Scînteia, februarie 1966 (Anul 35, nr. 6878-6905)
1966-02-01 / nr. 6878
Anul XXXV Hr. 6878 Activul de partid din întreprinderile şi instituţiile de construcţii din regiunea Ploieşti analizează: Recent, comitetul regional Ploieşti al P.C.R. a organizat o şedinţă de lucru cu activul de partid din întreprinderile şi Instituţiile de construcţii. Dezbaterile care au avut loc pe marginea referatului prezentat au constituit un prilej pentru conturarea unor direcţii esenţiale ale îmbunătăţirii activităţii în sectorul construcţiilor, în lumina sarcinilor prevăzute de Directivele celui de-al IX-lea Congres al partidului. Ce probleme mai importante au fost reliefate de participanţii la şedinţă ? Ce vizează propunerile făcute ? 1. Proiectarea sa devină cu adevărat vioara întîi... Din dezbateri s-a desprins o concluzie esenţială în ce priveşte asigurarea documentaţiei tehnice pentru noile investiţii: proiectarea să fie în toate cazurile cu un pas Înaintea execuţiei, Incit ea să ofere constructorilor posibilitatea practică de a pregăti şi începe la timp lucrările, de a organiza munca în cele mai bune condiţii. De ce se pune cu acuitate o asemenea problemă ? Planificarea lucrărilor de proiectare se face în unele cazuri cu mari întîrzieri, din care cauză nu se asigură decalajul necesar între proiectare şi execuţie, nu se respectă termenele de predare a documentaţiei tehnice. „La prima vedere s-ar părea că, începînd o lucrare de investiţie fără a avea toate proiectele, s-ar cîştiga timp , a arătat ing. Gheorghe Dumitrescu, directorul întreprinderii şantiere construcţii-montaj Brazi. Ne amăgim singuri. In practică s-a dovedit, nu o dată, că lipsa decalajului între proiectare şi începerea construcţiei generează greutăţi în execuţia lucrărilor. După părerea mea, este absolut necesar ca ministerele titulare de investiţii să asigure o coordonare riguroasă a activității de proiectare cu cea de construcţii-montaj, precizînd din timp temele de proiectare. Graficele de contractare a proiectelor ar trebui să prevadă termene de predare a acestora în avans, înlăturîndu-se cu desăvîrșire orice posibilitate de modificare pe parcurs a termenelor. Și încă o propunere. Consider că sunt necesare măsuri mai hotărâte care să interzică prevederea în proiecte a unor utilaje și materiale care până la urmă nu pot fi procurate , așa cum procedează în cazul nostru IPROCHIM. Aceasta ne creează nouă, constructorilor, mari dificultăţi după începerea lucrărilor. Se ajunge la un adevărat dans al hîrtiilor, la nenumărate discuţii între constructor, beneficiar şi proiectant pentru a se clarifica ceea ce se putea înlătura printr-un studiu temeinic, încă de la planşetă. Nu exagerez, dar au fost cazuri cînd timp de 2—3 luni cadre de conducere ale întreprinderii au întocmit fel de fel de adrese şi memorii justificative pentru proiectanţi, privind inexistenţa unor utilaje sau materiale prevăzute în documentaţii, în loc să se ocupe de organizarea şi mersul lucrărilor“. O problemă mult discutată a fost activitatea internă a organizaţiilor de proiectare. In şedință s-a arătat că la C.S.A.P.C., la Institutul de proiectări foraj-extrac jWW—MMM. ............MW......... ..............■SUIM .......... de adunările generale ale cooperativelor agricole de producţie ţărănimea DEZBATE CU ÎNSUFLEŢIRE NOILE DOCUMENTE PRIVITOARE LA DEZVOLTAREA AGRICULTURII - n n 1 i- 1- n ,■ 1- i- -■ v I .............. --*■ ţie şi Institutul de proiectări pentru instalaţii petroliere, precum şi la unele institute departamentale există încă mari rezerve de folosire mai bună a potenţialului de proiectare existent şi de creştere a productivităţii muncii. „Intr-adevăr — a spus ing. Ion Miroşescu, directorul D.S.A.P.C. din regiunea Ploieşti — în activitatea noastră mai sunt rezerve nevalorificate. Dar problema care se pune este : elf timp planul direc-Nicolae CUCUI (Continuare in pag. a V-a) Măsurile ce se impun şi neajunsurile ce se cer înlăturate pentru îmbunătăţirea activităţii în domeniul construcţiilor Mărfi 1 februarie 1966 6 PAGINI — 30 BANI !