Scînteia, decembrie 1968 (Anul 37, nr. 7903-7933)
1968-12-01 / nr. 7903
CURSUL RENTABILIZĂRII IN ÎNTREPRINDERILE AGRICOLE DE STAT "J. Beneficiul — rezultante fireşti ale activităţii economice — exprimă, în ultimă instanţă, cuantumul eforturilor fizice şi intelectuale, concordanţa pînă la identitate a factorilor de decizie şi de execuţie în activitatea productivă. Alternativa pierderilor — care uneori atîrnă greu în balanţa rezultatelor economico-financiare — reprezintă un fenomen anacronic, de esenţa parazitismului social atunci cînd sînt determinate de cauze subiective. In agricultura de stat acţiunile vaste, de mare complexitate pentru rentabilizarea producţiei sunt o urmare a aplicării noilor principii de organizare, planificare, finanţare şi creditare stabilite de partid. După un an de la generalizarea acestor principii, de la crearea întreprinderior şi fermelor agricole, este pe cit de firească pe atît de necesară analiza rezultatelor obţinute, a tendinţelor şi problemelor noi apărute în evoluţia acestui important sector al economiei naţionale. Potrivit datelor centralizate la Departamentul întreprinderilor agricole de stat, rezultă că activitatea economico-financiară pe acest an se va solda cu importante beneficii. Pozitivă este constanţa preocupărilor majorităţii consiliilor de administraţie ale I.A.S. şi a şefilor de ferme de a găsi surse de rentabilizare care estompează efectele negative ale secetei din prima parte a anului. Semnificativ este că din cele 352 milioane de lei, cît reprezintă valoarea producţiei marfă livrate peste plan în primele trei trimestre ale anului în curs, o pondere mare revine unor produse ca vinul şi strugurii, lîna, fructele etc. Cu excepţia Trustului zonal I.A.S. Galaţi, toate celelalte al trusturi au realizat atît planul de venituri totale, cît şi producţia marfă. Se remarcă, de asemenea, preocuparea pentru îmbunătăţirea calităţii produselor, îndeosebi la grîu, struguri, carne de bovine şi alte sortimente, ceea ce a permis obţinerea unor preţuri de livrare superioare şi, desigur, satisfacerea în mai mare măsură a cerinţelor beneficiarilor. Discuţiile cu numeroase cadre relevă că, pe lingă valorile materiale create, anul acesta, ca urmare a măsurilor luate de partid pentru îmbunătăţirea activităţii în agricultura de stat, s-a realizat un mare cîştig de experienţă prin trecerea specialiştilor la conducerea directă şi nemijlocită a proceselor de producţie, prin definirea unui stil de muncă mai operativ în activitatea acestora. Dintre numeroasele exemple oferite ne oprim la I.A.S. Arad, care a realizat planul anual încă de la data de 10 noiembrie. Consiliul de administraţie al întreprinderii a analizat posibilităţile de a mări producţiamarfă fără investiţii suplimentare. Pe lîngă resursele interne, au fost căutate mijloace şi dincolo de hotarele întreprinderii. Cunoscînd că, în unele întreprinderi agricole de stat din împrejurimi, în timpul verii, grajdurile, precum şi alte construcţii, rămîn goale, s-a trecut la amenajarea lor cu mijloace locale pentru creşterea păsărilor. Valoarea acestor acţiuni se concretizează prin creşterea a nu mai puţin de 270 000 de pui, în adăposturi reamenajate sau improvizate. Zeci de alte iniţiative ale şefilor de ferme reprezintă tot atîtea noi surse de beneficii. Proporţia acestora se poate exprima prin două cifre: 15 milioane de lei beneficii previzibile pînă la sfîrşitul anului, faţă de 5 milioane planificate. O notă de distincţie se cuvine a fi acordată acelor întreprinderi care au făcut saltul de la pierderi la beneficii. Deşi este în fond evoluţia normală a acestor unităţi, se cuvine să o menţionăm, întrucît s-a realizat în condiţiile unui an agricol mai puţin favorabil. Fostele gospodării care intră în componenţa I.A.S. Huja din cadrul Trustului Braşov au încheiat bilanţul