Scînteia, iulie 1971 (Anul 40, nr. 8833-8863)

1971-07-22 / nr. 8854

SCâNTEIA - Joi 22 iulie 1971 CONSTRUIM NAVE FLUVIALE ŞI OCEANICE Nu stă în puterea noastră să le creăm şi motoarele ? „...este cunoscut că atunci cind am pus sarcini in faţa muncitorilor, tehnicienilor, inginerilor şi a cercetătorilor, am rezolvat multe probleme complicate. Chiar la unele utilaje importate, până la urmă a trebuit să-i punem pe tehnicienii români să găsească soluţii şi să asigure buna funcţionare. Dar de ce oare să nu facem aceasta de la început ? De ce să nu punem pe tehnicienii noştri să lucreze, să perfecţioneze o instalaţie, să ducă mai departe tehnica ? Este timpul ca şi din punct de vedere principial, teoretic, ideologic să luăm o poziţie fermă in această privinţă, spre a înarma pe toţi activiştii noştri de partid şi de stat, din toate sectoarele de activitate, cu înţelegerea clară a necesităţii de a pune pe primul plan forţele proprii, folosirea muncii şi conştiinţei proprii, a priceperii proprii, a forţelor clasei muncitoare proprii — şi numai după aceea să apelăm la import“.Din expunerea tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU la Consfătuirea de lucru a activului de partid din domeniul ideologiei şi al activităţii politice şi cultural-educative). Din multitudinea de teze şi idei de mare valoare teoretică şi practică, cuprinse în expunerea tovarăşului Nicolae Ceauşescu la consfătuirea de lucru a activului de partid din domeniul ideologiei şi al activităţii politice şi cultural-educative, mi-a reţinut în mod deosebit atenţia argumentarea clară şi principială făcută de secretarul general al partidului cu privire la folosirea mai bună a forţelor proprii de cercetare, tehnice şi muncitoreşti, pentru dezvoltarea economiei naţionale, a societăţii noastre. In cadrul preocupărilor profesionale, începînd de prin 1960 şi pină în prezent, am avut prilejul să particip la o serie de acţiuni întreprinse de Ministerul Industriei Construcţiilor de Maşini, in scopul stabilirii tipurilor de motoare şi agregate navale ce ar urma să fie fabricate în ţară, pentru echiparea navelor pe care le construim pe şantierele noastre navale. Concluziile ce rezultau în urma unor asemenea analize şi dezbateri erau de fiecare dată aceleaşi, in sensul că „dacă trebuie să construim nave, atunci este necesară şi asimilarea fabricaţiei maşinilor şi agregatelor navale". Cu toate că condiţiile tehnice şi economice pentru lansarea acestei acţiuni existau, sau se puteau realiza, pină in prezent încă nu s-a început fabricarea motoarelor navale în ţara noastră. Mai mult chiar, nici experimentarea motoarelor care se construiesc în ţară, la Uzina constructoare de maşini din Reşiţa, nu a fost demarată încă corespunzător. Creşterea substanţială a producţiei de nave, în condiţiile în care se impune ridicarea gradului de rentabilitate în construcţia de nave, nu este posibilă fără rezolvarea celor mai importante probleme care concură la reducerea importului de echipament naval. Aşa cum spuneam, în anii 1965—1970 au fost abordate multe din aceste probleme complexe, dar puţine din ele au fost rezolvate. Ceea ce s-a realizat până în prezent nu acoperă decit în mică măsură necesarul de maşini şi instalaţii pentru echiparea unei nave, din care cauză, în prezent, maşinile şi agregatele care compun instalaţia de propulsie a unei nave sunt în majoritatea lor importate. Procurarea din import a agregatelor principale şi auxiliare pentru echiparea navelor pe care le construim generează numeroase implicaţii economice şi tehnice. In primul rînd, economia trebuie să suporte un efort valutar deosebit de important pentru achiziţionarea acestor echipamente. In plus, importul creează dificultăţi în planificarea riguroasă a termenelor de execuţie ale navelor, pe de o parte, şi determină blocarea unor importante fonduri valutare, atît în cazul cind aceste agregate sosesc din import