*»»»»■ MMIwvwtiMVW!!.. .'v '.IiI"t'i■ |»|IiMiiwiwtmii : DIN LUMEA URSĂ • Străvechi comori ale artei: Măștile africane . + • RITORUL va ammm LOCUINȚE . SUBMARINE ? • Indienii San Bias Cum va fi vremea in februarie Am adresat tovarăşei Lidia RAHAU, şefa laboratorului de prevederi de lungă durată din Institutul meteorologic, rugămintea de a face o prognoză a timpului pentru februarie. In primele zile ale acestei luni se va semnala o încălzire lentă, datorită în special înseminării din timpul zilei şi unui transport de mase de aer ceva mai cald din vest. In regiunile din nord se vor semnala ninsori slabe. In continuare, în intervalul dintre 7 şi 12 februarie vremea se va răci, începînd din nordul tării. Vor cădea ninsori temporare. Mijlocul lunii se va caracteriza prin vreme schimbătoare, ninsori locale, vînt potrivit din nord. In a treia săptămină a lunii vremea devine umedă şi ceţoasă, vor cădea precipitaţii sub formă de ploaie, lapoviţă şi ninsoare. Temperatura aerului va înregistra creşteri uşoare, în ultimul interval al lunii, vremea va fi rece la început, apoi în curs de încălzire treptată, cu cer variabil, dar mai mult acoperit. INSTANTANEE ___________________ INVESTIŢIA DE FANTEZIE sau cîteva cuvinte despre personalitatea magazinelor Intr-o dimineaţă însorită dintre două ninsori, am intrat cu prietenul meu, profesorul, intr-un magazin puţin cam ciudat de pe Dd. Magheru. Aspectul era modern, dar frapa contrastul dintre mărfuri, instrumente muzicale, discuri, partituri și, la un stand aparte, sticle de vin, bomboane și ciocolată. — Ce idei! am exclamat. Muzică și vin. •— Te supără această asociere ? m-a întrebat profesorul. Muzica și vinul merg cîteodată destul de bine împreună... — Trebuie să recunoști că e o ciudățenie. „Băbeasca" de Nicorești sau Rieslingul de Tîrnave, alături de muzica lui Enescu sau a lui Bach mi se pare un gest cam nepotrivit. Intr-un astfel de decor, dacă s-ar merge pe linia „muzică și vin" s-ar potrivi mai curînd naiul lui Pan și cobza lui Barbu Lăutaru. Dar partituri din Beethoven cu caramele şi vin de Dealul Mare... — Cred că exagerezi, m-a întrerupt profesorul. E totuşi o idee, cu un sîmbure de originalitate, o intenţie de inedit şi de surpriză. — Consideri că un magazin, comerţul în genere, trebuie să ofere mărfuri sau surprize ? — Cred că un magazin, mai ales un magazin central, trebuie să-și caute un profil, o personalitate. Banalitatea, imaginea stereotipă obosesc, diversitatea, elementul surpriză dimpotrivă, atrag ochiul, stimulează curiozitatea, te determină să cumperi nu numai obiectul pentru care ai intrat în magazin, ci și altul, sau altele descoperite în mod neașteptat. — Ce-ai zice dacă intrînd într-un magazin alimentar ai descoperi reproduceri după Tonitza ? — Ar fi o impietate. Originalitatea nu înseamnă stridentă. Dar, uite, chiar peste drum, la magazinul „Eva“, m-ar surprinde plăcut o suită de reproduceri, de la Venus din Millo la surîsul Giocondei, ori la ţărăncile lui Grigorescu. Sau, iată, aş cumpăra cărţi de la mereu aceeaşi librărie dacă printre rafturile ei aş descoperi două-trei măsuţe şi cîteva fotolii, un colţ tihnit, destinat lecturii. Nu mai vorbesc de aspecte utilitare — sa găseşti un stand cu reviste de modă la magazine de produse textile, cele necesare croşetatului la centrele de desfacere a lînii — şi aşa mai departe. Asemenea