Scînteia, aprilie 1969 (Anul 38, nr. 8022-8051)
1969-04-08 / nr. 8029
E SATISFĂCĂTOARE SITUAŢIA DE ANSAMBLU, NUMAI CÎND IN FIECARE ÎNTREPRINDERE S-AU REALIZAT TOTI INDICATORII - convorbire cu rov. ing. Ioan BORDAŞ, secretar al Comitetului judeţean Braşov al P.C.R. In angajamentul din acest an al colectivelor de întreprinderi din judeţul Braşov se precizează printre altele : cu 300 milioane lei va fi depăşit planul producţiei globale industriale ; peste prevederi — 100 milioane lei mărfuri exportate ; 1800 tone metal economisite ; beneficii suplimentare de 80 milioane lei. Cifrele şi datele amintite, care se adaugă sarcinilor sporite de plan din acest an, atestă dimensiunea forţei productive a unităţilor industriale din această parte a ţării şi hotărîrea colectivelor lor de a întîmpina a 25-a aniversare a eliberării patriei noastre cu noi şi importante rezultate în toate domeniile activităţii economice. Aşa stînd lucrurile, este deosebit de util şi oportun — acum, la începutul trimestrului II — să investigăm modul în care se realizează planul şi angajamentele, să estimăm tendinţele pozitive din întreprinderi, lipsurile care s-au făcut simţite, precum şi factorii capabili să asigure ridicarea, în continuare, a nivelului eficienţei activităţii productive. — Ca să intru direct în problemă — ne-a relatat la începutul convorbirii tov. ing. Ioan Bordaş, secretar al Comitetului judeţean Braşov al P.C.R. — precizez că pe primul tri-Convorbire realizată de Nicolae MOCANU corespondentul „Scînteii" (Continuare în pag. a IlI-a) * In campania agricolă P . R . Au bapaimna hotăritoare Confruntare între o scrisoare adresată „Scînteii“, o teleconferinţă la Consiliu! Superior al Agriculturii şi situaţia reală la cîmp (în pagina a V-a articolul semnat de redactorii noştri ing. Ion H2P,ŢEG, Alexandru BRAD şi Gheorghe CÎRSTEA) m . Există un dialog între generaţii ? Evident. Un dialog omniprezent, continuu şi creator. Creator într-un sens larg şi multiplu, factor al progresului social. Generaţia tînărâ este produsul biologic şi social, material şi spiritual al generaţiei vîrstnice. Dar care sînt valorile pe care i Ie transmitem tineretului în opera de educaţie comunistă ? Cum sunt ele recepţionate şi cristalizate într-o conduită morală şi profesională la nivelul exigenţelor orinduirii noastre ? Iată întrebări-premise care sugerează cit de complex şi de responsabil este sensul creator al dialogului dintre generaţii, sens pe care îl supunem unui schimb de opinii. Interlocutori sunt tovarăşii prof. ing. CONSTANTIN AVRAM, membru corespondent al Academiei, rectorul Institutului politehnic Timişoara, şi prof. dr. docent PIUS BRÎNZEU, rector al Institutului de medicină Timişoara. — Cred că ar trebui să începem de la însăşi noţiunea de generaţie, e de părere prof. ing. Constantin Avram. — M-am gîndit la această întrebare şi am consultat un dicţionar, intervine prof. dr. docent Pius Brînzeu. Noţiunea are două accepţii : totalitatea oamenilor care au cam aceeaşi vîrstă şi trăiesc în aceeaşi perioadă de timp; durata în timp care desparte tatăl de fiu. Prof. ing. C. Avram: Definiţiile mi se par cam statice. în fond, este vorba de o curgere continuă, atît din punct de vedere biologic, cit şi social. De altfel, am impresia că tendinţa actuală, mă refer la secolul nostru şi, mai ales, la ultimele decenii, este aceea că generaţiile devin... mai scurte. Mai scurte, pentru că mentalităţile se înnoiesc mai repede, în funcţie de înnoirea cunoştinţelor, de viteza progresului ştiinţific, economic şi social. Este un lucru ştiut că volumul total al cunoştinţelor omeneşti se ia m Premisele transferului de valori etice către tînăra generaţie dublează în aproximativ zece ani. Se produc, deci, mutaţii rapide, puternice. Prof. dr. docent P. Brînzeu : Evident, există probleme şi aspecte ale vieţii pe care un om de 69 de ani le vede altfel decât unul de 20. De aici pot lua naştere ciocniri de idei, confruntări. Terenul acestor conflicte, mai mici sau mai mari, este, de obicei, familia, unde diferenţele între părinţi şi copii pot atinge chiar şi patru decenii. In societate, însă, aceste diferenţe sunt fracţionate pentru că există o gamă largă de virste la oamenii care se întîlnesc în diverse activităţi. In universităţi, mai ales, tranziţia este caracterizată prin vîrstele foarte apropiate între studenţi şi asistenţi, între aceştia şi lector etc. Deci dialogul este mult uşurat prin aceste punţi de legătură. Redactor : Punţi succesi schimb de opinii le care constituie, de fapt, un pod trainic între generaţii şi, chiar, între epoci istorice. Problema este cum se „construieşte“ acest pod, care sunt, mai concret, caracteristicile acestui dialog ? C. A.: Specialitatea mea, ca inginer şi ca profesor, este construcţia, mai exact, betonul armat. Vorbind, deci, în termeni inginereşti, aş spune că esenţialul este, în mesajul pe care îl transmitem tinerei generaţii, armătura de idei. Cu alte cuvinte, între latura informativă şi cea formativă trebuie să dăm întîietate celei din urmă. Pentru că, după cum spuneam, volumul de cunoştinţe este atît de mare incit, printr-o selecţie foarte severă e necesar să alegem numai cunoştinţele fundamentale şi ideile care se degajă din acestea, idei şi direcţii magistrale ale progresului tehnic, ştiinţific, social. P. B. : Aceasta înseamnă, după tărerea mea, o atitudine activă din partea celui ce se formează, capacitatea de a gîndi, de a reţine datele esenţiale. Red. : Permiteţi-mi să observ că acest lucru e destul de dificil. Poziţia activă trebuie să fie reciprocă. P. B. : Evident. Am pornit doar de la premisa dialogului, ori dialog înseamnă tocmai reciprocitate. Insist însă în afirmarea capacităţii de gîndire şi de selecţie a tînărului. De ce ? Pentru că noi, cei mai vîrstnici, suntem avantajaţi, dar şi dezavantajaţi în acest dialog. Avantajaţi în sensul că avem experienţă, o viziune de ansamblu asupra profesiunii şi a vieţii, am ajuns la nişte concluzii, la nişte sinteze... C. A.: ...şi dezavantajaţi pentru că, în activitate’ şi concepţiile noastre, pot apărea uneori reflexe de conservatorism. P. B. : Exact. Experienţa conţine în ea şi pericole, pericolul ideilor preconcepute. Tinerii sunt îndeobşte receptivi, dar sînt şi ei pîndiţi de o primejdie, aceea de a adopta, fără rezerve, adică fără o privire critică, lucidă, idei care sunt doar în aparență noi, îmbrăcate, de regulă. Paul DIACONESCU (Continuare în pag. a IV-a) proletar!o In toate tarile, mnîtî-vâ! ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN Anul XXXVIII Nr. 8029 Marți 8 aprilie 1969 6 PAGINI - 30 DANI PRIMUL PĂTRAR AL ANULUI ECONOMIC S-A ÎNCHEIAT. CE ÎNVĂŢĂMINTE SE IMPUNE PENTRU ÎNDEPLINIREA INTEGRALĂ A PLANULUI ŞI A ANGAJAMENTELOR PE 1969? ♦ In toate întreprinderile industriale sunt pe cale de a fi încheiate călcâiele privind ,,bilanţul“ primului trimestru în realizarea planului şi a angajamentelor. Din rezultatele înregistrate, oamenii fabricilor şi uzinelor desprind nu numai rodnicia eforturilor de pînă acum, dar şi direcţiile în care trebuie acţionat pentru îndeplinirea riguroasă a planului pe întregul an şi de către fiecare unitate industrială în parte. Cu atît mai importantă este aceasta în acele întreprinderi unde realizările din primul trimestru sînt inferioare prevederilor planului, nu reflectă intru totul posibilităţile şi rezervele interne de care dispun. Trăgînd învăţămintele ce se cuvin din neajunsurile care s-au făcut simţite, comitetele de direcţie ale acestor întreprinderi, organele şi organizaţiile de partid, ministerele de resort au îndatorirea