Scînteia, iunie 1957 (Anul 26, nr. 3921-3945)
1957-06-11 / nr. 3929
Nr. 3929 Aniversarea revoluţiei de la 1848 Revoluţia de la 1848, de la care se Împlinesc 109 ani face parte din luminoasele tradiţii de luptă patriotică şi revoluţionară cu care se mindreşte poporul nostru. La 9/21 iunie 1848 a avut loc la Islaz marea adunare care a dat semnalul revoluţiei şî in cadrul căreia s-a dat citire vestitei Proclamaţii întocmite de Bălcescu, proclamaţie care conţinea principalele revendicări revoluţionare : emanciparea clăcaţilor, independenţa, egalitatea drepturilor politice, adunare reprezentativă, libertatea tiparului etc. La 11/23 iunie, sub presiunea mişcării de masă, la care au participat tîrgoveţimea şi elementele muncitoreşti din Bucureşti, domnitorul Gh. Bibescu a semnat constituţia aprobată de popor, pentru ca, mai apoi, să abdice şi să părăsească ţara. Rezultat al luptei eroice a maselor populare pentru interesele lor vitale, anul 1848 s-a înscris cu litere de aur în istoria patriei. Respingind cu minte afirmaţiile calomnioase ale istoricilor burghezi după care revoluţia din 1848 ar fi fost „o importaţie străină“, N. Bălcescu scria: ..Revoluţia romina de la 1848 n-a fost un fenomen neregulat, efemer, fără trecut şi fără viitor, fără altă cauză decit voinţa întîmplătoare a unei minorităţi sau mişcarea generală europeană... Luneltitorii ei sunt optisprezece veacuri de trudă, suferinţi şi lucrare a poporului român asupra lui însuşi“. Ţărănimea iobagă, tîrgoveţimea, negustori, elementele muncitoreşti ale vremii au constituit baza de masă a revoluţiei, punîndu-şi în ea nădejdea eliberării din cătuşele feudale şi din robia turcească. Rolul conducător în revoluţie l-a deţinut burghezia care urmărea să cucerească poziţii politice care să-i permită dezvoltarea relaţiilor capitaliste. Trebuie spus însă că încercările istoriografiei burgheze de a ascunde contradicţiile existente în sinul burgheziei şi de a idealiza rolul burgheziei în revoluţia de la 1848 n-au nimic comun cu realitatea istorică. Aceste contradicţii au ieşit din plin la iveală după formarea guvernului provizoriu, cînd se punea sarcina înfăptuirii revendicărilor din proclamaţia de la Islaz. Faptele arată că — în opoziţie cu aripa radicală a burgheziei care lupta intr-adevăr pentru lichidarea pe cale revoluţionară a feudalismului — aripa moderată, capitulantă, temîndu-se mai mult ca de orice de ridicarea maselor populare urmărea frînarea revoluţiei, realizarea unui compromis cu boierimea pe baza împărţirii puterii. Această înţelegere începea să aibă la bază împletirea de interese dintre acea parte a moşierilor care se îndeletniceau totodată cu comerţul de cereale şi marîi negustori ce deveniseră proprietari de moşii. Tocmai de aceea s-au opus din răsputeri exponenţii acestei părţi a burgheziei împărţirii pămîntului moşieresc clăcaşilor, ceea ce ar fi dat o lovitură nimicitoare feudalismului. Reprezentantul tipic al aripii capitulante a burgheziei a fost gruparea condusă de Ion Eliade Rădulescu. Se ştie însă totodată că această personalitate contradictorie a jucat în general un rol progresist în dezvoltarea culturii romîneşti. N. Bălcescu a fost exponentul celor mai consecvente şi înaintate forţe revoluţionare de atunci. Patriot înflăcărat, conştient că numai prin sfărîmarea cătuşelor feudale, antrenarea maselor largi populare la sprijinirea activă a revoluţiei, instaurarea unui regim democratic, unirea şi dobîndirea independenţei naţionale poate fi asigurată propăşirea patriei. N. Bălcescu a fost purtătorul de cuvînt al celor mai înalte năzuinţe din acea vreme ale poporului. Prin întreaga sa activitate N. Bălcescu apare ca un adevărat revoluţionar democrat, conducătorul ideologic al revoluţiei din 1848. Alături de Bălcescu se cuvin amintite şi alte figuri luminoase ale revoluţiei de la 1848 ca Al. G. Golescu- Arăpilă, Popa Şapcă, Ana Ipătescu, generalul Magheru şi alţii. Evenimentele anului revoluţionar 1848 au dovedit că primele succese şi avîntul revoluţiei au fost rezultatul luptei maselor ieşite în stradă. Bazindu-se pe starea de spirit revoluţionară a maselor- aripa radicală a burgheziei a reuşit să introducă în proclamaţia de la Islaz prevederile cu privire la emanciparea clăcaşilor. Tîrgoveţi, populaţia muncitoare a Bucureştilor, miile de tabaci, curelari etc. embrionul