ei le arată cum o recoltă îmbelşugată duce la întărirea Patriei noastre, la întărirea frontului păcii. In cursul pregătirii campaniei de recoltare, în plasa Aghireş au fost vizitate 250 case, iar in plasa Mociu aproape 300. In începerea la timp a campaniei de recoltare în comunele Frătari Căian din plasa Mociu, un rol însemnat l-a avut şi munca de lămurire dusă de aceste echipe. Şi Comitetele de luptă pentru pace din cartierele oraşului Cluj vizitează casele cetăţenilor, lămurindu-i asupra necesităţii de a intensifica lupta pentru pace. Astfel, în sectorul II al orașului, cinci echipe au vizitat 280 case, iar în sectorul I, 600 case. Ţăranul mijlocaş Bera Toca a demascat uneltirile chiaburului CRAIOVA (de la cores- pondentul nostru). — Chiaburul Marin Stănescu din satul Nădejdea-Dolj, fost administrator pe moşia lui Barbu Ştirbei de la Galicea Mare, a încercat să-şi ascundă secerătoarea propunând ţăranului mijlocaş Bera Toca din Băileşti să i-o adăpostească. Ţăranul mijlocaş Bera Toca care a fost exploatat o viaţă întreagă de fostul administrator, văzând fapta mârşavă pe care vrea s’o săvârşească chiaburul, s’a dus la Comitetul Provizoriu Băileşti, unde a arătat cum s’au petrecut faptele. Chiaburul a fost chemat la Comitetul Provizoriu şi demascat apoi în faţa ţăranilor muncitori. Secerătoarea a rămas la Comitetul Provizoriu, iar chiaburul urmează a fi dat pe mâna justiţiei populare pentru sabotaj. Cum lucrează Comitetul Provizoriu din Frăteşti-Vlaşca în campania de recoltare In urma prelucrării Hotărîrii C.C. al P.M.R. şi a Consiliului de Miniştri privind pregătirea şi executarea la timp a strângerii recoltei şi executarea planului de colectări, Comitetul Provizoriu al comunei Frăteşti-Vlaşca, îndrumat şi sprijinit de organizaţia de bază din comună, şi-a alcătuit un plan concret de activitate. In acest plan au fost prevăzute sarcini concrete de muncă pentru întreaga campanie fixându-se răspunderi pentru fiecare sarcină în parte, precum şi termenele pentru îndeplinirea lor. Comitetul Provizoriu şi-a mobilizat forţele în primul rând pentru a asigura buna funcţionare a maşinilor agricole în tot timpul campaniei. S-a prelucrat apoi în faţa locuitorilor comunei aşezarea colectărilor, lămurindu-se ţărănimii muncitoare sprijinul pe care îl primeşte şi pe această cale din partea Statului nostru de democraţie populară. Pentru ca treerişul şi colectările să se poată desfăşura în cele mai bune condiţiuni, Comitetul Provizoriu a pornit la organizarea temeinică a ariilor şi recrutarea personalului care va lucra la ele. Iov. Stancu Cosear, preşedintele Comitetului Provizoriu, a primit răspunderea recrutării întregului colectiv de muncă la aici, vicepreşedintele C. Petre se ocupă de organizarea lucrărilor de curăţire a celor trei arii ale comunei, iar tov. Barbu Sima, secretarul Comitetului Provizoriu, a primit răspunderea organizării securităţii ariilor şi a înfiinţării unor pichete de incendiu. Deasemeni membrii Comitetului Provizoriu şi-au luat răspunderea de a însoţi cu schimbul, coloanele de căruţe ce vor transporta cerealele colectate spre centrele de înmagazinare. Munca a şi început. S-au recrutat dintre muncitorii agricoli 12 coşari pentru batozele de pe cele trei arii. Ei au fost împărţiţi în două schimburi, de zi şi de noapte, astfel ca să se poată trecra fără încetare. Ca delegaţi la batoză au fost aleşi Ioana Ghimpeţeanu şi Elena Popa, membre în Gospodăria Agricolă Colectivă „Viaţa Nouă”, şi Constantin Ştefan, muncitor agricol. S’au luat măsuri pentru aducerea la arii a nisipului, butoaielor cu apă şi a uneltelor necesare preîntâmpinării unui eventual incendiu. S-au format trei echipe din rândurile ţăranilor muncitori care au fost instruite asupra metodelor de pază împotriva incendiilor. O altă grijă a Comitetului Provizoriu a fost aceea de a pregăti din vreme toate trioarele şi selectoarele din comună. In cea de a doua adunare care a avut loc cu cetăţenii din comună, Comitetul Provizoriu a desemnat ariile unde vor fi transportaţi snopii; s’a dus apoi muncă de lămurire pentru formarea grupelor de întovărăşiţi la treer. Cu această ocazie s’a arătat ţăranilor muncitori din comună cât de important este ca după terminarea secerişului să se apuce imediat de