Scînteia, octombrie 1970 (Anul 39, nr. 8563-8593)

1970-10-25 / nr. 8587

PAGINA 2 DIALOG CETĂŢENESC DOROHOIULAN COMPAM Recoltarea roadelor cimpoiul se apropie de sfirşit, o daţi cu aceasta ţi însilozarea unor produse — cum sunt cartofii, ceapa, rădăcinoasele, fructele — destinate aprovizionării pieţei in timpul iernii şi primăverii, pină la noua recoltă. Experienţa anilor trecuţi arată că de calitatea insi­­lizării depind buna păstrare a produselor, reducerea la minimum a pe­­risabilităţilor. Pentru a informa cititorii asupra stadiului acestor lucrări am întreprins un raid in citeva judeţe din ţară. BRAŞOV : Anul trecut s-au în­registrat aici pierderi mari de pro­duse. Ce învăţăminte s-au tras din această experienţă nedorită ? Din discuţiile avute la consiliul popular judeţean, direcţia agricolă, direcţia comercială şi I.L.F. a reieşit că — din păcate — nu peste tot s-au tras învăţămintele nece­sare. Stadiul insilo­­zărilor nu este cu­noscut decât foarte aproximativ . „La castraveţi şi gogo­nele murate stăm foarte bine, planul a fost depăşit. Bine stăm şi la ceapă us­cată, planul­ se va realiza“ — ni s-a spus pe un ton vă­dind o deplină mul­ţumire. Care este însă situaţia insilo­­zării la cartofi, la rădăcinoase, la me­re? „La cartofi — ne mărturiseşte tova­răşul Petre Teodo­­rescu, directorul di­recţiei comerciale — situaţia nu poa­te fi considerată sa­tisfăcătoare. Pină la 19 X abia s-a insilozat o treime din cantitatea pre­văzută. La rădăci­noase s-au insilozat abia 25 tone. Se impune impulsio­nat ritmul acestei activităţi...“ Da, aşa este. Numai că principalul impuls ar trebui să vină tocmai din partea direcţiei comer­ciale. Tovarăşul Ion Bălteanu, directo­rul I.L.F , aruncă vina asupra rit­mului lent al livrărilor din unităţile agricole. „Este adevărat — ne-a de­clarat inginerul Stelian Vătafu, di­rectorul adjunct al direcţiei agrico­le — că producţia este mai mică. Dar recoltarea cartofilor este răma­să în urmă şi tocmai de aceea şi livrările se desfăşoară intr-un ritm nesatisfâcător“. Considerăm totuşi că nu numai ritmul, dar şi intere­sul organelor agricole judeţene pen­tru acest aspect al campaniei­­ de toamnă este nesatisfăcător. Până la mijlocul lui octombrie nici măcar situaţia livrării cartofilor contrac­taţi nu era urmărită la direcţia agricolă judeţeană. Cum se desfăşoară, practic, ac­ţiunea de insilozare ? La Feldioara, cea mai mare parte din cele 1 100 tone cartofi, cit s-a stabilit, au fost insilozaţi aşa cum scrie la carte. In schimb, la centrul de la Hărman, in ziua raidului, se lucra de mîn­­tuială, ignorîndu-se cele mai ele­mentare indicaţii. Cartofii erau descărcaţi alandala, direct în rigole. Sortarea se făcea în grabă. Despre stropitul gropilor sau despre plan­tarea de scocuri de aerisire — nici vorbă. O parte din cartofii sortaţi nu erau acoperiţi. Paiele aduse in acest scop se găsesc tot sub forma baloţilor. Pe scurt, lipsă crasă de spirit gospodăresc. Necorespunzător se prezintă situaţia şi la mere : s-a insilozat abia un sfert din cantitatea prevăzută. O bună parte din merele prevă­zute a fi conservate pentru iarnă vor fi păstrate în subsolul depozite­lor de la Bartolomeu. Până acum s-au insilozat aici doar 150 tone mere. Spaţiul este, în bună parte, blocat cu cutii de conserve. Merele care sosesc sunt ţinute un timp în lăzi, nesortate, la un loc cu produ­sele destinate desfacerii curente. Oare să nu se fi aflat aici prover­bul despre mărul stricat ? VASLUI : în acest judeţ, rămî­nerile în urmă sunt relativ reduse. Aproape întreaga cantitate de car­tofi, ceapă şi fasole a fost insilo­­zată. O răminere in urmă mai mare se înregistrează la fructe şi rădăci­noase. „Cooperativele nu livrează marfă de bună calitate“ , ne infor­mează ing Gh. Teodorescu, directo­rul I.L.F.