proletariatului de mai tirziu, au salvat nu odată guvernul revoluţionar de uneltirile reacţiunii în cap cu mitropolitul Neofit şi colonelul Odobescu. . . \I In Moldova, în pofida luptei unor personalităţi progresiste ca Alexandru loan Cuza, Vasile Alecsandri, Mihail Kogălniceanu, loan lonescu de la Brad, mişcarea revoluţionară fusese — din cauza caracterului ei mai restrîns — înăbuşită. In Transilvania însă, ca şi în Ţara Românească, revoluţia de la 1848 a avut un caracter de masă. Marea Adunare de pe Cîmpia Libertăţii din Blaj, care a avut loc în luna mai, a înscris în rezoluţia adoptată cu acel prilej o serie de revendicări democratice şi naţionale printre care: apărarea limbii române, desfiinţarea iobăgiei şi a dijmei fără despăgubiri, libertatea personală, a tiparului şi Întrunirilor, impozite proporţionale, crearea unei gărzi naţionale. Personalităţi de seamă ca Eftimie Giurgu, Avram Iancu, Gh. Barîţ, Gabor Aron, Simion Barnuţiu se aflau în fruntea luptei. Insă lipsa unei acţiuni unite a romînilor şi maghiarilor împotriva duşmanului comun — imperiul habsburgic, faptul că guvernul revoluţionar maghiar nu s-a situat pe poziţia rezolvării democratice a problemei naţionale. Ca şi tendinţele burgheziei române ardelene de a ajunge la o înţelegere cu împărăţia austriacă au dus la înăbuşirea revoluţiei din Ungaria ca şi a celei din Ardeal de către trupele habsburgice şi ţariste. In acea vreme elementele înaintate din Rusia, în frunte cu revoluţionarii democraţi, au salutat cu entuziasm evenimentele anului revoluţionar 1848. In Ţara Romînească, revoluţia din 1848 a fost înfrîntă ca urmare a pătrunderii in ţară, în înţelegere cu guvernul ţarist, a armatelor turceşti care au arestat majoritatea conducătorilor revoluţionari, intervenţia a fost uşurată de faptul că revoluţia fusese trădată încă înaintea intervenţiei străine de aripa capitulantă a burgheziei, care începuse să tindă la o înţelegere şi o împărţire a puterii politice cu boierimea. Elementele conciliatoare s-au opus cu îndărătnicie înfăptuirii împroprietăririi clăcaşilor, ceea ce a făcut ca revoluţia să-şi piardă principalul sprijin, baza de masă. Comisia Proprietăţii, în urma manevrelor aripei „moderate“ a burgheziei, a amînat împroprietărirea ţăranilor fără termen. Prin aceleaşi manevre care ţinteau frînarea revoluţiei, Bălcescu şi ceilalţi radicali au fost înlăturaţi din guvernul revoluţionar. Istoriografia burgheză a căutat să ignore importanţa factorului intern, a contradicţiilor sociale din ţară în înfrîngerea revoluţiei. Izolarea de mase prin nesocotirea de către „moderaţi“ a revendicărilor populare cuprinse in proclamaţia de la Islaz, ca şi faptul că majoritatea în guvern o alcătuiau elementele capitulante, a făcut ca revoluţia să se găsească dezarmată şi scindată în faţa armatelor intervenţioniste. Faptul că majoritatea în guvern a avut-o aripa capitulantă, care renunţase la idealurile revoluţiei, a făcut ca revoluţia să nu fie dusă pînă la capăt. Unele revendicări au fost realizate ulterior — unirea, dobîndirea independenţei —, altele au rămas neîmplinite de către burghezie. începutul înţelegerii între aripa capitulantă a burgheziei şi boierime a dus la înfrîngerea revoluţiei din 1848 şi a stat la rădăcina monstruoasei coaliţii burghezo-moşiereşti care avea să se închege mai tîrziu şi să devină, de-a lungul cîtorva decenii, principalul obstacol în calea propăşirii ţării, a smulgerii ei din înapoierea de veacuri. Pe măsura apariţiei şi dezvoltării proletariatului, singura clasă consecvent revoluţionară, deveneau tot mai evidente trăsăturile profund reacţionare ale burgheziei. Trădînd revendicările propriei ei revoluţii din 1848, punînd interesele ei de clasă pe deasupra marilor interese naţionale, burghezia a vîndut la mezat independenţa ţării, a supus poporul unei asupriri şi exploatări crîncene. Numai sub hegemonia proletariatului, în frunte cu partidul comuniştilor, a devenit posibilă desăvârşirea revoluţiei burghezo-democratice. Instaurarea puterii populare a făcut ca idealurile de eliberare naţională şi socială ale revoluţionarilor din 1848 să fie nu numai înfăptuite ci şi mult depăşite, prin trecerea la înfăptuirea sarcinilor revoluţiei socialiste. Continuatori ai eroicelor tradiţii progresiste ale istoriei noastre, comuniştii au apărat incă în anii luptei ilegale adevărul asupra revoluţiei din 1848, împotriva falsificărilor istoriografiei burgheze, ridicînd steagul acestor tradiţii progresiste. Sărbătorirea Centerarului revoluţiei de la 1848 a prilejuit cinstirea de către regimul democratpopular a unuia din marile momente de luptă revoluţionară ale poporului nostru. La Congresul P. M. R. din 1948, în Raportul Politic al C. C. tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej spunea: ...