Scînteia, aprilie 1972 (Anul 41, nr. 9105-9134)

1972-04-01 / nr. 9105

SCINTFIA —­ihnbáta 1 auri fie 7972 IMAGINI CU OCAZIA PRIMI­RII PRIN AVION A UNOR FILME REALI­ZATE ÎN TIMPUL VI­ZITEI TOVARĂŞULUI NICOLAE CEAUŞESCU ÎN AFRICA, PUBLI­CĂM ÎN PAGINA DE FAŢĂ CÎTEVA IMAGINI - MĂRTURII ALE PRI­MIRII CĂLDUROASE FĂCUTE ÎNALŢILOR OASPEŢI ROMÂNI ŞI ALE ACTIVITĂŢII FRUCTUOASE PENTRU ÎNTĂRIREA COLABO­RĂRII ŞI PRIETENIEI ÎNTRE POPOARE. RETROSPECTIVE La semnarea Declaraţiei comune româno-tanzaniene Pretutindeni în Tanzania, aceeaşi primire caldă, plină de stimă şi prietenie Pe aeroportul din Dar Es Salaam. Preşedintele Tanzaniei, Julius K. Nyerere, îşi ia rămas bun de la tovarăşul Nicolae Ceauşescu (Urmare din pag. I a luat în considerare utilitatea pe care ar avea-o înfiinţarea de societăţi mixte în diferite domenii de interes comun. A fost semnat un acord pri­vind desfiinţarea vizelor, precum şi un program de schimburi culturale pentru anii 1972—1973. Largul tur de orizont întreprins de cei doi preşedinţi asupra situaţiei in­ternaţionale actuale a degajat con­statarea că în problemele fundamen­tale punctele lor de vedere coincid sau sunt foarte apropiate. Trăsătura dominantă a lumii de azi, în care au loc ample transformări revoluţiona­re, este afirmarea cu pregnanţă a forţelor păcii, democraţiei şi progre­sului. Condiţia e­­senţială pentru ca ele să-şi exercite rolul şi influenţa asupra evoluţiei istorice, pentru triumful lor îm­potriva politicii de dominaţie, inti­midare şi agre­siune, de forţă şi ameninţare cu forţa, pentru pro­movarea unor re­laţii internaţiona­le noi o consti­tuie — aşa cum se subliniază în co­municatul comun — unirea tuturor forţelor frontului antiimperialist, dez­voltarea continuă a cooperării între ele. De aci cerinţa imperioasă, subli­niată de cei doi preşedinţi, de a se acţiona neabătut, perseverent, pentru unitatea tuturor forţelor antiimperia­­liste. Imperativului unirii tuturor forţe­lor antiimperialiste îi slujeşte consec­vent, neabătut, intreaga politică ex­ternă a partidului şi statului nostru, căreia îi este proprie internaţionalis­mul consecvent şi militant. El îşi gă­seşte întruchiparea în preocuparea de zi cu zi pentru adîncirea legăturilor de prietenie frăţească şi colaborare multilaterală cu toate ţările socialis­te, cu toate partidele comuniste fră­ţeşti, în extinderea relaţiilor de colaborare cu noile state indepen­dente, cu mişcările de eliberare na­ţională, cu alte mişcări democra­tice şi progresiste. Pe această linie s-au înscris şi convorbirile de la Dar Es Salaam dintre Partidul Comunist Român şi partidele Uniunea Naţională Afri­cană din Tanganika şi Afro-Shirazi din Zanzibar. în cursul discuţiilor au fost subliniate acele principii care formează cheia bunelor relaţii între partidele ce îndeplinesc rolul hotăritor în opera de făurire a noii orînduiri: dreptul fiecărui partid de a-şi stabili politica internă şi ex­ternă în mod independent, pornind de la cerinţele legilor generale ale dezvoltării sociale şi pe baza anali­zei condiţiilor şi particularităţilor concrete ale ţării sale, aducîndu-şi în acest fel contribuţia la cauza in­ternaţionalistă a luptei împotriva im­perialismului, pentru pace, libertate, independenţă naţională şi socialism. Apreciind utilitatea deosebită a schimbului de informaţii şi expe­rienţă pe linie de partid, părţile au căzut de acord să dezvolte în con­tinuare relaţiile dintre P.C.R. şi parti­dele T.A.N.U. şi Afro-Shirazi şi, în a­­cest scop, să continue şi să diversifice întilnirile la toate nivelurile, pe baza unui program concret de colabora­re. In cuvîntările