Scînteia, octombrie 1970 (Anul 39, nr. 8563-8593)
1970-10-25 / nr. 8587
PAGINA 2 DIALOG CETĂŢENESC DOROHOIULAN COMPAM Recoltarea roadelor cimpoiul se apropie de sfirşit, o daţi cu aceasta ţi însilozarea unor produse — cum sunt cartofii, ceapa, rădăcinoasele, fructele — destinate aprovizionării pieţei in timpul iernii şi primăverii, pină la noua recoltă. Experienţa anilor trecuţi arată că de calitatea insilizării depind buna păstrare a produselor, reducerea la minimum a perisabilităţilor. Pentru a informa cititorii asupra stadiului acestor lucrări am întreprins un raid in citeva judeţe din ţară. BRAŞOV : Anul trecut s-au înregistrat aici pierderi mari de produse. Ce învăţăminte s-au tras din această experienţă nedorită ? Din discuţiile avute la consiliul popular judeţean, direcţia agricolă, direcţia comercială şi I.L.F. a reieşit că — din păcate — nu peste tot s-au tras învăţămintele necesare. Stadiul insilozărilor nu este cunoscut decât foarte aproximativ . „La castraveţi şi gogonele murate stăm foarte bine, planul a fost depăşit. Bine stăm şi la ceapă uscată, planul se va realiza“ — ni s-a spus pe un ton vădind o deplină mulţumire. Care este însă situaţia insilozării la cartofi, la rădăcinoase, la mere? „La cartofi — ne mărturiseşte tovarăşul Petre Teodorescu, directorul direcţiei comerciale — situaţia nu poate fi considerată satisfăcătoare. Pină la 19 X abia s-a insilozat o treime din cantitatea prevăzută. La rădăcinoase s-au insilozat abia 25 tone. Se impune impulsionat ritmul acestei activităţi...“ Da, aşa este. Numai că principalul impuls ar trebui să vină tocmai din partea direcţiei comerciale. Tovarăşul Ion Bălteanu, directorul I.L.F , aruncă vina asupra ritmului lent al livrărilor din unităţile agricole. „Este adevărat — ne-a declarat inginerul Stelian Vătafu, directorul adjunct al direcţiei agricole — că producţia este mai mică. Dar recoltarea cartofilor este rămasă în urmă şi tocmai de aceea şi livrările se desfăşoară intr-un ritm nesatisfâcător“. Considerăm totuşi că nu numai ritmul, dar şi interesul organelor agricole judeţene pentru acest aspect al campaniei de toamnă este nesatisfăcător. Până la mijlocul lui octombrie nici măcar situaţia livrării cartofilor contractaţi nu era urmărită la direcţia agricolă judeţeană. Cum se desfăşoară, practic, acţiunea de insilozare ? La Feldioara, cea mai mare parte din cele 1 100 tone cartofi, cit s-a stabilit, au fost insilozaţi aşa cum scrie la carte. In schimb, la centrul de la Hărman, in ziua raidului, se lucra de mîntuială, ignorîndu-se cele mai elementare indicaţii. Cartofii erau descărcaţi alandala, direct în rigole. Sortarea se făcea în grabă. Despre stropitul gropilor sau despre plantarea de scocuri de aerisire — nici vorbă. O parte din cartofii sortaţi nu erau acoperiţi. Paiele aduse in acest scop se găsesc tot sub forma baloţilor. Pe scurt, lipsă crasă de spirit gospodăresc. Necorespunzător se prezintă situaţia şi la mere : s-a insilozat abia un sfert din cantitatea prevăzută. O bună parte din merele prevăzute a fi conservate pentru iarnă vor fi păstrate în subsolul depozitelor de la Bartolomeu. Până acum s-au insilozat aici doar 150 tone mere. Spaţiul este, în bună parte, blocat cu cutii de conserve. Merele care sosesc sunt ţinute un timp în lăzi, nesortate, la un loc cu produsele destinate desfacerii curente. Oare să nu se fi aflat aici proverbul despre mărul stricat ? VASLUI : în acest judeţ, rămînerile în urmă sunt relativ reduse. Aproape întreaga cantitate de cartofi, ceapă şi fasole a fost insilozată. O răminere in urmă mai mare se înregistrează la fructe şi rădăcinoase. „Cooperativele nu livrează marfă de bună calitate“ , ne informează ing Gh. Teodorescu, directorul I.L.F.