Scînteia, iulie 1970 (Anul 39, nr. 8472-8502)

1970-07-15 / nr. 8486

I­I I I I I I­­ PICĂTURA DE CERNEALĂ despre existenţa unei practici la adepţii nu mai ştiu cărei şcoli filozofice din antichitate d in fiecare seară, ucenicul era obligat să rememoreze, înainte de culcare, minut cu minut, parcursul întregii zile. Pentru fiecare gind sau faptă bună, el punea intr-un săculeţ o pietri­cică albă ; pentru cele rele, intr-un alt săculeţ, o pie­tricică neagră. ...Alte vremuri, alte obiceiuri. Aceste clteva rinduri nu ţintesc să pledeze pentru practica săculeţului şi a pie­tricelelor. Ce vor ele ? Doar atît : hai să ne spunem nouă înşine, mai des, „să tragem linie şi să adunăm", să practicăm mai des exerciţiul spiritual al bilanţului ! Un fel de autocritică interioară, aş zice. Cum am lucrat­­ astăzi, cum ne-am îndeplinit îndatoririle ? Ce-am re­zolvat şi ce-am am­înat nejustificat ? Ce-am adus nou in munca noastră, am lucrat mai bine, mai cu spor decit ieri sau cutare obligaţii le-am realizat cam de mintuială ? Am făcut ca in­activitatea din jurul nostru să se înregistreze un pas înainte sau ne-am împăcat şi astăzi cu lipsurile de ieri ? Meditînd un spirit lucid, autoexigent la noi înşine şi la mersul nostru prin lume, punînd, în gind, pietricele albe şi negre in săculeţele din conştiinţă, avem şanse mult mai mari să ştim exact cine sintem­, ce şi cit datorăm societăţii, cum ne îndeplinim, zi de zi, misiunea pe care ea ne-a încredinţat-o. Idealurile etice ale societăţii noastre sunt limpezi. Permanenta confruntare cu ele, scrutarea drumului ce ne stă in faţă, a propriilor virtuţi şi a propriilor scă­deri, ne ajută să ne împlinim, ne dă un surplus de pu-I tere, ne dinamizează. ...Dacă tragem linie şi adunăm, vedem că această bărbătească şi severă autoscrutare este una dintre cele mai utile căi de împlinire a personalităţii Este,­­ dacă vreţi, un reazem in drumul spre idea­ pe care il parcurgem fiecare. George-Radu CHIROVICI ZECE MII TONE DE OŢEL PESTE PLAN Muncind cu sirguinţat pentru îndeplinirea ritmică a angaja­mentului asumat. In ultimul an al actualului cincinal oţelarii de la Combinatul siderurgic Hu­nedoara înscriu realizări de prestigiu. Ei au elaborat şi ex­pediat recent spre liniile de laminoare a 10-a mie tonă de oţer dată peste prevederile de plan aferente perioadei ce a trecut de la începutul anului şi pină in prezent. Această canti­tate suplimentară de metal s-a obţinut îndeosebi pe seama creş­terii randamentelor agregatelor. La oţelăria Martin nr. 2 s-au produs, de la începutul anului, cu aceleaşi capacităţi, in fiecare zi efectivă de lucru, cu 1 300 kg de metal mai mult faţă de rea­lizările zilnice din perioada co­respunzătoare a anului trecut. Succesul oţelarilor hunedoreni este cu atît mai evident cu cit, o dată cu sporirea producţiei de metal, s-a îmbogăţit gama sor­timentelor şi a crescut eficienţa economică. Dind curs cerinţelor uzinelor constructoare de maşini beneficiare din ţară, specialiştii şi topitorii de la cuptoarele Martin şi electrice ale combi­natului au asimilat, in acest an, nouă mărci de oţeluri cu carac­teristici superioare, care se pro­duc pentru prima dată. Prin gospodărirea judicioasă, cu mul­tă exigenţă, a materiilor prime şi reducerea cheltuielilor de pro­ducţie, in sectorul otelării s-au realizat în cinci luni peste 6 500 000 lei economii la preţul de cost planificat. PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE. UNIȚI-VA! ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN Anul XXXIX Nr. 8486 1 Miercuri 15 iulie 1970 8 PAGINI-40 BANI _________ . I Locul de muncă al activistului de partid— ÎN MIJLOCUL OAMENILOR O coordonată fundamentală a de­mocraţiei noastre socialiste, pusă din nou în evidenţă cu pregnanţă in pe­rioada de grele încercări prin care a trecut şi încă mai trece ţara, ca ur­mare a calamităţilor naturale din a­­ceastă primăvară, o constituie fără îndoială legătura dintre partid şi cele mai largi mase ale poporului. S-a vădit încă o dată, cu cea mai mare putere, cit de adînc este integrat partidul în viaţa socială a ţării, că legindu-se prin mii şi mii de fire de masele de oameni ai muncii, el le imprimă în toate împreju­rările capacitatea de a se orienta spre obiectivele esenţiale, de a în­vinge orice fel de greutăţi. Acesta este, între altele, rodul preocupării constante a Comitetului Central al partidului, personal a tovarăşului Nicolae Ceauşescu, pentru întărirea legăturilor partidului cu masele, pen­tru apropierea continuă a conducerii politice de clocotul vieţii din fabrici şi din uzine, de pe şantiere, din uni­tăţile agricole, din şcoli şi universi­tăţi, într-un cuvînt de unităţile de bază ale societăţii noastre unde se făuresc valorile ei materiale şi spi­rituale. În această privinţă un rol deosebit de important îl au activiştii de partid. Dar, aşa cum ne arată experienţa, pentru a-şi putea exercita în bune condiţii rolul şi menirea, activistul trebuie să pătrundă „în miezul“ pro­blemelor vieţii sociale, să sesizeze la timp noul, să depisteze cu prompti­tudine fenomenele pozitive şi ne­gative, să determine cu exactitate sarcinile curente şi de perspectivă ale colectivelor din raza sa de activitate, ceea ce, evident, nu se poate reali­za „din birou“, ci numai aflîndu-se cit mai mult, cum obişnuim să spu­nem, pe teren, în mijlocul oamenilor. După cum se ştie, la Congresul al X-lea al P.C.R. s-a subliniat necesi­tatea ca membrii comitetelor de partid, ceilalţi activişti să se afle cea mai mare parte a timpului în unită­ţile economice şi în instituţii, să aibă legături permanente cu masele, să cu- Gheorghe TANASE prim-secretar a! Comitetului judeţean Vaslui al P.C.R. nească în profunzime activitatea practică ce se desfăşoară acolo, asi­­gurînd îndrumarea organizaţiilor de partid în vederea aplicării hotăririlor. Experienţa arată însă că deplasarea acestor cadre este eficientă numai a­­tunci cind se desfăşoară nu la intim­­plare, ci urmăreşte un ţel precis, cind se soldează cu măsuri efective pen­tru generalizarea unor iniţiative sau înlăturarea deficienţelor constatate, cind informaţiile culese sunt aduse la cunoştinţa celorlalţi membri ai orga­nului de partid in vederea adoptării operative a deciziilor în problemele ce sunt de competenţa lor. Şi invers. Cind deplasarea se face pur şi simplu ca scop în sine, pentru a fi „pe te­ren“, este clar că totul se transformă într-o simplă formalitate. Putem afirma că rezultatele obţi­nute în judeţul nostru in îndeplinirea planului in industrie şi a angajamen­telor asumate în întrecere, in stabili­rea unor măsuri judicioase pentru fo­losirea mai deplină a fondului fun­ciar, gospodărirea raţională a sur­selor de apă, extinderea lucrărilor de irigaţii şi in alte domenii de activi­tate se datorează, în mare parte, fap­tului că, de regulă, membrii comi­tetului judeţean, ceilalţi activişti de partid pleacă sistematic pe teren, cu obiective precis conturate, pentru o perioadă bine determinată ; acolo iau contact direct, nemijlocit, cu ca­drele din conducerea unităţilor eco­nomice şi instituţiilor, a organizaţi­ilor de partid, cu un mare număr de comunişti şi oameni ai muncii nemembri de partid, ceea ce le oferă posibilitatea de a cunoaşte temeinic realităţile. Faptele demonstrează că prezenţa vie a activiştilor în mijlocul comuniştilor şi al celorlalţi oameni ai muncii are ca rezultat nu numai sta­bilirea unor soluţii corespunzătoare într-o problemă sau alta, dar ea se răsfrînge favorabil asupra activităţii generale a organizaţiilor de partid. Ni se pare semnificativ în această privinţă următorul exemplu. De mul­tă vreme, cooperativele agricole de producţie din comunele