magazine, cu mărfuri adiacente, complementare, m-ar atrage prin farmecul lor aparte, prin personalitatea lor. Evident că amenajarea acestora ar presupune bun gust şi chiar puţin rafinament din partea artiştilor decoratori. — Dar la rentabilitatea magazinelor te-ai gîndit ? — Tocmai. Cifrele cresc în raport direct cu investiţia de fantezie şi bun gust. Paul DIACONESCU TINERETUL — izvor bogat de energii şi talente pentru cercetarea ştiinţifică de prof. univ. Ioan URSU, membru corespondent al Academiei In cadrul marilor sarcini puse de partid pentru dezvoltarea ştiinţei româneşti, o condiţie esenţială a progresului rezidă în formarea şi promovarea tinerelor cadre de cercetători. Rolul tinerilor cercetători este astăzi deosebit de important, în conjunctura specifică a ştiinţei contemporane şi cu atît mai mult la noi în ţară, unde numărul specialiştilor formaţi în trecut este relativ redus şi unde tineretul are o mare pondere în armata de cercetători — ca urmare a dezvoltării ample şi vertiginoase a învăţămîntului, a apariţiei unor ramuri cu totul noi ale ştiinţei, în care, prin forţa lucrurilor, covîrşitoarea majoritate a cercetătorilor o formează tineretul. Contingentele de tineri vin cu atributele generoase de energii proaspete şi entuziasm creator, receptivitate şi îndrăzneală în gîndire, cu dorinţa de afirmare şi de cunoaştere aflată în stadii de incandescenţă — adăugind astfel noi afluxuri de forţe detaşamentelor valoroase de cercetători mai vîrstnici. Această forţă nu poate şi nu trebuie considerată doar ca auxiliară sau exclusiv ca o premisă a viitorului. Istoria progresului ştiinţific arată că nu este o lege ca rezultatele mari, descoperirile şi invenţiile de mare însemnătate ştiinţifică să fie inaccesibile tineretului. Dacă ar fi să ne limităm numai la ţara noastră, putem cita printre alţii pe Gogu Constantinescu, Aurel Vlaicu, Emil Racoviţă, Janos Bolyai sau Victor Babeş care, ca tineri cercetători, la vîrste cuprinse între 20 şi 30 de ani, au prefigurat sau chiar realizat lucrările şi descoperirile fundamentale ale vieţii lor. După părerea mea, piatra unghiulară a promovării tinerilor cercetători o constituie încredinţarea de sarcini majore în munca ştiinţifică. Există încă nu puţine situaţii cînd tineri, cercetători valoroşi, care şi-au dovedit pregătirea şi maturitatea ştiinţifică, se ocupă în cadrul institutelor, catedrelor, laboratoarelor de lucrări minore, periferice, nu primesc lucrări de bază în conducere şi răspundere directă. Fireşte că asemenea situaţii stînjenesc afirmarea tinerilor înzestraţi, duc la fenomene de vegetare. Or, realitatea este că nu trebuie să ne temem că lipsa de experienţă ar duce inevitabil la compromiterea unor lucrări sau cercetări de mare importanţă , se poate exercita un control eficient, tema încredinţată se poate urmări pe parcurs, se poate interveni atunci cînd situaţia o cere. îmbinarea armonioasă dintre îndrăzneala creatoare, spiritul noului — atît de caracteristice generaţiei tinere — şi maturitatea, înalta competenţă a celor cu o îndelungată experienţă în activitatea de cercetare, reprezintă un factor sigur de succes. Pe linia unor asemenea rezultate aş vrea să menţionez lucrările de rezonanţă magnetică în monocristale semiconductoare, elaborate de tineri cercetători din colectivul de „Corp solid* de la Universitatea din Cluj, printre care Barbur Ioan, Nistor (Continuare In pag. a V-a) Sa lucrează Intern la construcţia noului furnal de 1000 mp de la Combinatul siderurgic Hunedoara Foto : A. Cartojan La aniversarea luptelor din 1933 ale muncitorilor petrolişti din Valea Prahovei 0 PAGINĂ EROICĂ DIN ISTORIA MIŞCĂRII NOASTRE MUNCITOREŞTI 9 9 Istoria glorioasă a mişcării