-ului judeţean. „Mai sunt de înfruntat unele greutăţi organizato­rice. Deseori, şoferii de la autobu­zele din Vaslui şi Huşi întîrzie la lucru. In multe locuri — de pildă la C.A.P. Codăieşti, Văleni, Boţeşti şi altele — produsele, aşezate in grămezi pe c­imp, ajung să se stri­ce pină vin beneficiarii să le ridi­ce. Nici la centrele de legume şi fructe nu s-au luat măsurile orga­nizatorice necesare pentru pregăti­rea silozurilor şi a depozitelor de păstrare. încă n-a venit iarna şi, intr-un depozit al C.L.F.­Vaslui (responsabil Nicolae Ciobanul, vreo 3,5 tone de mere puse la intîmplare in lăzi începuseră să se strice. Tra­diţionala scuză a lipsei de spaţiu nu poate fi invocată , măcar spa­ţiile şi silozurile existente trebuia să fi fost amenajate la timpul po­trivit. Sarcini Însemnate revin unităţilor intercooperatiste. „Ne-am planificat iniţial să terminăm însilozarea la data de 15 octombrie, dar nu vom putea încheia această campanie de­cit la sfirşitul lunii“ , mărturisea directorul unităţii din Vaslui, Pe­tre Dudău. „Nu avem butoaie pen­tru murături, nu avem spaţii, nu avem oameni, nu avem...“ Lipseau din enumerare doar iniţiativa şi spiritul gospodăresc. La fel stau lu­crurile şi la magazinele I.A.S. din Birlad şi Vaslui, unde însilozările sunt mult rămase in urmă. HUNEDOARA : Pentru Înlătura­rea dificultăţilor ce se iveau in fie­care an în legătură cu ritmicitatea desfacerii produselor ca urmare a insilozării unei bune părţi a aces­tora la furnizorii din alte judeţe ale ţării, începind cu acest an, în judeţul Hunedoara s-a mers pe li­nia preluării iniţiale a întregii can­tităţi de produse contractate. Pen­tru reuşita acţiunii, I.L.F. Hunedoa­ra a început încă din luna august pregătirile necesare — repararea, amenajarea, dezinfectarea şi mai ales extinderea spaţiilor de insilo­zare — in principalele centre din judeţ : Hunedoara, Petroşani, Deva, Brad şi Orăştie. S-au asigurat con­diţii bune şi pentru însilozarea în gropi şi bordeie a cartofilor şi ră­­dăcinoaselor. Pină acum, in unităţile I.L.F.-Hu­­nedoara a fost conservată o bună parte din necesarul de 6 000 tone cartofi, operaţiunea desfăşurîndu-se intr-un ritm mediu zilnic de 300— 400 tone. Este aproape terminată la 12 august a.c., învăţă­torul Ion Gîrgel din comu­na Vădastra, satul­­ Vişina Nouă, judeţul Olt, a sem­nalat redacţiei faptul că gestionarul magazinului să­tesc a refuzat să-i vîndă o anumită cantitate de ulei mineral necesar la dilua­rea vopselei pentru tîmplă­­rie, condiţionînd vînzarea acestui produs de aducerea unui număr de ouă. De faţă erau şi preşedintele coope­rativei de consum din co­mună, Fiorea Prioteasa, precum şi contabilul coope­rativei, Bold Titi-Costel, care pe tonul cel mai cate­goric au întărit condiţia pusă de gestionar. „Eu — ne scrie cel în cauză — le-am explicat frumos că, avînd gospodărie nouă, n-am nici o pasăre şi, în consecinţă, n-am de unde să aduc ouă. Dar preşedin­tele nici n-a vrut s-audă de acest lucru, trimiţîn­­du-mă la... piaţă să cumpăr ouă şi să te aduc la maga­zin. în mod firesc, mi-am manifestat nedumerirea faţă de această bizară „metodă“ de a face comerţ şi am con­semnat faptul în condica de sugestii şi reclamaţii a ma­gazinului. Acest lucru nu le-a convenit însă celor vi­zaţi, care m-au bruscat şi mi-au adresat tot felul de cuvinte. Spuneţi, este oare just procedeul gestionaru­lui şi al conducerii coope­­rativei ?