Scînteia, septembrie 1959 (Anul 28, nr. 4616-4641)
1959-09-01 / nr. 4616
’’fit? 2 15 ani de la restabilirea unităţii mişcării sindicale din România (Urmare din pag. 1-a) de fabrică. Refacerea mişcării sindicale avea loc în condiţiile revoluţiei populare, cind masele de milioane ale oamenilor muncii de la oraşe şi sate se ridicau la luptă pentru reforme democratice, care să deschidă larg drumul progresului economic şi social. La 1 septembrie 1944, pe baza frontului unic între comunişti şi social-democraţi, s-a constituit Comisia de organizare a mişcării sindicale unite din Romînia, refacerea unităţii sindicale fiind consfinţită apoi de Congresul sindicatelor din ianuarie 1945. Reorganizarea mişcării sindicale pe baza principiilor revoluţionare ale luptei de clasă şi ale solidarităţii internaţionale a celor ce muncesc a constituit o mare victorie a clasei muncitoare în lupta pentru făurirea unităţii ei de acţiune. Clasa muncitoare, călăuzită de partid, organizată în sindicate unice se manifesta din ce în ce mai puternic ca forţa conducătoare a poporului. In numai patru luni mişcarea sindicală a cuprins aproape întreaga clasă muncitoare, încă în primele luni după 23 August 1944, cînd burghezia şi moşierimea mai deţineau poziţii precumpănitoare în aparatul de stat, comitetele sindicale din întreprinderi au acţionat ca factori importanţi ai luptei pentru o putere nouă, populară. Mobilizînd masele la luptă, ele împiedicau pe patroni să saboteze producţia în întreprinderi, instaurau controlul muncitoresc, muncitorii izgoneau elementele fasciste din conducerea întreprinderilor. Prin lupta unită a maselor au fost cucerite importante revendicări social-economice, printre care introducerea zilei de muncă de 8 ore. La chemarea P.C.R., zeci de mii de muncitori organizaţi în sindicate au participat în întreaga ţară la smulgerea primăriilor şi prefecturilor din mîinile elementelor fasciste. Mii şi mii de membri ai sindicatelor au făcut parte din echipele de muncitori trimise de partid la sate pentru organizarea maselor ţărăneşti în lupta pentru realizarea pe cale revoluţionară a reformei agrare, contribuind astfel, în focul luptei pentru reforma agrară, la făurirea alianţei muncitoreşti-ţărăneşti. Sindicatele şi-au adus din plin aportul în mobilizarea maselor de muncitori la munca eroică, plină de abnegaţie pentru a da viaţă lozincii lansate de partid : „Totul pentru front, totul pentru victorie !“. După instaurarea la 6 Martie 1945 a guvernului democratic in care reprezentanţii clasei muncitoare aveau rolul preponderent, sindicatele au organizat eforturile clasei muncitoare împotriva sabotajului capitaliştilor, pentru lichidarea ruinei şi haosului economic, pentru refacerea şi dezvoltarea economiei naţionale. In întreaga perioadă dintre răsturnata dictaturii fasciste şi proclamarea Republicii Populare Române, sindicatele au reprezentat o armă puternică a partidului în lupta pentru apărarea şi dezvoltarea cuceririlor revoluţionare ale poporului, pentru desnăvîrşirea revoluţiei burghezo-democratice şi trecerea la înfăptuirea sarcinilor revoluţiei socialiste. Prin aceasta ele au contribuit la întărirea rolului conducător şi a forţei clasei muncitoare, la zdrobirea uneltirilor reacţiunii interne şi internaţionale, la înfăptuirea relativ paşnică a transformărilor revoluţionare din ţara noastră. In aceşti ani s-a consolidat unitatea sindicală, s-a dezvoltat colaborarea dintre comunişti, social-democraţi şi muncitorii fără de partid în cadrul F.U.M., odată cu izolarea tot mai deplină a elementelor scizioniste socialdemocrate de dreapta. Ca urmare a luptei duse de partidul comunist, împreună cu aripa stingă a Partidului Social-Democrat, care ajunsese să cuprindă marea majoritate a membrilor și a conducerii acestuia, a fost realizată unitatea politică, ideologică și organizatorică a clasei muncitoare prin crearea Partidului Muncitoresc Român — avangarda marxist-leninistă a clasei muncitoare, forţa conducătoare