-ului judeţean. „Mai sunt de înfruntat unele greutăţi organizatorice. Deseori, şoferii de la autobuzele din Vaslui şi Huşi întîrzie la lucru. In multe locuri — de pildă la C.A.P. Codăieşti, Văleni, Boţeşti şi altele — produsele, aşezate in grămezi pe cimp, ajung să se strice pină vin beneficiarii să le ridice. Nici la centrele de legume şi fructe nu s-au luat măsurile organizatorice necesare pentru pregătirea silozurilor şi a depozitelor de păstrare. încă n-a venit iarna şi, intr-un depozit al C.L.F.Vaslui (responsabil Nicolae Ciobanul, vreo 3,5 tone de mere puse la intîmplare in lăzi începuseră să se strice. Tradiţionala scuză a lipsei de spaţiu nu poate fi invocată , măcar spaţiile şi silozurile existente trebuia să fi fost amenajate la timpul potrivit. Sarcini Însemnate revin unităţilor intercooperatiste. „Ne-am planificat iniţial să terminăm însilozarea la data de 15 octombrie, dar nu vom putea încheia această campanie decit la sfirşitul lunii“ , mărturisea directorul unităţii din Vaslui, Petre Dudău. „Nu avem butoaie pentru murături, nu avem spaţii, nu avem oameni, nu avem...“ Lipseau din enumerare doar iniţiativa şi spiritul gospodăresc. La fel stau lucrurile şi la magazinele I.A.S. din Birlad şi Vaslui, unde însilozările sunt mult rămase in urmă. HUNEDOARA : Pentru Înlăturarea dificultăţilor ce se iveau in fiecare an în legătură cu ritmicitatea desfacerii produselor ca urmare a insilozării unei bune părţi a acestora la furnizorii din alte judeţe ale ţării, începind cu acest an, în judeţul Hunedoara s-a mers pe linia preluării iniţiale a întregii cantităţi de produse contractate. Pentru reuşita acţiunii, I.L.F. Hunedoara a început încă din luna august pregătirile necesare — repararea, amenajarea, dezinfectarea şi mai ales extinderea spaţiilor de insilozare — in principalele centre din judeţ : Hunedoara, Petroşani, Deva, Brad şi Orăştie. S-au asigurat condiţii bune şi pentru însilozarea în gropi şi bordeie a cartofilor şi rădăcinoaselor. Pină acum, in unităţile I.L.F.-Hunedoara a fost conservată o bună parte din necesarul de 6 000 tone cartofi, operaţiunea desfăşurîndu-se intr-un ritm mediu zilnic de 300— 400 tone. Este aproape terminată la 12 august a.c., învăţătorul Ion Gîrgel din comuna Vădastra, satul Vişina Nouă, judeţul Olt, a semnalat redacţiei faptul că gestionarul magazinului sătesc a refuzat să-i vîndă o anumită cantitate de ulei mineral necesar la diluarea vopselei pentru tîmplărie, condiţionînd vînzarea acestui produs de aducerea unui număr de ouă. De faţă erau şi preşedintele cooperativei de consum din comună, Fiorea Prioteasa, precum şi contabilul cooperativei, Bold Titi-Costel, care pe tonul cel mai categoric au întărit condiţia pusă de gestionar. „Eu — ne scrie cel în cauză — le-am explicat frumos că, avînd gospodărie nouă, n-am nici o pasăre şi, în consecinţă, n-am de unde să aduc ouă. Dar preşedintele nici n-a vrut s-audă de acest lucru, trimiţîndu-mă la... piaţă să cumpăr ouă şi să te aduc la magazin. în mod firesc, mi-am manifestat nedumerirea faţă de această bizară „metodă“ de a face comerţ şi am consemnat faptul în condica de sugestii şi reclamaţii a magazinului. Acest lucru nu le-a convenit însă celor vizaţi, care m-au bruscat şi mi-au adresat tot felul de cuvinte. Spuneţi, este oare just procedeul gestionarului şi al conducerii cooperativei ?