Scînteia, august 1970 (Anul 39, nr. 8503-8532)
1970-08-07 / nr. 8509
PAGINA 2 FAPTUL DIVERS Micii „exploratori“ la drum 10 pionieri de la şcoala generală din comuna Budeşti-Neamţ, membri ai echipajului „Mlădiţele nemţene“, au pornit acum două zile într-o expediţie ştiinţifică. Timp de aproape două săptămîni, cei 10 exploratori , participanţi la acţiunea „Cutezătorii“, iniţiată de Consiliul naţional al organizaţiei pionierilor , vor studia etnografia, folclorul şi geomorfologia zonei Cimpulung Muscel şi a Branului. La întoarcere, ei vor alcătui o lucrare pe tema „Vechi drumuri comerciale — Cîmpulung-Bran". Drum bun şi succes ! Eroare de calcul Nu-i mai stăteau banii bine In propria-i pungă. Agonisise 200 000 lei bani gheaţă. In plus, mai procurase — organele în drept vor afla, desigur, şi pe ce căi anume — o însemnată cantitate de valută străină. Toţi aceşti bani, medicul Gheorghe Oproiu, de la Spitalul de obstetrică şi ginecologie din Braşov, voia neapărat să-i scoată din ţară. Bineînţeles, prin eludarea prevederilor legale. Tentativa sa s-a soldat însă cu un eşec care, dealtminteri, în ciuda tuturor pregătirilor făcute, era de aşteptat, întreaga sumă i-a fost ridicată în vederea confiscării. O pagubă la care acum se vor adăuga, neapărat, și consecințele pe care le prevede legea pentru asemenea cazuri. Indiscreţie necesara Am oprit maşina, intr-una din zilele trecute, in piaţa oraşului Suceava. „Nu aveţi nevoie de nişte benzină 90 ?“ — ne-a întrebat unul din cei doi conducători auto care am înţeles că erau „in pană“ de clienţi pentru „o mică afacere“. Pentru început, erau dispuşi să plaseze numai 20 litri. Ulterior insă, convinşi că şi-au găsit debuşeul căutat, au urcat cota la 60 litri. Ne-am dus să le vedem... depozitul, în autocamionul 21-VS-524 şi in basculanta 31-VS-374, stăteau aliniate mai multe canistre pline ochi. De unde aveţi benzina ? Intrucit întrebarea a rămas fără răspuns, ar fi binevenită „o mică indiscreţie“ din partea conducerii autobazei din Huşi. De ce să nu cunoască şi ea secretele prin care „fabrică“ asemenea surplusuri unii din salariaţii săi ? Ceapă de plimbat Ceapa poate degera şi In luna lui Cuptor ! C.L.F. Alexandria şi C.L.F. Cimpina au ţinut să ne ofere o dovadă certă. Trei autocamioane, de cite 8 tone fiecare, au fost încărcate zilele trecute la Alexandria şi expediate la Cimpina. Aici, cum au sosit, s-a întrunit o comisie. A studiat intens tot felul de scripte şi apoi s-a apucat să dreseze un proces-verbal: „Marfa nu a fost comandată de către C.L.F. Cimpina... Se returnează la C.L.F. Alexandria“. Ieri, autocamioanele au trecut prin București. Duceau toată ceapa înapoi la Alexandria. Pentru dresarea unui alt proces-verbal, care să confirme că revine la C.L.F.-ul-mumă mai rău decit degerată ! Ar fi mult mai necesar un alt proces verbal. Pentru consemnarea sancţiunilor — drastice şi exemplare — cuvenite celor vinovaţi ! Rubrica redactată de : Dumitru TIRCOB Gheorghe POPESCU cu sprijinul corespondenţilor „Scînteii" In fiecare an, comerţul de specialitate are obligaţia de a înscrie, printre preocupările sale de primă importanţă, şi pe aceea a aprovizionării magazinelor de confecţii cu uniforme şcolare. Pentru ziua festivă a începutului de an şcolar s-au prevăzut din vreme, în contractele încheiate cu industria, cantităţile necesare de costume, sarafane, bluze etc. Aşa cum s-a observat din experienţa multor ani, în jurul datei de 15 