anului trecut cu pierderi de 15 947 mii lei, continuind să fie prevăzute 1,5 milioane pagube şi în acest an. In locul acestora, întreprinderea va da beneficii. Una din problemele-cheie în acţiunea de rentabilizare a I.A.S. este creşterea producţiei şi a beneficiilor în raport cu dotarea tehnico-materială. Folosirea intensă şi permanentă a mijloacelor mecanice şi a forţei de muncă exprimă căutarea a noi surse de beneficii. Anul trecut I.A.S. Medgidia a realizat 18,3 milioane lei beneficii. Planul pe acest an a ajuns la 26 milioane lei, dar se prelimină că vor fi obţinute circa 37 milioane. Chiar dacă proporţiile sunt mai reduse, exemple asemănătoare oferă şi I.A.S. Variaş, Grabăţ, Amzacea, Peştera, Ostrov şi altele. Nu se poate să nu consemnăm asemenea exemple care demonstrează resursele inepuizabile de care dispune agricultura noastră de stat. Dar tabloul rezultatelor pe anul în curs în agricultura de stat prezintă şi pete întunecate datorate unităţilor care continuă să lucreze cu pierderi sau, în locul beneficiilor prevăzute, oferă bilanţuri negative, întreprinderea agricolă de stat Vlădeni din Trustul Slobozia, in loc de 2,2 milioane lei beneficii va fi în neplăcuta situaţie de a solicita acoperirea pierderilor de două milioane. Previzibilul la I.A.S. Smirdan, Trustul Galaţi, înseamnă 6,9 milioane lei pierderi, în loc de 749 mii lei beneficii. Astfel de unităţi, care trag în jos media rezultatelor de ansamblu, trebuie să constituie problema nr. 1 pentru conducerea Departamentului I.A.S., a trusturilor zonale şi a celor în cauză directă. Desigur, în agricultură, ca urmare a influenţelor climatice, rezultatele scontate diferă adesea de cele obţinute, dar diferenţele între pierderi şi beneficii nu pot fi explicate numai prin variaţii de ordin climatic. Mai problematică decit seceta ni se pare persistenţa concepţiei că o unitate agricolă poate supravieţui cu dotaţii de milioane de lei de la bugetul statului, pe seama eforturilor cadrelor din întreprinderile şi fermele care dau beneficii. Care sunt cauzele reale ale existenţei întreprinderilor şi fermelor nerentabile, cum se explică faptul că: In condiţii asemănătoare se obţin producţii şi costuri mult diferite şi, mai ales, ce se face pentru aducerea pe linie de plutire a unităţilor „păguboase“ ? Este acţiunea de rentabilizare a tuturor fermelor agricole preocuparea primordială a Departamentului I.A.S., a trusturilor zonale . Am considerat că cel mai în măsură să dea răspuns la asemenea întrebări este tovarășul Angelo MICULESCU, prim-vicepreședinte al Con C. BORDEIANU (Continuare în pag. a IlI-a) Grija pentru avutul obştesc, mişcarea de masă pentru realizarea de economii, emulaţia descoperirii şi folosirii cu eficienţă a resurselor interne sunt încetăţenite de mult ca fenomene generale şi caracteristice economiei noastre. Numeroase scrisori adresate ziarului vorbesc despre oameni pentru care apărarea şi sporirea avuţiei sociale constituie nu numai o datorie intrinsecă profesiei lor, dar şi o problemă de etică civică, de răspundere patriotică. Semnatarii, cetăţeni de profesii şi vîrste diferite, ne scriu despre ei şi tovarăşii lor de muncă, despre toţi aceia care depun osîrdie pentru apărarea şi salvarea bunurilor materiale, ne relatează despre iniţiativele unor colectivităţi privind buna gospodărire a fondurilor băneşti, ne fac cunoscuta strălucite exemple de creatori, de specialişti, care prin invenţii, inovaţii, raţionalizări au adus economii de milioane de lei statului. In acelaşi timp sosesc la redacţie şi scrisori prin care ochiul vigilent al opiniei publice sesizează forurile competente despre supape prin care se risipesc bani ori bunuri materiale din avuţia socială, aver tizează despre existenţa, în unele unităţi socialiste, a unor inamici camuflaţi, care toacă bunul colectiv. Aceştia, spre