Scînteia, septembrie 1967 (Anul 36, nr. 7449-7478)
1967-09-17 / nr. 7465
O probă esenţială a capacităţii tehnice — Consumul de metal în întreprinderile braşovene — Printre caracteristicile importante ale maşinilor şi utilajelor fabricate, specialiştii includ — concomitent cu parametrii lor tehnico-economici — supleţea constructivă, greutatea proprie. Acestea doua din urma prezintă însemnătate nu numai prin rolul lor funcţional, ci şi prin influenţa pe care o exercită asupra costului produsului, ştiut fiind că în industria constructoare de maşini metalul intră cu pondere mare în cheltuielile de fabricaţie. Privind prin acest unghi, măsurile întreprinse într-o serie de uzine din regiunea Braşov şi din alte părţi in vederea gospodăririi raţionale a metalului răspund direct sarcinilor trasate în acest domeniu de Plenara C.C. al P.C.R. din decembrie anul trecut. Primele rezultate ale acestor măsuri sunt deosebit de importante. Numeroase uzine constructoare de maşini din regiune — cităm dintre ele Fabrica de scule Rîşnov, Fabrica de cabluri şi radiatoare Braşov, „Independenţa“-Sibiu ş.a. - au reuşit anul acesta să reducă sensibil cantităţile de oţeluri, laminate, ţevi etc. folosite pentru un produs, realizînd însemnate economii faţă de normele de consum planificate. Angajamentele luate la începutul anului în privinţa micşorării consumului de metal devin astfel o realitate vie, ceea ce demonstrează capacitatea de concepţie, experienţa cadrelor tehnice şi economice din unităţile respective în perfecţionarea activităţii productive. In evident contrast cu succesele dobîndite pe ansamblul regiunii, se află două din marile întreprinderi constructoare de maşini braşovene : „Tractorul“ *4 „Steagul roşu“. La Uzina de tractoare s-au consumat in plus, în prima jumătate a anului, 408 tone metal — cantitate din care s-ar putea fabrica peste 120 de tractoare U-650 — iar la Uzina de autocamioane : 267,7 tone metal Căutînd să aflăm un răspuns la întrebarea : cum se explică încălcarea normelor de consum la oţel, fontă şi laminate, directorul general de la „Tractorul“, tov. Emil Oniga, a adus în discuţie evoluţia curbei consumului de metal in cursul anului . „ In primele luni, acesta se situează deasupra normei planificate, dar sîntem siguri că în ultima parte a anului vom fi sub această normă, recuperînd pierderile şi chiar obţinînd o economie însemnată de metal. Un raţionament discutabil. Comparativ cu anul trecut, se semnalează o tendinţă pozitivă de micşorare a consumului de metal pe un tractor. Dar ea este însoţită încă de perpetuarea şi chiar de amplificarea unor neajunsuri în gospodărirea metalului, precum şi de volumul ridicat de rebuturi din unele secţii ale uzinei. La noi, ne spunea tov. Constantin Suţu, secretarul comitetului de partid de la „Steagul roşu“, au existat la începutul acestui an păreri care puneau în cumpănă temeinicia sarcinilor date de forul tutelar în ce priveşte reducerea consumului de metal. In urma unei analize mai amănunţite, conducerea uzinei a ajuns la concluzia că normele de consum sunt juste, realizabile. Pentru fundamentarea lor s-a întocmit, în urma unor studii minuţioase asupra construcţiei şi tehnologiei pieselor din structura autocamioanelor, un amplu plan de măsuri tehnice şi organizatorice. Ceea ce merită subliniat aici este că în primele luni ale anului a existat în uzină un spirit emulativ puternic pentru evidenţierea posibilităţilor de a micşora consumurile de metal. Sub conducerea organizaţiei de partid, s-a făcut o analiză minuţioasă asupra necesarului de oţel, laminate, tablă pentru principalele repere, stabilindu-se ce e de