muncitoreşti din ţara noastră, istoria Partidului Comunist Român, conducătorul încercat al poporului, constituie un izvor nesecat de învăţăminte, de educaţie comunistă, patriotică pentru generaţiile de azi, ca şi pentru generaţiile viitoare. Una din paginile luminoase ale luptei revoluţionare a proletariatului din ţara noastră o constituie luptele muncitorilor petrolişti din ianuarie-februarie 1933 organizate şi conduse de partidul comunist, de la care se împlinesc zilele acestea 33 de ani. In aceeaşi perioadă cu luptele petroliştilor au avut loc luptele ceferiştilor, desfăşurate în Bucureşti, precum şi în alte centre din ţară şi care au culminat cu puternicele acţiuni muncitoreşti de la Griviţa din 15—16 februarie. Luptele acestor importante detaşamente ale proletariatului nostru — muncitorimea ceferistă şi petrolistă — s-au influenţat reciproc. Aceste lupte au fost expresia profundelor frămîntări sociale din perioada crizei economice din 1929—1933 care au cuprins, alături de muncitori, pături largi ale populaţiei — ţărănimea, funcţionarii publici, micii meseriaşi, pensionari, intelectuali etc — crunt lovite de politica „curbelor de sacrificii“, de impozitele tot mai apăsătoare, de neplata la timp a salariilor, scumpete. Ele au fost în acelaşi timp expresia protestului viguros împotriva politicii burgheziei şi moşierimii de înfeudare a ţării faţă de monopolurile străine, al hotărîrii maselor muncitoare de a apăra suveranitatea şi independenţa ţării. Toate acestea au imprimat luptelor din ianuarie — februarie 1933 un pronunţat caracter antiimperialist. Caracterul lor combativ, formele de organizare şi metodele folosite au făcut ca aceste lupte să ocupe un loc de frunte în istoria mişcării muncitoreşti din România. In anii crizei economice din 1929—1933 s-a accentuat dependenţa economiei naţionale faţă de capitalul monopolist străin. Acest fapt s-a manifestat deosebit de evident în industria petrolieră. Astfel, modificarea în anul 1929 a legii minelor, înlesnind şi mai mult pătrunderea capitalului străin, a dus la declanşarea unei adevărate ofensive pentru acapararea industriei de petrol din România. Aproximativ 3/4 din capitalul investit în această ramură era capital străin. Restrîngînd producţia de petrol în ţările în care preţul de cost era mai ridicat, marile trusturi intensificau exploatarea lui în ţările unde îl puteau obţine la preţuri mult mai reduse, printre care şi România. In anii crizei, cantitatea de produse petroliere româneşti exportate s-a dublat, în timp ce preţul acestora a scăzut în fiecare an. Dacă în 1928 o tonă de ţiţei costa 1715 lei, în 1932 preţul unei tone scăzuse la 398 lei. Jefuirea sălbatică a zăcămintelor de petrol, reducerea la maximum a investiţiilor au permis societăţilor petroliere să-şi asigure chiar în condiţiile crizei profituri fabuloase. Pentru a menţine profiturile la un nivel ridicat, capitaliştii au intensificat în aceşti ani şi mai mult exploatarea muncitorilor petrolişti, au aplicat în repetate rînduri reduceri de salarii. Societăţile practicau pe scară largă sistemul concedierilor şi reprimirii muncitorilor calificaţi, ca muncitori necalificaţi cu salarii mai mici. De asemenea, prin generalizarea sistemului muncii „prin rotaţie“ s-a ajuns ca la începutul anului 1933 cele mai multe categorii de muncitori petrolişti să lucreze între 12 şi 15 zile pe lună. La sfîrşitul anului 1932, după îndelungate tratative, reprezentanţii trusturilor petroliere din aproape toate ţările capitaliste producătoare, pentru a opri declinul preţurilor, au semnat la Paris acordul cu privire la restrîngerea producţiei de petrol. România a aderat şi ea la acest acord care urma să intre în vigoare la începutul