“ Am citat din această scrisoare adresată redacţiei nu atit pentru a demonstra ilegalitatea, de altminteri incontestabilă, a acestui procedeu de vinzare a mărfurilor, cit pentru a fi înţelese de cititor d in rindurile de mai jos — consecinţele pe care le-a avut de suportat ulterior autorul sesizării. Sesizarea a fost trimisă, pentru cercetări, Uniunii judeţene a cooperativelor de consum-Olt, fiind încredinţată spre rezolvare revizorului-contabil Victor Ciobanu. Cum a procedat el ? S-a deplasat in comună în silozarea cepei. Prevederile la capitolul semiindustrializare au fost realizate şi depăşite. Din păcate, mult mai puţin spirit gospodăresc se manifestă la unii furnizori. Livrările din judeţele Suceava, Braşov, Arad se fac neritmic. Cartofii din Covasna se livrează cu un procent dublu de pămînt faţă de cel admis. Pierderi însemnate s-au înregistrat la ceapa sosită din Dolj şi Ialomiţa. Iar de la I.L.F.Neamţ s-au primit nişte gogonele care în proporţie de trei sferturi erau depreciate. Este cazul ca vinovaţii să suporte pagubele produse prin manevrarea necompetentă a produselor. Pentru evitarea pierderilor la cantităţile deja însilozate, sunt necesare şi unele produse auxiliare, cum sunt ,,Cartofin“-ul şi praful de cretă. Multe unităţi nu ştiu, altele nu au de unde să le procure. Au mai rămas puţine zile până la încheierea campaniei de insilozare. Din constatările de mai sus reiese că încă nu peste tot s-au luat măsurile corespunzătoare. Unităţile C.V.L.F., forurile judeţene, transporturile sunt chemate să-şi concentreze atenţia asupra recoltării şi transportării operative a produselor spre centrele de însiozare, asupra modului de lucru la aceste centre, pentru a se evita pierderile şi a se asigura populaţiei întreaga cantitate de produse prevăzută a fi desfăcută la iarnă, în primăvară, pină la noua recoltă. Raid-ancheta realizat de Nicolae MOCANU Vasile IANCU Sabin IONESCU corespondenţii „Scînteii" Oraşul Dorohoi are o bună carte de vizită: in 1968 a obţinut o menţiune pe ţară în întrecerea pentru buna gospodărire şi înfrumuseţare a oraşelor. Un an mai tirziu, hărnicia localnicilor a fost onorată cu un merituos premiu al doilea pe ţară. Dintr-o situaţie întocmită la comitetul executiv al consiliului popular orăşenesc, reiese că angajamentele luate în întrecere au fost îndeplinite şi depăşite. Prin muncă patriotică s-au construit 120 000 mp străzi, 39 000 mp trotuare, drumuri pe o lungime de 6 km, s-au amenajat şi extins spaţiile şi zonele verzi pe o suprafaţă de 3 hectare, plantindu-se peste 3 300 000 flori şi aproape 90 000 de arbori şi pomi. In această vastă acţiune, de bună gospodărire şi înfrumuseţare a oraşului, merită a fi subliniată colaborarea care a existat intre comitetul executiv al consiliului popular orăşenesc şi organizaţiile de masă , U.T.C., comitetele de sindicat, de femei. Dacă repartizăm valoarea lucrărilor patriotice executate in 1970, la populaţia oraşului revine în medie cite 740 lei fiecărui locuitor, realizare cu care cetăţenii se pot mîndri. In obţinerea acestor realizări un rol important au avut deputaţii. Ei desfăşoară o muncă rodnică în circumscripţiile electorale. Am remarcat faptul că, preocupat de îndrumarea şi sprijinirea efectivă a comitetelor de cetăţeni, comitetul executiv a organizat cel puţin o dată pe lună — în general, ori de cite ori a fost nevoie — şedinţe de lucru cu preşedinţii, vicepreşedinţii şi secretarii acestor comitete. Un sprijin preţios a primit consiliul popular orăşenesc din partea intreprinderilor republicane şi locale din oraş. La întreprinderea