“ Am citat din această scri­soare adresată redacţiei nu atit pentru a demonstra ilegalitatea, de altminteri incontestabilă, a acestui procedeu de vinzare a măr­furilor, cit pentru a fi în­ţelese de cititor d in rin­­durile de mai jos — conse­cinţele pe care le-a avut de suportat ulterior autorul se­sizării. Sesizarea a fost trimisă, pentru cercetări, Uniunii judeţene a cooperativelor de consum-Olt, fiind încre­dinţată spre rezolvare revi­­zorului-contabil Victor Cio­­banu. Cum a procedat el ? S-a deplasat in comună în silozarea cepei. Prevederile la ca­pitolul semiindustrializare au fost realizate şi depăşite. Din păcate, mult mai puţin spirit gospodăresc se manifestă la unii furnizori. Li­vrările din judeţele Suceava, Bra­şov, Arad se fac neritmic. Cartofii din Covasna se livrează cu un pro­cent dublu de pămînt faţă de cel admis. Pierderi însemnate s-au în­registrat la ceapa sosită din Dolj şi Ialomiţa. Iar de la I.L.F.­Neamţ s-au primit nişte gogonele care în proporţie de trei sferturi erau de­preciate. Este cazul ca vinovaţii să suporte pagubele produse prin ma­nevrarea necompe­­tentă a produselor. Pentru evitarea pierderilor la canti­tăţile deja însiloza­­te, sunt necesare şi unele produse au­xiliare, cum sunt ,,Cartofin“-ul şi pra­ful de cretă. Multe unităţi nu ştiu, al­tele nu au de unde să le procure. Au mai rămas puţine zile până la încheierea campa­niei de insilozare. Din constatările de mai sus reiese că încă nu peste tot s-au luat măsurile corespunzătoare. U­­nităţile C.V.L.F., forurile judeţene, transporturile sunt chemate să-şi con­centreze atenţia a­­supra recoltării şi transportării opera­tive a produselor spre centrele de în­­si­ozare, asupra mo­dului de lucru la a­­ceste centre, pentru a se evita pierderi­le şi a se asigura populaţiei întrea­ga cantitate de produse prevăzută a fi desfăcută la iarnă, în primăvară, pină la noua recoltă. Raid-ancheta realizat de Nicolae MOCANU Vasile IANCU Sabin IONESCU corespondenţii „Scînteii" Oraşul Dorohoi are o bună carte de vizită: in 1968 a obţinut o men­ţiune pe ţară în întrecerea pentru buna gospodărire şi înfrumuseţare a oraşelor. Un an mai tirziu, hărnicia localnicilor a fost onorată cu un me­rituos premiu al doilea pe ţară. Dintr-o situaţie întocmită la comi­­tetul executiv al consiliului popu­lar orăşenesc, reiese că angajamen­tele luate în întrecere au fost în­deplinite şi depăşite. Prin muncă patriotică s-au construit 120 000 mp străzi, 39 000 mp trotuare, drumuri pe o lungime de 6 km, s-au ame­najat şi extins spaţiile şi zonele verzi pe o suprafaţă de 3 hectare, plantindu-se peste 3 300 000 flori şi aproape 90 000 de arbori şi pomi. In această vastă acţiune, de bună gospodărire şi înfrumuseţare a ora­şului, merită a fi subliniată colabo­rarea care a existat intre comitetul executiv al consiliului popular o­răşenesc şi organizaţiile de masă , U.T.C., comitetele de sindicat, de femei. Dacă repartizăm valoarea lucrărilor patriotice executate in 1970, la populaţia oraşului revine în medie cite 740 lei fiecărui locui­tor, realizare cu care cetăţenii se pot mîndri. In obţinerea acestor realizări un rol important au avut deputaţii. Ei desfăşoară o muncă rodnică în cir­cumscripţiile electorale. Am remar­cat faptul că, preocupat de îndru­marea şi sprijinirea efectivă a co­mitetelor de cetăţeni, comitetul e­­xecutiv a organizat cel puţin o dată pe lună — în general, ori de cite ori a fost nevoie — şedinţe de lu­cru cu preşedinţii, vicepreşedinţii şi secretarii acestor comitete. Un sprijin preţios a primit consiliul popular orăşenesc din partea in­treprinderilor republicane şi loca­le din oraş. La întreprinderea de industrie