desmiriştit pentru a obţine şi la anul recolte îmbelşugate. Comitetul Provizoriu îndrumat de organizaţia de partid a luat măsuri pentru intensificarea mijloacelor de agitaţie vizuală. S-au afişat la intrarea şi ieşirea din sat, la cooperativă, la căminul cultural şi în alte locuri de adunare lozinci care îndeamnă ţărănimea muncitoare să dea cu drag fetele de colectare, să demaşte pe chiaburi, să termine secerişul, treetatul şi colectările la timp şi în bune condiţiuni. V. Geambaşu corespondentul „Scânteii” pentru jud. Vlaşca Se împlinesc zilele acestea 20 de ani de la cel de al XVI-lea Congres al gloriosului Partid Comunist (bolşevic) al Uniunii Sovietice — eveniment de o însemnătate deosebită în istoria U.R.S.S. şi a întregii mişcări muncitoreşti mondiale. Sfărâmând uneltirile duşmănoase ale troţkiştilor şi altor agenţi ai burgheziei internaţionale, care negau posibilitatea construirii socialismului în Uniunea Sovietică, tovarăşul Stalin a condus Partidul Bolşevic cu mână sigură pe drumul leninist al victoriei socialismului pe a şasea parte a globului. In această bătălie, Congresul al XVI-lea reprezintă un moment însemnat. El marchează tocmai trecerea la lupta pentru nimicirea ultimelor poziţii ale capitalismului, trecerea la opera de construire în ritm furtunos a socialismului in TOATE domeniile vieţii economice. In raportul politic, făcut în faţa Congresului, tovarăşul Stalin spunea: „In momentul de faţă, principala linie de conduită a partidului constă în trecerea de la ofensiva socialismului în sectoare izolate ale frontului economic, la ofensiva pe tot frontul şi în domeniul industriei şi în domeniul agriculturii”. Iată de ce studierea materialului acestui Congres istoric este de o deosebită însemnătate pentru partidele comuniste şi muncitoreşti din ţările de democraţie populară care, păşind ferm pe calea arătată de experienţa Uniunii Sovietice, se pregătesc să aplice învăţămintele Congresului al XVI-Iea în opera de construire a socialismului. La data convocării Congresului, succesele Uniunii Sovietice în lupta pentru realizarea şi depăşirea primului plan cincinal, desvoltarea rapidă a industriei socialiste şi a verigii sale principale, industria grea, prevesteau transformarea ţării dintr’o ţară agricolă intr’una industrială, independentă din punct de vedere economic de lumea capitalistă. Deasemeni cotitura hotărîtă a ţărănimii muncitoare ce intra în massă în colhozuri dovedea că puterea sovietică îşi crea „un adevărat şi trainic sprijin” (Stalin) nu numai in industria socialistă, ci şi în massele ţărăneşti. Teza leninist-stalinistă a posibilităţii construirii victorioase a socialismului într'o singură ţară, îşi afirma triumful, în ciuda şi împotriva încercuirii capitaliste. Cu atât mai puternic apăreau aceste succese cu cât întreaga lume capitalistă era zguduită de catastrofala criză economică ce izbucnise spre sfârşitul anului 1929. In ţările capitaliste, în frunte cu Statele Unite, mii şi mii de întreprinderi îşi închideau porţile, şomajul cronic de massă atingea proporţii nemaiîntâlnite, ruina economică ce bântuia cu furie în toate aceste ţări prăbuşea economia ţărilor. Bolile de nelecuit ale sistemului capitalist se arătau cu toată puterea, dovedind putreziciunea imperialismului. In acest ocean al mizeriei şi ruinei, singură Ţara Socialismului se ridica asemeni unei insule înfloritoare, luminoase şi puternice, de care se spărgeau valurile crizei — şi acest exemplu constituia pentru oamenii muncii din lumea Întreagă o puternică chemare la luptă revoluţionară împotriva capitalismului.Făcând o genială analiză marxistă a crizei în care se sbăteau ţările capitaliste, tovarăşul Stalin arăta în raportul politic că aceasta criză nu era o simplă revenire a crizelor ciclice din trecut, ci că se deslănţuise prima criză economică MONDIALA,, care cuprinsese atât ţările industriale, cât şi pe cele agricole producătoare de materii prime şi alimente — ceea ce adâncea criza, o făcea mai dureroasă şi de nesuportat pentru oamenii muncii. Tovarăşul Stalin a arătat că această criză economică mondială işi are rădăcinile în criza generală a sistemului capitalist, ce începuse încă în perioada primului război mondial, criză al cărei element principal era apariţia Uniunii