august, părinţii încep să se gîndească la garderoba şcolarilor. Incepînd cu această dată, magazinele care comercializează uniforme şcolare intră în „sezon de vîrf“. Aceasta înseamnă că, încă de pe acum, în depozitele comerţului trebuie să se afle o mare parte din cantitatea necesară, pentru ca ea să aibă timp să pătrundă în toate unităţile reţelei comerciale. Dar, cu toate măsurile de prevedere, materializate in contracte ferme încheiate cu fabricile de confecţii, bazele comerciale întrevăd serioase greutăţi în asigurarea întregii game de uniforme şcolare necesare acestui an. Ce generează asemenea temeri ? Pînă la ora actuală s-au înregistrat restanţe serioase, livrările se fac în cantităţi sub cele prevăzute şi la termene care depăşesc cu mult pe cele stabilite în contract. Fabrica de confecţii din Bîrlad ar fi trebuit să livreze, pînă la sfîrşitul trimestrului II — 71 000 de sarafane din stofă albastră pentru elevele din clasele IX—XII. Trimestrul s-a încheiat de mult, dar sarafanele n-au sosit în depozitele comerţului. Mai grav este că nici nu se întrevede recuperarea acestei cantităţi, care reprezintă nu mai puţin de 40 la sută din necesarul pe întreaga ţară. De ce nu s-au respectat termenele de livrare stabilite ? Răspunsul e, de fapt, o poveste mai lungă, ce-și are originea în practica unor întreprinderi de a considera contractele drept literatură numai bună de pus la dosar. Furnizorul de stofă al fabricii din Bîrlad — Combinatul textil Pitești — la o dată cînd jumătate din cantitatea contractată s-ar fi cuvenit să fie livrată anunţă că mult aşteptata stofă albastră a fost „pasată“ fabricii de postav din Buhuşi, iar de la Buhuşi stofa vine cu ţîrîita. La fel de tulbure se anunţă şi soarta halatelor din clandină albastră, de care elevii au atîta nevoie în orele de lucru manual. Fabrica de confecţii Marghita, din judeţul Bihor, trebuia să livreze, in trimestrul II, 31 000 de halate şi n-a livrat nici unul! Ca şi cea din Bîrlad, este pusă în situaţia de a nu folosi utilajele, în absenţa olandinei pe care trebuia să o primească de la întreprinderea textilă Lugoj. Modesta clandină albastră, ca şi stofa albastră pentru sarafane, a fost trecută întreprinderii „Dacia“ — Bucureşti, care însă nici nu vrea să audă de aşa ceva. Ca urmare, situaţia halatelor amintite este, în momentul de faţă... albastră rău. Cu alte cuvinte, contractul are puţine şanse să fie îndeplinit. Acest joc de ping-pong se află în flagrantă contradicţie cu prevederile legii contractelor şi aduce serioase prejudicii economice întreprinderilor, precum şi aprovizionării. Nu ne îndoim că cei vinovaţi vor suporta rigorile legii. Ceea ce dorim însă este soluţionarea practică a situaţiei. Pentru că nu este de conceput ca aproape jumătate din elevele claselor a IX-XII să nu-şi poată găsi sarafane la acest început de an şcolar. Măsuri energice se cer şi pentru impulsionarea producţiei şi a livrărilor, menţinerea ritmului stabilit şi la alte piese din garderoba şcolarilor. Fabrica de confecţii din Călăraşi, care produce pantaloni de uniformă, „Flacăra“ Cluj, care confecţionează costume de uniformă pentru băieţi nu au fost prezente la primele termene de livrare ale acestui trimestru. Trebuie făcut totul pentru ca frumoasa zi de la mijlocul lunii septembrie să nu fie umbrită de amintirea unor îndelungi peregrinări prin magazine și de scotocirea infructuoasă a rafturilor în căutarea unui sarafan, a unui banal