a poporului şi statului democrat-popular în opera de construcţie socialistă. Trecerea ţării noastre la înfăptuirea sarcinilor construcţiei socialiste a făcut să se schimbe radical rolul şi sarcinile sindicatelor, îndeplinind rolul de principal ajutor al partidului în mobilizarea şi educarea clasei muncitoare, sindicatele au adus un aport însemnat la succesele hotărîtoare obţinute de poporul nostru în construirea bazei economice a socialismului. Cei aproape 2.500.000 de oameni ai muncii organizaţi în sindicate înfăptuiesc cu entuziasm politica partidului, pusă în slujba intereselor lor vitale, sprijină cu hotărîre măsurile luate în folosul poporului de către Statul democrat-popular, statul muncitorilor şi ţăranilor. Sindicatele din ţara noastră au acum un rol din cele mai însemnate în mobilizarea maselor de muncitori, tehnicieni, ingineri şi funcţionari la lupta pentru dezvoltarea economiei socialiste, organizînd şi conducînd întrecerea oamenilor muncii pentru îndeplinirea şi depăşirea planului de stat, pentru sporirea producţiei industriale şi agricole, pentru creşterea necontenită a productivităţii muncii şi reducerea preţului de cost. Prin sindicate, masele largi de oameni ai muncii sunt atrase şi participă activ la organizarea şi conducerea producţiei şi în general a economiei. Nu există plan de stat, nu există măsură importantă luată de partid şi de stat în domeniul economic, social-cultural etc., la care sindicatele să nu fie chemate să-şi spună cuvîntul lor greu. Sindicatele din ţara noastră au adus o contribuţie importantă la îmbunătăţirea sistemului de salarizare, la stabilirea de norme tehnice. Pentru oamenii muncii, sindicatele au devenit o adevărată şcoală de conducere, o şcoală de gospodărire, o şcoală a comunismului. In cadrul consfătuirilor de producţie muncitorii, tehnicienii, inginerii îşi spun cuvîntul asupra felului cum sunt conduse şi gospodărite întreprinderile, critică lipsurile şi fac propuneri preţioase privind mai buna organizare a muncii şi a producţiei. Sindicatele elaborează şi încheie contractele colective, controlează îndeplinirea prevederilor acestora. Ingrijindu-se în permanenţă de rezolvarea, în conformitate cu necesităţile construirii socialismului, a cerinţelor materiale ale maselor muncitoare, sindicatele duc o rodnică activitate pentru înfăptuirea politicii partidului de continuă ridicare a nivelului de trai al celor ce muncesc Ele au atribuţii importante în ce priveşte îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi de protecţie a muncii în întreprinderi. Sindicatele exercită controlul obştesc, mijloc important de a asigura îmbunătăţirea activităţii cantinelor, a unităţilor comerciale şi sanitare şi a altor unităţi a căror activitate este nemijlocit legată de deservirea social-culturală a populaţiei. Sindicatele gospodăresc asigurările sociale ale căror fonduri, alocate de stat, au crescut de patru ori în ultimul deceniu, ajungînd în acest an la 2.700 milioane lei. Ele organizează odihna oamenilor muncii, veghează la sănătatea acestora. în casele de odihnă şi sanatoriale şi-au petrecut concediul, numai în anul 1958, circa 500.000 de oameni ai muncii şi copiii lor — de 118 ori mai mult decit în 1939. Partidul cere sindicatelor să dea o atenţie neslăbită tuturor problemelor privitoare la îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi de trai ale maselor muncitoare, să vegheze asupra felului cum sunt gospodărite fondurile importante pe care statul democratpopular le aloca în acest scop, să combată orice abuzuri şi încălcări ale legislaţiei muncii, orice manifestări de birocratism, îndrumate de partid, sindicatele desfăşoară o activitate importantă pentru educarea, în procesul muncii din fabrici şi uzine, a muncitorilor, tehnicienilor, inginerilor, în spiritul disciplinei socialiste în producţie, al răspunderii faţă de bunul obştesc, al atitudinii conştiente faţă de interesele colectivităţii, cultivind în rindul maselor spiritul