cu mult înainte de a fi montate pe navele respective, cît şi pe perioada de cind s-a început montajul lor pe nave pină la livrarea acestora, pe de altă parte. Nu-i de trecut cu vederea nici faptul că importul agregatelor frînează procesul de tipizare a proiectelor pentru diferite tipuri de nave, în special pentru instalaţiile de propulsie ale acestora ; condiţiile de impot ne obligă a procura motoarele de la diferite firme, motoare care au caracteristici constructive şi funcţionale diferite. Pe de altă parte, anumite maşini şi agregate nu pot fi procurate la parametrii prevăzuţi pentru instalaţiile de propulsie ale navelor pe care le construim, fapt care ne obligă, fie la schimbarea soluţiei de proiectare şi construcţie, fie la schimbarea relaţiei de import. Ambele căi determină scumpirea produsului respectiv, inclusiv prelungirea termenelor de execuţie. Evident că problemele nerezolvate pină acum se impun a fi soluţionate cit mai urgent, în funcţie de importanţa lor economică şi tehnică. Judecind în funcţie de aceste criterii, consider că asimilarea fabricaţiei motoarelor şi a agregatelor navale este o problemă deosebit de importantă, care nu mai poate suporta nici o amînare. Un calcul fundamentat arată că motoarele navale care s-ar construi în ţară, luînd ca bază de comparaţie preţul de cost al motoarelor Diesel care se fabrică în prezent la U.C.M. Reşiţa, vor costa cu circa 1.6—1,8 ori mai puţin faţă de cele din import. Prin urmare, problema asimilării fabricaţiei motoarelor şi a echipamentului naval este o acţiune deosebit de importantă din punctul de vedere al economiilor de valută şi, în acelaşi timp, o investiţie deosebit de eficientă. Experienţa mondială în acest domeniu demonstrează convingător această orientare, în sensul că toate ţările care şi-au dezvoltat industria construcţiilor de nave şi-au dezvoltat în mod corespunzător şi industria construcţiilor de motoare şi agregate navale. O problemă nu mai puţin importantă pentru îndeplinirea programului de construcţii navale o constituie folosirea pentru propulsia navelor a motoarelor Diesel care se construiesc în ţară, pentru echiparea locomotivelor şi tractoarelor. Problema este deosebit de importantă dacă ţinem seama de faptul că, cu aceste motoare, (GLD) fabricate de U.C.M. Reşiţa se pot obţine instalaţii de propulsie într-o gamă largă de puteri (de la 1 200 la 5 000 CP). Cu asemenea motoare este posibilă echiparea unei mari părţi din navele ce vor fi construite în perioada 1971—1975. Pentru finalizarea acestei probleme este necesar să se echipeze neintirziat Cu motoare Diesel 6LD şi chiar 12LD, — bineînţeles, cu titlu experimental — un număr oarecare de nave maritime şi fluviale, dintre tipurile care se construiesc în prezent. Pe baza rezultatelor obţinute în exploatare se vor putea stabili concluziile corespunzătoare privind comportarea în condiţii navale a acestor motoare, precum şi măsurile ce se impun a fi luate în vederea extinderii lor la toate navele pretabile a fi echipate cu aceste instalaţii de propulsie. Primii paşi pe această linie au fost făcuţi prin folosirea motoarelor Diesel MB, construite de uzinele ..23 August“. Dar, atit motoarele Diesel MB, cit şi cele care se construiesc la U.C.M. Reşiţa mai ridică unele probleme ce trebuie rezolvate in prealabil, pentru a inlesni folosirea lor la propulsia navelor. Experimentarea în condiţii navale a motoarelor Diesel construite la U.C.M. Reşiţa ca motoare de propulsie, ca şi a celor produse de Uzina de tractoare din Braşov, ca motoare Diesel auxiliare, sau pentru propulsie, este o problemă deosebit de importantă. Pe baza constaturilor experimentale, socotesc că s-ar înlătura obiecţiunile unor beneficiari interni — obiecţiuni, de altfel, nefondate — privind siguranţa de funcţionare în condiţii navale a acestor motoare. In plus, informaţiile obţinute ar fi deosebit de utile pentru proiectanţii şi