de industrie locală, de pildă, prin muncă patriotică, s-au fabricat cărămizi, tuburi de beton. întreprinderea de gospodărie orăşenească a asigurat, în tot timpul, prezenţa în mijlocul cetăţenilor a celor 8 echipe de zidari, care au lucrat în mod voluntar o zi şi jumătate din fiecare lună. Ceea ce trebuie să remarcăm in mod deosebit este faptul că s-a creat o opinie a întregului oraş, favorabilă desfăşurării permanente a muncii patriotice, că s-au atras in această acţiune specialiştii din întreprinderi. La realizarea unor asemenea succese un rol deosebit l-a avut comitetul orăşenesc de partid, care a stimulat iniţiativa consiliului popular, a cetăţenilor. N. ZAMFIRESCU corespondentul „Scînteii" lămuriri. Atunci, pentru ce mă acuzi ? — Pentru insultă in timpul serviciului. — Care insultă ?! Constatările noastre făcute la faţa locului dovedesc cu prisosinţă că acţiunea iniţiată de preşedinte nu este decit o încercare grosolană de intimidare a autorului scrisorii şi, implicit, a celor care îndrăznesc să sesizeze lipsuri din activitatea cooperativei săteşti. Avem de-a face nu cu o simplă „poliţă“ plătită de un ins minat de instinctul răfuielii, ci cu o practică abuzivă şi vicleană menită să reducă la tăcere critica. Asemenea înscenări sau ameninţări cu darea in judecată a autorilor scrisorilor întemeiate adresate diferitelor foruri sunt cu atit mai dăunătoare cu cit ele ii descurajează pe petiţionari, impietează asupra exercitării, de către cetăţeni, a dreptului lor legal de a dezvălui diferitele stări de lucruri necorespunzătoare, de a contribui la înlăturarea lor. „Dacă nu scriam la ziar cu intenţia de a stirpi astfel de practici din cadrul cooperativei noastre — ne-a declarat victima acestei intimplări — era mult mai bine, eram liniştit“. Prin acţiunile sale, preşedintele cooperativei de consum Vişina-Vădastra a săvirşit un act profund imoral, nedemn, incompatibil cu funcţia ce i-a fost încredinţată. Suntem de aceea convinşi că pentru abuzul săvirşit îşi va primi pedeapsa pe măsură, potrivit prevederilor care sancţionează asemenea fapte ce sfidează legile scrise şi nescrise ale orînduirii noastre iar cazul de faţă, prin învăţămintele sale, e menit să avertizeze asupra pericolului social al sugrumării criticii, să preintimpine asemenea manifestări străine democraţiei socialiste. Alexandru STROE campania Insilozării DE LEGUME ŞI FRUCTE E In plină desfăşurare Ce aţi pus în cămară? RAIDUL NOSTRU LA BRAŞOV, VASLUI ŞI HUNEDOARA , unde l-a informat pe cel in cauză, președintele cooperativei, că a fost reclamat la „Scînteia“. Apoi, tot contrar prevederilor legale, i-a citit sesizarea contabilului cooperativei , reclamat și el în scrisoare. După ce s-au sfătuit între ei, au ajuns la concluzia că sesizarea este întemeiată şi trebuie sancţionat gestionarul cu pricina. Numai gestionarul împotriva preşedintelui şi a contabilului cooperativei, delegatul U..I.C.C. n-a propus nici o măsură, încurajat de această „redata cînd s-a adresat comisiei de judecată şi 2) cine sunt martorii propuşi de el ? Iată şi răspunsurile aflate de noi la faţa locului : 1) Incidentul a avut loc in ziua de 12 august a.c. intre 10 şi 10.30 dimineaţa, iar plîngerea către comisia de judecată a fost făcută abia la... 23 septembrie. E limpede că, dacă s-ar fi simţit cu adevărat insultat în timpul serviciului, preşedintele s-ar fi adresat imediat comisiei de judecată şi nu după aproape o lună şi jumătate de la petrecerea faptului.De aitia sediul magazinelor gestionate de ei. Mai mult, din însăşi declaraţia preşedintelui