Scȃnteia, iulie 1950 (Anul 19, nr. 1773-1799)

1950-07-01 / nr. 1773

Mr. 1773 Pentru a recola îmtpersintalul Comitetele de luptă pentru pace sprijină campania agricolă CLUJ, (de la corespondentul nostru). — Sprijinirea cam­paniei agricole este un obiec­tiv de seamă în planul de muncă al Comitetelor de luptă pentru pace din judeţul Cluj. Activitatea pe care ele o duc în această direcţie este grăitoare. Zilnic, echipe formate din membri ai Comitetelor de luptă pentru pace vizitează casele ţăranilor muncitori, lămurindu-i despre însemnă­tatea pe care o are în lupta pentru pace strângerea la timp şi fără pierderi a recol­tei şi predarea cotelor de produse agricole cuvenite Sta­tului. Ei le arată cum o re­coltă îmbelşugată duce la întărirea Patriei noastre, la întărirea frontului păcii. In cursul pregătirii cam­paniei de recoltare, în plasa Aghireş au fost vizitate 250 case, iar in plasa Mociu a­­proape 300. In începerea la timp a campa­niei de recoltare în comunele Frăta­ri Căian din plasa Mo­ciu, un rol însemnat l-a avut şi munca de lămurire dusă de aceste echipe. Şi Comitetele de luptă pen­tru pace din cartierele oraşu­lui Cluj vizitează casele cetă­ţenilor, lămurindu-i asupra necesităţii de a intensifica lupta pentru pace. Astfel, în sectorul II al orașului, cinci echipe au vizitat 280 case, iar în sectorul I, 600 case. Ţăranul mijlocaş Bera Toca a demascat uneltirile chiaburului CRAIOVA (de la cores-­ pondentul nostru). — Chia­burul Marin Stănescu din satul Nădejdea-Dolj, fost administrator pe moşia lui Barbu Ştirbei de la Galicea Mare, a încercat să-şi as­cundă secerătoarea propu­nând ţăranului mijlocaş Bera Toca din Băileşti să i-o adă­postească. Ţăranul mijlocaş Bera Toca care a fost ex­ploatat o viaţă întreagă de fostul administrator, văzând fapta mârşavă pe care vrea s’o săvârşească chiaburul, s’a dus la Comitetul Provi­zoriu Băileşti, unde a arătat cum s’au petrecut faptele. Chiaburul a fost chemat la Comitetul Provizoriu şi de­mascat apoi în faţa ţăranilor muncitori. Secerătoarea a ră­mas la Comitetul Provizoriu, iar chiaburul urmează a fi dat pe mâna justiţiei popu­lare pentru sabotaj. Cum lucrează Comitetul Provizoriu din Frăteşti-Vlaşca în campania de recoltare In urma prelucrării Hotă­­rîrii C.C. al P.M.R. şi a Con­siliului de Miniştri privind pregătirea şi executarea la timp a strângerii recoltei şi executarea planului de colec­tări, Comitetul Provizoriu al comunei Frăteşti-Vlaşca, în­drumat şi sprijinit de organi­zaţia de bază din comună, şi-a alcătuit un plan concret de activitate. In acest plan au fost prevăzute sarcini con­crete de muncă pentru în­treaga campanie fixând­u-se răspunderi pentru fiecare sarcină în parte, precum şi termenele pentru îndeplinirea lor. Comitetul Provizoriu şi-a mobilizat forţele în primul rând pentru a asigura buna funcţionare a maşinilor agri­cole în tot timpul campaniei. S-a prelucrat apoi în faţa locuitorilor comunei aşezarea colectărilor, lămurindu-se ţă­rănimii muncitoare sprijinul pe care îl primeşte şi pe acea­stă cale din partea Statului nostru de democraţie popu­lară. Pentru ca treerişul şi colec­­tările să se poată desfăşura în cele mai bune condiţiuni, Comitetul Provizoriu a pornit la organizarea temeinică a ariilor şi recrutarea persona­lului care va lucra la ele. Iov. Stancu Cosear, preşe­dintele Comitetului Provizoriu, a primit răspunderea recru­tării întregului colectiv de muncă la aici, vicepreşedintele C. Petre se ocupă de organi­zarea lucrărilor de curăţire a celor trei arii ale comunei, iar tov. Barbu Sima, secreta­rul Comitetului Provizoriu, a primit răspunderea organiză­rii securităţii ariilor şi a în­fiinţării unor pichete de in­cendiu. Deasemeni membrii Comite­tului Provizoriu şi-au luat răspunderea de a însoţi cu schimbul, coloanele de căruţe ce vor transporta cerealele colectate spre centrele de în­­magazinare. Munca a şi început. S-au recrutat dintre muncitorii a­­gricoli 12 coşari pentru bato­zele de pe cele trei arii. Ei au fost împărţiţi în două schimburi, de zi şi de noapte, astfel ca să se poată trecra fără încetare. Ca delegaţi la batoză au fost aleşi Ioana Ghimpeţea­­nu şi Elena Popa, membre în Gospodăria Agricolă Colectivă „Viaţa Nouă”, şi Constantin Ştefan, muncitor agricol. S’au luat măsuri pentru a­­ducerea la arii a nisipului, bu­toaielor cu apă şi a uneltelor necesare preîntâmpinării unui eventual incendiu. S-au format trei echipe