constructorii de nave şi motoare Diesel din ţara noastră. Pe lingă agregatele principale de propulsie, în componenţa instalaţiilor navale mai intervin şi altele, auxiliare, la fel însă de necesare ca şi primele. In această direcţie ar fi de menţionat: grupurile Diesel generatoare, pompele, ventilatoarele, compresoarele de aer etc. Pentru alte domenii de utilizare, aceste agregate se produc în prezent în ţară. Pentru a fi folosite şi la bordul navelor, aceste agregate auxiliare trebuie să răspundă anumitor exigenţe impuse de condiţiile navale. Merită să fie căutate soluţiile adecvate întrucît condiţiile de navalizare pot fi realizate cu eforturi financiare mult mai mici decit cele impuse de procurarea unor agregate similare din import. După cum rezultă din experienţa ţărilor avansate in acest domeniu, dezvoltarea construcţiei de nave impune dezvoltarea corespunzătoare a construcţiei de motoare şi agregate navale. Fără o asemenea orientare în domeniile menţionate, sarcinile privind eficienţa economică şi competitivitatea construcţiilor de nave în ţara noastră vor fi greu de realizat la nivel corespunzător. Şi o asemenea perspectivă este inacceptabilă. Conf. univ. ing. Alexandru COSTICA Institutul politehnic din Galați Investiţia de inteligenţă sporeşte valoarea metalului In ansamblul producţiei de maşini agricole a ţării, întreprinderea mecanică de utilaje din Medgidia ocupă un loc important. Aici se produc, în serie, piese de balotat paie şi fin, remorci auto de 3 şi 5 tone, peste 200 tipuri de piese de schimb şi subansamble pentru alte întreprinderi producătoare de maşini agricole din ţară. Dar, începînd din acest an, ne informează inginerul-şef al întreprinderii, Virgil Oancea, pe agenda de lucru a proiectanţilor şi tehnologilor, a întregului colectiv al întreprinderii, figurează asimilarea unor noi tipuri de maşini şi utilaje agricole cu un grad ridicat de complexitate. Este vorba, în primul rînd, de o remorcă autobasculantă, fabricată pentru prima dată in ţară, o combină de recoltat furaje verzi, remorci multifuncţionale destinate lucrărilor în vii şi livezi, grupuri electrogene. Din simpla enumerare a gamei de produse rezultă că întreprinderea mecanică de utilaje din Medgidia este un mare consumator de metal. Investigaţiile întreprinse au relevat preocupări meritorii pentru utilizarea acestei preţioase materii prime. Iată cîteva cifre concludente : în 1969 consumul de metal normat la întreaga producţie, a întreprinderii a fost redus cu 540 tone, iar anul trecut cu 792 tone. In acest an se prelimina o economie şi mai mare de metal. Acţiunea de economisire a metalului — ne spune constructorul-şef al întreprinderii, inginerul Ştefan Alexandru, nu a devenit un scop în sine, ci a fost total subordonată ridicării performanţelor tehnice funcţionale ale tuturor tipurilor de maşini şi utilaje, ele situîndu-se astăzi la nivelul celor mai bune performanţe cunoscute pe plan mondial. Startul l-au dat, în primul rînd, oamenii de la planşetă. Este meritul comitetului de direcţie că a ştiut să atragăîn munca de concepţie pe cei mai pricepuţi şi mai entuziaşti specialişti din întreprindere. Toate dimensiunile produselor de bază au fost — cum se spune — cercetate cu lupa, apoi trasate din nou, pe hîrtia de calc. Nu au lipsit controversele, eşecurile inerente, dar cutezanţa, noul au izbutit. Ca urmare a acestei investiţii de inteligenţă teh- Tribuna experienţei înaintate nică, greutatea netă a presei de balotat paie şi fin a scăzut cu 300 kg, a remorcii auto fixe de 5 tone cu 250 kg, iar a remorcii de 3 tone cu 320 kg. Devenind mai suple, ca urmare a „curei de slăbire“, remorcile de 3 şi 5 tone şi-au sporit viteza de circulaţie, iar presa de balotat paie şi fin realizează o productivitate orară suplimentară de 2 tone. Ideile proiectanţilor i-au pus imediat în „gardă“ pe tehnologi. Scăderea greutăţii nete a produselor implica, inerent, o