locală, de pildă, prin muncă patriotică, s-au fabricat că­rămizi, tuburi de beton. întreprin­derea de gospodărie orăşenească a asigurat, în tot timpul, prezenţa în mijlocul cetăţenilor a celor 8 echipe de zidari, care au lucrat în mod voluntar o zi şi jumătate din fiecare lună. Ceea ce trebuie să remarcăm in mod deosebit este faptul că s-a creat o opinie a întregului oraş, favorabilă desfăşurării permanente a muncii patriotice, că s-au atras in această acţiune specialiştii din întreprinderi. La realizarea unor asemenea suc­cese un rol deosebit l-a avut comi­tetul orăşenesc de partid, care a stimulat iniţiativa consiliului popu­lar, a cetăţenilor. N. ZAMFIRESCU corespondentul „Scînteii" lămuriri. Atunci, pentru ce mă acuzi ? — Pentru insultă in timpul serviciului. — Care insultă ?! Constatările noastre fă­cute la faţa locului dove­desc cu prisosinţă că acţiu­nea iniţiată de preşedinte nu este decit o încercare grosolană de intimidare a autorului scrisorii şi, impli­cit, a celor care îndrăznesc să sesizeze lipsuri din acti­vitatea cooperativei să­teşti. Avem de-a face nu cu o simplă „poliţă“ plătită de un ins minat de instinc­tul răfuielii, ci cu o prac­tică abuzivă şi vicleană me­nită să reducă la tăcere critica. Asemenea înscenări sau ameninţări cu darea in ju­decată a autorilor scrisori­lor întemeiate adresate dife­ritelor foruri sunt cu atit mai dăunătoare cu cit ele ii descurajează pe petiţio­nari, impietează asupra exercitării, de către cetă­ţeni, a dreptului lor legal de a dezvălui diferitele stări de lucruri necores­punzătoare, de a contribui la înlăturarea lor. „Dacă nu scriam la ziar cu inten­ţia de a stirpi astfel de practici din cadrul coope­rativei noastre — ne-a de­clarat victima acestei in­ti­mplări — era mult mai bine, eram liniştit“. Prin acţiunile sale, pre­şedintele cooperativei de consum Vişina-Vădastra a săvirşit un act profund imo­ral, nedemn, incompatibil cu funcţia ce i-a fost în­credinţată. Suntem­ de a­­ceea convinşi că pentru a­­buzul săvirşit îşi va primi pedeapsa pe măsură, po­trivit prevederilor care sancţionează asemenea fapte ce sfidează legile scrise şi nescrise ale orîn­­duirii noastre iar cazul de faţă, prin învăţămintele sale, e menit să avertizeze asupra pericolului social al sugrumării criticii, să pre­­intimpine asemenea mani­festări străine democraţiei socialiste. Alexandru STROE campania Insilozării DE LEGUME ŞI FRUCTE E In plină desfăşurare Ce aţi pus în cămară? RAIDUL NOSTRU LA BRAŞOV, VASLUI ŞI HUNEDOARA , unde l-a informat pe cel in cauză, președintele coope­rativei, că a fost reclamat la „Scînteia“. Apoi, tot con­trar prevederilor legale, i-a citit sesizarea contabilului cooperativei , reclamat și el în scrisoare. După ce s-au sfătuit între ei, au a­­juns la concluzia că sesi­zarea este întemeiată şi trebuie sancţionat gestiona­rul cu pricina. Numai ges­tionarul­­ împotriva pre­şedintelui şi a contabilu­lui cooperativei, delegatul U..I.C.C. n-a propus nici o măsură, încurajat de această „re­data cînd s-a adresat comi­siei de judecată şi 2) cine sunt martorii propuşi de el ? Iată şi răspunsurile aflate de noi la faţa locului : 1) Incidentul a avut loc in ziua de 12 august a.c. in­tre 10 şi 10.30 dimineaţa, iar plîngerea către comisia de judecată a fost făcută abia la... 23 septembrie. E limpede că, dacă s-ar fi simţit cu adevărat insultat în timpul serviciului, pre­şedintele s-ar fi adresat imediat comisiei de jude­cată şi nu după aproape o lună şi jumătate de la pe­trecerea faptului.