din rândurile ţăranilor mun­citori care au fost instruite asupra metodelor de pază îm­potriva incendiilor. O altă grijă a Comitetului Provizoriu a fost aceea de a pregăti din vreme toate trioa­­rele şi selectoarele din co­mună. In cea de a doua adunare care a avut loc cu cetăţenii din comună, Comitetul Provi­zoriu a desemnat ariile unde vor fi transportaţi snopii; s’a dus apoi muncă de lămurire pentru formarea grupelor de întovărăşiţi la treer. Cu această ocazie s’a ară­tat ţăranilor muncitori din co­mună cât de important este ca după terminarea secerişu­lui să se apuce imediat de desmiriştit pentru a obţine şi la anul recolte îmbelşugate. Comitetul Provizoriu îndru­mat de organizaţia de partid a luat măsuri pentru intensi­ficarea mijloacelor de agitaţie vizuală. S-au afişat la intra­rea şi ieşirea din sat, la co­operativă, la căminul cultural şi în alte locuri de adunare lozinci care îndeamnă ţără­nimea muncitoare­ să dea cu drag fetele de colectare, să demaşte pe chiaburi, să ter­mine secerişul, treetatul şi colectările la timp şi în bune condiţiuni. V. Geambaşu corespondentul „Scânteii” pentru jud. Vlaşca Se împlinesc zilele acestea 20 de ani de la cel de al XVI-lea Congres al gloriosului Partid Co­­munist (bolşevic) al Uniunii So­vietice — eveniment de o însem­nătate deosebită în istoria U.R.S.S. şi a întregii mişcări muncitoreşti mondiale. Sfărâmând uneltirile duşmă­noase ale troţkiştilor şi altor a­­genţi ai burgheziei internaţionale, care negau posibilitatea construi­rii socialismului în Uniunea So­­vietică, tovarăşul Stalin a condus Partidul Bolşevic cu mână sigură pe drumul leninist al victoriei so­cialismului pe a şasea parte a globului. In această bătălie, Con­gresul al XVI-lea reprezintă un moment însemnat. El marchează tocmai trecerea la lupta pentru nimicirea ultimelor poziţii ale capitalismului, trecerea la opera de construire în ritm furtunos a socialismului in TOATE dome­niile vieţii econom­i­ce. In raportul politic, făcut în faţa Congresului, tovarăşul Stalin spunea: „In momentul de faţă, princi­pala linie de conduită a partidu­lui constă în trecerea de la ofen­siva socialismului în sectoare izolate ale frontului economic, la ofensiva pe tot frontul şi în do­meniul industriei şi în dome­niul agriculturii”. Iată de ce studierea materialu­lui acestui Congres istoric este de o deosebită însemnătate pen­tru partidele comuniste şi mun­citoreşti din ţările de democra­ţie populară care, păşind ferm pe calea arătată de experienţa Uniu­­nii Sovietice, se pregătesc să a­­plice învăţămintele Congresului al XVI-Iea în opera de construire a socialismului. La data convocării Congresului, succesele Uniunii Sovietice în lupta pentru realizarea şi depăşi­rea primului plan cincinal, des­­voltarea rapidă a industriei socialiste şi a verigii sale prin­cipale, industria grea, prevesteau transformarea ţării dintr’o ţară a­­­gricolă intr’una industrială, inde­pendentă din punct de vedere e­­conomic de lumea capitalistă. De­asemeni cotitura hotărîtă a ţă­rănimii muncitoare ce intra în massă în colhozuri dovedea că puterea sovietică îşi crea „un a­­devărat şi trainic sprijin” (Stalin) nu numai in industria socialistă, ci şi în massele ţărăneşti. Teza leninist-stalinistă a posibilităţii construirii victorioase a socialis­mului într'o singură ţară, îşi afir­ma triumful, în ciuda şi împo­triva încercuirii capitaliste. Cu atât mai puternic apăreau aceste succese cu cât întreaga lume capitalistă era zguduită de catastrofala criză economică ce izbucnise spre sfârşitul anului 1929. In ţările capitaliste, în frunte cu Statele Unite, mii şi mii de întreprinderi îşi închideau porţile, şomajul cronic de massă atingea proporţii nemaiîntâlnite, ruina economică ce bântuia cu fu­rie în toate aceste ţări prăbuşea economia ţărilor. Bolile de nele­cuit ale sistemului capitalist se a­­rătau cu toată puterea, dovedind putreziciunea imperialismului. In acest ocean al mizeriei şi ruinei, singură Ţara Socialismului se ri­dica asemeni unei insule înflori­toare, luminoase şi puternice, de care se spărgeau valurile crizei — şi acest exemplu constituia pentru oamenii muncii din lumea Întreagă o puternică chemare la luptă revoluţionară împotriva ca­pitalismului.