Suletea, Făl­­ciu şi altele înregistrau rezul­tate diferite în producţia cerea­lieră, în dezvoltarea unor sectoare de producţie, în valorificarea produselor. Sesizînd această situaţie, membrii biroului comitetului judeţean au fă­cut din aceste cooperative ţinta frec­ventă a deplasărilor lor pe teren. Le­gătura lor, care a căpătat un caracter de stabilitate, cu membrii comitete­lor de partid, conducerile unităţilor respective, cu numeroşi comunişti şi alţi ţărani cooperatori, discuţiile pur­tate „la obiect“, cu răbdare, dar şi cu exigenţă partinică, au avut darul de a pune in adevărata lumină, pe de o parte, experienţa bună din unele uni­tăţi, iar pe de altă parte, cauzele neajunsurilor din cooperativele care băteau pasul pe loc. Investigînd pă­rerile cooperatorilor, membrii comi­tetelor şi birourilor organizaţiilor de partid din unităţile rămase în urmă, Împreună cu consiliile de conducere, au stabilit măsuri pentru aplicarea unor învăţăminte desprinse din ex­perienţa vecinilor referitoare la or­ganizarea muncii în brigăzile de cimp şi zootehnice, respectarea ce­rinţelor ştiinţei agrotehnice, dezvol­tarea unor noi ramuri de producţie etc. Controlul exercitat de noi ulte­rior a arătat că activitatea organiza­ţiilor de partid din aceste unităţi se află în progres, ceea ce se reflectă în modul în­­care s-au desfăşurat aici lucrările agricole de primăvară, in rezultatele obţinute in valorificarea mai temeinică a posibilităţilor de în­tărire economică şi organizatorică a cooperativelor. A stabili legături trainice cu masele presupune înlăturarea fermă a ori­căror manifestări de superficia­litate, a prezenţei formale, de complezenţă. Fără îndoială, este de cea mai mare însemnă­tate ca activiştii de partid cu munci de răspundere să participe la diferite adunări şi şedinţe, să se consulte şi în acest fel cu masele. Este un mod de a fi in mijlocul oamenilor care îşi are valoarea sa, dar care nu poate fi absolutizat. Trebuie să stăm de vorbă cu oamenii nu numai din cînd in­cind, nu numai cu prilejul unor asemenea manifestări, ci şi dis­­cutind cu grupuri restrinse, de la om la om, de la suflet la suflet, întrucit numai imbinînd ambele modalităţi se poate realiza o cunoaştere temeinică a problemelor, a preocupărilor, a stă­rilor de spirit. Este necesar să reflec­tăm mai mult asupra unor asemenea lucruri, întrucit unii activişti, cum sunt secretarii comitetelor de partid din co­munele Vetrişoaia şi Stănileşti, tind să limiteze legătura cu masele, consultarea lor numai la organizarea unor şedinţe, adunări, cu o participa­re largă a ţăranilor. Or, fără a sub­­Continuare un nas. a IlI-a» păci bagem I I linie I I şi adu­nem...­­ Un amic al mai jos iscălitului, distins cărturar şi om I de o aleasă ţinută morală, are o vorbă, devenită cu­­ vremea aproape un tic verbal : „Dragă, dacă tragem linie şi adunăm..." — şi spune mai departe ce se In- I I uimplă, la ce concluzie, adică, suntem­ ţinuţi să ajun- I gem. Cu alte cuvinte, amicul meu resimte necesitatea I să dreseze des bilanţuri : al unei sau ale unor intim- ■ plări, al unei discuţii sau dispute, al examinării unor | I idei — cu alte cuvinte, al şirului de locuri, oameni şi | I evenimente cu care viaţa il confruntă. . * Nu am luat, multă vreme, aplecarea spre bilanţ a­­ I insului altfel decit ca o mică ciudăţenie, ca o nevino- I vată slăbiciune ce mi-l făcea şi mai simpatic : pină * cind, intr-o zi, mi-am dat seama că formula „Dragă, i I dacă tragem linie și adunăm..." pe care o intrebuin- I tează amicul meu este mult mai mult decit o mică­­ slăbiciune. Este, anume, reflexul marii nevoi de siste-­­ matizare, de ordine pe care spiritul său o resimte. I I Nu-şi permite, adică, să lase în cugetul său necla- t rităţi, să nu ştie permanent care este locul său in raport­­ cu cutare sau cutare eveniment, cu