halat sau a unei perechi de pantaloni. Cu atît mai mult cu cît, aşa cum ne-au declarat directorii fabricilor de confecţii, capacitatea de producţie este rezervată. Rămine ca ţesătorii să-şi facă datoria, şi nu numai atît , să recupereze restanţele pe care le-au acumulat, complicind astfel peste măsură fabricarea uniformelor şi întîrziind apariţia lor pe piaţă la momentul oportun. Debutul anului şcolar nu poate fi amînat. Rodica ŞERBAN CU 40 DE ZILE ÎNAINTEA DESCHIDERII ANULUI ŞCOLAR a Început „DANSUL SARAFANELOR ALBASTRE" CONCURSURI PUBLICE DE PROIECTARE Consiliul popular al județului Hunedoara organizează două concursuri publice de proiectare, cu participare nelimitată, cu temele : „Sistematizarea zonei centrale a municipiului Petroşani" (termen de predare — 30 noiembrie 1970) şi „Sistematizarea centrului civic al municipiului Hunedoara“ (termen de predare — 13 noiembrie 1970). Pentru concursul privind sistematizarea centrului civic al municipiului Hunedoara se acordă : un premiu I în valoare de 20 000 lei, un premiu II de 13 000 lei, un premiu III de 9 000 Iei şi 5 menţiuni a 5 090 lei fiecare. De asemenea, pentru concursul privind sistematizarea zonei centrale a municipiului Petroşani se acordă un premiu în valoare de 28 000 lei, un premiu II în valoare de 18 000 Iei, un premiu III de 12 000 lei şi 5 menţiuni a cîte 7 000 lei fiecare. Cei care doresc să participe la unul din aceste concursuri (sau la ambele) pot consulta temaprogram la toate institutele principale de proiectare din ţară sau pot s-o ridice de la Secretariatul concursului : Consiliul popular al judeţului Hunedoara (Deva, Bulevardul „Dr. Petru Groza" nr. 35). De asemenea, poate să fie solicitată, prin scrisoare recomandată, pînă la data de 1 septembrie 1970. Concurs de admitere la Institutul agronomic „Nicolae Bălcescu“ din Bucureşti Institutul agronomic „Nicolae Bălcescu" din Bucureşti organizează un concurs de admitere în sesiunea septembrie a.c. pentru următoarele locuri disponibile : la Facultatea de agronomie (115 locuri) ; Facultatea de îmbunătăţiri funciare — ingineri (76) ; Facultatea de îmbunătăţiri funciare — subingineri (49) Facultatea de horticultura (31); Facultatea de medicină veterinară (35) ; Facultatea de zootehnie (73). Programele disciplinelor, ca şi celelalte condiţii de admitere, sunt specificate, amănunţit, în broşura „Admiterea în învăţămîntul superior". înscrierile se fac după data de 1 septembrie a.c. la sediul institutului. Data concursului va fi anunţată prin presă. Prima dată, Ion Vaida din Săcele şi-a angajat un profesor de franceză. După ce a trecut la conversaţii şi a constatat că se descurcă destul de bine, şi-a cumpărat un picup, nişte discuri cu lecţii de engleză şi două dicţionare. „Rupînd-o“ şi-n englezeşte, şi-a sacrificat pauzele de prînz cu spaniola. La televizor a învăţat germana, iar in drum spre serviciu şi de la serviciu acasă — finlandeza. Pentru daneză nu i-au trebuit decît două luni. Cu japoneza s-a descurcat mai greu, pentru că are scrisul puţin înclinat spre stînga. — De ce înveţi tu atitea limbi străine ? — l-au întrebat ai casei. — Ca să-i fac praf pe săceleni. — Cu limbi străine vrei să-i faci tu praf . — Ştiţi cum o să se uite săcelenii după mine ? Cu gura căscată. — O să le ţii nişte conferinţe in limbi străine ? — O să-i înnebunesc cînd or să mă vadă cu maşină ! — Care maşină ! — Cu maşina pe care am să mi-o cumpăr. — Dar ce legătură are