­­De ait­ia sediul magazinelor ges­tionate de ei. Mai mult, din însăşi declaraţia preşedinte­lui cooperativei reiese că unul dintre martori (un gestionar) se afla sub in­fluența alcoolului. După cum se vede, o „țesătură“ destul de străvezie. Pe deasupra, pretinsul insultat nici n-a catadixit măcar să se prezinte la cele două termene fixate de comisia de judecată, absență care, potrivit legii, ar fi trebuit să atragă după sine închi­derea dosarului. Cu toate acestea, contrar procedurii legale, comisia de judecată­zolvarea părtinitoare, pre­şedintele cooperativei (îm­potriva căruia existau şi alte reclamaţii) şi-a făcut socoteala că este momentul prielnic de a trece la „con­tra­ofensivă“ pentru a-i re­duce la tăcere pe recla­manţi. Şi a apelat frumu­şel la sprijinul comisiei de judecată de pe lingă comi­tetul executiv al consiliu­lui popular comunal, unde a depus o plîngere foarte sumară şi în nici un fel ar­gumentată, solicitînd pedep­sirea „pentru insultă în timpul serviciului“ a au­torului sesizării. In legătură cu această plîngere, au fost trecute în mod intenţionat cu vederea două lucruri esenţiale : 1) data cînd pretinde petiţio­narul că a fost insultat si mintea, potrivit legii, cere­rea sa era tardivă şi nu trebuia luată în considera­re de către comisia de ju­decată). Tot atit de lim­pede este şi faptul că ideea chemării in judecată a au­torului scrisorii a încolţit in mintea preşedintelui numai după ce a fost informat de către delegatul U.J.C.C. de reclamatia făcută împotri­va sa la ziar. 2) Deşi in magazin se aflau multe per­soane (cumpărători), toţi martorii propuşi în cerere sunt subalterni ai preşedin­telui , contabilul coopera­tivei şi gestionarul unităţii in cauză — ambii vizaţi in sesizarea adresată redacţiei — precum şi alţi doi gestio­nari de unităţi care, in mod normal, în momentul inci­dentului trebuiau să se afle a fixat un al treilea ter­men. Dar, ajungem la „cheia“ problemei : l-a insultat, oare, cel in cauză pe pre­şedintele cooperativei ? Iată ce ne declară însuşi preşedintele : — Am avut. Intr-adevăr, o discuţie cu tov. Gîrgel în ziua respectivă (12 august — n.n.) şi am dat dispozi­ţie să nu i se vîndă produ­sul dacă nu aduce ouă. După care, acesta m-a fă­cut „absurd“ şi a cerut con­dica de sugestii şi recla­maţii. La o săptămînă după aceasta (sic), l-am dat in judecată pentru insultă a­­dusă in timpul serviciului. (In realitate, acţionarea in judecată n-a avut loc după o săptămînă, ci, aşa cum am mai arătat după a­proape o lună şi jumătate — n.n.). — Să admitem că lucru­rile stau exact cum le pre­zentaţi. Nu credeţi însă că poziţia pe care aţi adop­­tat-o faţă de cumpărător îl îndreptăţea să considere anormal procedeul ca a­­­tare atitudinea manifestată faţă de el ? In ce ar consta „insulta“ ? — Să vedeţi, nu asta m-a supărat cel mai mult, ci faptul că m-a reclamat la ziar că l-am îmbrîncit şi dat afară din magazin. — Dar de unde ştiţi acest lucru ? Aţi citit sesizarea adresată ziarului ? — N-am citit-o, dar am aflat de la delegatul u­­niunii judeţene. Fapt pe care delegatul U.J.C.C. nu-l recunoaşte. L-am invitat pe preşedin­te să citească sesizarea. După ce s-a convins că era redactată în termeni foarte civilizaţi, fără nici o in­sultă sau acuzaţie neadevă­rată, a început să dea din colţ în colţ : — De fapt nu pentru asta l-am dat în judecată, ci pentru că m-a insultat în timpul serviciului. — Aveţi martori ? — Contabilul cooperati­vei, săteanul Petre Mincu­­leasa, gestionarul cu pri­cina şi alţi gestionari de la alte unităţi care se aflau la faţa locului. Stăm de vorbă cu unii din­tre aceşti martori, dar nici unul — nici măcar conta­bilul cooperativei — nu re­cunoaşte că preşedintele ar fi fost insultat. lată ce ne declară în scris şi autorul sesizării : „Cînd am auzit că am fost dat în judecată l-am întrebat pe tovarăşul preşedinte asupra motivu­lui.: — De ce m-ai dat in judecată, tovarăşe președin­te ? — Pentru că m-ai re­clamat la ziar. Cine te-a pus ? — Bine, bine, dar eu nu te-am insultat, ci am arătat în scrisoare cum s-au petrecut lucrurile, cerînd „Ai scris la „Dialog“, te dau în judecată!