„istoria ne învaţă că păstrătorii şi moştenitorii adevăratelor tradiţii naţionale ,ale poporului, ai tradiţiilor luptei sale pentru un viitor mai luminos, sîntem noi, oamenii muncii, noi — partidul oamenilor muncii — şi nu exponenţii acelor clase care au trădat revoluţia din 1848, iar apoi timp de un veac au împiedicat realizarea cerinţelor ei". Aniversarea revoluţiei de la 1848 ne dă un nou prilej de a slăvi memoria luptătorilor înaintaţi din istoria patriei noastre, de a slăvi glorioasele tradiţii de luptă ale poporului nostru pentru libertate şi progres. Pe Dunăre, la Porţile de Fier, în Deltă Pitorescul cursului Dunării, Porţile de Fier, insula Ada Kaleh, Delta atrag în fiecare an numeroşi excursionişti. Numai duminica aceasta prin „Navrom’ sute de cetăţeni, profesori şi învăţători din raionul Stalin din Capitală, oameni ai muncii şi elevi din Turnu Severin şi Orşova, un grup masiv de excursionişti din Timişoara îmbarcaţi pe navele noastre fluviale „Bucegi“, „Turnu Măgurele“ şi „Cernavodă“ au vizitat Porţile de Fier. Muncitori din întreprinderile din Brăila împreună cu familiile lor au plecat să petreacă o zi de odihnă în Deltă cu vasul „Republica“, iar un fil ttip numeros, decetăţeni din Capitală şi Giurgiu au făcut o excursie pe cursul Dunării vizitind şi Podul Prieteniei. O nouă secţie la fabrica de mucava „Molidul“ La fabrica de mucava „Molidul“ a luat fiinţă o secţie de prelucrare şi valorificare a deşeurilor. In luna mai fabrica a realizat planul de producţie în proporţie de 126,8%. Depăşirea obţinută se datoreşte aportului adus de această nouă secţie în care se confecţionează diferite cartonaje. Pe lîngă avantajul adus întreprinderii, secţia aduce un real folos şi altor întreprinderi din regiune cum ar fi de exemplu salina din Cacica care acum primeşte cutii pentru ambalarea unor sorturi de sare SCÎNTEIA C^e setat*-------—— Să fie... să se găsească In magazia de semifabricate a uzinelor „Vasile Roaită" din Capitală se află depozitate incă din anul 1953 cca. 5.000 șuruburi. Ele au fost confecționate pentru fixarea postamentului pompelor I.M.B., dar, din cauză că nu puteau fi folosite în diverse condiţii de montaj, cumpărătorii le-au refuzat. De atunci, acest stoc de şuruburi a fost uitat undeva în rafturile magaziei. Nimeni nu s-a gindit că în ele stă imobilizată o cantitate de aproape 1.500 kg. oţel. Anul trecut s-a hotărît ca şuruburile să fie trecute în categoria „piese declasate", urmînd a fi folosite pentru confecţionarea unor repere cu profil asemănător. Hotărirea aceasta a rămas însă pe hîrtie. După încă un an, la 15 ianuarie a. c. s-a luat din nou aceeaşi hotărîre. De data asta ea a fost consemnată într-un proces verbal şi, „în sfîrşit", problema s-a rezolvat... tot pe hîrtie. Nu i-a păsat tov. magazioner şef că în depozit a stat nefolosită o cantitate de 1.500 kg. oţel. Nici şefului sectorului III — de care în ultima vreme aparţine magazia de semifabricate — nu-i pasă că cele 5.000 şuruburi imobilizează valoare şi spaţiu în depozit. Deunăzi, şeful serviciului producţie a rămas uimit cînd a aflat că aceste şuruburi stau nefolosite de atîta vreme. „Dacă ştiam noi de aceste şuruburi... De mult le puteam folosi la executarea unor repere pentru care am scos material nou din depozit — a rostit el indignat. Dar ce fel de legătură, ce colaborare există între diferitele secţii şi servicii din uzină ? A lipsit posibilitatea de a se afla ce piese declasate din magazie pot fi folosite ca material ? Nu. A lipsit mai degrabă preocuparea pentru buna gospodărire a fiecărui gram de metal şi străduinţa pentru accelerarea vitezei de circulaţie a fondului de rulment. De altfel, aşa se explică şi faptul că în depozitul uzinei se află încă de anul trecut un stoc nefolosit de circa 20 tone oţel profil rotund de diferite dimensiuni, care pentru alte fabrici metalurgice constituie „pîine caldă". Tovarăşii de la serviciul de