maşina cu limbile străine ? — Habar n-aveţi voi ce legătură are. Mare de tot. După ce a învăţat puţin şi suedeză, şi-a luat un concediu fără plată şi a început să se plimbe cu miinile la spate prin Braşov şi alte localităţi turistice. Cum vedea un străin, cum intra în vorbă cu el. Spre venea pe doiceşte, pe franţuzeşte, mă rog de la caz la caz. Caro vedea un turist cu o maşină mai „dibace“, cum intra in conversaţie cu el. Dumnezeu, care l-a văzut de-acolo de sus cît s-a zbătut cu limbile străine, i-a adus in cale un turist de care avea nevoie omul din Săcele. Un turist care l-a făcut fericit. I-a oferit, spre vînzare, un „Opel- Record“. Eu, necunoscind nici o limbă străină, am să traduc în româneşte discuţia lui Ion Vaida cu negustorul de „Opel-Record“. — Cam cît m-ar costa ? — Cu 66 de mii ţi-l dau cu volan cu tot şi chiar cu roata de rezervă. — Sînt dispus să-ți dau banii ăștia, dar cu rugămintea să plătești dumneata în valută taxele vamale. — Păi altfel nici nu ți-1 dădeam. Dacă nu mă lăsai pe mine să-ți plătesc taxele vamale, mă și supăram Văzîndu-1 atît de cumsecade, i-a dat străinului 36 de mii de lei avans şi s-au înţeles ca, in momentul cînd maşina va fi in vamă, să-i dea și restul. L-a mai rugat ceva pe turist. — Mai am o rugăminte la dumneata. — Servește-te. — Hai cu mine pînă la Notariat. — Pentru ce ? — Pe dumneata nu te costă nimic dacă... Știi care-i rugămintea mea ? Să facem un act din care să reiasă că „Opelul-Record“ mi-1 faci cadou. Spunem acolo că sîntem ceva rude îndepărtate. — îndepărtate ?! De ce îndepărtate ? Dacă vrei te recunosc și ca tată. — Nici chiar așa. S-ar putea să am neplăceri cu... părinţii. Binefăcătorul a luat şi restul de 30 de mii şi, cinstit cum era, a dus maşina în vamă, dar a uitat că ii este rudă cumpărătorul şi n-a mai plătit in valută taxele. Ion Vaida a făcut cîteva „rugăciuni“ împotriva rudei care l-a păcălit şi... Şi avînd nevoie de valută pentru scoaterea „Opelului-Record“ de la vamă, a făcut iar apel la cunoştinţele lui în materie de limbi străine. A început iar să se plimbe printre străini, învăţînd de data asta şi italiana. Ea a învăţat şi cîteva cîntece străine. Dar neavind voce, le fluiera cu text cu tot. Cînd omul are noroc în viaţă, apoi are. Ii iese iepurele în faţă şi de pe partea necarosabilă a străzii, darmite pe cîrop ! Tocmai cînd ieşea de la magazinul „Sport“, de unde-şi cumpărase o pereche de mănuşi speciale pentru volan şi o jumătate de kilogram de piersici cu simburi cu tot, îi ieşi în cale... Pe patru halbe, că nu ghiciţi ! Un turist, domnilor. Un turist care, cu un dicționar în mînă, căuta să găsească o adresă, ori ceva asemănător. Turistul îi ceru prin semne o mină de ajutor lui Vaida. — Intreabă-mă, domnule, ce vrei, pe orice limbă, sint poliglot. De bucurie, turistul l-a pupat și discutînd ba despre una, ba despre alta, ba despre Boby Charlton, ba despre Dumitrache, au ajuns pînă la urmă la ce-1 durea pe Vaida. La valută. — De asta te vaiţi ? s-a mirat turistul, care din anumite motive folosea o scobitoare. — Poți să mă servești ? — Pînă la leafă ? — Nu, dragă, îți dau banii pe loc. Ciți lei îmi iei ? — 15 000 de lei. — In banii ăştia poate intra şi „rudenia“ ? Expresia asta fiind mai greu de tradus, turistul a priceput-o mai puţin, dar a înţeles pînă la urmă despre ce e vorba. Deci Vaida i-a dat 15 000 lei, s-a dus cu noua lui rudă la vamă, acesta a lăsat un cec, s-au pupat din nou, şi-au dat