sănătos, de întrecere, într-ajutorarea tovărăşească in muncă. Sindicatele au de asemenea un rol important în ridicarea nivelului de cunoştinţe tehnice al muncitorilor, colaborind strîns în această privinţă cu cercurile A.SI.T. din întreprinderi; ele trebuie să ajute, împreună cu organele Ministerului Culturii, la dezvoltarea reţelei de şcoli de învăţămînt seral şi fără frecvenţă, să îndrume către aceste şcoli un număr cit mai mare de muncitori din producţie. Sindicatele dispun în prezent de o vastă reţea de cluburi sindicale, case de cultură, formaţii artistice de amatori, echipe sportive etc., instituţii cu ajutorul cărora pot desfăşura o activitate cultural-educativă multilaterală în rîndurile oamenilor muncii. Folosind cit mai intens aceste forme de organizare a activităţii cultural-educative, sindicatele au datoria să facă eforturi serioase pentru îmbunătăţirea ei simţitoare, dîndu-i un conţinut cît mai bogat, corespunzător nivelului şi exigenţelor crescute ale oamenilor muncii, necesităţilor actuale ale construcţiei socialiste. Munca politico-educativă a sindicatelor trebuie să însufleţească pe oamenii muncii la îndeplinirea exemplară a sarcinilor de producţie, să facă pe fiecare muncitor să înţeleagă că prin eforturile sale rodnice pentru înflorirea şi întărirea patriei contribuie la întărirea întregului lagăr socialist în frunte cu Uniunea Sovietică, a forţelor păcii de pretutindeni. O latură de mare însemnătate a activităţii sindicatelor este lupta lor perseverentă pentru întărirea unităţii şi solidarităţii internaţionale a clasei muncitoare. In cadrul puternicei Federaţii Sindicale Mondiale, sindicatele din ţara noastră — care au cunoscut pe baza propriei lor experienţe cît de nefastă este lipsa de unitate a rîndurilor clasei muncitoare — duc o luptă perseverentă pentru lichidarea sciziunii din mişcarea mondială, pentru consolidarea şi dezvoltarea unităţii internaţionale a oamenilor muncii. Ele depun o activitate rodnică în slujba unirii forţelor care luptă pentru destindere în relaţiile internaţionale, pentru lichidarea „războiului rece“ şi coexistenţă paşnică, pentru apărarea păcii în lumea întreagă — bunul cel mai de preţ al omenirii. ★ înaintarea noastră pe calea construirii socialismului, amploarea crescîndă a construcţiei economice şi culturale, ridicarea conştiinţei socialiste a oamenilor muncii şi dezvoltarea impetuoasă a iniţiativei lor creatoare pun înaintea sindicatelor sarcini sporite, a căror îndeplinire cere eforturi serioase din partea organizaţiilor sindicale şi în acelaşi timp o mai mare concentrare a atenţiei organelor şi organizaţiilor de partid asupra sindicatelor. Organizaţiile de partid au datoria ca, printr-o justă îndrumare, să asigure realizarea de noi progrese în activitatea sindicatelor, pe linia sarcinilor trasate de Congresul al-lea al P. M. R. şi a plenarelor Comitetului Central, astfel ca aceste mari organizaţii de masă să fie cit mai strîns legate de oamenii muncii, să trăiască şi să-şi desfăşoare activitatea aflînduse întotdeauna în miezul problemelor luptei pentru construcţia socialismului şi făurirea unui trai mai bun. Pentru îmbunătăţirea continuă a activităţii sindicale are o deosebită însemnătate indicaţia cuprinsă în raportul tovarăşului Gh. Gheorghiu-Dej la Congresul al II-lea al P.M.R. că „organele de partid şi membrii de partid care lucrează în sindicate trebuie să lupte cu hotărîre împotriva metodelor birocratice în munca sindicală, să ajute organele sindicale şi pe activiştii sindicatelor să-şi întărească in permanenţa legătura cu masele, să cunoască temeinic problemele arzătoare ale activităţii economice a întreprinderii şi ramurii de producţie corespunzătoare, să se preocupe de nevoile materiale şi culturale de fiecare zi ale oamenilor muncii“. Desigur, acest ajutor nu trebuie să se transforme în substituire,in preluarea de către organizaţiile de partid a atribuţiilor şi sarcinilor concrete care revin sindicatelor, ceea ce nu poate decit