aprovizionare al uzinei „V. Roaită" să nu uite că crearea stocurilor de materiale după principiul „să fie, să se găsească“, este o practică dăunătoare şi ea trebuie lichidată. ION MINCU redactor la gazeta de uzină „Secera și Ciocanul" Pe linia de autobuse 31 Traseul liniei de autobuse 31 a fost prelungit pînă la staţia Mandravela. Costul unui bilet de călătorie pentru întregul sau aproape întregul traseu este de 1 leu. Călătorii consideră just ca pentru un traseu mai lung să se încaseze o diferenţă în plus. Ei au fost însă neplăcut surprinşi când în zilele de 9 şi 10 iunie li s-a cerut să plătească costul majorat chiar pe vechile porţiuni ale traseului. La sezisările presei şi ale cetăţenilor, I.T.B.-ul a precizat că pe distanţele fostului traseu al liniei 31 tariful rămîne neschimbat, ceea ce s-a şi aplicat începînd de ieri. ANGAJAMENTUL SIDERURGIŞTILOR La sfîrşitul săptămînii trecute a avut loc la Hunedoara o consfătuire în cadrul căreia s-a analizat felul cum se desfăşoară întrecerea socialistă în principalele întreprinderi siderurgice: Combinatul siderurgic Hunedoara, Combinatul metalurgic Reşiţa, uzinele „Oţelul Roşu“ şi „Victoria“-Calan. In această consfătuire s-a arătat între altele că siderurgiştii din cele patru întreprinderi au dat peste plan în cinstea zilei de 1 Mai 15.142 tone de oţel, 11.360 tone de fontă şi 10.932 tone de laminate. In acelaşi timp ei au mărit productivitatea muncii şi au redus preţul de cost planificat. Participanţii la consfătuire au trimis Consiliului de Miniştri, tovarăşului Chivu Stoica, o telegramă în care se angajează ca în cinstea zilei de 23 August să dea peste plan 6.700 tone fontă, 14.400 tone oţel şi 16.100 tone de laminate. De asemenea siderurgiştii din cele 4 întreprinderi se angajează să realizeze economii în valoare de 9.225.000 lei, să reducă consumul de păcură cu 6.000 tone şi să obţină însemnate economii la fondul de salarii. In încheierea telegramei participanţii la consfătuire exprimă hotărirea muncitorilor, inginerilor şi tehnicienilor siderurgişti de a îndeplini şi depăşi angajamentele luate în cinstea celei de-a 13-a aniversări a eliberării patriei noastre sporind astfel necontenit producţia de metal. (Agerpres) Pentru încetarea experienţelor cu armele atomice şi cu hidrogen în întreaga ţară continuă să se ţină adunări convocate de comitetele de luptă pentru pace, în cadrul cărora mii de cetăţeni îşi manifestă adeziunea la documentele Biroului Consiliului Mondial al Păcii care cheamă popoarele să lupte pentru încetarea imediată a experienţelor cu armele atomice. In sala cinematografului de vară „I. C. Frimu“ din Hunedoara s-au adunat duminică peste 1.500 de siderurgişti, constructori, gospodine, tineri. Judecătorul Teodor Mandrea le-a înfăţişat celor prezenţi primejdia pe care o reprezintă pentru omenire continuarea experimentării armelor termonucleare. Din rîndurile celor din sală s-a ridicat apoi constructorul siderurgist Petru Marian care a spus: „Noi avem gînduri luminoase, vrem ca patria noastră să înflorească. Agregatele siderurgice puternice pe care le construim, noul oraş muncitoresc, toate sunt construcţii de pace, menite să ducă la ridicarea continuă a nivelului de trai al celor ce muncesc. Sîntem indignaţi de pregătirile pe care cercurile imperialiste le fac pentru tulburarea păcii“. Au mai luat cuvîntul Tiberiu Naimandi, muncitor la uzina cocso-chimică a Combinatului siderurgic, tînărul Ioan Moldovan, de la întreprinderea de construcţii siderurgice, funcţionara Aurora Marinescu, de la trustul 4 construcţii, şi alţii. In încheiere, participanţii la adunare au adoptat o moţiune prin care cer încetarea imediată a experienţelor cu armele nucleare. La adunarea ţinută în localul Institutului medico-farmaceutic din Tg. Mureş, prof. dr. Kopp Elemér a vorbit despre lupta popoarelor pentru interzicerea experimentării armelor atomice. Au cerut apoi cuvîntul numeroşi participanţi, printre care prof. Mártonffy László, de la catedra de chimie farmaceutică, conf. dr. Sóos Pál, de la catedra de chimie analitică, dr. Csathó Gyula, asistent la catedra de histologie, şi prof. dr. Dóczy Pál, conducătorul clinicii de boli interne nr. 1. In încheiere, adunarea a hotărît în unanimitate trimiterea unei moţiuni Comitetului naţional pentru apărarea păcii din R. P. Romînă, cerînd ca protestul colectivului