cutare sau cutare I I confruntare ; nu-şi îngăduie luxul de a nu se defini­­, continuu pe sine in raport cu — şi in — fluxul generos •' al vieţii. I, Mi-am adus aminte atunci că am citit cindva de mult, I I I­n iarna care a tre­cut, prietenii îi spu­neau inginerului Chi­­rilă Vrăjitoru, numit în funcţia de director al Uzi­nei de construcţii metalice din Caransebeş, că îşi poar­tă toată întreprinderea­ în servietă. Gluma îşi avea te­meiurile ei. Tot ce se ve­dea pe platou­ dintre ora­şul — nod feroviar şi satul Iaz, în stingă şoselei naţio­nale, era un vast cimp de­gradat, o pîrloagă noroioasă pe care nu putuse să creas­că nimic mai bun decit pi­pirigul. Dar exista. Înainte de toa­te, o hotărire a Consiliului de Miniştri prin care capa­citatea şi profilul conven­ţional al viitoarei uzine e­­rau stabilite la 60 000 tone/ an construcţii metalice pen­tru hale industriale şi 3 000 tone/an carcase pentru mo­toare, generatoare electri­ce, batiuri şi ansamble su­date similare. Mai exista o vastă documentaţie tehnică, elaborată în întregime în institutele de proiectări din ţară şi prevăzînd, trăsătură cu trăsătură, chipul colosu­lui încă nenăscut. Exista, de asemenea, contractul cu o serioasă şi experimentată întreprindere de construc­­ţii-montaj, I.C.S.-Hunedoa­­ra, ai cărei specialişti so­seau, se organizau, intrau rapid, de pe o zi pe alta, în regim de lucru intens Erau semnate contractele cu uzine puternice din în­treaga ţară — „Vulcan“ şi „Griviţa Roşie" din Capita­lă „Electroputere“-Craiova, „Balanţa“-Sibiu, U.M.T.-Ti­­mişoara şi altele — pentru înzestrarea surorii din poarta Banatului cu tot echipamentul cuvenit. In sîirşit, dar nu la ur­mă trebuie puse la soco­teală gîndurile de perspec­tivă ale unor oameni - m­­ti­­­zeci, acum sute, dar vor fi mii — a căror existenţă urmează să se lege defini­tiv de U.C.M.-Caransebeş, trei iniţiale deocamdată fă­ră ecou deosebit. Prin urmare servieta to­varăşului Vrăjitoru, aparent burduşită numai cu hîrţoa­­ge, purta de fapt o încărcă­tură inestimabilă. C­aransebeşul, veche a­­şezare de răscruce, un soi de placă turnantă a drumurilor spre Ardeal, spre Oltenia, spre Banat, spre Valea Jiului, a trăit multă vreme aproape ex­clusiv de pe urma acestor profitabile intersectări ; nu intimplător aici s-a dezvol­tat un centru feroviar de prim rang, cu numeroase depouri şi ateliere C.F.R. ; 3 000 de muncitori sunt ata­şaţi emblemei cu roata îna­ripată Fluxul tranzitar a sporit considerabil in anii edificării socialiste, pe mă­sură ce se dezvoltau cetă­ţile siderurgice ale Reşiţei şi Oţelul Roşu, cimpul mag­netic al acestora fâcîndu-se simţit pe raze de zeci şi zeci de kilometri, pină în satele pitulate la umbra munţilor. In Caransebeşul însuşi, industrializarea so­cialistă a marcat primele puncte notabile prin apari­ţia Combinatului de exploa­tare şi industrializare a lemnului (aproape 2 000 de angajaţi) unde se foloseşte multilateral îndemînarea tradiţională a meşterilor din Reportaj de Ştefan IUREŞ Caraş-Severin in prelucra­rea aurului verde, industria locală (700 oameni), coope­raţia meşteşugărească „Se­­menicul“, absorbind energii­le altor 600 de meseriaşi zidari, dulgheri, instalatori, croitori, ciubotari, cojocari etc., gospodăria orăşenească şi organizaţia comercială locală, oferind lucru pentru alte sute şi sute de braţe, completează tabloul. Intre cei 19 475 locuitori ai Caransebeşului înregis­traţi la data de 1 ianuarie 1970 sunt mulţi care au în­văţat meseriile patronate de zeul Vulcan. Ei lucrează la Reşiţa şi Oţelul Roşu. Lip­sit de o bază metalurgică, oraşul şi-a oferit cadrele de sudori şi alţi prelucrători ai metalului acestor centre cu tradiţie în specialitate. Totuşi, oraşul s-a aflat oricum mai aproape de cele două mari centre industria­le. Aspectele extreme ale problemei, însă, le oferă