Sovietice, scindarea lumii în două sisteme, sfârşitul capitalismului ca sistem mondial unic. Tovarăşul Stalin a prevăzut că în aceste condiţiuni „burghezia va căuta o ieşire din situaţie în continuarea fascizării în domeniul politicii interne, folosind pentru aceasta toate forţele reacţionare, inclusiv social-democraţia”, cât şi „într’un nou război imperialist în domeniul politicii externe ”. Apariţia hitlerismului în Germania, cu ajutorul monopoliştilor americani, a dus într’adevăr la declanşarea celui de-al doilea război mondial. Cât de actuale sunt şi azi cuvintele tovarăşului Stalin! Ele pun în gardă pe toţi oamenii muncii, că imperialismul nu se va prăbuşi de la siş că el va încerca să-şi prelungească agonia, provocând noi suferinţi omenirii muncitoare, înăsprindu-şi dictatura, înteţind asuprirea şi exploatarea, pregătind un nou incendiu mondial. Tovarăşul Stalin demască rolul social-democraţiei de dreapta — ca unealtă a capitalismului şi complice la instaurarea fascismului. In Anglia, Franţa, Belgia şi alte ţări marshallizate, slugoii imperialismului american camuflaţi sub văluri „socialiste”, netezesc şi astăzi drumul fascismului pentru a deslănţui al treilea război mondial, sprijină agresiunea imperialistă americană în Coreea. Dar creşterea şi consolidarea continuă a uriaşului front al partizanilor păcii, care cuprinde mai mult de 800 milioane de oameni organizaţi în state, pe lângă zecile şi sutele de milioane de luptători pentru pace din ţările capitaliste, dovedesc că dacă imperialiştii vor păşi mai departe pe calea pe care mergeau în 1930 şi vor deslănţui războiul, acesta va fi mormântul nu al unora dintre statele capitaliste, ci al întregului capitalism mondial. ★ In raportul politic la Congresul al XVI-Iea, tovarăşul Stalin declara în mijlocul aclamaţiilor entuziaste ale întregului Congres: „...Ne aflăm în ajunul transformării ţării noastre dintr’o ţară agrară într’una industrială”.Importanţa excepţională a Congresului a constat în faptul că tovarăşul Stalin a arătat în ce fel trebue săvârşit pasul următor, cum poate fi şi trebue să fie înfăptuită industrializarea socialistă, veriga principală a transformării întregii neţi economice pe bazele socialismului: „nouă nu ne trebue orice industrializare. Nouă ne trebue oasemenea industrializare care să asigure precumpănirea crescândă a formelor socialiste ale industriei asupra formelor micii producţii de mărfuri şi mai ales a celor capitaliste”. Care sunt sarcinile pe care le trasează tovarăşul Sttalin pe linia industrializării socialiste a U.R.S.S.? Mai întâi planificarea, lupta constantă pentru realizarea Planurilor de Stat. Tovarăşul Stalin arată că „alcătuirea planului este numai începutul planificării. Adevărata conducere planificată se desfăşoară abia după alcătuirea planului, după controlul la faţa locului, în decursul realizării, îndreptării şi precizării planului". Răspunzând acestei sarcini staliniste, oamenii sovietici au privit programele lor de lucru ca un început, desvoltândule, corectând şi îmbogăţind prin avântul şi iniţiativa lor sarcinile de plan. Astfel a fost cu putinţă ca în decursul primului plan cincinal să fie mărite sarcinile unor serii întregi de ramuri ale industriei: programul industriei siderurgice a fost mărit dela 10 milioane tone fontă, la 17 milioane, cel al industriei de tractoare dela 55.000 tractoare, la 170.000, cel al uzinelor de maşini agricole cu sută la sută, etc. Şi în ţara noastră muncitori din numeroase întreprinderi oferă o pildă strălucită a posibilităţilor pentru realizarea înainte de termen a Planului de Stat. învăţătura stalinistă arată directorilor de întreprinderi, muncitorilor şi tehnicienilor că ei trebue să gospodărească cu grijă întreprinderile, să caute să descopere şi să folosească din plin imensele rezerve interne ale întreprinderilor rezerve de a căror folosire e legată corectarea şi îmbunătăţirea planului, asigurarea unui ritm din ce in ce mai viu al industrializării. Tovarăşul Stalin a arătat că o problemă excepţională in construirea socialismului, în industrializarea socialistă este aceea a asigurării RITMULUI de desvoltare, ritm care trebue să întreacă cu mult pe cel al statelor capitaliste, pentru a le ajunge şi întrece cât mai grabnic