Institutului medicofarmaceutic din Tg. Mureş împotriva experimentărilor cu armele termonucleare să fie adus la cunoştinţa sesiunii de la Colombo a Consiliului Mondial al Păcii. Adunări de protest împotriva experienţelor cu armele atomice au mai avut loc în Capitală, la Liceul „Gheorghe Lazăr“, unde a vorbit prof. univ. Aurel Potop, membru al Comitetului naţional pentru apărarea păcii din R. P. Romînă, şi în sala Clubului Finanţe Bănci, unde a conferenţiat prof. univ. Erwin Glaser, despre: „U.R.S.S. luptă pentru interzicerea experienţelor cu armele atomice“. In toate aceste adunări numeroşi participanţi şi-au exprimat indignarea faţă de poziţia cercurilor imperialiste în problema interzicerii armei atomice. Au fost adoptate moţiuni adresate Comitetului naţional pentru apărarea păcii din R. P. Romînă, în care se exprimă dorinţa maselor largi de cetăţeni ai ţării noastre pentru ca marile puteri să realizeze un acord privind încetarea imediată a experienţelor cu armele atomice şi cu hidrogen. (Agerpres) INFORMAŢII ■ Consiliul de Miniştri a aprobat printr-o hotărîre reluarea activităţii Republicii Populare Române ca membru in Oficiul internaţional al vinului (O. I.V.) Oficiul internaţional al vinului studiază adoptarea de măsuri comune în privinţa legislaţiei viti-vinicole, metodele ştiinţifice de tratare şi condiţionare a vinurilor, înlesneşte schimbul de experienţă cu produsele obţinute de fiecare ţară. Pentru aceasta Oficiul internaţional al vinului organizează anual expoziţii internaţionale. ■ In ziua de 9 iunie, la Ministerul Agriculturii şi Silviculturii a fost semnată o convenţie veterinară între R.P. Romînă şi R. Cehoslovacă. Convenţia prevede schimburi de informaţii şi material documentar, schimb de experienţă între specialiştii dintre cele două ţări şi coordonarea măsurilor comune ce trebuie aplicate pentru apărarea sănătăţii animalelor. ■ Duminică s-a înapoiat în Capitală delegaţia romînă condusă de tov. Ana Toma, adjunct al ministrului Comerţului, care a participat la cel de-al 46-lea tîrg internaţional de mostre de la Paris. La acest tîrg internaţional de la Paris R. P. Romînă a participat cu un pavilion naţional. ■ Luni la amiază s-a deschis în parcul de cultură „I. V. Stalin“, sub auspiciile Comitetului orăşenesc Bucureşti al U.TM. şi ale Comisiei orăşeneşti Bucureşti pentru organizarea acţiunilor în cinstea celui de-al VI-lea Festival Mondial al Tineretului şi Studenţilor, expoziţia darurilor pe care tinerii din oraşul Bucureşti le-au pregătit pentru participanţii la cel de-al VI-lea Festival Mondial al Tineretului şi Studenţilor de la Moscova. ■ Membrele delegaţiei de femei din R.P. Chineză care se află în ţară au vizitat în ultimele zile fabrica de confecţii „Gh. Gheorghiu-Dej“, căminul de studente ,,Carpaţi“, Muzeul satului, Spitalul de copii „Emilia Irza“, cartierul muncitoresc şi parcul de cultură şi sport „23 August“. De asemenea membrele delegaţiei s-au întîlnit cu membri ai Comitetului executiv ai Crucii Roşii a R.P. Române. ■ Corul popular rus din Omsk, care face un turneu în ţara noastră, a fost timp de trei zile oaspete al oamenilor muncii din Constanţa. Solii artei populare ruse au prezentat la Constanţa 3 spectacole de cîntece şi dansuri, îndelung aplaudate de mii de spectatori. ■ Academia Republicii Populare Romíne, secţia de ştiinţe economice, filozofice şi juridice, organizează marţi 11 iunie, orele 18, în sala Academiei R.P. Romíne, o şedinţă comemorativă consacrată filozofului român Vasile Conta, cu prilejul împlinirii a 75 de ani de la moartea sa. (Agerpres) Cunoscînd R. D. Vietnam Hanoi, Haifong, Nam-Dinh, Dien Bien Phu sînt nume cu rezonanţe exotice, încununate de aureola eroicelor fapte de arme ale poporului vietnamez, păduri tropicale, cîmpuri de orez, unelte agricole transformate în arme cu care erau loviţi colonialiştii cotropitori, apoi o impresionantă panoramă a realizărilor impresionante ale paşnicului popor vietnamez—iată ce oferă vizitatorului expoziţia Republica Democrată Vietnam. Casete din lemn de şantaj încrustat, diferite încrustaţii de sidef pe lemn, tablouri artistic lucrate pe lemn lăcuit, obiecte din corn, tablouri brodate pe mătase, obiecte de larg consum din piele de şarpe, plante şi seminţe medicinale exotice— toate aceste exponate sunt privite cu multă atenţie de vizitatori din