deosebire de alţi infractori, fură cite puţin, picătură cu picătură, profitînd de cea mai mică neorînduială. Oriunde se cuibăreşte indisciplina, se manifestă nepăsarea, neglijenţa, proasta gospodărire, apar „rozătorii“ din umbră. Ei sunt încurajaţi şi toleraţi de gură cască, de incompetenţi şi delăsători. Ultimele verificări efectuate de către Procuratura municipiului Bucureşti la întreprinderea pentru industrializarea cărnii — București, de exemplu au scos la iveală unele elemente necinstite, ce au măcinat încet dar sigur, bunuri materiale în valoare de mii și mii de lei. In anul curent, pînă la data încheierii controlului, pe rolul consiliului de judecată au figurat circa 100 de dosare privind cazuri de sustrageri sistematice de carne. Cum au fost soluţionate cele mai multe din aceste cazuri ? Simplu: de fiecare dată, consiliul de judecată se întrunea şi... hotăra. Hotăra aceeaşi sancţiune : „mustrare scrisă cu avertisment“, însoţită uneori de amenzi intre 50—100 lei ! Puteau să fie cît de cît educative şi instructive asemenea soluţii „originale", care pe deasupra se mai pronunţau şi după două sau trei luni de la săvîrşirea faptelor ? ! Puteau oare hoţii să rămînă nepăsători in fata unor invitaţii atît de tentante, în fata unor atît de convingătoare dovezi de „înţelegere“ . Tovarăşul Emanoil Duminică, directorul întreprinderii. Justifică această inadmisibilă stare de lucruri prin neritmicitatea producţiei, prin fluctuaţia de cadre, prin nerespectarea termenelor de livrare de către unele întreprinderi furnizoare etc. Iată, aşadar, un întreg lanţ al slăbiciunilor : hoţia nu poate fi stîrpită din cauza fluctuaţiei de cadre, fluctuaţia de cadre nu poate fi curmată din cauza producţiei neritmice, producţia neritmică nu poate deveni ritmică din cauza modului defectuos în care unele I.A.S.-uri înţeleg să se achite de obligaţiile contrac Infractorul „modest“ tuate... Un cerc vicios de care profită duşmanii avutului obştesc. Cînd se va curma această situaţie intolerabilă la întreprinderea „Abatorul ?“ In funcţie de împrejurări, de „condiţii“, unii ronţăitori nu adoptă neapărat hoţia propriu-zisă. Ei ştiu să se facă simpatici, să fie agreaţi, să cîştige bunăvoinţa unora, dispuşi să treacă cu vederea, să cocoloşească neajunsurile. Apoi, trec la atac. Grigore Drideanu, de exemplu, lucrător la întreprinderea de materiale izolatoare dir. Berceni — Ploieşti, dîndu-se bine pe lîngă şeful său direct, N. Eduard, „l-a convins“, prin fel de fel de şiretlicuri, să-i dea în mod ilegal o aprobare pentru confecţionarea unui cazan de baie, chipurile din deşeuri, cauzînd astfel avutului colectiv un prejudiciu de peste 1 000 lei ! Pentru infracţiunea săvîrşită, Drideanu a fost trimis în judecată. Cum rămîne însă cu culantul Eduard, care, galanton cu bunurile statului, n-a avut de suportat nici o consecinţă ? Un alt caz : Vasile Dumitrescu fost ospătar, după ce a executat un număr de 7 condamnări pentru fapte cu caracter penal, două Dumitru MINCUILESCU (Continuare în pag. al1-a) nteia Anul XXXVIII Nr. 7903 Duminică 1 decembrie 1968 6 PAGINI — 30 BANI ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE. MÎJI-VÂ! PRIMIREA DE CĂTRE TOVARĂŞUL NICOLAE CEAUŞESCU A DELEGAŢIEI PARTIDULUI COMUNIST MEXICAN Sîmbătă dimineaţa, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al C.C. al P.C.R., împreună cu tovarăşul Paul Niculescu-Mizil, membru al Comitetului Executiv, al Prezidiului Permanent, secretar al C.C. al P.C.R., a primit delegaţia P. C. Mexican formată din tovarăşii Marta Borquez, membru al Prezidiului C.C. al P.C.M., şi Enrique Semo, membru al C.C. al P. C. Mexican, care face o vizită în ţara noastră. A participat tovarăşa Ghizela Vass, membru al C.C. al P.C.R. In cadrul discuţiilor care au avut loc cu acest prilej, desfăşurate Intr-o atmosferă tovărăşească, de caldă