şi în privinţa nivelului desvoltării lor industriale. Demascând manevrele duşmanului care văzând cu groază cum industrializarea ia un avânt nemaipomenit, încerca să domolească acest ritm, tovarăşul Stalin a spus: „...persoanele care pălăvrăgesc asupra necesităţii încetinirii ritmului de desvoltare al industriei noastre sunt duşmani ai socialismului, agenţi ai duşmanilor noştri de clasă”. Şi în ţara noastră, în Republica Populară Română, care sub conducerea clasei muncitoare realizează într’un an progrese cât nu realiza ţara în decenii subcapitalişti, duşmanul de clasă prin agenţii săi se agaţă de normele învechite, a căror menţinere înseamnă stagnare, caută-'să slăbească disciplina muncii, se împotriveşte introducerii metodelor înaintate de muncă, îndeamnă la indiferenţă şi nepăsare faţă de întrecerea socialistă — şi aceasta tocmai pentru a slăbi ritmul industrializării socialiste a ţării noastre. Tovarăşul Stalin accentuiază asupra productivităţii muncii la care se ajunge prin desvoltarea ÎNTRECERII SOCIALISTE. „Astăzi nu mai poate fi îndoială — a arătat tovarăşul Stalin — că unul din faptele cele mai importante, dacă nu chiar cel mai important al construcţiei noastre, este în momentul de faţă întrecerea socialistă a fabricilor şi uzinelor... desfăşurarea largă a muncii de şoc”. Această învăţătură îşi găseşte întru totul aplicare şi la condiţiile actuale ale ţării noastre. Ritmul şi amploarea întrecerii socialiste joacă un rol hotărîtor în lupta pentru industrializarea socialistă a ţării noastre. Tovarăşul Stalin arată el un duşman al întrecerii, al iniţiativei creatoare a masselor este birocratismul. Pericolul birocratismului constă înainte de toate in faptul că ţine sub obroc rezervele colosale ascunse în măruntaiele sistemului socialist, că nu ingăduie să fie folosite, că se sforţează să reducă la zero iniţiativa creatoare a masselor, încătuşând-o într’un regim de cancelarie. Dar — adaogă tovarăşul Stalin — „pericol prezintă nu numai şi nu atât birocraţii vechi,.., ci — în special — birocraţii noi,.., printre care „birocraţii comunişti” sunt departe de a juca ultimul rol. Am în vedere — spune tovarăşul Stalin — pe acei „comunişti” care încearcă prin dispoziţii de cancelarie şi „decrete”, în puterea cărora cred ca într'un fetiş, să înlocuiască iniţiativa creatoare şi activitatea proprie a masselor de milioane ale clasei muncitoare şi ale ţărănimii". Tovarăşul Stalin arată că împotriva birocratismului, Partidul trebue să îndrepte lupta pe patru linii principale : desfășurarea AUTOCRITICII, organizarea CONTROLULUI executării hotărîrilor, EPURAREA aparatului de Stat și, în fine, PROMOVAREA elementelor devotate din sânul clasei muncitoare. Aceste indicaţii sunt deosebit de preţioase pentru organizaţiile noastre de partid în lupta pentru combaterea birocratismului. Deasemeni tovarăşul Stalin subliniază importanţa luptei pentru calitate în producţie, pentru economii şi reducerea preţului de cost arătând că orice nerespectare a sarcinilor cantitative şi calitative ale programelor „apasă asupra întregii economii naţionale şi împiedică mişcarea înainte”. Hr Congresul al XVI-lea a însemnat trecerea la ofensivă şi în domeniul lichidării chiaburimii ca clasă şi al înfăptuirii colectivizării complecte. Astăzi, când masse din ce în ce mai largi de ţărani săraci şi mijlocaşi din ţara noastră, ascultând chemarea Partidului, s’au îndreptat şi se îndreaptă spre crearea de gospodării agricole colective, noi tragem Învăţăminte hotărîtoare pentru succesul operei de transformare socialistă a agriculturii din geniala analiză făcută de tovarăşul Stalin cauzelor care au determinat cotitura ţărănimii sărace şi mijlocaşe spre colhozuri.. „Ea a fost pregătită — spune tovarăşul Stalin — de întregul mers al desvoltării noastre, de întregul mers al desvoltării Industriei noastre şi, înainte de toate, de desvoltarea industriei ce furnizeazămaşini şi tractoare pentru agricultură. Ea a fost pregătită de politica luptei hotărîte împotriva chiaburimii şi desfăşurarea colectărilor noastre în formele lor noi din 1928 şi 1929, care au pus gospodăria chiaburească sub controlul masselor ţăranilor săraci şi mijlocaşi. Ea a fost pregătită prin desvoltarea cooperaţiei agricole, care l-a învăţat