Bucureşti şi din ţară, al căror număr a depăşit cifra de 136.000 de persoane. Părăsind încîntat expoziţia, vizitatorul sîmte nevoia să-şi noteze impresiile în Cartea de aur. Acum se aştern însemnări în cel de al treilea volum al acesteia. Printre eie se află şi următoarea : „Mi-a plăcut şi m-a entuziasmat iscusinţa în artă şi eroismul în luptă al minunatului popor prieten vietnamez, îl salut fierbinte și îl felicit urîndu-i succese pe măsura meritelor sale recunoscute". ---------- Se extind relaţiile I.C.A.R-ului cu instituţiile de specialitate de peste hotare Institutul de cercetări agronomice al Academiei R. P. Romîne îşi extinde relaţiile cu instituţiile de specialitate de peste hotare. In ultima vreme Institutul de cercetări agronomice a mai primit scrisori pentru stabilirea schimbului de publicaţii de la Muzeul britanic de istorie naturală din Londra şi Universitatea din Cambridge, de la Ministerul agriculturii din Canada, Şcoala superioară de agrotehnică din Viena etc. Lunar Institutul de cercetări agronomice expediază institutelor de peste hotare, cu care a stabilit relaţii de schimb, lucrări de sinteză ale cercetărilor ştiinţifice din diferite ramuri ale agriculturii, biologiei vegetale, biochimiei etc. De la institutele de peste hotare I.C.A.R. primeşte colecţii complecte de publicaţii şi lucrări ştiinţifice. O rodnică colaborare s-a stabilit între ICAR şi institutele de cercetări corespunzătoare din U.R.S.S. şi ţările de democraţie populară. Pînă acum Institutul de cercetări agronomice al Academiei R. P. Romîne a stabilit legături şi face schimb de publicaţii ştiinţifice cu peste 550 de institute de specialitate din 51 de ţări. (Agerpres) ------— Au început întrecerile concursului internaţional de tenis al R. P. Romîne Pe terenurile din parcul sportiv Progresul F. B. luni au început întrecerile concursului internaţional de tenis al R.P. Romîne. Un frumos succes a obţinut tînărul jucător român Bosch care l-a învins pe campionul Libanului, Samir Khoury cu 6—8, 6—2, 6—4. In rîndul surprizelor trebuie să fie trecute eliminarea din proba de simplu bărbaţi a lui Caralulis, care a fost învins de Palinkas (R.P. Ungară) cu 3—6, 6—2, 6—2 şi a lui Zacopceanu care a fost întrecut de bulgarul Ciuparov cu 6—0, 9—7. (Agerpres) Pal. 3 Zece ani de la înfiinţarea Institutului dmxmm de studii romîno-sovietic — Şedinţa festivă de la Academia R. P. Romíne — Cu prilejul împlinirii a 10 ani de la înfiinţarea Institutului de studii romîno-sovietic, Academia R.P. Romîne a ţinut luni după-amiază o şedinţă festivă consacrată acestei aniversări. In prezidiul şedinţei au luat loc tovarăşii : C. Pîrvulescu, preşedintele Marii Adunări Naţionale a R. P. Romîne, membru în Biroul Politic al C.C. al P.M.R., acad. prof.l dr. C. I. Partion, preşedintele de onoare al Academiei R. P. Romîne, Miron Constantinescu, vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri, membru în Biroul Politic al C.C. al P.M.R., Leonte Răutu, membru supleant al Biroului Politic al C.C. al P.M.R., A. A. Epişev, ambasadorul Uniunii Sovietice la Bucureşti, academicienii Ştefan Milcu, V. Malinschi, N. Hortolomei, P. Constantinescu-Iaşi, Ilie Murgulescu. La şedinţa festivă au fost prezenţi academicieni şi membri corespondenţi ai Academiei R.P. Romîne, oameni de ştiinţă şi cultură, reprezentanţi ai A.R.L.U.S.-ului şi I.R.R.C.S. Au mai fost de faţă Al. Lăzăreanu, adjunct al ministrului Afacerilor Externe, C. Niculă, adjunct al ministrului Invăţămîntului şi Culturii, M. Macavei, preşedinte de onoare al Institutului român pentru relaţiile culturale cu străinătatea. Au fost prezenţi de asemenea membri ai ambasadei Uniunii Sovietice la Bucureşti şi membrii delegaţiei de filozofi sovietici care se află în ţara noastră, alcătuită din profesorii A. F. Okulov, M. M. Rosenthal şi V. I. Ermuraţki. Cuvîntul de deschidere a fost rostit de acad. prof. dr. C. I. Parhon, care, în numele Prezidiului Academiei R.P. Romîne şi al tuturor oamenilor de ştiinţă din ţara noastră, a felicitat colectivul de muncă al Institutului de studii româno-sovietic pentru activitatea depusă. Acad. prof. P. Constantinescu-Iaşi directorul Institutului de studii româno-sovietic, a prezentat apoi o comunicare cu privire la activitatea Institutului in cei 10 ani de la înfiinţarea sa. Vorbitorul a arătat că Institutul a fost creat la 