anului 1933. Aplicarea lui însemna micşorarea producţiei de ţiţei cu 30 la sută, concedierea a 25 la sută din numărul muncitorilor, reducerea la jumătate a salariilor celor rămaşi la lucru, înrăutăţirea continuă a condiţiilor de muncă şi de trai ale muncitorilor petrolişti, precum şi noul atac asupra drepturilor lor, ca urmare a intrării în vigoare a acordului încheiat la Paris, a ridicat la luptă muncitorimea petrolistă împotriva stăpînilor autohtoni şi străini ai industriei petroliere. A nda GREGORIAN Nicolae POPESCU doctor în istorie (Continuare in pag. a II-a) ★ TELEGRAMĂ Tovarăşului JÁNOS KÁDÁR Prim-secretar al C.C. al PM.S.U. Tovarăşului ISTVÁN DOBI Preşedintele Consiliului Prezidenţial al R. P. Ungar Tovarăşului GYULA KÁLLAI Preşedintele Guvernului Revoluţionar Muncitoresc Ţărănesc Ungar Budapesta Dragi tovarăşi, Cu prilejul celei de-a XX-a aniversări a proclamării Republicii Populare Ungare, în numele Comitetului Central al Partidului Comunist Român, al Consiliului de Stat, al Consiliului de Miniştri al Republicii Socialiste România, al poporului român şi al nostru personal, vă transmitem dv. şi prin dv. poporului ungar un călduros salut tovărăşesc şi cele mai cordiale felicitări. Poporul român se bucură din toată inima de succesele însemnate obţinute de poporul frate ungar, sub conducerea Partidului Muncitoresc Socialist Ungar, în dezvoltarea economiei şi culturii socialiste, în cei douăzeci de ani ai Republicii Populare Ungare. Constatăm cu satisfacţie că între ţările şi partidele noastre s-au statornicit şi se dezvoltă neîntrerupt relaţii de prietenie şi colaborare frăţească în folosul ambelor noastre popoare, al unităţii ţărilor socialiste şi mişcării comuniste şi muncitoreşti internaţionale, al cauzei socialismului şi păcii în lume. Vă urăm din toată inima, dumneavoastră şi întregului popor ungar, noi şi mari succese în activitatea consacrată înfloririi continue a Ungariei socialiste. NICOLAE CEAUŞESCU CHIVU STOICA Secretar general Preşedintele al Comitetului Central Consiliului de Stat al Partidului Comunist Român al Republicii Socialiste România ION GHEORGHE MAURER Preşedintele Consiliului de Miniştri al Republicii Socialiste România INTERNAŢIONALĂ Sfidînd protesta!® opiniei publice mondiale S.U.A. au reluat bombardamentele asupra R. D. Vietnam Să se pună capăt acţiunilor agresive împotriva poporului vietnamez! • Lupta grevistă continuă să se extindă (Corespondenţă din Atena) mmm mm mmm mmm mmm . s una I ! Noul chip I al Bull Ringului J medieval Uneori, cînd circulația intensă înfundă străzile înguste ale Londrei, traversarea orașului poate dura cam tot atît cît îi trebuie unui „Jaguar* grăbit să parcurgă distanța de 105 mile pînă la_ Birmingham. CalcululI era valabil pînă la recenta introducere a limitei de viteză de 70 mile pe oră pe autostradă. Călăto-I rului rezonabil îi ajunge însă și atîta, fiind mai cu seamă încurajat de statisticile care arată o scădere a nu-I mărului de accidente rutiere. Autostrada britanică, una din cele mai bune din Europa, nu îşi oferă decît rareori peisaje ; culoarele asfaltate sînt făcute pentru ocolirea localităților și înghiţirea rapidă a milelor. Dacă însă treburile la Birmingham nu sînt presante, amatorii pot renunța uşor la monotonia autostrăzii M-1, luînd drumul Oxfordului, pe şoseaua A-40, şerpuind prin vechi orăşele pitoreşti şi dealuri verzi. Pe la răspînfii, întîlneşti uneori hanuri mici aplecate pe o coastă, de bătrîneţe, dar păstrate cu grijă muzeistică şi purtînd cel mai frecvent numele de „White horse’ adică : „La calul bălan*. Se zice că drumețiile au întotdeauna ceva comun, indiferent de țară și de oameni. Liviu RODESCU (Continuare în pag. a VI-a) II I i