“ la vezi daca s-a răcit şpriţul ? Desen de l. Dogar MARINESCU Noul spital din Baia Mare, cu o capacitate de 1 300 paturi Foto : M. Andreescu SCINTEIA - duminica 25 octombrie 1970 ■«»u* ALTĂ „MUSTĂRIE" AR TREBUI ÎNCHISĂ... Ce-au făcut, ce n-au fă­cut mai marii alimentaţiei publice din Capitală, că anul acesta au închis muştăriile aproape înain­te de a le deschide. „Pla­nul“ la deschiderea de u­­nităţi a fost chiar depăşit. In loc de 8 mustării, cite au funcţionat anul trecut, s-au deschis 12 ! Apoi a fost deschisă şi cea de-a 13-a, dar, ghinionistă (!), a trebuit să fie închisă re­pede fiindcă s-a termi­nat... mustul. Alimentaţia publică a început pregătirile pentru deschiderea „campaniei mustăriilor“ incă de la sfirşitul lunii... iulie. In­tr-un plan de măsuri, vă­zut şi aprobat şi de Direcţia comercială a Capitalei, se prevedea aprovizionarea restau­rantelor şi bufetelor cu peste 15 vagoane de must. Ce fel de muştării au a­­părut in realitate, aţi vă­zut­­ un fel de grădini­­şorcovă, împodobite cu stuf, papură şi brad, cu tot ce s-a găsit in marea gră­dină a naturii (care-i dar­nică, e adevărat !). Dar una scria pe firma mus­tăriilor şi alta găseai înă­untru. într-o zi nu găseai must, în alta — pastra­­ma , în cealaltă — mămă­ligă. întotdeauna insă găseai din belşug bere rece, vin şi... ţuică ! Am crezut că cine ştie ce pro­bleme de aprovizionare au făcut ca muştăriile să treacă pe profil de... „bombă la şosea“ şi­ am întrebat merceologii de la T.A.P.L. Bucureşti : — Pastramă aţi avut ? — Avut ! — Mălai pentru mămă­ligă aţi avut ? — Avut ! — Mici şi batal aţi avut ? — Avut ! — Must, aţi avut? — Cîte-o dată da, cite-o dată, ba. N-au fost struguri anul acesta ? Nu mai ştiu meş­terii vinificaţiei să facă must ? Nici una, nici alta. Struguri sunt din belşug. Ştiinţa preparării mustu­lui n-a fost uitată. Alta-i „problema“ : mustul a devenit... nerentabil, în goana după beneficii cu orice preţ. Combinatul pentru industria băuturi­lor şi „Vinalcoolul“ au descoperit că mustul, pentru a fi rentabil, tre­buie să aibă 153 gr. zahăr pe litru. Cei din alimentaţia publică au susţinut că trebuie să aibă intre 160—130 grame. O avalanşă de scrisori, hir­­tii şi telefoane au încer­cat să scoată mustul din... încurcătură. Fiindcă ali­mentaţia publică n-a ce­dat un sfanţ din rabatul comercial, (şi mustul s-a vîndut la acelaşi rabat ca şi vinul !), fiindcă „Vin­alcoolul" n-a cedat un gram de zahăr... in plus, mustăriile au fost închise in plină toamnă ! (Dar altă „mustărie“ — cea a biro­craţiei — se aşteptau ce­tăţenii să fie închisă în sectorul comercial). Poa­te pină la anul. Sau,­­ cine ştie, dacă — cu­­ o asemenea „colaborare“ ! — nu ne aşteaptă cum-­­ va o „eclipsă“ mai în-­­ delungată ? O întrebare * indiscretă se impune toţ­­ tuşi : ce făceaţi, tova-­­ răşi de la Vinalcool, ] cu litrul de must care­­ avea mai mult de 150 de­­ grame de zahăr ? II „a-­­­justaţi“ după STASUL... I apel ? ! Fără Îndoială, mustă­­ţ­elile nu ocupă un a­­­­semenea loc în sfera de­ 1 servicii cetăţeneşti, incit­­ să spunem că dispariţia­­ tot ar diminua-o în vreun­­ fel. Dar din moşi-stră-­­ moşi, oamenii au fost­­ obişnuiţi ca venirea toam- J nei să le aducă pe masă g mustul dulce şi pastrama i cu mămăliguţă. Nimănui ? nu i se poate îngădui să I nesocotească şi să desfi- | gureze o asemenea tradi-­­­ţie.