­Făcând o genială analiză mar­xistă a crizei în care se sbăteau ţările capitaliste, tovarăşul Stalin arăta în raportul politic că a­­­ceasta criză nu era o simplă re­venire a crizelor ciclice din tre­cut, ci că se deslănţuise prima criză economică MONDIALA,, care cuprinsese atât ţările indu­striale, cât şi pe cele agricole producătoare de materii prime şi alimente — ceea ce adâncea criza, o făcea mai dureroasă şi de ne­suportat pentru oamenii muncii. Tovarăşul Stalin a arătat că a­­ceastă criză economică mondială işi are rădăcinile în criza gene­rală a sistemului capitalist, ce începuse încă în perioada primu­­lui război mondial, criză al cărei element principal era apariţia Uniunii Sovietice, scindarea lumii în două sisteme, sfârşitul capita­lismului ca sistem mondial unic. Tovarăşul Stalin a prevăzut că în aceste condiţiuni „burghezia va căuta o ieşire din situaţie în continuarea fascizării în domeniul politicii interne, folosind pentru aceasta toate forţele reacţionare, inclusiv social-democraţia”, cât şi „într’un nou război imperialist în domeniul politicii externe ”. Apariţia hitlerismului în Ger­mania, cu ajutorul monopoliştilor americani, a dus într’adevăr la de­clanşarea celui de-al doilea răz­­boi mondial. Cât de actuale sunt şi azi cu­vintele tovarăşului Stalin! Ele pun în gardă pe toţi oamenii muncii, că imperialismul nu se va prăbuşi de la siş­ că el va în­cerca să-şi prelungească agonia, provocând noi suferinţi omenirii muncitoare, înăsprindu-şi dicta­tura, înteţind asuprirea şi ex­­ploatarea, pregătind un nou in­cendiu mondial. Tovarăşul Stalin demască rolul social-democraţiei de dreapta — ca unealtă a capi­talismului şi complice la instau­rarea fascismului. In Anglia, Franţa, Belgia şi alte ţări mar­­shallizate, slugoii imperialismului american camuflaţi sub văluri „socialiste”, netezesc şi astăzi drumul fascismului pentru a des­­lănţui al treilea război mondial, sprijină agresiunea imperialistă americană în Coreea. Dar creşterea şi consolidarea continuă a uriaşului front al par­tizanilor păcii, care cuprinde mai mult de 800 milioane de oameni organizaţi în state, pe lângă ze­cile şi sutele de milioane de lup­tători pentru pace din ţările ca­pitaliste, dovedesc că dacă impe­rialiştii vor păşi mai departe pe calea pe care mergeau în 1930 şi vor deslănţui războiul, acesta va fi mormântul nu al unora dintre statele capitaliste, ci al întregu­lui capitalism mondial. ★ In raportul politic la Congresul al XVI-Iea, tovarăşul Stalin decla­ra în mijlocul aclamaţiilor entuzi­aste ale întregului Congres: „...Ne aflăm în ajunul transformării ţării noastre dintr’o ţară agrară în­­tr’una industrială”.­­Importanţa excepţională a Con­gresului a constat în faptul că tovarăşul Stalin a arătat în ce fel trebue săvârşit pasul următor, cum poate fi şi trebue să fie în­făptuită industrializarea socialistă, veriga principală a transformării întregii neţi economice pe bazele socialismului: „nouă nu ne trebue orice in­dustrializare. Nouă ne trebue o­­asemenea industrializare care să asigure precumpăni­rea cres­cândă a formelor socialiste ale industriei asupra formelor mi­cii producţii de mărfuri şi mai ales a celor capitaliste”. Care sunt sarcinile pe care le trasează tovarăşul Sttalin pe linia industrializării socialiste a U.R.S.S.? Mai întâi planificarea, lupta constantă pentru realizarea Planurilor de Stat. Tovarăşul Stalin arată că „alcătuirea planu­lui este numai începutul planifi­cării. Adevărata conducere plani­ficată se desfăşoară abia după alcătuirea planului, după contro­lul la faţa locului, în decursul realizării, îndreptării şi preciză­rii planului". Răspunzând acestei sarcini staliniste, oamenii sovie­tici au privit programele lor de lucru ca un început, desvoltându­­le, corectând şi îmbogăţind prin avântul şi iniţiativa lor sarcinile de plan. Astfel a fost cu putinţă ca în decursul primului plan cin­cinal să fie mărite sarcinile unor serii întregi de ramuri ale indus­triei: programul industriei side­rurgice a fost mărit dela 10 mi­lioane tone fontă, la 17 milioane, cel al industriei de tractoare dela 55.000 tractoare, la 170.000, ce­l al uzinelor de maşini agricole cu sută la sută, etc. Şi în ţara noastră muncitori din numeroase întreprinderi oferă o pildă strălucită a posibilităţilor pentru realizarea înainte de ter­men a Planului de Stat. învăţă­tura stalinistă arată directorilor de întreprinderi, muncitorilor şi tehnicienilor că ei trebue să gos­podărească cu grijă întreprinde­rile, să caute să descopere şi să folosească din plin imensele re­zerve interne ale întreprinderilor rezerve