sa­tele. Acele sate din care zilnic pleacă la lucru mun­citori metalurgişti. La halta Poarta, o comună situată în direcţia Orşovei, se string oamenii din Veren­­din Luncaviţa. Cuptoare : de acolo trenul îi poartă 45 de kilometri ca să ajungă Vatra metalurgice din cimpia Caransebeşului pină la Caransebeş, apoi, schimbind direcţia de mers, alţi 42 de kilometri de la Caransebeş la Reşiţa. Linie veche, opriri multe, viteză redusă. încă la sfirşitul cincina­lului în curs, tronsonul de cale ferată electrificată Or­­şova-Caransebeş, din linia Craiova-Cîlnic, va fi gata, mârindu-se viteza de trans­port atît de simţitor, incit de la Poarta pină la Caran­sebeş se va putea ajunge in numai 30 de minute. Iar mai departe de Caransebeş, muncitorii industriali ai Poartei nu vor mai fi ne­voiţi, nu va mai fi cazul să se ducă , spre finele anului viitor primele capacităţi ale Uzinei de construcţii meta­lice Caransebeş vor începe să producă. Atunci, lucrind aici, în noua vatră meta­lurgică de pe Timiş, ei nu vor mai cheltui cu drumu­rile decit o oră pe zi. Ca­ransebeşul rămîne acasă — este una dintre numeroase­le consecinţe fertile ale edi­ficării acestui nou pilon in­dustrial, alături de toate celelalte înnoiri sociale, cul­turale, urbanistice pe care le propulsează o astfel de ctitorie. Aş mai adăuga a­­mănuntul, poate pitoresc, că directorul uzinei ce se naşte, ing. Chirilă Vrăji­toru, specialist în tehnolo­gia sudurii, a copilărit în satul Verendin şi, pe vre­mea cind, adolescent, frec­venta cursurile unei şcoli profesionale reşiţene, urca şi el in tren la halta Poarta.­louă. Căldarea de nori a Caransebeşului se revarsă prea des, prea mult. Pămîntul se face cli­să, se dilată, un şantier, parcă i se simte presiunea asupra cofrajelor metalice din fundaţii. Pompele de evacuare a apei se aud hor­căind. Condiţiile de lucru (Continuare în pag. a II-a) . ÎN PAC. A V-A OMUL FAŢĂ ÎN FAŢĂ CU EL ÎNSUŞI... O ESEU DESPRE PATOSUL COMUNIST © UNDEVA PE O ŞOSEA NETRECUTĂ PE NICI O HARTĂ © MĂŞTILE ESCROCU­LUI ŞI CÎTEVA CHIPURI „CANDIDE'' O APĂRARE A VINOVĂŢIEI ? Vizita preşedintelui Republicii Africa Centrală, general Jean Bedel Bokassa Trimişii Agerpres Mircea S. Io­­nescu şi Nicolae Creţu transmit: In cea de-a patra zi a vizitei în ţara noastră, generalul Jean Bedel Bokassa, preşedintele Republicii Africa Centrală, persoanele care-l însoţesc, precum şi Manea Mănes­­cu, vicepreşedinte al Consiliului de Stat, întreprind o călătorie prin ţară. Oaspeţii sunt însoţiţi de se­cretarul Consiliului de Stat, Con­stantin Stătescu, de general-loco­­tenent Constantin Popa, adjunct al şefului Marelui Stat Major, de di­rectorul protocolului din Ministe­rul Afacerilor Externe, Tudor Jianu. Primul punct al itinerarului — oraşul Piteşti. Pe platforma unde se află am­plasate un modern combinat petro­chimic, o fabrică de negru de fum şi una din cele mai mari rafinării petrolifere, oaspeţii din Republica Africa Centrală sunt întîmpinaţi de Gheorghe Năstase, preşedintele Consiliului popular judeţean Ar­geş, de primarul municipiului Pi­teşti, Alexandru Popescu, şi de alţi reprezentanţi ai organelor lo­cale de stat. Se vizitează mai întîi rafină­ria de petrol, întreprindere intra­tă în funcţiune la sfirşitul anului trecut, însoţiţi de Gheorghe Pa­coste, adjunct al ministrului indus­triei petrolului, şi de Victor Nica, directorul general al rafinăriei, oaspeţii vizitează principalele in­stalaţii. La tabloul de comandă al complexului de reformare catali­tică, de extracţie, prefracţionare şi hidrofinare a benzinei se dau explicaţii în legătură cu procesul tehnologic complet automatizat al rafinăriei. Sunt prezentate apoi produsele principale care se realizează aici: benzine cu cifră octanică ridica­tă, motorine de calitate superioară şi unele semifabricate utilizate în industria petrochimică, printre