pe ţăranul individual cu munca în colectiv. Ea a fost pregătită printr-o reţea de colhozuri, în care ţăranul a verificat superioritatea formelor colective ale gospodăriei asupra gospodăriei individuale. Ea a fost pregătită, în fine, de o reţea de sovhozuri, răspândite prin toată U.R.S.S. şi înarmate cu tehnica cea mai nouă, unde ţăranul s’a putut convinge de forţa şi superioritatea tehnicii noi”, învăţămintele geniale ale tovarăşului Stalin, verificate în strălucita experienţă a Uniunii Sovietice, ne arată limpede calea pe care trebue să mergem pentru victoria deplină a transformării socialiste a agriculturii noastre. Tovarăşul Stalin arată că una din cele mai însemnate realizări ale mişcării colhoznice constă în faptul că ea a dat naştere, chiar în faza ei iniţială, la mii de organizatori şi zeci de mii de agitatori ai cauzei colhoznice, ieşiţi chiar din rândurile ţăranilor „Iar aceşti ţărani-agitatori găsesc asemenea argumente în favoarea colhozurilor ,argumente de Înţeles şi acceptabile pentru restul massei ţăranilor, argumente pe care noi, bolşevicii calificaţi, nici nu putem să le visăm”. Iată cât de însemnată este ridicarea de cadre de partid din chiar rândurile ţărănimii muncitoare, ce aport însemnat pot aduce acestea la cauza colectivizării. Raportul politic al tovarăşului Stalin la Congresul al XVI-lea subliniază în mod deosebit necesitatea atitudinii juste, prietenoase, faţă de ţăranul mijlocaş şi a respectării aderării libere, pe bază de convingere, a ţăranilor muncitori la gospodăriile colective. Tovarăşul Stalin demască şi spulberă atât devierile „de stânga” în domeniul colectivizării, arătând că ele reprezintă în esenţă „încercarea de a reînvia, în munca practică, tradiţiile troţkismului, de a renuvţa atitudinea troţkistă faţă de ţărănimea mijlocaşă” — cât şi devierea de dreapta, buharinistă, care duce la negarea construirii socialismului, la restaurarea capitalismului. Ceea ce, graţie vigilenţei tovarăşului Stalin şi a Partidului Bolşevic, nu au reuşit să realizeze în Uniunea Sovietică troţkiştii şi buhariniştii, agenţi ai capitalismului internaţional, caută să realizeze spionii şi călăii titoişti în Iugoslavia în slujba şi la ordinele imperialiştilor angro-, americani, încă acum doi ani Rezoluţia Biroului Informativ arăta că acea „colectivizare” forţată şi pripită bazată pe decretare şi pe nediferenţierea de clasă este „o tactică aventuristă”, „o manevră nedemnă şi un joc politic inadmisibil”. Se ştie că această aşazisă „colectivizare” din Iugoslavia nu a făcut decât să întărească poziţiile chiaburilor, să facă mai crâncenă asuprirea ţărănimii muncitoare. Rezoluţia arăta că pentru victoria deplină a socialismului la sate, „Partidul trebue să desfăşoare în prealabil o îndelungată muncă pregătitoare în vederea îngrădirii elementelor capitaliste de la sate, în vederea întăririi alianţei dintre clasa muncitoare şi ţărănime, sub conducerea clasei muncitoare, în vederea desvoltării industriei socialiste, capabile să organizeze producţia de maşini necesare muncii colective în agricultură. Orice grabă în această privinţă nu poate decât să pricinuiască prejudicii ireparabile”. învăţăturile Congresului al XVI-lea înarmează Partidul nostru în lupta împotriva exploatatorilor de la sate cu regulile strategiei şi tacticii staliniste. Raportul politic al tovarăşului Stalin la Congresul al XVI-lea al P.C. (b) al U.R.S.S. a stat la baza marilor victorii ale Uniunii Sovietice în opera de desăvârşire a construirii socialismului. El este în acelaş timp un strălucit îndreptar pentru partidele marxist-jeniniste din ţările de democraţie populară, călăuzite de geniala învăţătură stalinistă a construirii socialismului. Aplicând în mod creator la condiţiile ţării noastre învăţăturile de nepreţuit ale raportului politic al tovarăşului Stalin—parte intagrantă a tezaurului marxismleninismului — punem o temelie trainică operei de construire a socialismului în ţara noastră. N. Grigorescu 20 de ani de la Congresul al XVI-lea al P. C. (b) al U. R. S. S. Aparate de radio la arii BRAILA, (de la corespondentul nostru). — Secţiunea Artă şi Cultură a Comitetului Provizoriu judeţean Brăila a luat iniţiativa ca pe timpul campaniei de recoltare să se instaleze la peste 30 arii