scădere imediată a consumurilor tehnologice de metal. Drumul spre acest deziderat, ne spunea inginerul Constantin Chelu, şeful pregătirii fabricaţiei, a trecut printr-o cercetare atentă a drumului metalului, începînd din depozitul primar, de la debitare de-a lungul întregului flux tehnologic şi pină la piesa finită dată la montaj. Principala atenţie, în ultimii doi ani, a fost concentrată spre însuşirea şi perfecţionarea procedeelor de turnare. S-a înlocuit turnarea manuală cu cea mecanică, s-a introdus şi extins turnarea cu modele uşor fuzibile. Astfel, am eliminat excesul adaosurilor de prelucrări, rebuturile, principalele surse de irosire a metalului. Pe aceeaşi linie se înscrie trecerea de la forjarea liberă — care permite utilizarea metalului in proporţie de numai 40—45 la sută — la forjarea în matrile, prin care indicele de utilizare a metalului se ridică la 80—85 la sută. Prin ficţiunea susţinută de creştere a gradului de echipare cu SDV-uri, prin folosirea ştanţelor şi tiparelor de croire combinată, întreprinderea a economisit numai in 1970 peste 60 tone metal. Există un plan intern al conducerii uzinei în care se preconizează ca prin procedeele moderne de turnare şi prin forjarea în matriţe să se asigure începind de anul acesta, peste 400 repere la produsele de bază, precum și din piesele de schimb produse aici. Se prevede, de asemenea, prin lărgirea colaborării cu uzinele furnizoare de metal, să se extindă — evitîndu-se prelucrarea uzinală — profilele de benzi de oțel laminate. Prezentîndu-ne ademenea rezultate, interlocutorii noştri — specialişti, muncitori, maiştri — nu consideră nici pe departe că au epuizat toate resursele de promovare a tehnologiilor, avansate. Dimpotrivă, pe terenul fertil al muncii de concepţie, ei nu admit măgaz şi sînt hotărîţi, pe baza experienţei acumulate, să împletească şi mai strins sarcina inseparabilă de a gospodări cu grijă metalul cu aceea de a realiza maşini şi utilaje noi, la cei mai înalţi parametri. Radu APOSTOL corespondentul .... ... „Scînteii" . In aceste zile, la cooperativa agricolă din Mihăileşti, judeţul Ilfov, s-a trecut cu toate forţele la recoltatul griului Foto : M. Cioc TOATE FORŢELE PENTRU URGENTAREA RECOLTĂRII CEREALELOR PĂIOASE! BUZĂU. In săptămîna trecută, ca urmare a bunei organizări, folosirii judicioase a mijloacelor mecanice şi forţei de muncă, în judeţul Buzău s-au obţinut rezultate bune în campania de recoltare a griului. In cooperativele agricole de producţie şi în întreprinderile agricole de stat, pină la data de 19 iulie griul a fost recoltat pe 72, şi, respectiv, 60 la sută din suprafaţă. O serie de unităţi au încheiat secerişul. Printre ele se numără cooperativele Cotorca, Băile, Sudiţi, Chiojdu. In alte 84 de cooperative, recoltatul a fost efectuat în proporţie de 75 la sută. La cooperativa Zărneşti se recoltase griul de pe 395 hectare (din cele 405 cultivate, obţinîndu-se o producţie cu 750 kg mai mult decit cea planificată. Preşedintele cooperativei, Constantin Zăvoianu, ne spunea că pină la 19 iulie cooperativa a predat către fondul de stat cu 180 tone griu mai mult decit prevederile iniţiale. Situaţii asemănătoare am întîlnit în multe alte unităţi ca Amara, Bobocu, Fundeni etc. Mai sînt însă cooperative unde consiliile de conducere, inginerii n-au dat atenţia cuvenită organizării şi supravegherii lucrărilor de recoltare. LaC.A.P. Cărpiniştea, unde s-a recoltat doar 36 la sută din suprafaţa semănată cu griu, nu se foloseşte decit întimplător recoltatul manual, iar la C.A.P. Greabănul unde griul a fost puternic îmburuienat, se solicită mai multe combine în loc să se folosească cei 200 de cosaşi din gospodărie O altă cauză a întîrzierii recoltatului sunt desele defecţiuni ce intervin la combine şi presele de balotat paie. In 3 zile, combinele care aparţin secţiei a 10-a de la S.M.A. Săhăteni au recoltat 42 de hectare. Tot în aceste zile aici