prietenie, s-a efectuat un schimb de vederi privind unele probleme ale mişcării comuniste şi muncitoreşti internaţionale, precum şi în legătură cu dezvoltarea în continuare a relaţiilor frăţeşti dintre cele două partide. ★ In cursul vizitei în ţara noastră, delegaţia P. C. Mexican a avut o întilnire la C.C. al P.C.R. cu tovarăşii Paul Niculescu-Mizil, membru al Comitetului Executiv, al Prezidiului Permanent, secretar al C.C. al P.C.R., Ghizela Vass şi Aldea Militarii, membri ai C.C. al P.C.R., care a prilejuit o informare reciprocă asupra activităţii şi preocupărilor actuale ale celor două partide. Delegaţia a vizitat Muzeul de istorie a partidului comunist, a mişcării revoluţionare şi democratice din România, Fabrica de confecţii şi tricotaje Bucureşti şi s-a întîlnit cu reprezentanţi ai Academiei de ştiinţe social-politice de pe lingă C.C. al P.C.R şi cu conducerea Consiliului Naţional al Femeilor. în Editura politică a apăruţi NICOLAE CEAUŞESCU Expunere la şedinţa jubiliară a Marii Adunări Naţionale consacrată sărbătoririi semicentenarului unirii Transilvaniei cu România — 29 noiembrie 1968 — Lucrarea a fost publicată intr-un tiraj de masă. Constituirea Consiliilor judeţene ale Frontului Unităţii Socialiste In toate Judeţele ţârii au fost constituite Consiliile Frontului Unităţii Socialiste. In ultimele zile au avut loc şedinţe de constituire în oraşele de reşedinţă ale judeţelor Bihor, Botoşani, Braşov, Brăila, Caraş-Severin, Cluj, Harghita, Ialomiţa, Maramureş, Tulcea, Vaslui, precum şi în municipiul Bucureşti. La şedinţe au luat parte reprezentanţi ai organelor de partid, membrii, birourilor organizaţiilor obşteşti şi uniunilor profesionale care au aderat la Frontul Unităţii Socialiste, oameni ai muncii din marile întreprinderi, instituţii, unităţi agricole, oameni de artă şi cultură. La şedinţele din judeţele Bihor, Caraş-Severin, Cluj, Harghita şi Maramureş au participat şi reprezentanţi ai consiliilor judeţene ale oamenilor muncii de naţionalitate maghiară şi germană. La aceste şedinţe, primii secretari ai comitetelor judeţene de partid şi al Comitetului municipal de partid Bucureşti care au luat cuvîntul au subliniat însemnătatea constituirii consiliilor judeţene ale Frontului Unităţii Socialiste. Crearea acestor organisme politice permanente — au subliniat vorbitorii — constituie o contribuţie la întărirea coeziunii societăţii noastre socialiste. Ele asigură creşterea rolului conducător al partidului în organizarea şi conducerea întregii opere de construcţie socialistă. Prin înfiinţarea Frontului Unităţii Socialiste, au spus vorbitorii oamenii muncii au posibilitatea să contribuie în mare măsură la elaborarea şi înfăptuirea politicii interne şi externe a partidului, la promovarea intereselor economice şi sociale ale poporului român. Planurile adoptate la aceste şedinţe consemnează măsurile ce trebuie luate pentru constituirea Consiliilor municipale, orăşeneşti şi comunale ale Frontului Unităţii Socialiste, precum şi pregătirile ce trebuie făcute pentru alegerile de deputaţi în Marea Adunare Naţională şi în consiliile populare. La şedinţele de constituire au fost alese birourile consiliilor judeţene şi ale municipiului Bucureşti. Ca preşedinţi ai acestor consilii au fost aleşi : Victor Bolojan — Bihor; Gheorghe Ghinea — Botoşani ; Mihai Nicolae — Brăila ; Ilie Făsui — Caraş-Severin : Aurel Duca — Cluj : Ludovic Fazekaş — Harghita : Vasile Marin — Ialomiţa : Gheorghe Blaj — Maramureş : Teodor Coman — Tulcea : Gheorghe Tănase — Vaslui şi Dumitru Popa — municipiul Bucureşti. SEMICENTENARUL UNIRII TRANSILVANIEI CU ROMÂNIA O sărbătoare a tuturor fiilor patriei Acad. Ştefan PETERFI Temeliile de granit ale frăţiei dintre poporul român şi naţionalităţile conlocuitoare Eduard EISENBURGER Unirea Transilvaniei cu România, eveniment al cărui