făcut pentru a înlătura acele puncte slabe în construcţia sau tehnologia lor de prelucrare care duceau la dimensionarea exagerată a consumurilor. Din păcate, realizările de pînă acum nu sunt încă la nivelul aşteptărilor. în loc să se încadreze în consumurile normate, uzina foloseşte în continuare cantităţi mai mari de metal la fabricarea principalelor sortimente. A greşit conducerea uzinei în calculele sale, sau şi-a supraestimat cumva propriile forţe ? Nici vorbă de aşa ceva. Calculele au fost bune, numai că măsurile preconizate nu s-au aplicat în ritmul şi la termenele prevăzute. La începutul lunii iulie mai erau de realizat 17 din cele 63 de obiective prevăzute în planul special elaborat în vederea reducerii consumului de metal. Precizăm : planul respectiv, în întregime, trebuia să fie îndeplinit în primul semestru al anului. Lipsa de finalitate Ing. Nicolae PANTILIE (Continuare in pag. a IlI-a) Spirală industrială la Bîrleşti — Tg Jiu Foto : FI. Roşoga 1N PAG A VI-A • Succesul conferinţei de la Kinshasa • Conferinţa de presă a lui U Thant • încheierea Congresului mondial al '-‘raţii? PROLETARI DIN TOATE TARILE, UNITI-VA! ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL P.C.R. Anul XXXVII Nr. 7465 Duminică 17 septembrie 1967 6 PAGINI - 30 BANI A intrat în probe de producţie UN MARE COMPLEX DE CRACARE CATALITICĂ Complexul de cracare catali- g p tică de la rafinăria Brazi (foto- a - grafia de sus) construit în H 1 numai 18 luni — timpul cel g 3 mai scurt realizat în ţara H ^ noastră la lucrări de asemenea j ×p amploare şi complexitate — a in- (D M trat în probe de producţie la 12 jjj septembrie. Ing. Florin Şovăială, §j §j şeful serviciului investiţii, ne-a 11 § relatat pe scurt modul în care g s-a obţinut acest important suc- || ces : „Colaborarea fructuoasă B) dintre beneficiari, proiectanţi şi S g constructori, mecanizarea lai Ion ȘTEFAN g ~ | (Continuare în pag. a IlI-a) g| VALIJOARA Traian COŞOVEI Veneam dintr-o călătorie mai lungă prin satele Dobrogei şi aveam vii în minte zeci, sute de chipuri de oameni minunaţi — ingineri, medici, profesori, învăţători, tehnicieni, plini de sănătate şi de robusteţe, plini de un optimism molipsitor, veseli şi încrezători şi prin toată înfăţişarea lor, prin toate preocupările lor îmi rămîneau ca nişte stejari tineri crescînd în mijlocul satelor. De la ei aflasem o adevărată cronică vie a tuturor evenimentelor din sate, a tuturor faptelor şi situaţiilor şi problemelor ; din vorbele lor prindeau viaţă şi foşnetul lanurilor, şi aroma livezilor, şi cîntecele căminelor culturale, şi mireasma ploilor, şi dogoarea soarelui, — şi ceea ce mă bucura cel mai mult şi trezea admiraţia mea pentru aceşti oameni — era sentimentul că ei participau cu toată fiinţa lor la viaţa satelor lor. Erau de acolo — aşa spuneam. Sînt intelectuali, se văd foarte vrednici şi sunt de aici — aşa spuneam şi îi iubeam. Şi acum mă întorceam, cu toată această frumuseţe umană în mine — şi alături de mine era o doamnă, tînără, cochetă. Valijoara pe care o ţinea lîngă ea pe banchetă era un magnetofon. Mergea la Bucureşti să înregistreze, la nişte prieteni, muzică uşoară; mergea să-şi aranjeze părul şi alte cîteva treburi... împreună cu soţul, făcea medicină la ţară — erau în al treilea an... Erau din regiune. — Cum o duceţi ? Cum v-aţi acomodat ? Am vorbit mult despre viaţa lor în satul acela. — Cum e viaţa ? Cum vă distraţi ? Se aduc filme ? Se dau serbări la căminul cultural ? Există viaţă culturală ? Ce filme aţi mai văzut ? Aveţi un cerc de prieteni ? Doamna nu ştia nimic. Poate era cămin cultural, poate era ceva viaţă culturală, — dar ei nu