de a face totul pentru recuperarea în scurt timp a restanţelor în îndeplinirea unui indicator sau altul de plan. Eforturile oamenilor muncii, energia lor creatoare trebuie concentrate asupra realizării planului la producţia marfă vîndută şi încasată, cu respectarea strictă a sortimentelor, asupra creşterii productivităţii muncii, livrării ritmice a producţiei destinate exportului, realizării sarcinilor de reducere a preţului de cost şi de beneficii, astfel ca pînă la sfirşitul lunii aprilie a.c. sarcinile de plan pe 4 luni să fie realizate exemplar, la toţi indicatorii, in toate întreprinderile. Raţiunea oricărei investiţii este de a produce cu maximum de randament Printre întreprinderile industriale din judeţul Alba, care în ultimii ani au beneficiat de importante fonduri de investiţii destinate dezvoltării capacităţilor de producţie, completării şi modernizării „zestrei“ tehnice, se numără şi trei unităţi subordonate Ministerului Industriei Uşoare. Acestea sunt : fabrica de confecţii din piele,şi marochinărie „Căprioara“, fabrica de ciorapi şi tricotaje „Sebeşul“, ambele din oraşul Sebeş, şi fabrica de încălţăminte „Ardeleana“ din Alba Iulia. Lucrările de investiţii respective au fost parţial sau total terminate şi noile capacităţi de producţie s-au dat în funcţiune. în ce ritm s-au integrat noile capacităţi în fluxul general al producţiei din cele trei întreprinderi şi la ce nivel sunt ele folosite ? Să examinăm, din acest punct de vedere, situaţia de la FABRICA „CAPRIOARA" DIN SEBEŞ. Prin proiect, lucrările de extindere executate aici se referă la regruparea şi reconstrucţia secţiilor de confecţii din piele şi din înlocuitori. Suprafaţa totală construită — inclusiv depozititele — măsoară 6 000 mp. Lucrările respective s-au efectuat fără a fi oprit procesul de producţie — construcţial fiind concepută să se materializeze in două tronsoane. De cîtva timp, primul tronson a fost dat în exploatare. La construcţia celuilalt se lucrează şi acum. Tov. Sorin Bucătaru, inginerul-şef al fabricii, ne-a vorbit despre sporul de producţie ce s-a obţinut după terminarea lucrărilor la prima etapă a construcţiei : „ Producţia hainelor din piele a crescut de la 500 de bucăţi, în 1967, la 6 000 in 1968. Iar In acest an, prin darea în folosinţă a celui de-al doilea tronson, se vor putea confecţiona 12 000 haine de piele, deci dublul producţiei realizate anul trecut. Va creşte, totodată, şi producţia articolelor de marochinărie. In această secţie au fost montate, în lunile trecute, două benzi de fabricaţie. Comparativ cu anul 1995, cînd fabrica producea 651 400 bucăţi de poşete etalon, în acest an urmează să se realizeze 1 143 800 bucăţi poşete etalon. Notînd aceste date, am intrat, de fapt, în miezul problemei. La „Căprioara“, capacităţile noi de producţie nu sunt utilizate în întregime în mod curent ; de pildă, una dintre cele două benzi de fabricaţie nu funcţionează. Inginerul-şef ne-a explicat cauza acestei stări de lucruri : planul de producţie comunicat de către forul tutelar nu acoperă capacităţile nou construite. „Abia la finele anului 1970 — ne spunea inginerul-şef — se preconizează atingerea capacităţii de producţie maxime construite“. Aşadar, pînă la sfîrşitul anului 1970, utilaje pentru procurarea cărora statul a cheltuit fonduri importante vor sta în... repaos relativ. Cea de-a treia bandă de fabricaţie, aflată acum în construcţie, va intra în funcţiune în trimestrul IV 1969 ; după cum am reţinut, nici ea nu va putea fi utilizată la capacitatea maximă. Cum se explică această... premeditată diminuare a eficienţei fondurilor de investiţii ? Nu putem crede că au fost epuizate posibilităţile de desfacere a articolelor de marochinărie din piele sau a celor confecţionate din înlocuitori. Dincolo de aceste