rostite de şeful statului nostru, în convorbirile şi şi comunicatul comun şi-au găsit ex­presie prietenia militantă a Româ­niei socialiste cu Africa nouă, cu noile state independente ale căror popoare luptă pentru apărarea şi consolidarea independenţei naţionale, pentru respectarea dreptului lor de a dispune nestingherit de bogăţiile naţionale şi de a decide de sine stă­tător asupra căilor dezvoltării lor e­­conomice şi sociale. Totodată, solidaritatea activă cu popoarele care duc încă o luptă grea, adeseori cu arma în mină, pen­tru scuturarea dominaţiei coloniale, împotriva rasismului, a asupririi na­ţionale sub orice formă s-ar mani­festa, pentru dreptul lor sacru de a-şi hotărî singure soarta şi-a găsit o nouă şi puternică expresie în întîl­­nirile pe care secretarul general al partidului nostru le-a avut, la Dar Es Salaam, cu conducătorii unor forţe patriotice care şi-au cucerit respectul şi admiraţia prin eroismul şi abnegaţia cu care s-au ridicat la lupta pentru libertate şi indepen­denţă — preşedintele Frontului de Eliberare din Mozambic (FRELIMO), tovarăşul Samora Moises Machel, delegaţia conducerii Organizaţiei Poporului din Africa de Sud-Vest (S.W.A.P.O.), secretarul general al Congresului National African din Africa de Sud, Alfred Nzo. In aceste întîlniri a fost afirmată hotărîrea partidului şi a poporului român de a acorda un sprijin multilateral, activ, luptei juste a popoarelor din Mozambic, An­gola, Guineea-Bissau şi alte teritorii dependente pentru înlăturarea rîn­­duielilor coloniale, de a susţine ferm popoarele din Namibia şi Africa de Sud în lupta lor dreaptă împotriva politicii rasiste de apartheid, de asu­prire şi exploatare a altor popoare, pentru înfăptuirea aspiraţiilor lor de libertate şi progres social. Conducă­torii mişcărilor de eliberare şi-au exprimat recunoştinţa lor pentru sprijinul politic şi material primit din partea poporului român ; de am­bele părţi s-a manifestat hotărîrea de a intensifica legăturile reciproce în interesul unităţii tuturor forţelor antiimperialiste, al cauzei libertăţii, independenţei şi progresului. In lumea de azi, destinele păcii, soluţionarea problemelor mari com­plexe şi acute ale vieţii internaţiona­le contemporane implică răspunderea tuturor statelor, indiferent de mări­mea şi potenţialul lor — un rol im­portant revenind ţărilor mici şi mij­locii care formează majoritatea co­­vîrşitoare a ţărilor globului. Aşa cum se arată în declaraţia co­mună, cei doi preşedinţi, subliniind dorinţa lor de­ a contribui la înfăp­tuirea şi garantarea păcii şi securi­tăţii internaţionale, au reliefat „ma­rea importanţă a aşezării raporturilor interstatale pe baza strictei respec­tări a principiilor independenţei şi suveranităţii naţionale, neamestecu­lui în treburile interne ale altor sta­te, egalităţii în drepturi şi avantaju­lui reciproc, excluderii folosirii forţei şi ameninţării cu folosirea forţei, so­luţionării pe cale paşnică a proble­melor litigioase". Tocmai respectarea consecventă a acestor principii cu aplicaţie universală ale­ dreptului in­ternaţional este de natură să garan­teze fiecărui popor dreptul la o dez­voltare corespunzătoare năzuinţelor sale şi, totodată, să promoveze des­tinderea, înţelegerea şi colaborarea între popoare. Convorbirile dintre cei doi şefi de state au prilejuit reafirmarea solida­rităţii lor active cu lupta justă a po­poarelor din Indochina împotriva a­­gresiunii S.U.A., pentru dreptul lor inalienabil de a-şi­­ hotărî singure soarta. Cele două state se pronunţă pentru soluţionarea grabnică a con­flictului din Orientul Apropiat, pe cale paşnică, în