care şi sulful extras prin procedee originale din petrolurile sulfuroa­se distilate aici în instalaţii adec­vate. Gazdele oferă date în legătură cu noile obiective ce urmează a fi construite aici în etapa a doua de dezvoltare a întreprinderii — complexul de cracare catalitică ale cărui instalaţii vor contribui la valorificarea superioară a bogă­ţiilor petrolifere argeşene. Străbătînd apoi centrul Piteştiu­­lui, oaspeţii ajung în zona indus­trială din partea de nord a oraşu­lui, unde se află numeroase uni­tăţi ale industriei uşoare : combi­natul de exploatare şi industriali­zare a lemnului fabrica de bere şi fabricile textile. Se vizitează combinatul de ex­ploatare şi industrializare a lem­nului, unde oaspeţii iau cunoştinţă de procesele tehnologice, în mare parte mecanizate şi automatizate. Aici, materialul lemnos provenit din exploatările forestiere ale ju­deţului este transformat în garni­turi de mobilă, placaje, parchete, plăci fibrolemnoase şi alte pro­duse. Face o plăcută impresie sala ex­poziţiei permanente a combinatu­lui. Are loc aici o discuţie asupra posibilităţilor de cooperare ale României cu Republica Africa Centrală în domeniul prelucrării lemnului, lemnul fiind o mare bo­găţie de care dispune tînărul stat din centrul continentului african. Produsele combinatului piteş­­tean sunt cunoscute în peste 100 de ţări ale lumii. Tot in această zonă industrială a Piteştiului se face un scurt po­pas la moderna fabrică de bere, unitate industrială dată în pro­ducţie în vara trecută. Urmează o degustare a deliciosului produs, realizat în 5 sortimente. După vizitarea platformei indus­triale piteştene, preşedintele con­siliului popular judeţean, Gheor­ghe Năstase, a oferit în cinstea generalului Jean Bedel Bokassa un dejun. In timpul dejunului, preşedin­tele Consiliului popular judeţean Argeş şi preşedintele Republicii Africa Centrală au toastat pentru dezvoltarea relaţiilor de prietenie şi colaborare, pe multiple planuri, între cele două ţări, pentru pace şi înţelegere între popoare. Apoi, străbătînd pitoreasca şosea naţională Cîmpulung—Rucăr— Bran, oaspeţii s-au îndreptat spre Braşov. La sosirea în oraşul de la poalele Tîmpei, ei au fost salutaţi cordial de preşedintele Consiliului popular judeţean Braşov, Constantin Cîr­­ţînă, şi de alţi reprezentanţi ai or­ganelor locale de stat. Atît în judeţul Argeş, cit şi la Braşov, pretutindeni în localităţile şi unităţile economice vizitate de preşedintele Jean Bedel Bokassa, cetăţenii au făcut o caldă primire solilor poporului Republicii Africa Centrală. Uzina de utilaj greu din Brăila : noul tip de excavator de 0,6 mc aflat în probe finale Foto : M. Andreescu Excelenţei Sale NICOLAE CEAUŞESCU Preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România BUCUREŞTI Stimate domnule preşedinte, Poporul Statelor Unite mi se alătură în a vă transmite profundele noastre aprecieri pentru ama­bilul dv. mesaj transmis cu ocazia Zilei indepen­denţei ţării noastre. Cred în mod ferm că relaţiile dintre cele două ţări ale noastre vor continua să se dezvolte favorabil şi vor fi un sprijin pentru aspi­raţiile comune ale popoarelor noastre, pentru pacea lumii şi înţelegere internaţională. îmi amintesc cu multă plăcere de vizita mea în România şi doresc să mă folosesc de acest prilej pentru a vă transmite călduroase salutări persona­le dumneavoastră şi doamnei Ceauşescu. Cu sinceritate, RICHARD NIXON Excelenţei Sale Domnului ION GHEORGHE MAURER Preşedintele Consiliului de Miniştri al Republicii Socialiste România Vă mulţumesc foarte mult pentru amabilul dum­neavoastră mesaj de felicitare. Sunt foarte dornic de a menţine şi dezvolta prie­tenia şi cooperarea care există intre ţările noastre. EDWARD HEATH Primul ministru al Marii Britanii ÎN PAG. A VI-A ROLUL PĂDURII ÎN PROTECȚIA SOLURILOR §­ APELOR

Next