să dăuneze atît muncii sindicale cît şi puterii de mobilizare a organizaţiilor de partid. Masurile luate de plenara din iulie a C.C. al P.M.R. au stimit un puternic entuziasm şi avint creator în rîndurile oamenilor muncii din întreaga ţara. Sub conducerea organizaţiilor de partid sindicatele au desfăşurat o activitate rodnică pentru popularizarea şi dezbaterea documentelor plenarei. Pe această bază, oamenii muncii din întreprinderi şi-au luat angajamente sporite în ce priveşte creşterea producţiei şi sporirea acumulărilor statului, îndeosebi pe baza obţinerii unor cîte mai însemnate economii peste plan. în prezent sarcina cea mai importantă a sindicatelor este să organizeze şi să sprijine îndeaproape lupta oamenilor muncii pentru îndeplinirea în cele mai bune condiţii a acestor angajamente sporite. Sindicatele trebuie să pună în centrul întrecerii socialiste lupta pentru descoperirea şi valorificarea largă a rezervelor interne, stimulind propunerile muncitorilor şi urmărind îndeaproape traducerea lor în viaţă, ele trebuie să îndrepte eforturile oamenilor muncii spre ridicarea necontenită a productivităţii muncii, spre introducerea şi folosirea mai bună a tehnicii şi tehnologiei noi, să dea cea mai mare atenţie problemelor legate de reducerea preţului de cost, în primul rînd pe baza micşorării consumurilor specifice de materii prime, materiale, combustibil, a desfăşurării luptei pentru economii în toate domeniile. Sindicatele trebuie să militeze şi mai hotărît, în cadrul întrecerii, pentru sprijinirea iniţiativelor valoroase, popularizînd şi răspîndind experienţa şi metodele fruntaşilor, sprijinind pe muncitorii cu rezultate mai slabe în producţie, să lichideze răminerea în urmă. Manifestînd o grijă deosebită faţă de sindicate, partidul orientează organizaţiile sindicale spre o muncă plină de viaţă, combativă, creatoare, pusă în slujba dezvoltării economiei naţionale şi înfloririi patriei, a intereselor fundamentale ale clasei muncitoare şi ale maselor largi de oameni ai muncii. Sub conducerea încercată a partidului, sindicatele din ţara noastră vor obţine noi succese în mobilizarea maselor la opera măreaţă de construcţie socialistă, în ridicarea nivelului de trai al poporului, îşi vor aduce în măsură tot mai mare aportul la întărirea unităţii mişcării muncitoreşti internaţionale, la apărarea păcii. 00- Un nou preparat antisolar Mihai Caliniac este constructor tehnic la rafinăria nr. 6 Ploeşti. Dornic să contribuie la îmbunătăţirea activităţii de producţie a întreprinderii, el a studiat, experimentat şi a aplicat o reţetă proprie de preparat antisolar pentru rezervoarele de produse albe. Economia realizată, prin diferența de cost a materialelor folosite la noul preparat, este de 6.601 lei. NICOLAE STANCIU resp. cabinetului tehnic scenteia n staţiunea Moneasa din raionul Gurahonţ o nouă clădire atrage atenţia celor ce vin aici la odihnă. Este vila construită de gospodăria colectivă din Sîntana, raionul Criş, pentru membrii săi. Clădirea are o capacitate de 100 paturi şi este prevăzută cu bucătărie, sală de mese ş.a. Colectiviștii își petrec în mod plăcut la Moneasa 1—2 săptămîni pe an. Fotografia reprezintă casa de odihnă a colectiviștilor din Sîntana. Ne scriu corespondenţii voluntari despre electrificarea satelor • Cu cîteva luni de zile în urmă, în comuna Aninoasa, raionul Muscel, au început lucrările de electrificare. Pe lingă contribuţia voluntară în bani, fiecare cetăţean a săpat în faţa casei gropile pentru stîlpi. Tot cu muncă voluntară s-au făcut şi alte lucrări. In cîteva zile, a fost întinsă o reţea de peste 3 km. Acum se lucrează de zor la extinderea ei: becul electric se va aprinde în majoritatea caselor din comună. (De la Teodor Costescu—muncitor). • Lampa lui Ilici a luat locul lămpii cu petrol şi în comuna Caşin, raionul Tg. Ocna. La iniţiativa organizaţiei de partid, ţăranii muncitori din comună au hotărît acum un an să înceapă lucrările. Nu de mult, pe uliţele comunei