de a căror folosire e legată corectarea şi îmbunătăţi­rea planului, asigurarea unui ritm din ce in ce mai viu al indus­trializării. Tovarăşul Stalin a arătat că o problemă excepţională in cons­truirea socialismului, în indus­trializarea socialistă este aceea a asigurării RITMULUI de des­voltare, ritm care trebue să în­treacă cu mult pe cel al state­lor capitaliste, pentru a le ajunge şi întrece cât mai grabnic şi în privinţa nivelului desvoltării lor industriale. Demascând manevre­le duşmanului care văzând cu groază cum industrializar­ea ia un avânt nemaipomenit, încerca să domolească acest ritm, tovară­şul Stalin a spus: „...persoanele care pălăvrăgesc asupra necesi­tăţii încetinirii ritmului de des­voltare al industriei noastre sunt duşmani ai socialismului, agenţi ai duşmanilor noştri de clasă”. Şi în ţara noastră, în Republica Populară Română, care sub condu­cerea clasei muncitoare reali­zează într’un an progrese cât nu realiza ţara în decenii sub­capi­talişti, duşmanul de clasă prin a­­genţii săi se agaţă de normele în­vechite, a căror menţinere în­seamnă stagnare, caută-'să slă­bească disciplina muncii, se îm­potriveşte introducerii metodelor înaintate de muncă, îndeamnă la indiferenţă şi nepăsare faţă de întrecerea socialistă — şi acea­sta tocmai pentru a slăbi ritmul industrializării socialiste a ţării noastre. Tovarăşul Stalin accentuiază asupra productivităţii muncii la care se ajunge prin desvolta­­rea ÎNTRECERII SOCIALISTE. „Astăzi nu mai poate fi îndoială — a arătat tovarăşul Stalin — că unul din faptele cele mai impor­tante, dacă nu chiar cel mai im­portant al construcţiei noastre, este în momentul de faţă întrece­rea socialistă a fabricilor şi uzi­nelor... desfăşurarea largă a mun­cii de şoc”. Această învăţătură îşi găseşte întru totul aplicare şi la con­diţiile actuale ale ţării noastre. Ritmul şi amploarea întrecerii socialiste joacă un rol hotărîtor în lupta pentru industrializarea socialistă a ţării noastre. Tovarăşul Stalin arată el un duşman al întrecerii, al iniţiati­vei creatoare a masselor este bi­rocratismul. Pericolul birocratis­mului constă înainte de toate in faptul că ţine sub obroc rezervele colosale ascunse în măruntaiele sistemului socialist, că nu ingă­­duie să fie folosite, că se sfor­ţează să reducă la zero iniţia­tiva creatoare a masselor, încă­tuşând-o într’un regim de cance­larie. Dar — adaogă tovarăşul Stalin — „pericol prezintă nu numai şi nu atât birocraţii vechi,.., ci — în special — bi­rocraţii noi,.., printre care „bi­­rocraţii­ comunişti” sunt depar­te de a juca ultimul r­ol. Am în vedere — spune tovarăşul Stalin — pe acei „comunişti” care încearcă prin dispoziţii de cancelarie şi „decrete”, în puterea cărora cred ca într'un fetiş, să înlocuiască iniţiativa creatoare şi activitatea proprie a masselor de milioane ale cla­sei muncitoare şi ale ţărăni­mii". Tovarăşul Stalin arată că îm­potriva birocratismului, Partidul trebue să îndrepte lupta pe patru linii principale : desfășurarea AUTOCRITICII, organizarea CONTROLULUI executării ho­­tărîrilor, EPURAREA aparatului de Stat și, în fine, PROMOVA­REA elementelor devotate din sânul clasei muncitoare. Aceste indicaţii sunt deosebit de preţioase pentru organizaţiile noastre de partid în lupta pentru combaterea birocratismului. Deasemeni tovarăşul Stalin su­bliniază importanţa luptei pentru calitate în producţie, pentru eco­nomii şi reducerea preţului de cost arătând că orice nerespecta­­re a sarcinilor cantitative şi ca­litative ale programelor „apasă asupra întregii economii naţiona­le şi împiedică mişcarea înainte”. Hr Congresul al XVI-lea a însem­nat trecerea la ofensivă şi în do­meniul lichidării chiaburimii ca clasă şi al înfăptuirii colectivi­zării complecte. Astăzi, când masse din ce în ce mai largi de ţărani săraci şi mij­locaşi din ţara noastră, ascultând chemarea Partidului, s’au îndrep­tat şi se îndreaptă spre crearea de gospodării agricole colective, noi tragem Învăţăminte hotă­rîtoare pentru succesul operei de transformare socialistă a agricul­turii din geniala analiză făcută de tovarăşul Stalin cauzelor care au determinat cotitura ţărănimii să­race şi mijlocaşe spre colhozuri.. „Ea a fost pregătită — spu­ne tovarăşul Stalin — de în­tregul mers al desvoltării noastre, de întregul mers al desvoltării Industriei noastre şi, înainte de toate, de desvol­­tarea industriei ce furnizează­­maşini şi tractoare pentru