semicentenar a fost sărbătorit de întregul nostru popor, a însemnat un act progresist de importanţă istorică, prin care s-a înfăptuit un deziderat fierbinte al poporului român şi s-a realizat cadrul statal pentru dezvoltarea economiei şi culturii naţionale. Prin acest act s-au creat, în acelaşi timp, posibilităţi mai largi pentru lupta forţelor progresiste împotriva exploatării şi asupririi burghezo-moşiereşti, în interesul progresului social. Pe bună dreptate, subliniind legitimitatea acestui act istoric ca cerinţă obiectivă, tovarăşul Nicolae Ceauşescu arăta în expunerea la şedinţa jubiliară a Marii Adunări Naţionale, că eliberarea naţională a poporului român, înfăptuirea unităţii sale statale s-au impus, „ca o problemă la ordinea zilei, ca o necesitate imperioasă ridicată de însăşi dezvoltarea societăţii, ca o condiţie indispensabilă de care depindea înscrierea poporului român pe orbita progresului, alături de ţările avansate ale Europei“. Aniversarea a 50 de ani de la unirea Transilvaniei cu România este o sărbătoare pentru toţi fiii ţării, un moment din cele mai importante in istoria şi dezvoltarea patriei ; la manifestările legate de aniversare au participat cu deosebită însufleţire toţi cetăţenii, fără deosebire de naţionalitate. însuşi acest eveniment a prilejuit încă o dată o puternică ilustrare a unităţii socialiste a întregului nostru popor, a prieteniei de nezdruncinat dintre poporul român şi naţionalităţile conlocuitoare. Clasa muncitoare, mişcarea socialistă au jucat un rol activ, de frunte, în realizarea statului român unitar. Forţele înaintate ale mişcării muncitoreşti militau pentru soluţionarea marilor probleme care interesau întregul popor — eliberarea de sub jugul habsburgic, reforma agrară democratică, egalitate în drepturi şi posibilitatea pentru fiecare naţiune din cadrul imperiului austro-ungar de a-şi hotărî ea însăşi soarta. O amploare deosebită au cunoscut în toate colţurile Transilvaniei mişcările ţărăneşti, împletirea luptelor sociale cu mişcarea de eliberare naţională a grăbit dezintegrarea imperiului habsburgic şi constituirea statelor de sine stătătoare în această parte a Europei. Alături de muncitorii, ţăranii şi intelectualii români, oamenii muncii maghiari, germani şi sîrbi au luat parte activă la luptele sociale care, împreună cu mişcările de eliberare naţională, au dus la prăbuşirea imperiului habsburgic. Sub presiunea forţelor populare, a luptelor revoluţionare, Declaraţia de la Alba Iulia, proclamînd solemn unirea Transilvaniei cu România, înscria în textul ei o serie de drepturi democratice, între care şi egalitatea pentru naţionalităţile conlocuitoare. In furtunile vremurilor, oamenii muncii români, maghiari, germani şi de alte naţionalităţi s-au unit în luptă comună, au făurit împreună bunuri materiale şi spirituale care constituie patrimoniul acestei ţări, au făurit laolaltă istoria meleagurilor pe care locuiesc. (Continuare în pag. a l1-al înfăptuirea unităţii statale a României acum o jumătate de secol a fost şi rămîne o victorie istorică a unui popor care veacuri de-a rîndul a ştiut să-şi dedice cu demnitate şi eroism toate forţele idealurilor înalte ale libertăţii şi propăşirii. Actul unirii Transilvaniei cu România a constituit expresia politică a unei necesităţi de stringentă obiectivitate istorică, împlinirea visului scump al acelora care din timpuri îndepărtate ale istoriei au trăit şi au muncit pe aceste meleaguri. Această necesitate a fost înţeleasă şi de oamenii muncii, de exponenţi înaintaţi ai naţionalităţilor conlocuitoare, care şi-au adus contribuţia la realizarea Unirii. Pe bună dreptate sublinia tovarăşul Nicolae Ceauşescu în expunerea de la Marea Adunare Naţională că unirea este nu rezultatul unor înţelegeri la masa tratativelor, ci rodul luptei întregului popor, pentru unire pronunţîndu-se