se duceau. — Vedeţi filme, teatre la Constanţa ? — Nici la Constanţa — a spus. Avem magnetofonul , ne luăm muzică de la Bucureşti, de la prieteni, avem televizorul. Piese, teatre, filme — mergem la Bucureşti. — Cişmele bune sunt pe aici ? — Noi bem ape minerale... N-am băut niciodată apa de aici. Prin urmare — nici apa n-o beau din locul în care erau obligaţi (am înţeles) să-şi ducă munca de medic. Apa — de la Borsec, laptele de la un Gostat, carnea de la Constanţa, muzica de la Bucureşti, cărţile de la Bucureşti, filme, teatre — de la Bucureşti. Părul, în mod sigur, şi-l făcea la Bucureşti, se îmbrăca la Bucureşti. Nici măcar la Constanţa nu aveau ce face — nici Constanţa nu satisfăcea gusturile lor. Nimic comun cu satul, nimic de împărţit, nici o treabă, nici o grijă, nici o bucurie, nici o supărare, nici o nemulţumire, nici apa de băut, nici ploaia. Nici o treabă cu regiunea — direct cu Bucureştiul lucrau. Şi casa, de altfel, era in marginea satului la şosea, cu maşinuţa gata de plecare. Doar consultaţiile la dispensar — stricta datorie — în grabă, în fugă, cu gindul la Bucureşti — doar atît cît un scafandru coboară în adîncul mării să-şi facă datoria. Atît, cît cufundarea unui scafandru, cît incursiunea de opt ore pe zi pe o insulă. Viaţa pe o insulă — insulari în mijlocul oamenilor ! ...Şi mi-am adus aminte de zecile de medici pe care i-am cunoscut in satele dobrogene, in satele lor, de mulţimea de învăţători, de profesori, de ingineri pe care i-am cunoscut în satele lor. Şi m-am întristat. Atîta înstrăinare mi s-a părut imorală. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu a primit pe ambasadorul Republicii India Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, sediu în Republica Socialistă Romocretar general al Comitetului Cennia, Amrik Singh Mehta, în autral al Partidului Comunist Român clienţă de prezentare, a primit simbata, 16 septembrie în 1967, pe ambasadorul extraordinar Cu aceasta ocazie a avut loc și plenipotențiar al Republicii In convorbire cordială. Argumente pentru un studiu sistematic al culturii româneşti Este un lucru comun in conştiinţa naţională contemporană faptul că impetuoasa dezvoltare a ţării noastre — temeinică şi multilaterală — decurge firesc din descătuşarea forţelor de creaţie a maselor, fiind un corolar al politicii de partid şi de stat menită să valorifice potenţele plenare şi virtuţile specifice ale poporului nostru. în mod necesar, un loc important in opera de reconstrucţie materială şi spirituală a ţării este rezervat sistemului de educaţie şi învăţămint, înţeles nu numai ca un mijloc de pregătire a viitorilor specialişti, ci, deopotrivă, şi ca o vastă şcoală pentru formarea şi consolidarea spiritului cetăţenesc. Se ştie că, în programa analitică a şcolilor elementare şi medii de toate categoriile, istoria poporului român şi istoria limbii şi literaturii române sunt disciplinele de bază pentru punerea în lumină a tradiţiilor de luptă şi a bogatei moşteniri spirituale a poporului nostru. Numeroase articole, semnate de profesori şi cadre de specialitate au subliniat în ultimul timp importanţa educativ-patriotică a acestor discipline a căror prevedere în şcoală Vasile DRĂGUŢ opinii se cere a fi considerată cu sporită exigenţă. Desigur, acumularea de cunoştinţe privind istoria şi limba poporului român are ca principală finalitate nu doar o mecanică înscriere de date, ci în primul rînd statornicirea sentimentelor de demnitate naţională, de încredere adine înţeleasă în vitalitatea şi puterea de creaţie a poporului nostru. Analizînd această problemă în toate implicaţiile ei, ajungem la concluzia că modul