adresele reciproc, pentru a face schimb de vederi şi s-au despărţit. Tocmai cînd se ducea la magazinul sportiv să-şi cumpere două „lămîi“, adică două semne de şofer începător, se trezi cu un neturist, care-i vorbi în româneşte. — „Rudele" alea ale dumitale s-au dovedit a fi nişte escroci. Cecul n-are acoperire. Ion Vaida a învăţat atâtea limbi străine, a dat 81 000 de lei, a dat şi mai dă declaraţii în legătură cu rudele şi actul de donaţie, dar, ce e drept e drept, i-a făcut praf pe cei din Săcele. Aşa cum şi-a dorit. Nu era mai bine, mai cuminte dacă învăţa „piteşteneşte“ ? îşi cumpăra o „Dacia 1300“ şi pînă acum scăpa şi de „lacrima prostului“. (Aşa spun şoferii ingimraţi semnului mirării de la parbriz). The end. Poliglotul nu ştia „piteşteneşte“ foileton de Nichlă TANASE Mase plastice înlocuitoare ale metalului Printre succesele prestigioase ale chimiştilor făgărăşeni se înscrieşi obţinerea unor noi produsede masă plastică înlocuitoare ale metalului. Numai în ultimul an, ei au asimilat în fabricaţie un număr de circa 20 asemenea produse. Rezultate remarcabile s-au obţinut şi în direcţia fabricării unor lagăre pentru laminoare, 47 asemenea piese fiind livrate pînă acum Combinatului siderurgic Galaţi. De asemenea, Combinatului siderurgic de la Hunedoara i s-au expediat, în acest an, peste 300 lagăre de diferite dimensiuni în greutate totală de 3 tone. Asemenea piese se produc la Făgăraș în peste 70 de sortimente. In prezent, colectivul combinatului de la Făgăraș este angajat în asimilarea unor piese din mase plastice pentru autoturismul „Dacia-1300“. SClNTEIA — vineri 7 august 1970 Soare, aer, verdeaţă... Aşa arată satul de vacanța Zodiac din noua stafiune a litoralului nostru. Jupiter Foto : Gh. Vinţilă UNITATEA CLASEI MUNCITOARE (Urmare din pag. I)torică... Şi ce alt prilej mai fericit am putea avea pentru această reconstituire, decit acum, în preajma zilei marilor bilanţuri şi a marilor retrospective şi in perspectiva glorioasei aniversări a semicentenarului partidului, sărbători scumpe care ne găsesc pe toţi — partid, guvern, popor — mai uniţi decît oricind in istoria noastră ? ŞCOALA ISTORIEI Experienţa de multe decenii a mişcării muncitoreşti din România a confirmat, o dată mai mult, adevărul tezei formulate la vremea lor de clasicii marxism-leninismului potrivit căreia forţa proletariatului rezidă in unitatea rîndurilor sale. Această experienţă s-a acumulat, deopotrivă, din nectarul victoriilor şi din amarul infrîngerilor. Cite acţiuni ale muncitorimii nu au eşuat din cauza dezunirii ! Este suficient să amintim, în acest sens, greva generală din 1920 — grandioasă ridicare revoluţionară de mase — a cărei desfăşurare şi ale cărei rezultate au fost însă puternic înrîurite de fărîmiţarea forţelor şi lipsa unei conduceri ferme , sau regresul mişcării sindicale, înliceriile trei şi paatru, cund toate organizaţiile profesionale muncitoreşti au fost şi ele profund afecetate de pe urma sciziunii. Dimpotrivă, eroicele lupte ale feroviarilor şi petroliştilor din 1933, manifestaţiile antifasciste şi antihitleriste care au culminat cu puternicele demonstraţii din 1 Mai 1939 şi multe altele au fost lecţii pozitive asupra necesităţii unităţii de acţiune. Refacerea unităţii a necesitat peste un sfert de secol. Dificultăţile în această direcţie au fost generate, în primul rînd, de condiţiile specifice în care se formează şi se dezvoltă clasa muncitoare in capitalism, de