s-au înregistrat 19 ore de întreruperi, datorate defecţiunilor mecanice. SATU-MARE. In judeţul Satu-Mare recoltarea griului şi secarei s-a efectuat pină în ziua de 21 iulie în proporţie de 53 la sută. Datorită organizării bune a muncii, mobilizării intense a forţelor, consiliile intercooperatiste Cărei şi Santău vor termina recoltatul în 2—3 zile, astfel că forţele mecanice de aici vor putea fi dirijate spre ogoarele consiliilor intercooperatiste Tiream şi Satu-Mare. Departe de a fi pe deplin mulţumitoare, situaţia recoltării cerealelor se prezintă deficitară in raza consiliilor intercooperatiste Halmeu şi Apa, aceasta mai ales din cauza deselor „căderi“ ale combinelor şi tractoarelor pe parcursul lucrărilor. La asemenea deficienţe se adaugă şi acte de indisciplină şi iresponsabilitate faţă de soarta recoltei. Duminică, la cooperativa Căpreni, în ciuda timpului extrem de favorabil, nu s-au prezentat la lucru 11 mecanizatori, iar cei prezenţi au lucrat doar pină la orele 14. De aceeaşi comoditate în mobilizarea forţelor au dat dovadă cooperativa agricolă Cărăşeu şi fermele din Cărei ale I.A.S. Tăşnad pe raza cărora numeroase combine şi utilaje agricole au rămas nefolosite în cursul ultimei duminici. Noile condiţii de umiditate determinate de ploile din ultimele zile, impun ca îndeosebi în zonele de deal sa se treacă cu toate forţele la recoltatul manual, urmind ca pe măsură ce umiditatea scade să se folosească şi utilajele mecanice. BACAU, în ciuda vremii instabile, pe ogoarele judeţului Bacău se lucrează din plin la recoltatul păioaselor. Pină la 19 iulie, orzul a fost recoltat de pe întreaga suprafaţă şi treierat în proporţie de 95 la sută. De cîteva zile a început cu toate forţele — 500 de combine şi un mare număr de cosaşi şi secerători — să se recolteze griul şi secara de pe cele 44 500 hectare. Pe tarlalele cooperativelor agricole din comunele Blaga, Buda, Cleja, Frumuşelu, Găiceana pot fi văzuţi zilnic sute şi sute de oameni strîngînd recolta manual sau cu maşinile. Datorită eforturilor depuse de aceştia, in unităţile respective s-a recoltat mai mult de jumătate din suprafeţele cultivate cu griu. Pe judeţ s-a realizat numai în 3 zile bune de lucru peste 30 la sută din plan. Inginerul Dumitru Găină, directorul general al direcţiei agricole, ne-a informat că organele judeţene au luat o serie de măsuri speciale care să asigure strîngerea la timp şi în bune condiţii a recoltei. Astfel, în fiecare cooperativă agricolă au fost stabilite tarlalele care vor fi recoltate cu combinele şi cele unde se va recolta manual, au fost făcute adăposturi pentru griul treierat. In acelaşi timp a fost sporită capacitatea uscătoarelor de griu cu 450 tone în 24 de ore. La staţiunile pentru mecanizarea agriculturii au fost organizate ateliere de intervenţie şi s-au luat măsuri pentru mişcarea rapidă a combinelor din zona de şes înspre cooperativele agricole din părţile Moineştiului şi Tirgu Ocna, unde recoltatul începe mai tîrziu. In pofida acestor măsuri, în unele unităţi recoltatul se desfăşoară încă anevoios. La cooperativele agricole din municipiul Gheorghe Gheorghiu- Dej, bunăoară, au fost recoltate doar 70 hectare din 530 cultivate cu griu, iar la Godineşti, numai 90 hectare din 500. Situaţia nu este mai bună nici la cooperativele agricole din Filipeşti, Iteşti, Horgeşti, Onişcani. Şi aceasta se datoreşte atît unor defecţiuni de ordin organizatoric, cit şi faptului că nu toate maşinile funcţionează din plin. La Iteşti şi Siretu zilnic stau cite 2—3 combine din pricina reparaţiilor necorespunzătoare care li s-au făcut. Din cauza neetanşeităţii maşinilor, la cooperativa din Siretu se produc şi pierderi de recoltă. De menţionat că aceste defecţiuni nu sunt accidentale, ci se datoresc verificării superficiale a maşinilor înainte de a fi introduse in lan. MEHEDINŢI. Pină în ziua de 19 iulie 1971, in cooperativele agricole de producţie şi