­­ C. PRIESCU­­ NU BEŢI LAPTE ÎN VĂZUL LUMII! Pentru a-şi oferi produ­sele, industria alimentară a deschis magazinul „Mioriţa“. Binecunoscut bucureştenilor — mai ales pentru laptele bătut pe care il desfăcea — ma­gazinul, cu un bun vad comercial, şi-a creat o clientelă permanentă, formată din salariaţii in­stituţiilor din împreju­rimi, studenţi şi locatari, alţi consumatori ocazio­nali. Toată lumea era mul­ţumită. De la o vreme insă, laptele bătut, mult a­­preciat de clienţi, a înce­put să apară tot mai rar în dozatoarele moderne ale magazinului, pină a dispă­rut cu ele cu tot. Lapte se vinde totuşi. Ne adresăm unei vînzătoare : „Un pa­har cu lapte, vă rog“. „Vă dăm un litru — mai puţin nu se poate — cu condi­ţia să-l beţi acasă" ! Un anunţ ne lămureşte pe dată „misterul“ atitudinii vinzătoarei : „In magazin se serveşte numai iaurt“ De ce numai iaurt, cind un cumpărător vrea lapte ? — Ştiţi — ne răspunde şeful magazinului, l. Ne­­culce — aşa avem dispo­ziţie. Dar oferim consu­matorilor o gamă largă de brinzeturi, îngheţată şi patiserie. Noi avem plan de desfacere, de beneficii, de cheltuieli. Dacă băgăm­­ la vinzare lapte — care­­ are un preţ mai mic — se­­ aglomerează magazinul ti ; nu se mai vînd celelalte­­ sor­timente, se duce de i rîpă eficienta. I Că se duce de ripă fai- I ma, atracţia la public a­­ magazinului, pare să nu i intereseze pe nimeni. ’ George POPESCU Dacă­­ „insistă“­­ clientul... Centrele de comandă ale coope­raţiei meşteşugăreşti atrag în ulti­mul timp tot mai mulţi clienţi, şi este firesc să se întimple aşa : populaţiei îi sunt oferite aici — cel puţin în principiu — largi posibili­tăţi de execuţie a unor bunuri di­verse, realizate după preferinţe in­dividuale şi la un nivel calitativ su­perior. Ca urmare a sporirii solici­tărilor (în acest an ele sunt cu circa 43 la sută mai mari ca în 1965 la confecţii, cu 44 la sută — la încăl­ţăminte, cu 69 la sută — la trico­taje, cu 83 la sută — la mobilă etc.), indicele privind numărul meseria­şilor din centrele de comandă la mia de locuitori depăşeşte în pre­zent cu mult orice nivel anterior. In cele mai multe cazuri, coope­ratorii fac dovada unor strădanii e­­vidente de perfecţionare a activi­tăţii ce o desfăşoară. Aceasta este concluzia la care am ajuns urmărind zile la rînd activitatea a peste 30 de centre de comandă din Capitală şi din alte citeva oraşe. Discuţiile pur­tate cu mai mulţi clienţi ai unită­ţilor cooperatiste ne-au oferit, de asemenea, prilejul să consemnăm opinii pozitive la adresa cooperato­rilor. Aceleaşi surse de informare au arătat însă că deservirea in cen­trele de comandă este încă departe de nivelul cerinţelor populaţiei. Printre capitolele deficitare la ora actuală, ne-a reţinut in mod deose­bit atenţia termenele lungi stabilite pentru executarea comenzilor. ...Unitatea nr. 7 din Capitală, a­­parţinind cooperativei „Avintul îm­brăcămintei“. — în cit timp ne puteţi confec­ţiona un costum ? — ne adresam meşterului Popescu Vasile. — Ştiu eu, să zicem intr-o lună. — Cum stabiliţi termenele ? — După client — spune meşterul serios, iar noi credeam că glumeşte. — Aveţi un sistem de urmărire a gradului de solicitare a unităţii ? — Vă referiţi cumva la vechile grafice ? Nu, nu le mai avem. — Simplificarea evidenţei... — Şi asta ; însă graficele te obli­gau să respecţi termenele fixate. — Pe cînd acum... * — Acum, de bine de rău, mai pu­tem introduce, peste rind, cite o co­mandă — dacă clientul insistă mai mult. N-am prea înţeles