politica pe care clasele exploatatoare au promovat-o de-a lungul anilor faţă de mişcarea muncitorească. Burghezia şi moşierimea din România au folosit din plin sciziunea din rîndurile proletariatului şi au acţionat pentru a o menţine şi adînci, prin toate mijloacele de care dispuneau in virtutea situaţiei lor de clase dominante. Nu este mai puţin adevărat că politica lor a găsit suport în înseşi rîndurile mişcării muncitoreşti, din partea elementelor reformiste de dreapta. In acest context, poate fi apreciat realist uriaşul efort depus de Partidul Comunist Român, încă de la crearea sa, pentru a face să triumfe idealul unităţii muncitoreşti. Chiar în momentele cele mai grele, comuniştii şi-au păstrat nealterată convingerea că interesele fundamentale ale clasei muncitoare reclamă unitatea şi trebuie deci să prevaleze, că sciziunea nu putea fi decît vremelnică din punct de vedere istoric. In cadrul muncii sale politice, P.C.R. a acordat o deosebită atenţie dezvoltării conştiinţei clasei muncitoare asupra necesităţii şi posibilităţii realizării unităţii rîndurilor sale, îmbinarea iniţiativei creatoare a maselor şi a partidului a permis cristalizarea unor forme organizatorice adecvate frontului unic, cum au fost comitetele de acţiune pe întreprinderi şi ramuri industriale, al căror rol în luptele din timpul marii crize economice este binecunoscut, viaţa însăşi a convins treptat clasa muncitoare de justeţe a orientării partidului comunist, a restrîns continuu sfera de influenţă a adversarilor unităţii — elementele reformiste de dreapta, scizioniste — a cultivat solidaritatea. P.C.R. a depus eforturi stăruitoare pentru dezvoltarea colaborării cu P.S.D., cu alte partide muncitoreşti şi organizaţiile sindicale aflate sub influenţa acestora, în vederea unor acţiuni comune de apărare a intereselor clasei muncitoare. El le-a adresat în repetate rînduri chemări la unitate, le-a propus platforme comune de luptă, alianțe electorale. Dacă aceste eforturi au găsit, intr-un şir de cazuri, sprijin în masa membrilor şi din partea unor Condu- cători ai Partidului Social Democrat, ai Partidului Socialist Unitar, ai Partidului Socialist (independent) şi a altor organizaţii muncitoreşti, ele s-au lovit în schimb de împotrivirea îndîrjită a unor lideri social-democraţi de dreapta care, situîndu-se pe poziţiile anticomunismului, respingeau sistematic orice dialog, orice înţelegere cu partidul comunist. Este drept că şi în activitatea de atunci a P.C.R. au exercitat o influenţă negativă aprecierile eronate, stîngiste, sectare, care-i etichetau global pe social-democraţi drept social-fascişti, aprecieri puse în circulaţie în documente ale Internaţionalei a IlI-a şi preluate mecanic în documente ale partidului nostru. Imbogăţindu-şi experienţa proprie, P.C.R. s-a eliberat de aceste manifestări de sectarism şi exclusivism, ceea ce a constituit o premisă esenţială pentru intensificarea eforturilor în vederea realizării frontului unic muncitoresc — cerinţă vitală în faţa creşterii pericolului fascist. ZORILE UNITĂŢII In anii dictaturii militare-fasciste şi ai războiului antisovietic, închegarea unităţii de acţiune a clasei muncitoare a devenit, mai mult ca oricind, o chestiune vitală. De data aceasta nu mai era vorba de a obţine satisfacerea unor revendicări limitate, ci de a repurta o victorie pe scară naţională în lupta pe viaţă şi pe moarte împotriva dictaturii fasciste şi a hitleriştilor, de