a­­gricultură. Ea a fost pregă­tită de politica luptei ho­­tărîte împotriva chiaburimii şi desfăşurarea colectărilor noastre în formele lor noi din 1928 şi 1929, care au pus gospodăria chiaburească sub controlul masselor ţărani­lor săraci şi mijlocaşi. Ea a fost pregătită prin desvoltarea cooperaţiei agricole, care l-a învăţat pe ţăranul individual cu munca în colectiv. Ea a fost pregătită printr-o reţea de colhozuri, în care ţăranul a verificat superioritatea for­melor colective ale gospodă­riei asupra gospodăriei indi­viduale. Ea a fost pregătită, în fine, de o reţea de sovho­zuri, răspândite prin toată U.R.S.S. şi înarmate cu teh­nica cea mai nouă, unde ţă­­ranul s’a putut convinge de forţa şi superioritatea tehnicii noi”, învăţămintele geniale ale tova­răşului Stalin, verificate în stră­lucita experienţă a Uniunii So­vietice, ne arată limpede calea pe care trebue să mergem pentru victoria deplină a transformării socialiste a agriculturii noastre. Tovarăşul Stalin arată că una din cele mai însemnate realizări ale mişcării colhoznice constă în faptul că ea a dat naştere, chiar în faza ei iniţială, la mii de or­ganizatori şi zeci de mii de agi­tatori ai cauzei colhoznice, ieşiţi chiar din rândurile ţăranilor „Iar aceşti ţărani-agitatori găsesc a­­semenea argumente în favoarea colhozurilor ,argumente de Înţeles şi acceptabile pentru restul mas­­sei ţăranilor, argumente pe care noi, bolşevicii calificaţi, nici nu putem să le visăm”. Iată cât de însemnată este ri­dicarea de cadre de partid din chiar rândurile ţărănimii munci­toare, ce aport însemnat pot a­­duce acestea la cauza colectivi­zării. Raportul politic al tovarăşului Stalin la Congresul al XVI-lea subliniază în mod deosebit nece­sitatea atitudinii juste, prietenoa­se, faţă de ţăranul mijlocaş şi a respectării aderării libere, pe bază de convingere, a ţăranilor munci­tori la gospodăriile colective. To­varăşul Stalin demască şi spulberă atât devierile „de stânga” în do­meniul colectivizării, arătând că ele reprezintă în esenţă „încerca­rea de a reînvia,­­ în munca prac­tică, tradiţiile troţkismului, de­ a renuvţa atitudinea troţkistă fa­ţă de ţărănimea mijlocaşă” — cât şi devierea de dreapta, bu­­harinistă, care duce la negarea construirii socialismului, la res­taurarea capitalismului. Ceea ce, graţie vigilenţei tova­răşului Stalin şi a Partidului Bol­şevic, nu au reuşit să realizeze în Uniunea Sovietică troţ­­kiştii şi buhariniştii, agenţi ai capitalismului internaţional, caută să realizeze spionii şi călăii tito­­işti în Iugoslavia în slujba şi la ordinele imperialiştilor angro-, americani, încă acum doi ani Re­­zoluţia Biroului Informativ arăta că acea „colectivizare” forţată şi pripită bazată pe decre­tare şi pe nediferenţierea de clasă este „o tactică aventuristă”, „o manevră nedemnă şi un joc politic inadmisibil”. Se ştie că această aşazisă „colectivizare” din Iugoslavia nu a făcut decât să în­tărească poziţiile chiaburilor, să facă mai crâncenă asuprirea ţărăni­mii muncitoare. Rezoluţia arăta că pentru victoria deplină a socia­lismului la sate, „Partidul tre­bue să desfăşoare în prealabil o îndelungată muncă pregătitoare în vederea îngrădirii elementelor­ capitaliste de la sate, în vederea întăririi alianţei dintre clasa muncitoare şi ţărănime, sub con­ducerea clasei muncitoare, în vederea desvoltării industriei so­cialiste, capabile să organizeze producţia de maşini necesare mun­cii colective în agricultură. Ori­ce grabă în această privinţă nu poate decât să pricinuiască pre­judicii ireparabile”. învăţăturile Congresului al XVI-lea înarmează Partidul no­stru în lupta împotriva exploata­torilor de la sate cu regulile stra­tegiei şi tacticii staliniste. Raportul politic al tovarăşului Stalin la Congresul al XVI-lea al P.C. (b) al U.R.S.S. a stat la baza marilor victorii ale Uniunii Sovietice în opera de desă­­vârşire a construirii socia­lismului. El este în acelaş timp un strălucit îndreptar pentru partidele marxist-jeniniste din ţările de democraţie populară, călăuzite de geniala învăţătură stalinistă a construirii socialis­mului. Aplicând în mod creator la co­n­diţiile ţării noastre învăţăturile de nepreţuit ale raportului politic al tovarăşului Stalin—parte inta­­grantă a tezaurului marxism­­leninismului — punem o temelie trainică operei de construire a socialismului în ţara noastră. N. Grigorescu 20 de ani de la Congresul al XVI-lea al P. C. (b) al