s-au aprins primele becuri electrice. De curînd, adunarea populară a hotărît extinderea reţelei. Lucrările sunt în toi. (De la Sandu Mihoci—profesor). • Zilele trecute, a fost electrificată şi comuna Pufeşti, raionul Adjud. Curentul electric este furnizat de către termocentrala din Borzeşti. (De la Costel Ignat—impiegat). • In comuna Pătaş, raionul Bozovici, s-au făcut multe lucrări de interes obştesc. In aceste zile ţăranii muncitori de aici se străduiesc să termine şi lucrările de electrificare. Se plantează stîlpii, se fac ultimele lucrări la uzina care în curînd va produce energia electrică necesară comunei. (De la Stca Ferdinand—secretar al comitetului comunal de partid— Lăpușnicel). • Peste cîteva zile, datorită muncii depuse de electricienii din echipa maistrului Constantin Budeanu, de la întreprinderea de gospodărie comunală — Vaslui, se va aprinde becul electric în încă trei sate din raion. Recent s-au terminat lucrările de electrificare in satele Albeşti şi Fereşti. Acum se lucrează la electrificarea comunei Curseşti. (De la Pascal Potîrniche— inginer). • Locuitorii din satul Vieros, raionul Piteşti, cu ani în urmă slugăreau pe la diferiţi moşieri. Acum o mare parte din ei sunt strungari, frezori, rectificatori etc. şi lucrează la uzina „Vasile Tudose“ din Colibaşi. Nu de mult, ei şi-au exprimat dorinţa de a-şi electrifica satul. La îndemnul deputaţilor, Vasile Gubavu şi Ilie Radu au început lucrările, într una din zilele trecute au fost terminate. Un sprijin preţios în această acţiune l-a dat echipa condusă de Dumitru Marin de la întreprinderea regională de electrificări rurale. (De la Alexandru Chiru—strungar). » In ultimii ani, lumina electrică a pătruns în multe sate din raionul Haţeg. Au fost electrificate astfel: comunele Sarmisegetuza, Riu-Bărbat, Pui, Berthelot, Toteşti, satele Corceşti, Silvaşul Superior, Silvaşul Inferior, Drăguiş etc. In aceste zile au început lucrările de electrificare a satului Nălaţ. Colectiviştii de aici au şi plantat stîlpii de susţinere a reţelei. In curînd, ei îşi vor introduce lumina electrică în case. (De la Sidonia Rusan—funcţionară. -oeo- 000-Cartea la locul de muncă în acţiunea de răspândire a cărţii in ţara noastră, pe Ungă cele 771 librării, număr de cinci ori mai mare decit al librăriilor existente in anul 1949, o contribuţie însemnată o adduce forma directă de difuzare „Cartea la locul de muncă“. Această formă a trezit mult interes în rândul cititorilor din întreprinderi şi instituţii. Astăzi, în întreaga ţară, funcţionează peste 3.000 de standuri, prin care se difuzează aproximativ 30 la sută din valoarea desfacerilor de cărţi către cumpărătorii individuali din ţara noastră. La sutele de standuri aflate în întreprinderile şi instituţiile din Capitală difuzarea cărţii a crescut continuu, ele vinzînd în momentul de faţă intr-o singură lună cărţi în valoare de aproximativ 1.000.000 lei. La sate există astăzi 3.400 secţii de librării în cadrul cooperativelor săteşti. Tot aici activează peste 2.800 de difuzări voluntari de cărţi. Concursul „Iubiţi cartea“ a stimulat mult interesul pentru citit, antrenând pînă în prezent peste 650.000 de tineri de la oraşe şi sate. (Agerpres) Oamenii uzinei (Urmare din pag. I-a) proporţie de 80—90 la sută. Acum Cojocaru este şi el fruntaş în producţie. Maistrul Ion Dinu, membru de partid, se ocupa de pregătirea strungarului Aurel Voicilă. Ce lucru minunat! Inchipuiţi-vă. Unui muncitor îi trebuie zile, săptămîni, luni ca să-l ajute pe tovarăşul său cu calificare mai slabă să priceapă desenele, să cunoască perfect mecanismul maşinii, să prindă piesa, să-şi ascută cuţitul. Şi nu face toate acestea în vederea unor avantaje materiale. Ce îl îndeamnă totuşi la un asemenea act ? Conştiinţa lui de muncitor. Au fost în uzină aproape 250 de oameni care nu şi realizau într-un timp norma cu motivare tehnică. Acum mai sunt 10, cel mult 15. Acesta este un număr, după unii, de neluat în seamă. Şi totuşi pentru comuniştii