spiritul rezoluţiei Consiliului de Securitate din noiem­brie 1967. O problemă de însemnătate capi­tală pentru progresul umanităţii, pentru însăşi pacea generală o con­stituie reducerea şi lichidarea decala­jelor dintre ţările în curs de dez­voltare şi cele avansate economiceşte. România şi Tanzania şi-au afirmat convingerea că depăşirea situaţiei existente se poate obţine prin mobi­lizarea eforturilor proprii ale fiecă­rui popor, paralel cu extinderea unei colaborări internaţionale fără res­tricţii şi discriminări — un rol im­portant in această privinţă puţind avea conferinţa U.N.C.T.A.D., care se va ţine peste puţin timp in Chile. Eliberarea marilor resurse materia­le şi intelectuale, irosite în prezent pentru cursa înarmărilor şi punerea lor în scopuri civile, paşnice ar fi în­ avantajul tuturor popoarelor, ar putea crea fonduri pentru dezvolta­re. Are, de aceea, o însemnătate vi­tală înfăptuirea dezarmării generale, în primul rind a dezarmării nuclea­re ; de aceea, părţile au relevat nece­sitatea de a se acţiona cu perseve­renţă pentru ca tratativele pentru dezarmare să ducă la adoptarea de măsuri practice, eficiente. înfăptuirea secu­rităţii în Europa răspunde nu nu­mai dezideratelor popoarelor aces­tui continent, dar şi intereselor po­poarelor de pe ce­lelalte continente. Afirmîndu-şi a­­ceastă convingere, cei doi preşedinţi apreciază că s-au creat condiţiile propice pentru pregătirea şi convoca­rea cit mai curind posibil a conferin­ţei general-europene, consacrată securităţii şi cooperării în Europa. Potrivit părerii comune a României şi Tanzaniei, restabilirea drepturilor Republicii Populare Chineze în O.N.U. a constituit un act internaţional de mare însemnătate pentru prestigiul şi activitatea organizaţiei ; aplicarea pe mai departe a principiului univer­salităţii este de natură să contribuie la ridicarea în continuare a rolului şi eficienţei forului internaţional, ca instrument al păcii şi colaborării in­ternaţionale. In dorinţa de a continua dialogul dintre cei doi şefi de state — a cărui utilitate a fost puternic reliefată de actualele convorbiri , tovarăşul Nicolae Ceauşescu l-a invitat pe pre­şedintele Tanzaniei să facă o vizită oficială în România, invitaţie accep­tată cu plăcere. Poporul român va fi bucuros să primească pe şeful sta­tului tanzanian cu aceeaşi căldură prietenească şi ospitalitate ce au fost manifestate in Tanzania faţă de con­ducătorul partidului şi statului nostru. Exprimîndu-şi intreaga satisfacţie faţă de rezultatele fructuoase cu care s-a încheiat vizita în Tanzania, ca şi cele care au precedat-o, poporul ro­mân urmăreşte cu acelaşi viu inte­res continuarea itinerariului în Su­dan şi Egipt, cu bucuria şi mîndria că misiunea de pace în ţările africa­ne vizitate este adusă la îndeplinire intr-un mod strălucit, în concordan­ţă cu interesele poporului român şi ale popoarelor respective, ale marii cauze a înţelegerii şi prieteniei între popoare, a păcii şi progresului in lume. Relaţiile de colaborare româno-tanzaniene PAGINA 3 Tovarăşul Nicolae Ceauşescu şi tovarăşa Elena Ceauşescu înconjuraţi cu dragoste de populaţia Zambiei i un amplu efort constructiv De cum descinzi în Egipt, eşti atras de viaţa şi activitatea acestui popor de peste 34 milioane de oameni, an­gajat energic într-o amplă operă de perfecţionare socială şi de edificare economică. Preocuparea şi efortul general îndreptate spre sporirea po­tenţialului industrial sunt prezentate sintetic in mesajul adresat naţiunii de către preşedintele Anwar El Sa­dat, care arăta că „desăvîrşirea bazei industriei grele este singura garanţie a unei