U. R. S. S. Aparate de radio la arii BRAIL­A, (de la corespon­dentul nostru). — Secţiunea Artă şi Cultură a Comitetului Provizoriu ju­deţean Brăila a luat iniţiati­va ca pe timpul campaniei de recoltare să se instaleze la peste 30 arii aparate de radio cu baterie. Pe lângă aceasta, la toate ariile şi centrele de colectare, se vor organiza scurte pro­grame artistice, compuse din scenete, recitări şi cântece cu subiecte din munca pentru strângerea recoltei. Pentru prezentarea progra­melor artistice în afară de echipele căminelor culturale, se vor deplasa în judeţ or­chestre, echipe sindicale și ar­tiști de la Teatrul de Stat din Brăila. SCÂNTEIA Cursa ciclistă „Lupta pentru pace" CLUJ (de la trimisul nostru). După o zi de odihnă, partici­panţii cursei cicliste „Lupta pen­tru pace” au continuat ori după amiază marea lor întrecere în cea de a 8-a etapă pe distanţa Cluj-Huedin-Cluj (100 km.). In ciuda faptului ca atât la plecare cât şi la sosire în cea de a 8-a etapă a plouat, o mare mul­ţime din localnici a urmărit în piaţa Libertăţii şi pe străzi pe alergători, aplaudându-i cu entu­ziasm pentru însufleţirea şi dâr­­zenia cu care luptă în această cursă. In etapa de ieri caracteristic este faptul că pe a doua porţiune a parcursului s’a înregistrat o medie orară de peste 41 km. După 25 km, dela ple­care C. Şandru care a plecat primul dela Cluj a fost ajuns de către Norhadian, iar ceva mai departe Nicolozzo, plecat al 3-lea dela Cluj, a recuperat o bună par­te din distanţă faţă de fruntaş, înainte de sosire cu 1 km şi jumătate, Şandru a spart un cau­ciuc la bicicletă, dar a continuat cursa cu o bicicletă de oraş pri­mită de la un cetăţean. Sosirea la reîntoarcerea în Cluj s-a făcut în următoarea or­dine: Nicolozzo în timp de 3 ore, 3 minute şi 10 secunde, Nae Chicomban, Marin Niculescu. Pe locurile următoare s’au clasat: Norhadian, Șandru, Maxim, Pan­­tazescu, Negoescu, Traian Chi­comban, Victor Naidin. In clasamentul general indi­ vidual continuă să conducă C. Șandru urmat de Norhadian, Ni­colozzo, Pantazescu și Marin Ni­­cuisseu. In clasamentul general pe echipe C. C. Armata continuă să ocupe primul loc. Aseară în cadrul unei mese to­vărăşeşti au fost distribuite nu­meroase premii de către colecti­vele muncitoreşti din Cluj par­ticipanţilor cursei cicliste „Lupta pentru pace”. Astăzi se desfăşoară cea de a 9-a etapă a cursei cicliste pe di­stanța Cluj-Sibiu. S'ar terminat secerişul grâului la gospodăriile agricole colective din Socol-Caraş (Dela Tamatoiu I, corespon­dent). La Gospodăria Agricolă Colectivă „Drapelul Roşu” din comuna Socol jud. Caraş, se­cerişul celor 111 ha. grâu s’a terminat în ziua de 28 Iunie. S’a evidenţiat brigada II-a condusă de brigadierul Bo­­jerevacichi Toasa. Intr’o sin­gură zi s'au desmiriştit 36 ha. Tot până la 28 Iunie s’au terminat de secerat şi cele 114 ha. de grâu ale Gospodăriei Agricole Colective „Scânteia”. Aici s’a evidenţiat brigada IlI-a condusă de brigadierul Nicolivici Milan. Dela prânz, când s’a terminat secerişul şi până ’n seară, s’au desmiriştit 20 ha. Pionierii au adunat spicele rămase în urma sece­­rătoarelor. Grâul a fost cărat la­ aici. Dar treerişul va începe cu în­­târziere, la 1 Iulie, din cauza S.M.T.-ului care nu s’a în­grijit să aducă la timp cure­lele pentru batoză. Scrisori către „Scânteia“ Un rău exemplu Tovarăşi, In lupta pentru transfor­marea socialistă a agriculturii, gospodăriile agricole de Stat au un rol foarte important: acela de a servi ca exemplu ţărănimii muncitoare, de a o convinge de superioritatea agriculturii făcute­­ pe mari întinderi de pământ, cu aju­torul maşinilor, tractoarelor şi cu folosirea metodelor agrotehnice înaintate. Ţăranul muncitor trebue să vadă pe terenurile gospodăriei agricole de Stat holdele cele mai frumoase iar la recolta­re, cele mai bogate recolte. Insă ţăranii muncitori din satele Şintereag, Cociu, Mo­­goşeni, Floreşti, Sienodorheiu şi altele din judeţul Someş, deşi trec cel puţin odată pe săptămână pe lângă terenu­rile Gospodăriei Agricole de Stat Beclean, nu văd acest lucru. încă la 10 iunie, lanul de porumb al Gospodăriei din Beclean era acoperit de bu­ruieni şi neprăşit. Grâul de primăvară era mic, pipernicit, plin de buruieni de două ori mai mari decât el. Deasemeni şi alte culturi erau intr’o stare de plâns. Pe unele porţiuni, nici nu poţi şti ce e semănat sau dacă cel puţin s’a semă­nat ceva! Te cuprinde mânia, te