aparate de radio cu baterie. Pe lângă aceasta, la toate ariile şi centrele de colectare, se vor organiza scurte programe artistice, compuse din scenete, recitări şi cântece cu subiecte din munca pentru strângerea recoltei. Pentru prezentarea programelor artistice în afară de echipele căminelor culturale, se vor deplasa în judeţ orchestre, echipe sindicale și artiști de la Teatrul de Stat din Brăila. SCÂNTEIA Cursa ciclistă „Lupta pentru pace" CLUJ (de la trimisul nostru). După o zi de odihnă, participanţii cursei cicliste „Lupta pentru pace” au continuat ori după amiază marea lor întrecere în cea de a 8-a etapă pe distanţa Cluj-Huedin-Cluj (100 km.). In ciuda faptului ca atât la plecare cât şi la sosire în cea de a 8-a etapă a plouat, o mare mulţime din localnici a urmărit în piaţa Libertăţii şi pe străzi pe alergători, aplaudându-i cu entuziasm pentru însufleţirea şi dârzenia cu care luptă în această cursă. In etapa de ieri caracteristic este faptul că pe a doua porţiune a parcursului s’a înregistrat o medie orară de peste 41 km. După 25 km, dela plecare C. Şandru care a plecat primul dela Cluj a fost ajuns de către Norhadian, iar ceva mai departe Nicolozzo, plecat al 3-lea dela Cluj, a recuperat o bună parte din distanţă faţă de fruntaş, înainte de sosire cu 1 km şi jumătate, Şandru a spart un cauciuc la bicicletă, dar a continuat cursa cu o bicicletă de oraş primită de la un cetăţean. Sosirea la reîntoarcerea în Cluj s-a făcut în următoarea ordine: Nicolozzo în timp de 3 ore, 3 minute şi 10 secunde, Nae Chicomban, Marin Niculescu. Pe locurile următoare s’au clasat: Norhadian, Șandru, Maxim, Pantazescu, Negoescu, Traian Chicomban, Victor Naidin. In clasamentul general indi vidual continuă să conducă C. Șandru urmat de Norhadian, Nicolozzo, Pantazescu și Marin Nicuisseu. In clasamentul general pe echipe C. C. Armata continuă să ocupe primul loc. Aseară în cadrul unei mese tovărăşeşti au fost distribuite numeroase premii de către colectivele muncitoreşti din Cluj participanţilor cursei cicliste „Lupta pentru pace”. Astăzi se desfăşoară cea de a 9-a etapă a cursei cicliste pe distanța Cluj-Sibiu. S'ar terminat secerişul grâului la gospodăriile agricole colective din Socol-Caraş (Dela Tamatoiu I, corespondent). La Gospodăria Agricolă Colectivă „Drapelul Roşu” din comuna Socol jud. Caraş, secerişul celor 111 ha. grâu s’a terminat în ziua de 28 Iunie. S’a evidenţiat brigada II-a condusă de brigadierul Bojerevacichi Toasa. Intr’o singură zi s'au desmiriştit 36 ha. Tot până la 28 Iunie s’au terminat de secerat şi cele 114 ha. de grâu ale Gospodăriei Agricole Colective „Scânteia”. Aici s’a evidenţiat brigada IlI-a condusă de brigadierul Nicolivici Milan. Dela prânz, când s’a terminat secerişul şi până ’n seară, s’au desmiriştit 20 ha. Pionierii au adunat spicele rămase în urma secerătoarelor. Grâul a fost cărat la aici. Dar treerişul va începe cu întârziere, la 1 Iulie, din cauza S.M.T.-ului care nu s’a îngrijit să aducă la timp curelele pentru batoză. Scrisori către „Scânteia“ Un rău exemplu Tovarăşi, In lupta pentru transformarea socialistă a agriculturii, gospodăriile agricole de Stat au un rol foarte important: acela de a servi ca exemplu ţărănimii muncitoare, de a o convinge de superioritatea agriculturii făcute pe mari întinderi de pământ, cu ajutorul maşinilor, tractoarelor şi cu folosirea metodelor agrotehnice înaintate. Ţăranul muncitor trebue să vadă pe terenurile gospodăriei agricole de Stat holdele cele mai frumoase iar la recoltare, cele mai bogate recolte. Insă ţăranii muncitori din satele Şintereag, Cociu, Mogoşeni, Floreşti, Sienodorheiu şi altele din judeţul Someş, deşi trec cel puţin odată pe săptămână pe lângă terenurile Gospodăriei Agricole de Stat Beclean, nu văd acest lucru. încă la 10 iunie, lanul de porumb al Gospodăriei din Beclean era acoperit de buruieni şi neprăşit. Grâul de primăvară era mic, pipernicit, plin de buruieni de două ori mai mari decât el. Deasemeni şi alte culturi erau intr’o stare de plâns. Pe unele porţiuni, nici nu poţi şti ce e semănat sau dacă cel puţin s’a semănat ceva! Te cuprinde mânia, te revoltă aceste lanuri nenorocite, mai ales când ştii că pământul e foarte bun. Holdele ţăranilor muncitori cu gospodărie