cooperativei reiese că unul dintre martori (un gestionar) se afla sub influența alcoolului. După cum se vede, o „țesătură“ destul de străvezie. Pe deasupra, pretinsul insultat nici n-a catadixit măcar să se prezinte la cele două termene fixate de comisia de judecată, absență care, potrivit legii, ar fi trebuit să atragă după sine închiderea dosarului. Cu toate acestea, contrar procedurii legale, comisia de judecatăzolvarea părtinitoare, preşedintele cooperativei (împotriva căruia existau şi alte reclamaţii) şi-a făcut socoteala că este momentul prielnic de a trece la „contraofensivă“ pentru a-i reduce la tăcere pe reclamanţi. Şi a apelat frumuşel la sprijinul comisiei de judecată de pe lingă comitetul executiv al consiliului popular comunal, unde a depus o plîngere foarte sumară şi în nici un fel argumentată, solicitînd pedepsirea „pentru insultă în timpul serviciului“ a autorului sesizării. In legătură cu această plîngere, au fost trecute în mod intenţionat cu vederea două lucruri esenţiale : 1) data cînd pretinde petiţionarul că a fost insultat si mintea, potrivit legii, cererea sa era tardivă şi nu trebuia luată în considerare de către comisia de judecată). Tot atit de limpede este şi faptul că ideea chemării in judecată a autorului scrisorii a încolţit in mintea preşedintelui numai după ce a fost informat de către delegatul U.J.C.C. de reclamatia făcută împotriva sa la ziar. 2) Deşi in magazin se aflau multe persoane (cumpărători), toţi martorii propuşi în cerere sunt subalterni ai preşedintelui , contabilul cooperativei şi gestionarul unităţii in cauză — ambii vizaţi in sesizarea adresată redacţiei — precum şi alţi doi gestionari de unităţi care, in mod normal, în momentul incidentului trebuiau să se afle a fixat un al treilea termen. Dar, ajungem la „cheia“ problemei : l-a insultat, oare, cel in cauză pe preşedintele cooperativei ? Iată ce ne declară însuşi preşedintele : — Am avut. Intr-adevăr, o discuţie cu tov. Gîrgel în ziua respectivă (12 august — n.n.) şi am dat dispoziţie să nu i se vîndă produsul dacă nu aduce ouă. După care, acesta m-a făcut „absurd“ şi a cerut condica de sugestii şi reclamaţii. La o săptămînă după aceasta (sic), l-am dat in judecată pentru insultă adusă in timpul serviciului. (In realitate, acţionarea in judecată n-a avut loc după o săptămînă, ci, aşa cum am mai arătat după aproape o lună şi jumătate — n.n.). — Să admitem că lucrurile stau exact cum le prezentaţi. Nu credeţi însă că poziţia pe care aţi adoptat-o faţă de cumpărător îl îndreptăţea să considere anormal procedeul ca atare atitudinea manifestată faţă de el ? In ce ar consta „insulta“ ? — Să vedeţi, nu asta m-a supărat cel mai mult, ci faptul că m-a reclamat la ziar că l-am îmbrîncit şi dat afară din magazin. — Dar de unde ştiţi acest lucru ? Aţi citit sesizarea adresată ziarului ? — N-am citit-o, dar am aflat de la delegatul uniunii judeţene. Fapt pe care delegatul U.J.C.C. nu-l recunoaşte. L-am invitat pe preşedinte să citească sesizarea. După ce s-a convins că era redactată în termeni foarte civilizaţi, fără nici o insultă sau acuzaţie neadevărată, a început să dea din colţ în colţ : — De fapt nu pentru asta l-am dat în judecată, ci pentru că m-a insultat în timpul serviciului. — Aveţi martori ? — Contabilul cooperativei, săteanul Petre Minculeasa, gestionarul cu pricina şi alţi gestionari de la alte unităţi care se aflau la faţa locului. Stăm de vorbă cu unii dintre aceşti martori, dar nici unul — nici măcar contabilul cooperativei — nu recunoaşte că preşedintele ar fi fost insultat. lată ce ne declară în scris şi autorul sesizării : „Cînd am auzit că am fost dat în judecată l-am întrebat pe tovarăşul preşedinte asupra motivului.: — De ce m-ai dat in judecată, tovarăşe președinte ? — Pentru că m-ai reclamat la ziar. Cine te-a pus ? — Bine, bine, dar eu nu te-am insultat, ci am arătat în scrisoare cum s-au petrecut lucrurile, cerînd „Ai scris la „Dialog“, te dau în judecată!