re­voltă aceste lanuri nenoroci­te, mai ales când ştii că pă­mântul e foarte bun. Holdele ţăranilor munci­tori cu gospodărie indi­viduală, vecine cu cele ale Gospodăriei Agricole de Stat Beclean, unde pă­mântul a fost mai mult chi­nuit decât arat, deşi nu sunt atât de frumoase ca cele ale ţăranilor întovărăşiţi din Chin­a sau ca cele ale Gospo­dăriei Agricole Colective din Salatiu, sunt totuşi cu mult mai frumoase ca cele ale Gospodăriei Agricole de Stat Beclean. De cele petrecute la Gos­podăria Agricolă de Stat Beclean, trebue să dea soco­teală nu numai elementele lipsite de răspundere din con­ducerea gospodăriei ci şi or­ganele superioare care au dovedit că habar n’au ce în­seamnă controlul şi îndruma- [ rea pe teren. I. Bârlădeanu învăţător Sintereag-Someş 1 Pag. 3 Rolul comerţului de Stat în valorificarea resurselor locale şi de V. Ioan­insehă .r . Ministrul Comerţului Interior­­ Acţiunea de mobilizare a re­surselor locale corv­stitue o problemă de mare însemnăta­te în cadrul operei de con­struire a socialismului. Identificarea şi punerea în valoare a acestor resurse, pe scară tot mai largă, condiţio­nează în bună măsură desvol­­tarea regiunilor ţării, măr­rirea producţiei bunurilor de larg consum şi intensificarea schimbului între oraş şi sat, contribuind astfel la creşte­rea nivelului de trai al oa­menilor muncii. In îndeplinirea acestei sar­cini de cinste, alături de Co­­mitetele Provizorii, unităţile cooperatiste, etc., un rol im­portant revine şi comerţului de Stat. Rolul comerţului de Stat, al comerţului de tip nou — după cum ne învaţă clasicii marxism-leninismului şi ne demonstrează în mod strălucit realitatea sovietică — nu poa­te fi redus la simpla punere în circulaţie a mărfurilor e­­xistente. El trebue să asigure nu numai o bună repartiţie a mărfurilor, o aprovizionare continuă a masselor munci­toare pe baza fondurilor cen­tralizate, ci să şi acţioneze a­­­supra producţiei, să stimuleze creşterea ei, lărgirea sortimen­tului, îmbunătăţirea calităţii produselor şi să caute noi surse de mărfuri, asigurând mobilizarea şi justa lor valo­rificare. Realizarea acestei funcţiuni ce ridică comerţul de Stat la un nou nivel, superior, de desvoltare, cere de la conducă­torii întreprinderilor comer­ciale de Stat iniţiativă, răs­pundere şi spirit gospodăresc, cunoaşterea temeinică a sur­selor locale de aprovizionare, a specificului economic regio-, nal, a cerinţelor pieţii, înţe­legerea clară a proceselor eco­nomice ce caracterizează des­­voltarea ţării spre socialism. Unele întreprinderi ale co­merţului de Stat au dat do­vadă de iniţiativă, procedând la achiziţionarea de produse din resurse locale. In cursul primului trime­stru al anului, unităţile co­s­merciale alimentare au achi­ziţionat din resurse locale diferite produse (unt, ouă, păsări, mezeluri, lapte, brân­zeturi, mere, nuci, prune şi altele) în valoare de peste 100 milioane lei. In aceste opera­ţiuni s-au remarcat întreprin­derile comerciale din Oradea, Târgu Mureş, Timişoara, A­­rad, Bucureşti, Botoşani, Cluj, Satu Mare, Iaşi, Ploeşti, Pia­tra Neamţ, Odorhei, etc. In ceea ce priveşte sectorul produselor nealimentare, tre­­bue menţionat efortul Com­­lemn­ului, care a colectat ar­ticole de lemn, împletituri, vari, cărămizi, ţiglă şi altele, reuşind să mobilizeze în tri­mestrul II produse în propor­ţie de 15 la sută din întreg planul său de rulaj. In general, însă, aceste a­­chiziţii nu reprezintă decât un început destul de modest ce trebue permanentizat, ex­­tins şi încurajat. Conferinţele ce s’au ţinut în ultima vreme cu delegaţii dif­­eritelor întreprinderi com­er­­ciale din ţară au prilejuit un interesant schimb de expe­­rienţă, în acest domeniu. In multe regiuni ale ţării, există de pe acum posibilităţi locale serioase de achiziţio­nare de produse alimentare şi industriale. Există deci putin­ţa reală de a se trece de la începuturi răsleţe de achiziţie la O LARGA ACTIUNE, OR­GANIZATA SI COORDONA­­TA, DE VALORIFICARE SI­STEMATICA A PRODUSELOR DIN RESURSE LOCALE încă acum câteva luni, Ministerul Comerţului Interior a trasat această sarcină uni­,­taţilor sale. In prezent, o Co­­misiune special instituită la Minister a elaborat instruc­ţiuni pentru intensificarea a­­provizionărilor din fonduri descentralizate, precizând sfe­ra resurselor locale, grupele de produse principale, pre­cum şi măsurile organizatorice ce urmează a fi luate pentru asigurarea