individuală, vecine cu cele ale Gospodăriei Agricole de Stat Beclean, unde pământul a fost mai mult chinuit decât arat, deşi nu sunt atât de frumoase ca cele ale ţăranilor întovărăşiţi din China sau ca cele ale Gospodăriei Agricole Colective din Salatiu, sunt totuşi cu mult mai frumoase ca cele ale Gospodăriei Agricole de Stat Beclean. De cele petrecute la Gospodăria Agricolă de Stat Beclean, trebue să dea socoteală nu numai elementele lipsite de răspundere din conducerea gospodăriei ci şi organele superioare care au dovedit că habar n’au ce înseamnă controlul şi îndruma- [ rea pe teren. I. Bârlădeanu învăţător Sintereag-Someş 1 Pag. 3 Rolul comerţului de Stat în valorificarea resurselor locale şi de V. Ioaninsehă .r . Ministrul Comerţului Interior Acţiunea de mobilizare a resurselor locale corvstitue o problemă de mare însemnătate în cadrul operei de construire a socialismului. Identificarea şi punerea în valoare a acestor resurse, pe scară tot mai largă, condiţionează în bună măsură desvoltarea regiunilor ţării, mărrirea producţiei bunurilor de larg consum şi intensificarea schimbului între oraş şi sat, contribuind astfel la creşterea nivelului de trai al oamenilor muncii. In îndeplinirea acestei sarcini de cinste, alături de Comitetele Provizorii, unităţile cooperatiste, etc., un rol important revine şi comerţului de Stat. Rolul comerţului de Stat, al comerţului de tip nou — după cum ne învaţă clasicii marxism-leninismului şi ne demonstrează în mod strălucit realitatea sovietică — nu poate fi redus la simpla punere în circulaţie a mărfurilor existente. El trebue să asigure nu numai o bună repartiţie a mărfurilor, o aprovizionare continuă a masselor muncitoare pe baza fondurilor centralizate, ci să şi acţioneze asupra producţiei, să stimuleze creşterea ei, lărgirea sortimentului, îmbunătăţirea calităţii produselor şi să caute noi surse de mărfuri, asigurând mobilizarea şi justa lor valorificare. Realizarea acestei funcţiuni ce ridică comerţul de Stat la un nou nivel, superior, de desvoltare, cere de la conducătorii întreprinderilor comerciale de Stat iniţiativă, răspundere şi spirit gospodăresc, cunoaşterea temeinică a surselor locale de aprovizionare, a specificului economic regio-, nal, a cerinţelor pieţii, înţelegerea clară a proceselor economice ce caracterizează desvoltarea ţării spre socialism. Unele întreprinderi ale comerţului de Stat au dat dovadă de iniţiativă, procedând la achiziţionarea de produse din resurse locale. In cursul primului trimestru al anului, unităţile cosmerciale alimentare au achiziţionat din resurse locale diferite produse (unt, ouă, păsări, mezeluri, lapte, brânzeturi, mere, nuci, prune şi altele) în valoare de peste 100 milioane lei. In aceste operaţiuni s-au remarcat întreprinderile comerciale din Oradea, Târgu Mureş, Timişoara, Arad, Bucureşti, Botoşani, Cluj, Satu Mare, Iaşi, Ploeşti, Piatra Neamţ, Odorhei, etc. In ceea ce priveşte sectorul produselor nealimentare, trebue menţionat efortul Comlemnului, care a colectat articole de lemn, împletituri, vari, cărămizi, ţiglă şi altele, reuşind să mobilizeze în trimestrul II produse în proporţie de 15 la sută din întreg planul său de rulaj. In general, însă, aceste achiziţii nu reprezintă decât un început destul de modest ce trebue permanentizat, extins şi încurajat. Conferinţele ce s’au ţinut în ultima vreme cu delegaţii diferitelor întreprinderi comerciale din ţară au prilejuit un interesant schimb de experienţă, în acest domeniu. In multe regiuni ale ţării, există de pe acum posibilităţi locale serioase de achiziţionare de produse alimentare şi industriale. Există deci putinţa reală de a se trece de la începuturi răsleţe de achiziţie la O LARGA ACTIUNE, ORGANIZATA SI COORDONATA, DE VALORIFICARE SISTEMATICA A PRODUSELOR DIN RESURSE LOCALE încă acum câteva luni, Ministerul Comerţului Interior a trasat această sarcină uni,taţilor sale. In prezent, o Comisiune special instituită la Minister a elaborat instrucţiuni pentru intensificarea aprovizionărilor din fonduri descentralizate, precizând sfera resurselor locale, grupele de produse principale, precum şi măsurile organizatorice ce urmează a fi luate pentru asigurarea acestei acţiuni. Dacă Centralele comerţului de Stat vor concentra