“ la vezi daca s-a răcit şpriţul ? Desen de l. Dogar MARINESCU Noul spital din Baia Mare, cu o capacitate de 1 300 paturi Foto : M. Andreescu SCINTEIA - duminica 25 octombrie 1970 ■«»u* ALTĂ „MUSTĂRIE" AR TREBUI ÎNCHISĂ... Ce-au făcut, ce n-au făcut mai marii alimentaţiei publice din Capitală, că anul acesta au închis muştăriile aproape înainte de a le deschide. „Planul“ la deschiderea de unităţi a fost chiar depăşit. In loc de 8 mustării, cite au funcţionat anul trecut, s-au deschis 12 ! Apoi a fost deschisă şi cea de-a 13-a, dar, ghinionistă (!), a trebuit să fie închisă repede fiindcă s-a terminat... mustul. Alimentaţia publică a început pregătirile pentru deschiderea „campaniei mustăriilor“ incă de la sfirşitul lunii... iulie. Intr-un plan de măsuri, văzut şi aprobat şi de Direcţia comercială a Capitalei, se prevedea aprovizionarea restaurantelor şi bufetelor cu peste 15 vagoane de must. Ce fel de muştării au apărut in realitate, aţi văzut un fel de grădinişorcovă, împodobite cu stuf, papură şi brad, cu tot ce s-a găsit in marea grădină a naturii (care-i darnică, e adevărat !). Dar una scria pe firma mustăriilor şi alta găseai înăuntru. într-o zi nu găseai must, în alta — pastrama , în cealaltă — mămăligă. întotdeauna insă găseai din belşug bere rece, vin şi... ţuică ! Am crezut că cine ştie ce probleme de aprovizionare au făcut ca muştăriile să treacă pe profil de... „bombă la şosea“ şi am întrebat merceologii de la T.A.P.L. Bucureşti : — Pastramă aţi avut ? — Avut ! — Mălai pentru mămăligă aţi avut ? — Avut ! — Mici şi batal aţi avut ? — Avut ! — Must, aţi avut? — Cîte-o dată da, cite-o dată, ba. N-au fost struguri anul acesta ? Nu mai ştiu meşterii vinificaţiei să facă must ? Nici una, nici alta. Struguri sunt din belşug. Ştiinţa preparării mustului n-a fost uitată. Alta-i „problema“ : mustul a devenit... nerentabil, în goana după beneficii cu orice preţ. Combinatul pentru industria băuturilor şi „Vinalcoolul“ au descoperit că mustul, pentru a fi rentabil, trebuie să aibă 153 gr. zahăr pe litru. Cei din alimentaţia publică au susţinut că trebuie să aibă intre 160—130 grame. O avalanşă de scrisori, hirtii şi telefoane au încercat să scoată mustul din... încurcătură. Fiindcă alimentaţia publică n-a cedat un sfanţ din rabatul comercial, (şi mustul s-a vîndut la acelaşi rabat ca şi vinul !), fiindcă „Vinalcoolul" n-a cedat un gram de zahăr... in plus, mustăriile au fost închise in plină toamnă ! (Dar altă „mustărie“ — cea a birocraţiei — se aşteptau cetăţenii să fie închisă în sectorul comercial). Poate pină la anul. Sau, cine ştie, dacă — cu o asemenea „colaborare“ ! — nu ne aşteaptă cum- va o „eclipsă“ mai în- delungată ? O întrebare * indiscretă se impune toţ tuşi : ce făceaţi, tova- răşi de la Vinalcool, ] cu litrul de must care avea mai mult de 150 de grame de zahăr ? II „a-justaţi“ după STASUL... I apel ? ! Fără Îndoială, mustăţelile nu ocupă un asemenea loc în sfera de 1 servicii cetăţeneşti, incit să spunem că dispariţia tot ar diminua-o în vreun fel. Dar din moşi-stră- moşi, oamenii au fost obişnuiţi ca venirea toam- J nei să le aducă pe masă g mustul dulce