acestei acţiuni. Dacă Centralele comerţului de Stat vor concentra şi mai mult efortul lor în acea­stă direcţie, iar organele locale vor sprijini cu toată tăria această acţiune — fiind direct interesate în reuşita ei — volumul pro­duselor achiziţionate din surse locale va creşte simţi­tor în trimestrele următoare. Vor trebui larg folosite produsele, atât dela secţiile de deşeuri ale întreprinderilor industriale, cât şi dela unită­ţile cooperaţiei meşteşugăreşti, din sectorul de Stat şi colectiv al agriculturii, dela micii pro­ducători agricoli, din indus­triile casnice, de la m­eşteşuga­­rii individuali. Trebuesc ex­tinse achiziţiile de ţesături şi împletituri de bumbac, in, cânepă, obiecte confecţionate din lemn, inele, paie, ju­cării, articole de galanterie şi mercerie, vopsele, perii, bidi­nele, coşuri, mături, articole de lut şi argilă, etc. La fel, în ceea ce priveşte produsele alimentare, vegetale şi animale. O atenţie deose­bită trebue acordată produse­lor celo­r mai importante: pă­sării, ouă, pastrama, peşte, produse lactate, fructe proas­pete şi uscate, miere, etc. Pentru a putea face faţă acestei sarcini, întreprinderile comerţului de Stat trebue să li­chideze în cel mai scurt timp lipsurile ce se mai observă în munca lor, începând cu planificarea, disciplina finan­­­ciară, buna gospodărire a mij­loacelor lor economice şi ter­­minând cu înfăţişarea maga­zinelor, prezentarea mărfurilor şi deservirea consumatorilor. Lichidarea grabnică a tu­turor­ acestor deficienţe se impune ca o condiţie esen­ţială pentru reuşita operaţiu­­nilor de valorificare a resur­­selor locale prin unităţile co­merţului de Stat. Intr’un chip nou, corespun­zător noilor sarcini, se pune şi problema îmbunătăţirii şi intensificării muncii secţiilor comerciale ale Comitetelor Provizorii, care trebue să cu­i­noască toate posibilităţile e­­conomice ale judeţelor şi o­­raşelor lor. Comitetele Pro­vizorii trebue să ajute efectiv întreprinderile comerciale în desfăşurarea activităţii lor în general, şi în mobilizarea re­­surselor locale, în­deosebi. Ori, până în prezent, unele secţiuni comerciale neglijea­ză aceste îndatoriri, ocupân­­du-se, deseori, cu sarcini ce nu sunt de competenţa lor, întreaga acţiune de mobili­­zare a resurselor locale trebue să capete cel mai larg spri­jin din partea Comitetelor Provizorii ca şi a tuturor in­stituţiilor şi organizaţiilor lo­cale, întrucât identificarea şi valorificarea bogăţiilor locale constitue una din principalele lor sarcini economice, deter­minând înflorirea materială şi culturală a localităţilor şi rei găinilor respective. Mobilizarea şi valorificarea resurselor locale este înainte de toate o sarcină locală. Im­portanţa ei depăşeşte însă ca­­drul unui judeţ sau regiuni, căpătând astfel o semnifica­ţie naţional-economică, inte-­ grann­­u-se în oper­a măreaţă de transformare socialistă a întregii economii naţionale. Şi în problema mobilizării resurselor locale trebue să în­văţăm din experienţa Uniunii ■ Sovietice, unde acţiunea de valorificare a acestor resurse formează o preocupare per­­menentă a autorităţilor loca­­­e şi a institutelor de cerce­tări ştiinţifice, în ale căror planuri tematice studiul mi­­nuţios al acestei probleme o­­cupă un loc foarte important. Mobilizarea resurselor Io­,, care deschide noi perspectiva în faţa comerţului de Stat, în faţa tuturor oamenilor mun­cii din acest sector. Prin mobilizarea raţională a­ resurselor locale, se contribue în mare măsură la crearea a­­bundenţei de mărfuri de larg consum, la intensificarea, schimbului, la ridicarea nive­lului de trai al oamenilor muncii. In acelaş timp aceasta reprezintă o contribuţie im-­ portantă la soluţionarea unor probleme centrale ale com­er­­ţului de Stat, privind organi­zarea, rentabilitatea, etc. întreprinderile comerţului de Stat ce se vor fi eviden­ţiat în mobilizarea resurselor locale, vor câştiga posibilităţi noi de a întări unităţile lor, de a le desvolta mai departe şi de a satisface mai din plin cerinţele de consum ale mas­­selor de oameni ai muncii pre­cum şi nevoile social-culturale ale salariaţilor lor proprii, conform principiului socialist de remunerare după cantita­tea şi calitatea muncii depuse. Acţiunea de mobilizare şi valorificare a resurselor locale trebue să co­nstitue una din principalele preocupări ale unităţilor comerţului de Stat şi un criteriu important de apreciere a activităţii lor.

Next