considerente, este stringent necesar ca forurile de resort din Minis- Ştefan DINICA corespondentul „Scînteii ” (Continuare în pag. a IlI-a) Tovarăşul Nicolae Ceauşescu a primit pe ministrul justiţiei in Republica Tunisiană Preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, Nicolae Ceauşescu, a primit luni la amiază pe Mongi Slim, ministrul justiţiei din Republica Tunisiană, care se află în vizită în ţara noastră. La primire a luat parte Adrian Dimitriu, ministrul justiţiei. A fost de faţă Mahmoud Maamouri, ambasadorul Tunisiei la Bucureşti. In cursul întrevederii, care s-a desfăşurat într-o atmosferă cordială, au fost abordate probleme privind dezvoltarea relaţiilor dintre cele două ţări, în interesul ambelor popoare, al păcii, precum şi unele aspecte ale situaţiei internaţionale actuale. PAGINA A ll-A Controlul continuu, exigent al îndeplinirii hotărîrilor sporeşte eficienţa muncii de partid Pe şantierul Centralei termoelectrice de la Constanta (Foto : Gh. Vintilă) PRIMIRI LA PREŞEDINTELE CONSILIULUI DE MINIŞTRI, ION GHEORGHE MAURER ! Delegaţia parlamentară japoneză Preşedintele Consiliului de Miniştri al Republicii Socialiste România, Ion Gheorghe Maurer, a primit, luni la amiază, delegaţia parlamentară japoneză, condusă de Fukunaga Kenji, membru al Dietei Japoneze, aflată în vizită în ţara noastră. La primire, care a decurs într-o atmosferă cordială, a luat parte Stanciu Stoian, membru al Grupului parlamentar pentru relaţii de prietenie România-Japonia. A fost de faţă Toshio, Mitsudo, ambasadorul Japoniei la Bucureşti. (Agerpres) Ambasadorul Republicii Cuba Luni după-amiază, preşedintele Consiliului de Miniştri, Ion Gheorghe Maurer, a primit pe ambasadorul extraordinar şi plenipotenţiar al Republicii Cuba, Jesus Barreiro Gonzalez, în vizită protocolară de prezentare. La întrevedere, care a decurs într-o atmosferă cordială, a participat Mihai Marin, adjunct al ministrului afacerilor externe. (Agerpres) — — — Person®litate® unui festival saturat Calda adeziune din partea publicului, ecoul stîrnit în viaţa oraşului constituie, după opinia mea de participant nemijlocit, rezultatul cel mai demn de remarcat al Festivalului cultural „Primăvara arădeană“. „A fost o acţiune reuşită, aşteptăm cu interes ediţia viitoare“, sunt cuvinte pe care, într-un fel sau altul, le-am auzit rostite adesea. Vedem în această solicitudine infirmarea unor păreri relativ la blazarea spectatorului modern, aflat zice-se în criză de timp, atras de mirajul televizorului sau de manifestări de divertisment. Dimpotrivă — aşa cum s-a dovedit şi cu alte prilejuri — atunci cînd o acţiune culturală, cu caracter mai amplu, desfăşurată zile de-a rîndul, a fost bine concepută, reuşind să devină ceea ce numim un „eveniment“, această acţiune stîrneşte, in ciuda unor servituţi şi rezistenţe, afluxul oamenilor. La Arad, această solicitudine a publicului are ca temei specific nu numai interesul pentru ineditul unei inaugurări, dar şi dorinţa adîncă de a afirma personalitatea culturală a oraşului, după cum în domeniul industrial personalitatea lui şi-a dobîndit un recunoscut prestigiu. Şi in acest sens prima ediţie a festivalului — care şi-a propus, în cel de-al 25-lea an de la eliberarea ţării, să scoată in evidenţă potenţialul arădean in crearea de bunuri spirituale — constituie un prilej stimulator, efervescent, cu condiţia ca, bineînţeles, ceea ce s-a cîştigat acum să fie continuat şi îmbogăţit cu consecvenţă. Iată de ce, plasîndu-ne concret în loc şi timp, găsim în programul foarte bogat şi divers al manifestărilor cultural-artistice un merit al organizatorilor, chiar dacă pe alocuri această diversitate a putut apărea oarecum amalgamată. Dar în ciuda, acestor deficienţe, inerente unui început, prezentarea paletei largi de valori arădene a