din uzină ridicarea şi a acestor muncitori la nivelul realizărilor medii ale fruntașilor constituie o rezervă internă. Comitetul de partid al uzinei a fost pus în încurcătură. Trebuia să răspundă la o sezisare. Vaier Moga trimisese „Scînteii“ o scrisoare anunțînd că la turnătoria de precizie procentul de rebuturi este foarte ridicat. Lucrurile stăteau cam așa. Uzina introdusese pentru prima dată în tară turnarea de precizie. In secție se făcuseră diverse încercări. După primele probe la turnarea injectoarelor cu toții s-au entuziasmat. — Totul e perfect. Putem începe turnarea de serie mare. Incîntarea aceasta de moment i-a cam costat însă. Şi i-a costat cam mult. S-a dovedit că tehnologia nu fusese bine pusă la punct şi de aici procentul de rebuturi a crescut. Se punea problema ce trebuie făcut: să se renunţe la experienţe sau, cu anumite riscuri, să se facă noi încercări ? Oamenii au continuat mai departe experienţele. In acelaşi timp conducerea uzinei a luat un şir de măsuri organizatorice. Sectorul a fost încadrat cu cadre tehnice, s-a organizat un laborator pentru probe şi altele. Turnătoria de precizie lucrează acum din plin. La cele 3 000.000 lei economii pe care s-a angajat să le dea colectivul uzinei, cei din această secţie îşi aduc un aport important. Cind se întîlneşte cu colegi din alte întreprinderi, lui Mihai Simionescu, actualul inginer-şef al întreprinderii, aceştia ii reproşează că La voi e simplu. Aveţi o nomenclatură precisă a produselor. Lucraţi în serie. Iar el se vede nevoit să demonstreze că uzina, deşi are un produs de bază — pompa de injecţie, „inima tractorului“ — se produc totuşi aici peste 2000 de repere, că pompa pentru tractor cuprinde ea însăşi peste 450 de piese. El povesteşte cite probleme complicate se ivesc în pregătirea procesului tehnologic... Inginerul Mihai Simionescu s-a născut undeva într-un sat în preajma Brăilei. Tatăl său era învăţător de ţară. Mama lui avea o singură clasă primară. Mihai era al 13-lea copil, desculţ şi el. Mama ar fi dorit să-l vadă şi pe el învăţător în sat sau, poate, preot. Tatăl îl dorea profesor. Iar el se îndrăgostise de tehnică. La liceu s-a putut întreţine din meditaţii şi primind bursă pentru învăţătură excepţională. A urmat facultatea ca bursier. A început apoi să lucreze ca inginer la Atelierele Navale din Galaţi. Munca excesivă, viaţa de mizerie din liceu şi facultate i-au zdruncinat sănătatea. După ce s-a refăcut puţin, capitaliştii refuzau primirea lui în întreprindere. Doctorii i-au recomandat să găsească de lucru la munte. Cu 9 ani în urmă a fost angajat la uzina „X. C. Frirau“ din Sinaia. La un moment dat s-a observat că se micşorează numărul propunerilor de măsuri tehnico-organizatorice făcute în secţii. Inginerul Simionescu, pe atunci şeful serviciului tehnologic al uzinei, a fost cel dinţii care a mers într-o brigadă de producţie şi s-a consultat cu muncitorii. Unul din ei, se pare că Marin Jugănaru, spunea : „Tovarăşe inginer, dacă aţi veni la noi mai des să ne sfătuim simplu, tovărăşeşte, ne-am simţi mai la largul nostru“. Şi aşa, din discuţie în discuţie, muncitorii din brigadă, împreună cu inginerul Simionescu, au ajuns la perfecţionarea procesului tehnologic la demenţii de injecţie. Cu aceleaşi maşini şi cu jumătate din oamenii care lucrau înainte, pe această linie se produc acum 1.500—2.000 bucăţi elemenţi de injecţie lunar, faţă de 200-250, cite se produceau. Intre muncitori şi ingineri s-a creat o puternică prietenie în muncă. Chemării comitetului de partid de a avea o legătură puternică cu muncitorii i-au răspuns cu entuziasm şi inginerul Gheorghe Negură, fost muncitor strungar la uzinele „Steagul Roşu“, şi inginerul Tiu Gheorghe ş.a. Iniţiativa inginerului Simionescu dă roade bogate. Fiecare al treilea muncitor din uzină face propuneri de măsuri tehnico-organizatorice. Numai după apariţia documentelor Plenarei din iulie a C.C. al P.M.R., în uzină s-au făcut aproape 250 de propuneri pentru îmbunătăţirea