şi pastrama i cu mămăliguţă. Nimănui ? nu i se poate îngădui să I nesocotească şi să desfi- | gureze o asemenea tradi-ţie. C. PRIESCU NU BEŢI LAPTE ÎN VĂZUL LUMII! Pentru a-şi oferi produsele, industria alimentară a deschis magazinul „Mioriţa“. Binecunoscut bucureştenilor — mai ales pentru laptele bătut pe care il desfăcea — magazinul, cu un bun vad comercial, şi-a creat o clientelă permanentă, formată din salariaţii instituţiilor din împrejurimi, studenţi şi locatari, alţi consumatori ocazionali. Toată lumea era mulţumită. De la o vreme insă, laptele bătut, mult apreciat de clienţi, a început să apară tot mai rar în dozatoarele moderne ale magazinului, pină a dispărut cu ele cu tot. Lapte se vinde totuşi. Ne adresăm unei vînzătoare : „Un pahar cu lapte, vă rog“. „Vă dăm un litru — mai puţin nu se poate — cu condiţia să-l beţi acasă" ! Un anunţ ne lămureşte pe dată „misterul“ atitudinii vinzătoarei : „In magazin se serveşte numai iaurt“ De ce numai iaurt, cind un cumpărător vrea lapte ? — Ştiţi — ne răspunde şeful magazinului, l. Neculce — aşa avem dispoziţie. Dar oferim consumatorilor o gamă largă de brinzeturi, îngheţată şi patiserie. Noi avem plan de desfacere, de beneficii, de cheltuieli. Dacă băgăm la vinzare lapte — care are un preţ mai mic — se aglomerează magazinul ti ; nu se mai vînd celelalte sortimente, se duce de i rîpă eficienta. I Că se duce de ripă fai- I ma, atracţia la public a magazinului, pare să nu i intereseze pe nimeni. ’ George POPESCU Dacă „insistă“ clientul... Centrele de comandă ale cooperaţiei meşteşugăreşti atrag în ultimul timp tot mai mulţi clienţi, şi este firesc să se întimple aşa : populaţiei îi sunt oferite aici — cel puţin în principiu — largi posibilităţi de execuţie a unor bunuri diverse, realizate după preferinţe individuale şi la un nivel calitativ superior. Ca urmare a sporirii solicitărilor (în acest an ele sunt cu circa 43 la sută mai mari ca în 1965 la confecţii, cu 44 la sută — la încălţăminte, cu 69 la sută — la tricotaje, cu 83 la sută — la mobilă etc.), indicele privind numărul meseriaşilor din centrele de comandă la mia de locuitori depăşeşte în prezent cu mult orice nivel anterior. In cele mai multe cazuri, cooperatorii fac dovada unor strădanii evidente de perfecţionare a activităţii ce o desfăşoară. Aceasta este concluzia la care am ajuns urmărind zile la rînd activitatea a peste 30 de centre de comandă din Capitală şi din alte citeva oraşe. Discuţiile purtate cu mai mulţi clienţi ai unităţilor cooperatiste ne-au oferit, de asemenea, prilejul să consemnăm opinii pozitive la adresa cooperatorilor. Aceleaşi surse de informare au arătat însă că deservirea in centrele de comandă este încă departe de nivelul cerinţelor populaţiei. Printre capitolele deficitare la ora actuală, ne-a reţinut in mod deosebit atenţia termenele lungi stabilite pentru executarea comenzilor. ...Unitatea nr. 7 din Capitală, aparţinind cooperativei „Avintul îmbrăcămintei“. — în cit timp ne puteţi confecţiona un costum ? — ne adresam meşterului Popescu Vasile. — Ştiu eu, să zicem intr-o lună. — Cum stabiliţi termenele ? — După client — spune meşterul serios, iar noi credeam că glumeşte. — Aveţi un sistem de urmărire a gradului de solicitare a unităţii ? — Vă referiţi cumva la vechile grafice ? Nu, nu le mai avem. — Simplificarea evidenţei... — Şi asta ; însă graficele te obligau să respecţi termenele fixate. — Pe cînd acum... * — Acum, de bine de rău, mai putem introduce, peste rind, cite o comandă — dacă clientul insistă mai mult. N-am prea înţeles ce