16 martie 1947, din iniţiativa unor oameni de ştiinţă entuziaşti printre care acad. prof. C. I. Parhon, acad. prof. Traian Săvulescu, acad. prof. N. Hortolomei şi alţii, iniţiativă salutată de către forurile de partid şi de stat. Vorbitorul a subliniat însemnătatea cunoaşterii şi însuşirii creatoare în ţara noastră a experienţei sovietice în toate domeniile ştiinţei. El a expus în continuare bogata activitate a Institutului de studii romîno-sovietic în decursul a 10 ani de la înfiinţarea sa. In continuare, acad. V. Malinschi, membru al Prezidiului Academiei R. P. Romîne, a dat citire telegramei de felicitare trimise Institutului de către A. Nesmeianov, preşedintele Academiei de Ştiinţe a U.R.S.S., şi Nina Popova, preşedinta conducerii U.O.R.S.-ului, precum şi telegramei de răspuns trimisă de Institutul de studii romîno-sovietic. A luat apoi cuvîntul A. A. Episev, ambasadorul Uniunii Sovietice, care, în numele său şi al Ambasadei U.R.S.S., a felicitat întregul colectiv al Institutului de studii romîno-sovietic pentru activitatea sa rodnică şi utilă în slujba întăririi continue a colaborării ştiinţifice şi culturale dintre R. P. Romînă şi U.R.S.S. Ambasadorul Uniunii Sovietice a arătat că activitatea fructuoasă a Institutului îi ajută şi pe oamenii de ştiinţă sovietici să cunoască mai bine şi multilateral realizările obţinute de ştiinţa din R. P. Romină. Acad. prof. lile Murgulescu, vicepreşedinte al A.Rl.U.S.-ului, a adus nstitutului salutul Consiliului General A.R.L.U.S. Acad. prof. Şt. Milcu, secretar prim al Academiei R. P. Romîne, a dat apoi citire textului unei telegrame de mulţumire către Comitetul Central al P.M.R. şi Consiliul de Miniştri al R.P. Romîne, text care a fost primit de asistenţă cu aplauze unanime. De asemenea, participanţii la şedinţa festivă au trimis o telegramă preşedintelui Academiei R. P. Română, acad. prof. Traian Săvulescu. (Agerpres) Examene de sfîrşit de an la Institutul Agronomic Examen practic la viticultură. O grupă din anul IV de la făcui- 1 ! tatea de ingineri economişti a Institutului Agronomic „N. Bălcescu" din Bucureşti dau examen la viticultură cu lectorul Oprea D. Dumitru. Studentul Ivănică Andrei a demonstrat practic subiectul „Stropi- aotul viţei de vie“ ; el a obţinut calificativul „foarte bine“. , . Calificative „bine“ şi „f. bine“ au obţinut şi studenţii Macovei , Vasile, Sache Gh., Drăghici Pompiliu ş. a. (Foto: M. CIOC) ( OOGÜÜCOOOÖGOOCCOOOQOQOOOODOOCXXÍCOQOOOOCOOÜÖCOOGCOQCOOOCQOCCOOOOOOOOOOOOCOOO Faţă de puternicul ecou al convorbirii televizate Comentatori nedemni au încercat să denatureze declaraţiile lui N. S. Hruşciov NEW YORK (Agerpres). TASS Declaraţiile clare şi precise făcute de N. S. Hruşciov în convorbirea cu reprezentanţii unei societăţi americane de radiodifuziune, sentimentele de prietenie ale Uniunii Sovietice faţă de poporul Americii exprimate de el, propunerile concrete menite să slăbească încordarea existentă în relaţiile dintre S.U.A. şi U.R.S.S. şi să normalizeze aceste relaţii continuă să fie examinate cu multă simpatie de către americani. Convingerea reafirmată de N. S. Hruşciov că coexistenţa paşnică a celor două sisteme sociale mondiale este posibilă şi necesară, în ciuda încercărilor propagandei monopolurilor americane de a convinge pe americani de „imposibilitatea“ coexistenţei paşnice, întăreşte speranţele americanilor simpli în posibilitatea slăbirii încordării internaţionale, în viaţa paşnică. Cuvintele lui N. S. Hruşciov „să trăim în pace, să ne dezvoltăm economia, să ne întrecem, să facem comerţ, să facem schimb de experienţă în dezvoltarea industrială, în agricultură şi în realizările culturale“ au mers la inimă oamenilor simpli din America. Cuvintele lui N. S. Hruşciov „popoarele vor linişte, vor pace, vor să trăiască aşa cum îi este dat omului să trăiască. Căutăm să asigurăm aceste condiţii şi în ceea ce ne priveşte facem totul pentru a asigura o coexistenţă paşnică între ţările cu diferite orînduiri economice, adică între ţările capitaliste şi ţările socialiste“, au trezit în rîndurile oamenilor muncii din America recunoştinţă şi aprobare fierbinte. Tocmai de aceea convorbirea cu N. S. Hruşciov a fost primită cu îngrijorare de cercurile oficiale din Washington şi de marele aparat propagandistic al monopolurilor. Iniţial societatea „Columbia Broadcasting