Întreprinderile agricole de stat din judeţul Mehedinţi au fost secerate cerealele păioase de pe o suprafaţă de 57 000 hectare, din 68 046 hectare cultivate. O serie de consilii intercooperatiste : Gîrla Mare, Gogoşu, Burila Mare şi Obirşia de Cîmp au terminat treieratul tuturor cerealelor păioase recoltate. Pină in prezent, recordul pe judeţ la producţia de griu îl deţine cooperativa agricolă Gîrla Mare, cu o producţie medie de 4 000 kg griu la ectar. Consemnăm faptul că în zona sudică a judeţului Mehedinţi se recoltează în aceste zile ultimele suprafeţe cultivate cu cereale păioase. Pe măsura terminării recoltării cerealelor păioase din Cimpia Dunării, toate forţele mecanice au fost deplasate in zona nordică, în localităţile de deal şi montane ale judeţului. Datorită bunei organizări a muncii, utilizării raţionale a maşinilor, in zona nordică s-a efectuat pină acum recoltarea pe 60 la sută din suprafaţa cultivată. Astfel se poate aprecia că în judeţul Mehedinţi campania recoltării cerealelor păioase a intrat în etapa finală, IALOMIŢA. Un număr de 14 cooperative agricole şi întreprinderile agricole de stat Ograda şi Pietroiu, din judeţul Ialomiţa, au terminat pină la 19 iulie secerişul griului Din datele centralizate la direcţia generală agricolă reiese că dincele 118 497 hectare cultivate cu griu au fost recoltate 83 494. Folosind la maximum timpul prielnic din săptămîna care a trecut, lucrînd în schimburi prelungite şi evitind stagnările din cauza defecţiunilor, cooperatorii şi mecanizatorii de la Gheorghe Lazăr au reuşit să recolteze griul de pe o suprafaţă de 850 hectare, obţinînd o medie de 3 200 kg griu la hectar, iar cei de la Iazu au obţinut 3 610 kg griu la hectar de pe o suprafaţă de 450 hectare. Importante sporuri de recoltă au realizat şi cooperativele Slobozia Nouă, Scînteia, Gheorghe Doja, primele unităţi care au raportat încă cu cîteva zile în urmă încheierea recoltatului. Ploile căzute au împiedicat din nou intrarea combinelor în lan, dar in numeroase unităţi recoltatul continuă cu coasele şi secerile. In momentul de faţă, ne spune inginerul Gheorghe Ciolănescu, director general adjunct al direcţiei generale agricole, se desfăşoară o largă acţiune de întrajutorare prin redistribuirea combinelor şi preselor de balotaj de la întreprinderile agricole de stat şi staţiunile de maşini agricole care au terminat seceratul. Astfel, întreprinderile agricole de stat vor deplasa în acest scop în unităţile rămase in urmă, printre care cooperativele Grădiştea, Balaciu, Ciulniţa, Albeşti şi altele, 220 combine. CORESPONDENŢII „SCÎNTEII“ TRANSMIT: PAGINA 3 CONTRASTE Producţie automatizată (noroc de roabă şi lopată!) Mult s-au mai bucurat muncitorii noii Fabrici de vane din Bacău la vestea că aici se va monta o moderna instalaţie pentru transportul pneumatic al pămîntului. Dar cei mai încîntaţi s-au arătat cei de la Staţia de preparare a amestecurilor de formare, care urmau să utilizeze noua instalaţie. „S-a terminat cu roaba şi lopata — ziceau ei — acum să vedeţi productivitate“. O dată instalaţia montată, insă, nici nu au apucat bine să zică hop că bucuria lor s-a şi schimbat în necaz. Toate piesele turnate in forme cu pămînt preparat şi transportat pneumatic erau rebutate. După îndelungi căutări s-a ajuns la concluzia că necazul vine de la reţeta de preparare a pămîntului, greşit stabilită de proiectanţi. Şi de aici o adevărată poveste. După numeroase demersuri autorul proiectului, institutul de proiectări pentru construcţia de maşini, s-a indurat să trimită un reprezentant la faţa locului. Acesta într-adevăr a venit, a consemnat situaţia şi... a plecat. Intr-un tîrziu a sosit şi verdictul : soluţia veche se înlocuieşte cu alta. Zis şi făcut, oamenii au trecut la aplicarea noii rețete de preparare a pămîntului. Numai că, spre supriza lor — ne spune Gh. Baltă, corespondentul nostru — numărul rebuturilor in loc să