vrea să însemne acest „insistă mai mult“, dar un lucru ne-a părut limpede : prin renunţarea la graficele de urmărire a comenzilor, s-a oferit timp larg pentru bunul plac al meşterilor care planifică lucrările. În plus, totalitatea termenelor fixate rămâne necunoscută pentru clienţi. Aceştia nu mai au la îndemînă un instrument concret de control, cu ajutorul căruia să poată demonstra că lucrările lor pot fi devansate. Singura nădejde ce le râmîne cetăţenilor — in aceste condiţii — este să cîştige bunăvoinţa meşterului, cu o „mică atenţie“. (Probabil la acest mod de a „insista mai mult" se referea şi meşterul P.V.). La Focşani şi Iaşi, alte două oraşe in care am desfăşurat investigaţiile de faţă, sistemul — sau, mai bine zis, lipsa de sistem — este aceeaşi. Insistăm asupra fixării judicioase a termenului de execuţie, nu dintr-un capriciu formal, ci din necesitatea de a se garanta execuţia la timp a lucrărilor comandate. Pentru că faptele dovedesc frecventa nerespectare a termenelor, ceea ce în ultimă instanţă înseamnă nerespectarea cuvîntului asumat de cooperativă faţă de cetăţean, ştirbirea prestigiului unităţii. Pe George Badiu din Focşani l-am întîlnit la centrul nr. 16 venind pentru a treia oară după costumul comandat. Ba nu fusese gata pantalonul, ba haina. Un alt client, de la acelaşi centru, bate drumurile din primăvară pentru o vestă. Mereu este rugat să vină peste citeva zile şi „citeva zile" s-au făcut luni, trimestre, un semestru. Termenul comenzilor suferă însă şi de alte maladii. La unele centre (şi ne referim, în special, la cele pentru articole din telon, marochinărie, lenjerie, încălţăminte, corsetărie), durata comenzilor individuale se dilată artificial, ca urmare a dezvoltării nelimitate a producţiei de preîntîmpinare. Astfel, la centrul nr. 20 aparţinînd cooperativei „îmbrăcămintea“ din Capitală, deşi confecţionarea unui balonseide durează cel mult o zi.— după explicaţiile şefului de centru — termenul acordat comenzilor cetăţenilor nu este mai mic de zece zile. De ce ? In intervalul a două săptămîni s-au lansat aici 314 lucrări de preîntîmpinare, în timp ce comenzile individuale se pot număra pe degete. La Iaşi, la centrul de lenjerie nr. 5, deşi executarea comenzilor s-ar putea face in maximum 1—2 zile, termenul acordat este de 11 zile. — Alături de cele 4—5 comenzi Individuale mai lansez zilnic şi alte 25—30 la preîntîmpinare — încearcă să ne explice şeful de centru Aurel Cernescu. — Şi de ce să-l amînaţi pe cetăţeanul care comandă ? — La comanda individuală clientul este asigurat, aşa că poate să mai aştepte. Pe mine mă interesează preîntâmpinarea. Nu vrem să minimalizăm însemnătatea şi necesitatea producţiei in avans, numai că normal ar fi ca aceasta să se dezvolte fără a stînjeni activitatea de bază — comanda individuală. In aceeaşi localitate, la centrul de încălţăminte nr. 11, intr-o singură jumătate de lună s-au produs — pentru preîntîmpinare — 100 de perechi de pantofi. Urmarea ? Termenul de execuţie la comenzile făcute de cetăţeni a fost umflat de la zece zile (cit ar fi trebuit să fie conform procesului tehnologe), la trei săptămîni. Desigur, aspectele deservirii în centrele de comandă sunt mult mai numeroase. In rîndurile de faţă ne-am oprit doar la unul, ce ni s-a părut mai important. Invităm totuşi — dat fiind largul interes cetăţenesc de care se bucură acest domeniu de activitate — pe reprezentanţii cooperaţiei meşteşugăreşti să analizeze în amănunt situaţia actuală a reţelei de unităţi şi să dispună măsurile corespunzătoare. Mihai IONESCU