procesului de producţie. Fiecare al 8-lea muncitor din uzină este inovator, iar inginerii şi tehnicienii ajută în mod concret la definitivarea unor asemenea inovaţii. Mihai Simionescu a realizat recent un lucru preţios. Bucşele pompelor de ulei de la instalaţiile de ridicare a tractoarelor se confecţionau din materie primă costisitoare, greu de procurat. Turnarea se făcea cu greu. Erau necazuri şi în ce priveşte protecţia muncii, procentul de rebuturi era foarte ridicat. Nici jumătate din bucşele turnate nu puteau fi folosite. Se consumau multe scule , maşinile şi oamenii lucrau fără eficacitate. Acest lucru l-a frămîntat mult pe inginerul Simionescu. împreună cu muncitori fruntaşi, cu strungarul Ivan Dumitru, cu maistrul Alexandru Ion, cu ing. Tiu şi cu alţi tovarăşi din uzină au început, căutări, pentru a găsi material cu caracteristici asemănătoare, dar care să ducă la micşorarea procentului de rebuturi, la sporirea producţiei, la reducerea preţului de cost. Rezultatul : în acest an, întreprinderea va realiza numai la turnarea bucşelor, după noul procedeu, o economie de cca. 700 000 lei. Am redat aici doar cîteva fapte și cîtiva oameni din uzina de la poalele cotei 1.400 Dar cîți oameni, rite fapte minunate mai sînt aici... Nr. 4©Î6 După cele patru întâlniri cu fotbaliştii polonezi Duminică, fotbaliştii români au susţinut patru întîlniri amicale cu fotbaliştii polonezi. La Varşovia şi Szczecin s-au intilnit reprezentativele A şi de tineret iar la Bucureşti şi Bacău echipele secunde şi de juniori-Bilanţul celor patru întîlniri este favorabil sportivilor noştri care au obţinut trei victorii şi au făcut un meci nul. Iată dealtfel rezultatele tehnice înregistrate : R. P. Romina (A)—R. P. Polonă (A) 3-2 (2-1); R. P. Romină (B)—R. P. Polonă (B) 5-1 (2-0); R. P. Romina (juniori)—R. P. Polonă (juniori) 2-0 (1-0); R. P. Romina (tineret)—R. P. Polonă (tineret) 1-1 (1-1). Fără îndoială succesul acesta este îmbucurător, mai cu seamă că el vine după o perioadă în care fotbaliştii noştri au avut rezultate nesatisfăcătoare în confruntările internaţionale. Demn de reţinut însă — în afara rezultatelor propriu zise — este jocul bun făcut atît la Varşovia cît şi la Bucureşti de către componenţii reprezentativelor A şi B. O victorie de prestigiu Meciul reprezentativelor A s-a desfăşurat pe marele stadion „Cea de-a 10-a aniversare“ din Varşovia. Fotbaliştii români au jucat cu multă ambiţie terminînd victorio şi cu scorul de 3-2 (2-1). In decursul jocului cel mai bun de pe teren a fost interul dreapta Constantin care, după cum declară antrenorul Botescu, a jucat fără greşeală, fiind motorul liniei de atac. Bine au mai jucat din echipa noastră Caricaş, Dridea, Jenei şi Mihăilescu. De la gazde o bună impresie au lăsat stoperul Kocyst, mijlocaşul strigă Zientara şi aripa dreaptă Pohl. Meciul a fost condus cu multă competenţă de arbitrul sovietic Klopotkin, căruia i s-au aliniat următoarele formaţii : R. P. Polonă ; Szymkowiak, Sztepanski, Korynt, Wozniak, Strzykalski, Zientara, Pohl, Brychczy, Hachorek (Liberda), Szarzinski, Baskiewicz. R. P. Romina , Todor, Popa, Caricas, Macri (Soare), Jenei, Mihăilescu (Nunweiller), Oaidă, Constantin, Dridea, Seredai, Tătaru. In sfîrşit, un joc bun al fotbaliştilor noştri De multă vreme, iubitorii fotbalului n-au plecat atît de satisfăcuţi de la stadion, ca după meciul de duminică dintre echipele secunde ale Romîniei şi Poloniei. Cu atît mai mult cu cît în ultimul timp jucătorii noştri au fost destul de zgîrciţi cu entuziaştii lor suporteri, oferindu-le puţine momente de adevărat spectacol fotbalistic. Poate de aceea, unii s-au arătat sceptici cunoscînd noua formulă a înaintării, preferind deci să urmărească la radio prin faţa televizoarelor desfăşurarea întîlnirii de pe stadionul Republicii. Şi, sincer vorbind, au avut ce regreta. Nu se poate spune că echipa noastră a electrizat tribunele printr-un joc de mare clasă. Dar am văzut pe teren 11 jucători luptînd cu