economii industriale de prim ordin. Ea este singurul criteriu al progresului real". Un exemplu care ilustrează pe de­plin activitatea depusă în această privinţă ii oferă districtul Heluan, situat la sud de Cairo. In trecutul nu prea îndepărtat, mica localitate cu acelaşi nume era cunoscută doar ca staţiune de odihnă şi recreere de către cei care aveau posibilitatea să-şi ofere un concediu plăcut şi li­niştit. In anii republicii, districtul Heluan a suferit o adevărată meta­morfoză. Aici, la Heluan, se află cea mai mare bază a industriei grele din Egipt, de pe întregul continent afri­can. în 1971, aproximativ un milion de muncitori calificaţi lucrau în tînăra industrie egipteană. Este o cifră ilus­trativă pentru transformările care au avut loc pe aceste meleaguri, unde populaţia fusese ţinută într-o stare de subdezvoltare cronică pînă în urmă cu două decenii. A fost nevoie de revoluţia din 26 iunie 1952, con­dusă de marele fiu al poporului egiptean, Gamal Abdel Nasser, pen­tru ca Egiptul, liber şi independent, să poată păşi pe calea progresului. „De la izbucnirea revoluţiei din 1952 — ne-a declarat dr. MOHAMED ABDUL KADER HATEM, vicepremier şi ministru al culturii şi informaţiilor, adresîndu-se ziarului „Scînteia“ , poporul egiptean a reuşit să realizeze o seamă de lucruri pe tărlm economic şi social. Acest fapt este ilustrat şi de instaurarea sistemului social, ba­zat pe satisfacerea cerinţelor cetăţe­nilor, pe justiţie , un sistem care in­terzice exploatarea şi tinde, in ca­drul planului de dezvoltare a ţării pe scară largă, spre înlăturarea deo­sebirilor de clasă. Acest plan se re­feră la organizarea economiei, spo­rirea şi repartizarea justă a venitu­rilor pentru creşterea nivelului de trai, la creşterea numărului de pos­turi, la punerea în acord a salariilor cu producţia şi reglementarea dife­renţelor de venit. Oamenii contro­lează acum­ mijloacele de producţie şi dirijează surplusul producţiei, in conformitate cu planurile de dezvol­tare, printr-un sector public eficient. Societatea egipteană se bazează pe consolidarea sistemului social care prevede dezvoltarea culturii a servi­ciilor sociale şi de sănătate, precum şi asigurarea de pensii. Fiecare cetă­ţean are acum dreptul la educaţie". In timpul deplasărilor pe care le-am făcut prin Egipt, ca şi în ca­drul convorbirilor purtate cu o serie de factori de răspundere, am putut constata atenţia deosebită ce se a­­cordă perfecţionării agriculturii, ri­dicării standardului de viaţă al ţă­rănimii. Aşa cum se ştie, aproxima­tiv 5 milioane de felahi au fost îm­proprietăriţi. Totodată, prin construc­ţia marelui baraj de la Assuan, su­prafaţa cultivabilă a crescut cu 40 la sută. Viaţa felahilor se schimbă cu fiecare zi. Pe valea Nilului a în­ceput vasta acţiune de electrificare. Factorul motor în transformările înnoitoare din Republica Arabă Egipt îl constituie partidul Uniunea Socia­listă Arabă. Răspunzind întrebărilor noastre, SAYED MAREI, prim-secre­­tar al C.C. al U.S.A., ne-a relatat : „Uniunea Socialistă Arabă işi recru­tează membrii din rîndurile forţelor muncitoare ale poporului egiptean. ÎNSEMNĂRI DE CĂLĂTORIE DIN R. A. EGIPT Statutul uniunii prevede în primul său articol că cel care cere să fie primit in partid trebuie să creadă ferm in Carta Naţională, lucrare ce cuprinde ideologia şi filozofia noas­tră social-economică. Excludem din rîndurile noastre adepţi ai feudalis­mului exploatator şi contrarevoluţio­nar. Pentru a obţine calitatea de membru al partidului nostru, cel care solicită acest lucru trebuie să fie un adevărat socialist în concepţie şi comportament. Partidul