ce vrea să în­semne acest „insistă mai mult“, dar un lucru ne-a părut limpede : prin renunţarea la graficele de urmărire a comenzilor, s-a oferit timp larg pentru bunul plac al meşterilor care planifică lucrările. În plus,­ totalita­tea termenelor fixate rămâne ne­cunoscută pentru clienţi. Aceştia nu mai au la îndemînă un instrument concret de control­, cu ajutorul că­ruia să poată demonstra că lucră­rile lor pot fi devansate. Singura nădejde ce le râmîne cetăţenilor — in aceste condiţii — este să cîştige bunăvoinţa meşterului, cu o „mică atenţie“. (Probabil la acest mod de a „insista mai mult" se referea şi meşterul P.V.). La Focşani şi Iaşi, alte două oraşe in care am desfă­şurat investigaţiile de faţă, sistemul — sau, mai bine zis, lipsa de sistem — este aceeaşi. Insistăm asupra fixării judicioase a termenului de execuţie, nu din­­tr-un capriciu formal, ci din nece­sitatea de a se garanta execuţia la timp a lucrărilor comandate. Pentru că faptele dovedesc frecventa neres­­pectare a termenelor, ceea ce în ul­timă instanţă înseamnă nerespec­­tarea cuvîntului asumat de coope­rativă faţă de cetăţean, ştirbirea prestigiului unităţii. Pe George Ba­­diu din Focşani l-am întîlnit la centrul nr. 16 venind pentru a treia oară după costumul comandat. Ba nu fusese gata pantalonul, ba hai­na. Un alt client, de la acelaşi cen­tru, bate drumurile din primăvară pentru o vestă. Mereu este rugat să vină peste citeva zile şi „citeva zi­le" s-au făcut luni, trimestre, un semestru. Termenul comenzilor suferă însă şi de alte maladii. La unele centre (şi ne referim, în special, la cele pentru articole din telon, marochi­­nărie, lenjerie, încălţăminte, corse­­tărie), durata comenzilor individuale se dilată artificial, ca urmare a dez­voltării nelimitate a producţiei de preîntîmpinare. Astfel, la centrul nr. 20 aparţinînd cooperativei „îm­brăcămintea“ din Capitală, deşi con­fecţionarea unui balonseide durează cel mult o zi.— după explicaţiile şefului de centru — termenul acor­dat comenzilor cetăţenilor nu este mai mic de zece zile. De ce ? In intervalul a două săptămîni s-au lansat aici 314 lucrări de preîntîm­pinare, în timp ce comenzile indivi­duale se pot număra pe degete. La Iaşi, la centrul de lenjerie nr. 5, deşi executarea comenzilor s-ar pu­tea face in maximum 1—2 zile, ter­menul acordat este de 11 zile. — Alături de cele 4—5 comenzi Individuale mai lansez zilnic şi alte 25—30 la preîntîmpinare — încearcă să ne explice şeful de centru Aurel Cernescu. — Şi de ce să-l amînaţi pe cetă­ţeanul care comandă ? — La comanda individuală clien­tul este asigurat, aşa că poate să mai aştepte. Pe mine mă interesea­ză preîntâmpinarea. Nu vrem să minimalizăm însem­nătatea şi necesitatea producţiei in avans, numai că normal ar fi ca a­­ceasta să se dezvolte fără a stînjeni activitatea de bază — comanda in­dividuală. In aceeaşi localitate, la centrul de încălţăminte nr. 11, in­­tr-o singură jumătate de lună s-au produs — pentru preîntîmpinare — 100 de perechi de pantofi. Urma­rea ? Termenul de execuţie la co­menzile făcute de cetăţeni a fost umflat de la zece zile (cit ar fi tre­buit să fie conform procesului teh­nologe), la trei săptămîni. Desigur, aspectele deservirii în centrele de comandă sunt mult mai numeroase. In rîndurile de faţă ne-am oprit doar la unul, ce ni s-a părut mai important. Invităm totuşi — dat fiind largul interes cetăţenesc de care se bucură acest domeniu de activitate — pe repre­zentanţii cooperaţiei meşteşugăreşti să analizeze în amănunt situaţia actuală a reţelei de unităţi şi să dispună măsurile corespunzătoare. Mih­ai IONESCU

Next