ardoare pentru victorie, am văzut o înaintare care în sfîrşit a tras mult la poartă — şi în paranteză fie spus a tras bine — şi ceea ce este demn de reţinut e faptul că cvintetul ofensiv, fără nume sonore, şi-a făcut datoria. Atît Raczi, cît şi Leahevici şi Mafteuţă, pentru a nu enumera decit pe cei mai buni din atac, au creat nenumărate faze la poarta lui Gronowski, ca urmare a unor acţiuni colective deosebit de spectaculoase. La buna comportare a înaintării şi-au adus aportul şi mijlocaşii, prin mobilitatea de care au dat dovadă şi prin trecerea rapidă de la atac la apărare. Scorul cu care a luat sfîrşit întîlnirea ar fi putut fi şi mai mare dacă spre sfîrşitul reprizei secunde echipa noastră n-ar fi manifestat o încetinire a ritmului de joc. Oaspeţii, deşi au deplasat o formaţie atletică, deci un atu faţă de echipa noastră, deşi au avut mai ales în prima repriză momente de dominare, au fost totuşi depăşiţi la capitolul tehnică individuală şi mai ales la eficacitate. De altfel Coama a avut destul de puţin de apărat in prima repriză, fiind silit să intervină cu succes abia , spre sfîrşitul meciului. Golurile au fost marcate în ordine de Fronea, Kawula (în proprie poartă), Vasilescu, Al. Vasile şi Bacsi pentru echipa noastră şi Kowalski pentru oaspeţi. Bun arbitrajul trioului bulgar Dinov, Hristov şi Dinev. Dintre jucătorii români în afara înaintării, merită a fi reţinuţi Al. Vasile, Fronea şi Vasile Zaveda. I. M. Simion Ismailciuc campion european la canoe simplu viteză La campionatele europene de caiac-canoe, care au avut loc la Duisburg, sportivii români au obţinut rezultate remarcabile. Şi de data aceasta, maestrul emerit al sportului Simion Ismailciuc, deţinătorul titlurilor de campion european, mondial şi olimpic la dublu, a făcut dovada calităţilor sale, cucerind titlul de campion la proba de canoe simplu viteză. El a ieşit învingător în întrecerea cu cei mai buni vitezişti la canoe, cu timpul de 4.54.6. Tot în cadrul campionatelor europene, echipajul de dublu Catinov-Sidorov a ocupat locul doi la canoe iar la proba de fond s-a clasat pe locul III. Dublul nostru Dumitru Alexe— Alexe Iacoviei s-a clasat pe locul III la canoe dublu viteză, cucerind astfel medaliile de bronz. Turul ciclist al R. P. Romîne Duminică a inceput tradiţionala competiţie „Turul ciclist al R.P. Române“. Anul acesta competiţia are un caracter internaţional, la startul dificilei probe fiind prezenţi alături de cei mai buni rutieri români, alergători din R.P Ungară şi R.P.F. Iugoslavia. Prima etapă, desfăşurată pe circuitul de la şosea, a fost urmărită de mii de Bucureşteni. Victoria a revenit tînărului Ion Stoica (Voinţa), care a realizat de-a lungul celor 104 km, timpul de 2 h 34'40" cu o medie orară de peste 40 km. A doua etapă, Bucureşti — Focşani, desfăşurată pe o ploaie torențială, a fost cîștigată de I Braharu (C.C-A.). In clasamentul general individual conduce I. Stoica urmat de Braharu (același timp). LUPTE La competiţia internaţională de lupte clasice, dotată cu „Cupa Jadran", care a avut loc la Split, echipa R P. Romîne s-a clasat pe locul doi, în urma Turciei din 11 echipe. La individual, M. Schultz şi Gh. Popovici au obţinut locul întîi la categoriile respective. TIR Duminică au Început la Milano campionatele europene de tir. La proba de 60 focuri culcat, reprezentantul nostru N. Rotaru s-a clasat pe locul IV. ATLETISM Pe Stadionul tineretului din Capitală a avut loc întrlnirea Internaţională dintre Clubul sportiv şcolar din Bucureşti şi selecţionata şcolarilor din Budapesta. La băieţi, întrecerea a fost cîştigată de bucureşteni cu 87-74 puncte iar la fete de oaspeţi cu 59-34 puncte HANDBAL Prima etapă a campionatului republican de handbal s-a soldat cu rezultatele scontate. Dintre cele mai importante notăm C.S.M Iaşi—Dinamo Bucureşti 9:9 ; C.C.A. — Victoria Jimbolia 11 — 10 la masculin şi Rapid Bucureşti—Tractorul Oraşul Stalin 9—4 ; Cetatea Bucur—C.S.M. Reşiţa 12-3 la feminin. Din toate sporturile