tradiţional de rezolvare, cu toate meritele sale care nu pot fi contestate, este mult prea îngust, incapabil să satisfacă pînă la capăt misiunea grea şi de răspundere a valorificării largi a patrimoniului naţional (Continuare în pag. a IV-a) SPORT „TURUL ROMÂNIEI“ C. Grigore a cîştigat „etapa urcuşurilor". Acelaşi lider - Emil Rusu. Astăzi - proba de contratimp individual ■ Pe terenurile de fotbal ■ Derbi de un gen deosebit... (citiţi în pagina a V-a, rubrica de sport) Plutonul condus de Moiceanu coborînd serpentinele spre Bălăuşeri Telefoto : AGERPRES VIZITA PRIMULUI MINISTRU Al REPUBLICII TURCUL, SULEYMAN DEMIRI Sîmbătă dimineaţa, primul ministru al Turciei, Suleyman Demirel, cu soţia, împreună cu ministrul afacerilor externe, Ihsan Sabri Caglayangil, şi soţia, şi celelalte persoane oficiale turce au plecat cu avionul într-o scurtă călătorie pe litoral. Oaspeţii turci au fost însoţiţi de Alexandru Roabă, ministrul petrolului, Vasile Şandru, adjunct al ministrului afacerilor externe, şi Ion Drînceanu, ambasadorul Republicii Socialiste România la Ankara. La aeroportul oraşului Constanţa, premierul turc a fost salutat cordial de Petre Nicolae, preşedintele sfatului popular al oraşului şi de alte persoane oficiale locale. Tinere în costume naţionale dobrogene au oferit oaspeţilor flori. Oaspeţii au făcut o vizită la Sfatul popular al oraşului Constanţa, unde preşedintele statului a făcut o scurtă prezentare a oraşului şi litoralului. A fost vizitată apoi moscheea din Constanţa, unde oaspeţii au fost întîmpinaţi de muftiul Iacub Mehmet, şeful cultului musulman din România. Muzeul arheologic, cu vestigiile sale milenare, a constituit, de asemenea, un loc de popas. Părăsind cunoscutul aşezămînt de cultură constănţean, premierul turc a adresat prof. Vasile Canarache, directorul muzeului, calde felicitări pentru posibilitatea ce i-a fost oferită de a cunoaşte, prin intermediul bogatelor exponate, aspecte ale trecutului îndepărtat al acestor meleaguri româneşti. Coloana maşinilor s-a îndreptat apoi spre staţiunea viticolă Murfatlar, unde oaspeţii turci au fost salutaţi de ing. Nicolae Barbu, vicepreşedinte al Consiliului Superior al Agriculturii, şi de ing. Petre Tomoroagă, directorul staţiunii. Dînd o înaltă apreciere felului în care munca de cercetare ştiinţifică îmbinată cu o tehnică modernă a reuşit să valorifice într-un mod intensiv pămînturile dobrogene — al căror exemplu edificator este Murfatlarul — premierul turc a urat gazdelor succese tot mai bogate în activitatea lor. A urmat o vizită cu maşinile la Mamaia şi Eforie Nord. In această ultimă localitate, la hotelul „Europa“, preşedintele Sfatului popular al oraşului Constanţa, Petre Nicolae, a oferit un dejun în cinstea oaspeţilor. In timpul dejunului, gazda şi premierul turc au toastat pentru dezvoltarea în continuare a relaţiilor de prietenie şi colaborare dintre România şi Turcia. In timpul vizitei pe litoral, numeroşi localnici şi turişti străini au salutat călduros pe oaspeţii turci. Seara, primul ministru al Turciei, Suleyman Demirel, cu soţia, împreună cu preşedintele Consiliului de Miniştri, Ion Gheorghe Maurer, şi soţia, au asistat la concertul prezentat, în sala mare a Palatului, de orchestra simfonică a Radioteleviziunii române, cu concursul violonistului Isaac Stern, în cadrul Festivalului internaţional „George Enescu“. Au luat parte, de asemenea, persoane oficiale române şi turce. Concertul s-a bucurat de un frumos succes. Au fost oferite flori din partea celor doi şefi de guverne. (Agerpres) Stagiune nouă la Naţionalul bucureştean Teatrul Naţional „I. L. Caragiale" şi-a deschis sîmbătă