şi mai mult efortul lor în această direcţie, iar organele locale vor sprijini cu toată tăria această acţiune — fiind direct interesate în reuşita ei — volumul produselor achiziţionate din surse locale va creşte simţitor în trimestrele următoare. Vor trebui larg folosite produsele, atât dela secţiile de deşeuri ale întreprinderilor industriale, cât şi dela unităţile cooperaţiei meşteşugăreşti, din sectorul de Stat şi colectiv al agriculturii, dela micii producători agricoli, din industriile casnice, de la meşteşugarii individuali. Trebuesc extinse achiziţiile de ţesături şi împletituri de bumbac, in, cânepă, obiecte confecţionate din lemn, inele, paie, jucării, articole de galanterie şi mercerie, vopsele, perii, bidinele, coşuri, mături, articole de lut şi argilă, etc. La fel, în ceea ce priveşte produsele alimentare, vegetale şi animale. O atenţie deosebită trebue acordată produselor celor mai importante: păsării, ouă, pastrama, peşte, produse lactate, fructe proaspete şi uscate, miere, etc. Pentru a putea face faţă acestei sarcini, întreprinderile comerţului de Stat trebue să lichideze în cel mai scurt timp lipsurile ce se mai observă în munca lor, începând cu planificarea, disciplina financiară, buna gospodărire a mijloacelor lor economice şi terminând cu înfăţişarea magazinelor, prezentarea mărfurilor şi deservirea consumatorilor. Lichidarea grabnică a tuturor acestor deficienţe se impune ca o condiţie esenţială pentru reuşita operaţiunilor de valorificare a resurselor locale prin unităţile comerţului de Stat. Intr’un chip nou, corespunzător noilor sarcini, se pune şi problema îmbunătăţirii şi intensificării muncii secţiilor comerciale ale Comitetelor Provizorii, care trebue să cuinoască toate posibilităţile economice ale judeţelor şi oraşelor lor. Comitetele Provizorii trebue să ajute efectiv întreprinderile comerciale în desfăşurarea activităţii lor în general, şi în mobilizarea resurselor locale, îndeosebi. Ori, până în prezent, unele secţiuni comerciale neglijează aceste îndatoriri, ocupându-se, deseori, cu sarcini ce nu sunt de competenţa lor, întreaga acţiune de mobilizare a resurselor locale trebue să capete cel mai larg sprijin din partea Comitetelor Provizorii ca şi a tuturor instituţiilor şi organizaţiilor locale, întrucât identificarea şi valorificarea bogăţiilor locale constitue una din principalele lor sarcini economice, determinând înflorirea materială şi culturală a localităţilor şi rei găinilor respective. Mobilizarea şi valorificarea resurselor locale este înainte de toate o sarcină locală. Importanţa ei depăşeşte însă cadrul unui judeţ sau regiuni, căpătând astfel o semnificaţie naţional-economică, inte- grannu-se în opera măreaţă de transformare socialistă a întregii economii naţionale. Şi în problema mobilizării resurselor locale trebue să învăţăm din experienţa Uniunii ■ Sovietice, unde acţiunea de valorificare a acestor resurse formează o preocupare permenentă a autorităţilor locae şi a institutelor de cercetări ştiinţifice, în ale căror planuri tematice studiul minuţios al acestei probleme ocupă un loc foarte important. Mobilizarea resurselor Io,, care deschide noi perspectiva în faţa comerţului de Stat, în faţa tuturor oamenilor muncii din acest sector. Prin mobilizarea raţională a resurselor locale, se contribue în mare măsură la crearea abundenţei de mărfuri de larg consum, la intensificarea, schimbului, la ridicarea nivelului de trai al oamenilor muncii. In acelaş timp aceasta reprezintă o contribuţie im- portantă la soluţionarea unor probleme centrale ale comerţului de Stat, privind organizarea, rentabilitatea, etc. întreprinderile comerţului de Stat ce se vor fi evidenţiat în mobilizarea resurselor locale, vor câştiga posibilităţi noi de a întări unităţile lor, de a le desvolta mai departe şi de a satisface mai din plin cerinţele de consum ale masselor de oameni ai muncii precum şi nevoile social-culturale ale salariaţilor lor proprii, conform principiului socialist de remunerare după cantitatea şi calitatea muncii depuse. Acţiunea de mobilizare şi valorificare a resurselor locale trebue să constitue una din principalele preocupări ale unităţilor comerţului de Stat şi un criteriu important de apreciere a activităţii lor.