a determina o cotitură radicală în evoluţia politică a ţării ; era vorba de însăşi salvarea fiinţei naţionale. Clasa muncitoare îşi putea realiza misiunea sa istorică de a călăuzi poporul pe acest drum numai acţionînd ea însăşi unită. Acestui ţel i-a slujit încheierea Frontului Unic între partidele comunist şi social-democrat in aprilie 1944, în condiţiile creşterii puternice a mişcării de rezistenţă antifascistă şi ale iminentei prăbuşiri a dictaturii antonesciene, ale înaintării liniei frontului pînă la graniţele ţării. Era primul acord realizat de conducerile centrale ale celor două partide. Şi tocmai faptul că a acţionat de aci înainte în front unic i-a dat posibilitatea clasei muncitoare să-şi concentreze toate forţele în direcţia pregătirii şi infăptuirii insurecţiei armate, să coalizeze in jurul ei majoritatea covîrşitoare a naţiunii. In condiţiile favorabile create după eliberarea ţării şi în focul marilor bătălii sociale duse de masele largi pentru o reală democraţie, pentru profunde transformări democratice, pentru putere populară , procesul făuririi şi consolidării deplinei unităţi politice şi organizatorice a clasei muncitoare s-a accelerat. Refacerea unităţii sindicale încă la 1 septembrie 1944 şi reorganizarea mişcării sindicale unite, continua dezvoltare a colaborării dintre P.C.R. şi P.S.D. în cadrul Frontului Unic Muncitoresc şi în frontul larg al tuturor forţelor democratice au marcat tot atîtea etape ale acestui proces, a cărui desfăşurare a întărit continuu forţa clasei muncitoare, i-a permis să se afirme tot mai viguros pe scena politică şi în viaţa socială a ţării ca clasa cea mai dinamică, cea mai înaintată şi mai fermă în lupta pentru triumful revoluţiei, să desfăşoare acele uriaşe demonstraţii de stradă care au înmiurit atît de mult bătălia pentru putere, să păşească in primele rînduri în curajoasele acţiuni pentru cucerirea prin luptă a primăriilor şi prefecturilor, pentru ocuparea cu forţa a pămînturilor moşiereşti şi împărţirea lor către ţărani. Unită, clasa muncitoare a reuşit să înmănuncheze sub steagul său toate păturile şi categoriile de oameni ai muncii interesate în progresul patriei, în reconstrucţia democratică a României. Prin forţa impresionantă pe care o întruchipa, prin minunatele sale calităţi revoluţionare, manifestate plenar în zilele acelea de epopee, clasa muncitoare din România a repurtat o strălucită victorie in bătălia pentru aliaţi. însăşi lupta pentru înfăptuirea sarcinilor revoluţiei populare a demonstrat justeţea liniei revoluţionare a partidului comunist, care a devenit treptat linia întregii muncitorimi. Ca rezultat al uriaşului prestigiu dobîndit de partidul comunist şi al confirmării justeţei politicii sale, al activităţii desfăşurate în decursul anilor precedenţi de P.C.R. şi elementele de stingă din conducerea P.S.D., al conlucrării fructuoase pe linia frontului unic şi al dezvoltării încrederii reciproce, al transformărilor lăuntrice profunde, calitative, petrecute în rîndurile P.S.D., spre sfîrşitul anului 1947, deşi continuau să se menţină două partide muncitoreşti, în fapt in mişcarea noastră muncitorească se afirmau puternic şi se maturizau ireversibil premisele victoriei principiilor ideologice, organizatorice şi tactice revoluţionare, marxist-leniniste. Unificarea celor două partide muncitoreşti, la congresul istoric din februarie 1948, pe baza ideologiei marxist-leniniste, a reprezentat Încununarea