System“, încurajată de aprobarea generală a publicului pentru emisiunea acestei convorbiri, a respins încercările de a o sili „să critice“ această convorbire. Acest lucru l-a declarat fără nici un echivoc reprezentanţilor presei preşedintele societăţii, Stanton. In sprijinul poziţiei sale, societatea a publicat la 6 iunie în ziarele „New York Times“ şi „New York Herald Tribune“ extrase din articolele redacţionale ale mai multor ziare şi declaraţiile unor posturi de televiziune şi radio despre transmiterea convorbirii lui N. S. Hruşciov la radio şi televiziunea americană. Fireşte că fiind organe ale presei capitaliste, nu toate aceste ziare sunt de acord cu diferite teze ale convorbirii. Toate ziarele consideră însă că emisiunea a fost utilă şi necesară. In articolul redacţional din 3 iunie ziarul „New York Times“, ocupîndu-se de acest aspect al chestiunii, scria : „Convorbirea domnului Hruşciov, transmisă prin posturile noastre de televiziune şi radio, a fost un eveniment istoric şi util... Milioane de americani au avut posibilitatea să-l vadă pe domnul Hruşciov în acţiune şi să-şi facă părerea despre el şi despre cele spuse de el“. Ziarul „New York Journal American“ scria la 4 iunie în articolul său redacţional că „Societatea „Columbia Broadcasting System“ a făcut o faptă eroică obţinînd acest interviu, şi noi o felicităm“. Revista „Times“ din 10 iunie scrie despre această emisiune: „Aceasta a fost cea mai importantă emisiune din întreaga stagiune... Aceasta a fost o emisiune uimitoare...“ In articolul său redacţional ziarul „Curier-Journal“ (care apare la Louisville) scria : „Societatea ’„Columbia Broadcasting System“ , şi organizatorii programului „In faţa naţiunii“ pot fi felicitaţi pentru o nouă etapă uimitoare în istoria televiziunii“. Ziarul „Times Herald“ care apare la Dallas scrie în redacţionalul său din 4 iunie că programul „a fost foarte interesant şi societatea trebuie felicitată pentru organizarea lui“... Un grup de posturi de radio din S.U.A. au dat publicităţii o declaraţie în care se spune: „Ne alăturăm acestor publicaţii americane importante şi felicităm împreună cu ele posturile de televiziune’şi de radio ale societăţii „Columbia Broadcasting System“ pentru că a transmis interviul lui N. S. Hruşciov în cadrul programului „In faţa naţiunii“. Această declaraţie a fost semnată de 178 de staţii de televiziune şi radiodifuziune reprezentând 122 de oraşe din 37 de state ale ţării care au participat la emisiunea convorbirii. Deşi poziţia sa iniţială a fost sprijinită, „Columbia Broadcasting System“ s-a speriat evident de ameninţări prost camuflate şi de aceea a declarat că la 9 iunie va organiza o emisiune specială intitulată „Comentarii la interviul lui Hruşciov“. Ce au fost aceste „comentarii“ ? Intîi s-au transmis diferite pasaje din convorbirea înregistrată pe peliculă. Apoi au făcut „comentarii“ diferiţi „specialişti“ ca de exemplu Harrison Salisbury, fost corespondent al ziarului „New York Times“ la Moscova, un oarecare F. Mosley, care pe vremuri a condus „Facultatea“ de spioni împotriva Uniunii Sovietice înfiinţată de Rockefeller pe lîngă Universitatea Columbia. In încercarea de a da mai multă greutate acestei emisiuni, la ea au fost invitaţi amiralul Kirk, fost ambasador al S.U.A. la Moscova, şi alţii. Influenţa convorbirii asupra conştiinţei americanilor este atît de mare încît nici chiar „comentatorii“ aleşi special nu au putut să nu recunoască, de pildă, că Uniunea Sovietică doreşte să discute serios problema reducerii armamentelor şi să ducă tratative în acest sens. Amiralul Kirk a fost nevoit să caracterizeze ca „binevenită“ remarca lui Hruşciov despre necesitatea unui pas mic în această direcţie. Dar, recunoscînd aceste fapte evidente care nici nu puteau să nu fie recunoscute deoarece majoritatea americanilor au ascultat şi au văzut convorbirea, aceşti pseudocomentatori, îndeplinind ordinul cercurilor guvernante, s-au apucat „să polemizeze“ cu textul convorbirii, denaturând în fel şi chip conţinutul ei. In dorinţa de a îndeplini ordinul adversarilor slăbirii, încordării internaţionale, corespondentul din Washington al ziarului „New York Herald Tribune“, Drummond, recurgînd la minciuni făţişe, a declarat că N. S. Hruşciov nu ar dori încetarea războiului rece, deşi întregul conţinut al convorbirii denotă exact contrariul.