scadă a început să... crească vertiginos. După ce s-au „fript“ de două ori, cei din uzină au zis mersi la automatizare și au luat din nou roaba şi lopata. Asta în timp ce instalaţia pneumatică stă dezumflată şi părăsită de toţi în mijlocul halei. In special, dezumflată... S-a inventat liftul-şarpe Invenţia care e tară brevet n-a necesitat, aşa cum ar crede necunoscătorii, cine ştie ce eforturi de concepţie şi de execuţie. Dimpotrivă, s-a realizat cu uşurinţă. Chiar cu prea multă uşurinţă. Despre ara e vorba ? Specialiştii întreprinderii nr. 7 construcţii-montaj din Galaţi au construit casa liftului pentru un siloz de cereale din staţia Brăila-Triaj nici mai mult, nici mai puţin decit... şerpuitoare. Adică, au zidit-o cu devieri de cite 30 de centimetri faţă de verticală. Se pare că, in ideea lor, îşa s-ar reduce efortul imponderabilităţii asupra boabelor de porumb, fapt care ar avea o influenţă hotarîtoare asupra frăgezimii mămăligii. Dar, I.S.M.-Ascensorul n-a apreciat realizarea. Aşa că, pină una alta? -liftul zace nître etaje, iar cele două întreprinderi colaboratoare au intrat In dispută o comisie de recepţie venită la faţa locului a dat dreptate celor de la I.S.M - Ascensorul, nemulţumind profund pe constructor şi jignindu-l in amorul propriu. Cine poate restabili adevărul ? Tot constructorul ! Cum ? Suindu-se în lift şi făcînd o cursă — numai una — cu el. Şi dacă va ieşi cu bine, mai stăm de vorbă... Orfelinatul buldozerelor in judeţul Satu- Mare se desfăşoară un amplu program de îmbunătăţiri funciare care se execută, in mare parte, de Trustul de construcţii şi îmbunătăţiri funciare Oradea, prin unitatea sa subordonată, întreprinderea de mecanizare şi transporturi. In dotarea acestei întreprinderi se află sute de utilaje grele şi mijloace de transport de mare capacitate, în valoare de milioane lei. Numai că multe din aceste utilaje nu funcţionează. La punctul de lucru din comuna Bereu, un buldozer n-a putut fi pus in funcţiune de trei luni de zile. Din reparaţia capitală efectuată la U.R.A. Ciulniţa a fost adus cu pompa hidraulică spartă. Un alt buldozer, cu toate că a fost reparat de trei ori la atelierul Salca-Oradea, nu funcţionează. De asemenea, unele utilaje stăteau din lipsa carburanţilor sau a pieselor de schimb. Cazurile amintite nu sunt izolate. La lotul Noroieni, mecanizatorii lucrează cu cupe de buldozere bazate, fără dinţi, evident cu randament scăzut şi calitate mai proastă, fiind nevoiţi să folosească uleiul din carburator de 3—4 ori peste norma admisă, periclitind starea utilajelor. Ce fac organele răspunzătoare de această situaţie ? Se afirmă că lipsuri cum sunt cele amintite mai sus ar fi inerente muncii pe şantier. Or fi inerente, dar numai atunci cind se manifestă neglijenţa care este un părinte vitreg pentru orice utilaje. Păcat că buldozerele nu pot fi date la orfelinat. Poate ar găsi acolo oameni cu mai multă inimă. • „Se va lungi boala pin’s-o coace poama“ ? In a doua jumătate a anului trecut în comuna Hlipiceni, judeţul Botoşani, s-a dat în folosinţă un modern centru de vinificaţie. S-a dat in folosinţă e un fel de a spune deoarece cu prilejul recepţiei s-a constatat că şantierul de construcţii-montaj nr. 2 al întreprinderii judeţene de construcţiimontaj mai are de executat remedieri şi lucrări rămase neterminate în valoare de 125 900 Iei. S-a stabilit şi termenul pentru terminarea acestor „mărunţişuri" : 30 iunie a.c. Cum şi-au respectat cuvintul constructorii ? Lucrările care au rămas de executat ulterior dării in folosinţă a obiectivului în afara remedierilor, nu sunt nici măcar începute. In prezent mai sunt de executat 69 de poziţii în afara lucrărilor prevăzute în documentaţii şi rămase neterminate. Timpul trece, campania de vinificaţie se apropie, dar constructorii nu se sinchisesc. Oamenii din partea locului spun că boala nu trebuie lungită pină s-o coace poama. Constructorii ce spun ?