seara stagiunea 1967—1968. Pe scena sălii Comedia a fost prezentată drama istorică „Apus de soare" de Delavrancea. Cunoscuta lucrare a dramaturgiei româneşti a apărut într-o nouă montare, datorată regizorului Sică Alexandrescu, avînd în rolul lui Ştefan cel Mare pe George Calboreanu. In sala Studio, activitatea va fi reluată la 23 septembrie cu o premieră —e „Seringa" de Tudor Arghezi, în regia lui Moni Ghelerter. In continuare, Naţionalul bucureştean va mai oferi în premieră lucrările româneşti: „Martin Bormann“ de Marin Preda, „Să nu-ţi faci prăvălie cu scară“ de Eugen Barbu, „Jocul adevărului" de Sidonia Drăguşanu, iar din dramaturgia universală, „Romeo şi Julieta" de Shakespeare şi „Idiotul“ după Dostoievski. (Agerpres) Normele de civilizaţie în transportul auto Pentru cetăţeanul minat la drum de cele mai diverse treburi a devenit un lucru obişnuit să apeleze la serviciile transportului auto. O reţea de trasee în continuă dezvoltare şi un număr tot mai mare de autobuze străbat ţara în lung şi-n lat, între cetăţeni şi unităţile D.R.T.A. se stabilesc relaţii bazate pe obligaţii şi cerinţe reciproce : existenţa unor orare precise, sincronizate cu condiţiile locale şi cu cerinţele specifice ale călătorilor ; operativitate şi respectare strictă a graficelor de parcurs ; asigurarea unui confort corespunzător in vehicule ; încetăţenirea unei atitudini corecte, civilizate atît din partea personalului de deservire cit şi a călătorului. Privind lucrurile din aceste puncte de vedere, se poate afirma că în regiunea Hunedoara s-au făcut eforturi reale. Tot ALEXANDRU DEVIANU, directorul D.R.T.A., ne relata că pe harta regiunii sunt însemnate trasee de autobuze care însumează peste 1 600 km. Cu excepţia satelor inaccesibile din munţi, toate localităţile beneficiază de serviciile transportului auto. In paralel, s-au adus îmbunătăţiri orarelor, au fost evitate în bună măsură întîrzierile, iar condiţiile de călătorie sunt mai apropiate de cerinţe. Intr-adevăr, îmbunătăţirile amintite nu pot. Ei contestate. Din toate acestea, s-ar putea desprinde oare concluzia că transportul călătorilor a fost pus la punct ? Răspunsul nu este în întregime afirmativ ; în relaţiile dintre cetăţeni şi unităţile D.R.T.A. se mai menţin o seamă de anomalii, care dau o notă nesatisfăcătoare calităţii serviciilor prestate de transportul auto. Care sunt aceste neajunsuri ? Primul, şi unul din cele mai importante, îl constituie diferenţa dintre numărul scriptic al mijloacelor de transport şi al acelora care circulă în realitate, ceea ce provoacă anularea unor curse, întîrzieri şi abateri repetate de la programul de călătorie. De aici nemulţumiri din partea călătorilor şi, mai ales, a salariaţilor care se deplasează zilnic cu autobuzele spre locurile de muncă şi spre casă. Tov. ION LAZARUŢ, inginer-şef adjunct al D.R.T.A., ne-a prezentat un tablou al situaţiei : „Avem un mare număr de autobuze, dar dintre acestea nu sunt active decit 270 , 47 de autobuze stau pe butuci, în aşteptarea reparaţiilor capitale. Alte 48 de maşini şi-au depăşit de mult norma de rulaj, dar în loc să fie trimise la reparat, sunt folosite în continuare. In aceste condiţii, maşinile în circulaţie sunt suprasolicitate, se uzează prematur, se accentuează şi mai mult situaţia grea în care ne găsim". L. VISKI corespondentul „Scînteii“ (Continuare în pag. a II-a) CORESPONDENȚĂ DIN HUNEDOARA I / In ziarul de azi ■ Autoritatea morală a comunistului ■ Comăneştiul nu mai devorează bugete ■ Natura se răzbună pe cei ce o ignoră ■ Puterea de atracţie a Universităţii populare ■ Festivalul şi concursul internaţional „George Enescu“