firească a acestui proces. Experienţa clasei muncitoare din România a demonstrat că unitatea de acţiune, frontul unic pot să se dezvolte şi să atingă acea treaptă superioară, care face posibilă şi necesară realizarea unităţii organizatorice, pe baze principiale. CEL MAI DENS CAPITOL Cu rîndurile puternic cimentate prin crearea partidului unic, clasa muncitoare din România a păşit, la Începutul anului 1948, pragul unei noi epoci a dezvoltării sale şi a întregului popor : epoca lichidării exploatării şi asupririi ; a statornicirii socialismului pe întinsul pămîntului românesc ; a libertăţii şi echităţii ; a realei independenţe. Tocmai datorită unităţii, clasa muncitoare a putut să-şi îndeplinească cu succes, în noua etapă, rolul de forţă socială conducătoare în statul şi societatea noastră, ceea ce constituie suportul solid al rolului de conducător politic exercitat de partid. In epoca aceasta, de construcţie şi de reconstrucţie, care a schimbat din temelii înfăţişarea ţării şi destinele oamenilor, clasa noastră muncitoare a înscris cel mai dens capitol din istoria sa glorioasă. Sub conducerea încercată a partidului comunist, ea a știut să facă din crezurile sale crezurile întregului popor ; din ideologia sa unică, ideologia întregului popor ; din unitatea sa, unitatea întregului popor. Ca rezultat al prefacerilor socialeconomice şi politice din anii construcţiei socialiste, unitatea clasei muncitoare a căpătat noi temelii şi valenţe, rolul său conducător în evoluţia progresivă a întregii naţiuni şi un stat a crescut continuu. In procesul construcţiei socialiste, al industrializării, clasa muncitoare a cunoscut nu numai o dezvoltare rapidă din punct de vedere numeric, ci şi o transformare structurală, calitativă, marcată îndeosebi de creşterea tot mai accentuată a numărului muncitorilor care lucrează în noile uzine şi fabrici, înzestrate cu tehnica înaintată, de ridicarea considerabilă a nivelului de cultură şi de calificare profesională. Trebuie avut, de asemenea, în vedere faptul că tineretul nostru muncitoresc s-a născut şi a crescut în anii revoluţiei populare, ai construcţiei socialiste , că celelalte categorii de noi muncitori, create prin deplasări in structura economică sau demografică, provin din pături sociale legate, ca şi clasa muncitoare, de relaţiile de producţie socialiste. Toate acestea acţionează în direcţia dezvoltării neîntrerupte a procesului de omogenizare morală şi spirituală a clasei muncitoare, a întăririi continue a unităţii ei, a creşterii rapacităţii de educare a noilor detaşamente ce intră in componenţa sa. In noile condiţii, clasa noastră muncitoare cultivă şi dezvoltă minunatele trăsături ale nucleului proletar care a condus Întregul popor român la strălucitele victorii revoluţionare repurtate în lupta pentru doborîrea vechiului regim şi pentru dezvoltarea socialistă a patriei: spiritul revoluţionar şi fermitatea politică, patriotismul fierbinte, capacitatea de a se identifica cu interesele vitale ale naţiunii, eroismul şi abnegaţia în lupta pentru promovarea lor. Aceste trăsături înfloresc astăzi în hărnicia poporului nostru de douăzeci de milioane de oameni, in abnegaţia lui pentru cauza socialismului, in hotărirea lui de a-şi apăra cuceririle revoluţionare, în încrederea cu care priveşte spre ziua de mîine, în dorinţa lui fierbinte de libertate, în unitatea lui indestructibilă sub steagul glorios al Partidului Comunist Român.