fost convingătoare. Reprezentaţii folclorice (Tîrgul sărutului, Nunta din Almas), expoziţia de artă populara au arătat că vechile vetre ale judeţului continuă a fi creatoare de robuste frumuseţi. Concertele Filarmonicii din Arad (dirijor N. Brînzeu) ne-au dovedit disponibilitatea de a executa muzică de cameră, dar şi lucrări de mare anvergură, ca Simfonia a 9-a de Beethoven. Pictorii locali, organizaţi intr-o filială, au prezentat o expoziţie de artă plastică şi o altă expoziţie, în colaborare cu Teatrul de stat, de scenografie. Alte expoziţii au prilejuit rememorări ale trecutului istoric prin intermediul monumentelor sau al vechilor periodice locale. Reprezentaţii de teatru, recitaluri fi V. NICOROVICI (Continuare în pag. a IV-a) ZIARUL DE AZI © în construcţia de utilaj pentru industria chimica şi rafinării RISIPA DE METAL PERSISTĂ © CONSIDERAŢII ASUPRA IOR EXPOZIŢII PERSONALE © SPORT © MARŞURILE DE PRIMĂVARĂ DIN ANGLIA I CANADA ŞI N.A.T.O. ! O decizie salutară Hotărîrea guvernului canadian de a reduce efectivele sale armate staţionate în Europa occidentală, hotărîre pe care premierul Trudeau a anunţat-o, în urmă cu cîteva zile, în cadrul unei conferinţe de presă, continuă să suscite vii reacţii, atît la Washington, cit şi într-o serie de capitale vest-europene. Iniţiată în preajma aniversării a 20 de ani de la crearea N.A.T.O. şi a sesiunii jubiliare care urmează să înceapă în zilele următoare la Washington, decizia canadiană a provocat o evidentă nemulţumire în rîndul promotorilor şi susţinătorilor fervenţi ai atlantismului (care se străduiesc să revitalizeze alianţa), mai ales datorită consecinţelor sale politice. După cum scrie „Washington Post“, iniţiativa canadiană nu corespunde intenţiilor S.U.A. „de a da o aparenţă de unitate alianţei atlantice în ajunul împlinirii a două decenii de existenţă“. In primul rînd, hotărîrea Ottawei a fost apreciată la Washington, după cum releva agenţia „Associated Press“, ca „o reflectare a unui sentiment larg răspîndit în rîndurile membrilor alianţei atlantice că ţelurile iniţiale ale N.A.T.O. s-au perimat“, şi de aceea se manifestă tot mai multe cereri în favoarea unei revizuiri fundamentale a pactului. In cercurile apropiate de Departamentul de Stat se au,, totodată, în vedere şi consecinţele pe care măsura amintită le-ar putea avea pe planul politicii interne americane, curentul unei ample reevaluări a politicii S.U.A. faţă de N.A.T.O. cîştigînd, se ştie, mult teren în Congresul american. Acest curent în fruntea căruia se afla liderul minorităţii democrate, senatorul Mike Mansfield, scoate în evidenţă că N.A.T.O. este o instituţie depăşită şi cere reducerea trupelor americane staţionate în Europa occidentală. Este cunoscut că guvernul de la Ottawa anunţase încă de mai mult timp că îşi va preciza poziţia faţă de relaţiile viitoare ale Canadei cu alianţa nord-atlantică încă înainte de 10 aprilie, ca urmare a procesului de revizuire a politicii externe început anul trecut. Discuţiile pe care primul ministru Trudeau le-a avut la Washington cu preşedintele Nixon, recomandările Comitetului parlamentar canadian pentru apărare şi afaceri externe, ca şi numeroasele presiuni externe, în special din partea Londrei, lăsau să se înţeleagă că menţinerea statu quo-ului în ansamblul său va fi soluţia la care vor trebui să recurgă autorităţile canadiene. Dar lucrurile nu s-au petrecut aşa. Dacă Canada a hotărît pînă la urmă să rămînă un N.A.T.O., totodată ea a ajuns la concluzia reducerii efectivelor trupelor sale din Europa occidentală. De asemenea, premierul Trudeau a făcut cunoscut că ţara sa va continua să acţioneze în scopul realizării unei destinderi in Europa, al îmbunătăţirii relaţiilor cu ţările membre ale Tratatului de la Varşo-Radu BOGDAN (Continuare în pag. a V-a)