şi numeroşi reprezentanţi ai naţionalităţilor conlocuitoare. Secolele de muncă şi de luptă comună pentru libertate socială şi naţională au cimentat prietenia frăţească dintre toţi locuitorii pămîntului strămoşesc. In momentele cruciale ale Istoriei, cei obidiţi au fost întotdeauna de-o seamă, avînd, indiferent de limba pe care o vorbesc, aceleaşi idealuri. Referindu-se la idealul făuririi statului naţional unitar român, revoluţionarul sas Stephan Ludwig Roth, acest „mare prieten al românilor“, cum l-au numit contemporanii săi, scria în timpul evenimentelor anului 1848 : „Dată fiind ataşarea sufletească a românilor ardeleni faţă de cei din „ţară“, va veni un timp cînd Moldova, Muntenia şi Ardealul vor forma o singură ţară Românească“. Această viziune realistă avea să-şi găsească expresia, şapte decenii mai tîrziu, în poziţia fără echivoc a saşilor faţă de evenimentele anului 1918. In acel an, în ajunul lui 1 decembrie se putea citi în ziarul de limbă germană de la Sighişoara : „Mîine vor umple valea Mureşului sute de mii de români, reprezentanţi ai tuturor meleagurilor. Vechiul Bălgrad va fi martorul avintului înălţător al unui popor vital trezit la libertate. In locul unde au sungerat eroii Horia, Cloşca şi Crişan, naţiunea română îşi va proclama mîine suveranitatea“. Reprezentanţii populaţiei săseşti din Transilvania, adunaţi la Mediaş pentru a lua act de unire, au salutat călduros, în unanimitate, decizia luată la Alba Iulia prin voinţa poporului. Referindu-se la poziţia saşilor, Nicolae Iorga scria că aceştia vor fi credincioşi patriei comune la fel ca şi fraţii lor români, că vor da tot ce au mai bun ca România să devină un stat fericit și bogat. Putem spune astăzi că viziunea istoricului român s-a adeverit pe deplin. (Continuare în pag. a II-a) CU RADU ALDULESCU, IOSIF BIRTALAN, NICOLAE BOBOC,, PETRE CODREANU, NORBERT PETRI, MAURICIU VESCAN DESPRE PUNŢILE MUZICII SPRE MARELE PUBLIC A beneficia de sufragiile unui auditoriu numeros şi exigent, a se bucura de notorietate constituie ambiţia mărturisită ori nu — dar firească — a oricărui compozitor. Pentru artistul autentic, consacrarea nu reprezintă desigur un scop, ci corolarul unei activităţi laborioase de cizelare a talentului, de exprimare a gîndirii şi a individualităţii artistice, rezultatul confruntării sale cu epoca şi cu destinatarii direcţi ai creaţiei. Istoria muzicii demonstrează, prin exemple ilustre, că drumul spre patrimoniul de valori ale umanităţii trece prin inima marelui public. „De la inimă la inimă“, spunea George Enescu, formulînd cea mai succintă definiţie a raportului dintre compozitor şi auditoriul său, şi definind în acelaşi timp Însăşi esenţa actului creator, esenţa muzicii însăşi. Această comuniune afectivă, spirituală între muzician şi public, spre care năzuia Enescu, este favorizată de condiţiile asigurate astăzi, în ţara noastră, creaţiei şi răspîndirii valorilor muzicale. Este un aspect important, definitoriu al procesului complex de dezvoltare a vieţii artistice — aspect în jurul căruia s-au concentrat răspunsurile primite în cadrul anchetei de faţă. — Am douăzeci de ani de activitate concertistică — ne-a spus violoncelistul Radu Aldulescu — și îmi pot da seama de schimbarea imensă intervenită în structura și în competenta publicului muzical. Cercului restrîns de snobi, care dădea, odinioară, coloratura specifică manifestărilor artistice, i-a luat locul un auditoriu rar?, care știe, în genere, să aprecieze şi să reacţioneze generos în faţa muzicii de înaltă ţinută. Nu numai în Capitală sau în alte cîteva centre cu tradiţie culturală, dar în multe localităţi ţin ţară am întîlnit acest public nou, am simţit căldura şi entuziasmul unui tineret receptiv la valorile artei muzicale. Se face simt, aş spune, un spirit nou, cu deschidere spre marea cultură, un spirit ce cîştigă teren acolo unde instituţiile muzicale, forurile locale se preocupă de educarea artistică a publicului care — potenţial — există pretutindeni. Interpretînd, de pildă, lucrări ca „Simfonia concertantă" de George Enescu, „Triplul concert“ de Paul Constantinescu, „Simfonia concertantă" de Ludovic Feldman s.a., am simtit adeseori că muzica „trece rampa" — atît la Tîrgu Mureș, la Oradea, la Cluj, la Timişoara ori la Bacău, cît si cu prilejul unor turnee in centre muncitoreşti unde există o viaţă artistică densă. In acelaşi timp, am intuit necesitatea unei activităţi mai susţinute de propagare a muzicii şi a educaţiei muzicale la Galaţi, bunăoară, şi chiar la Craiova, unde si pregătirea orchestrelor e susceptibilă de perfecţionare. Dacă rezonanţa numelor unor clasici ai muzicii universale exercită o anumită atracţie asupra publicului în formare, cred că promovarea creaţiei compozitorilor noştri — mulţi încă insuficient cunoscuţi maselor de auditori — ar trebui sprijinită prin interpretări de cea mai bună calitate şi printr-o politică de repertoriu gîndită cu grijă. — Creaţia compozitorilor români din diferite generaţii este bine primită de publicul de la Tîrgu Mureş — ne spune Iosif Birtalan, compozitor şi dirijor din localitate. Există o receptivitate crescîndă faţă de muzica contemporană, inclusiv cea autohtonă — ca urmare a activităţii educative desfăşurată consecvent de filarmonică, de ansamblul nostru de cîntece şi jocuri, inclusiv ansamblul de pionieri, care are o contribuţie esenţială în această direcţie. Răsfoind programele filarmonicii, pe lîngă piese de Strauss, Debussy, Ravel, Bartók sau Enescu, întîlnim, in stagiunea trecută, prezentarea, în primă audiţie, a unor lucrări ca poemul simfonic „In amintirea eroilor de la Mărăşeşti“ de M. Chiriac, „Concertul pentru trompetă“ de Aurel Popa, „Dansuri de pe Mureş" de Zoltán Aladár, „Concertul pentru orgă“ de A. Porfetye, „Ulisse" de Liviu Glodeanu, şi alte creaţii de genuri diferite, dar reprezentative pentru direcţiile în care se dezvoltă şcoala componistică românească. Putem afirma liniştiţi că ţinuta interpretărilor şi a programelor filarmonicii (ca şi ale concertelor cu lucrări corale originale date de ansamblurile amintite şi care au purtat mesajul artei noastre pînă în cele (Continuare în pag. a IV-a) Telegrame Stimatului tovarăş NICOLAE CEAUŞESCU Preşedintele Consiliului Naţional al Frontului Unităţii Socialiste Stimate tovarăşe preşedinte, Permiteţi-mi să vă transmit felicitări cordiale cu prilejul alegerii dumneavoastră în funcţia de preşedinte al Consiliului Naţional al Frontului Unităţii Socialiste. Sunt încredinţat că între Consiliul Naţional al Frontului Unităţii Socialiste din România şi Comitetul Central al Frontului Naţional din Republica Socialistă Cehoslovacă se va dezvolta o colaborare avantajoasă, care va duce la o lărgire şi adincire a prieteniei şi a cunoaşterii reciproce dintre popoarele României şi Cehoslovaciei. Vă urez multe succese în această importantă funcţie a dumneavoastră. Cu salutări cordiale, tovărăşeşti EVZEN ERBAN, preşedintele Comitetului Central al Frontului Naţional al Republicii Socialiste Cehoslovace Excelenţei Sale General JEAN-BE DEL BOKASSA Preşedintele Republicii Africa Centrali BANGUI Cu prilejul celei de-a X-a aniversări a proclamării republicii, adresez Excelenţei Voastre, în numele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, al poporului român şi al meu personal, felicitări cordiale împreună cu cele mai bune ură, de sănătate şi fericire personală, de prosperitate şi progres poporului Republicii Africa Centrală, îmi exprim convingerea că relaţiile dintre ţările noastre se vor dezvolta continuu în interesul celor două popoare şi al păcii în lume. NICOLAE CEAUŞESCU Preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România