Uniunii So­cialiste Arabe joacă un rol central in viaţa socială şi politică a Egiptu­lui. La nivel local, el organizează muncitorii şi ţăranii, le apără drep­turile, asigură realizarea planurilor de dezvoltare şi creştere a producti­vităţii. El este vehiculul, mecanis­mul prin care masele işi asumă pu­terea şi îşi exercită influenţa“. In continuare, Sayed Marei s-a referit la legăturile dintre Uniunea Socialistă Arabă şi alte organizaţii progresiste. „Legăturile noastre cu alte mişcări democratice şi progre­siste din intreaga lume arabă şi din Africa — sublinia domnia sa — sunt foarte cordiale, ele avînd la bază do­rinţa de a realiza sarcinile şi obiec­tivele noastre comune. Noi toţi sin­tem­ angrenaţi in marele efort de a şterge toate urmele exploatării şi nedreptăţii din trecut. Sintem­ hotă­­riţi să învingem imperialismul, neo­­colonialismul şi intervenţia străină. Aş vrea să relev că relaţiile noas­tre cu Partidul Comunist Român se bazează pe fraternitate şi cooperare. Noi cunoaştem că Partidul Comunist Român apreciază lupta noastră pen­tru libertate, eliberare şi socialism Apropiata vizită a preşedintelui Consiliului de Stat al Republicii So­cialiste România, tovarăşul Nicolaa Ceauşescu, în R. A. Egipt, care încu­nunează bunele relaţii de prietenie şi colaborare existente intre Româ­nia şi R. A. Egipt, şi care se înscriu în politica externă promovată cu consecvenţă de partidul nostru, este aşteptată în Egipt cu deosebit in­teres. Referindu-se la acest impor­tant eveniment politic, dr. Mohamed Abdul Kader Hatem ne-a declarat, printre altele : „Este evident că re­laţiile dintre ţările noastre devin tot mai strinse. O mărturie a acestui lucru o constituie importantele con­tacte care au avut loc la diferite niveluri intre diverşi reprezentanţi ai ţării noastre. Vizita dr. Sedki în România, in 1964, a fost o piatră de hotar in ceea ce priveşte relaţiile dintre cele două ţări. Ea a avut drept urmare semnarea primului acord de cooperare tehnică şi economică între ţările noastre. Relaţiile economice dintre Egipt şi România constituie un exemplu bun de cooperare între ţări prietene. Experţii români coo­perează cu colegii lor egipteni la con­struirea unor fabrici, cum ar fi, de exemplu, cea de sodă din Alexandria şi de fosfaţi de la Hamrawain. Nu încape îndoială că apropiata întîlnire dintre­ cei doi preşedinţi va avea o mare inm­urire asupra prieteniei şi co­laborării dintre România şi Egipt. In acelaşi timp, vorbitorul a subliniat : „Apreciem poziţia adoptată de Româ­nia faţă de poporul egiptean şi faţă de popoarele arabe in general, faţă de strădaniile populaţiei palestinene de a-şi obţine drepturile sale legi­time, un acord cu toate hotărîrile Organizaţiei Naţiunilor Unite, care susţin retragerea Israelului şi care condamnă orice obţinere de teritorii prin forţă. Prezentăm, de aceea, mul­ţumirile noastre poporului român pentru sprijinul pe care ni-l acordă". De asemenea, primul secretar al C.C. al Uniunii Socialiste Arabe, Sa­yed Marei, ne-a declarat : „Suntem­ foarte bucuroşi să primim in urmă­toarele zile pe solii Partidului Co­munist Român, în frunte cu pre­şedintele Nicolae Ceauşescu, care se bucură aici de mare respect şi înaltă cinstire. Sunt convins că marele nos­tru conducător, preşedintele Sadat, va considera vizita un bun prilej de a împărtăşi gîndurile şi experienţa sa preşedintelui Ceauşescu. La nivel de partid, noi dorim să avem un foarte fructuos schimb de păreri cu oaspeţii noştri români“. Acestea sunt gînduri pe care — după cum am avut ocazia să mă conving — le nutresc cetăţeni de toate categoriile din R.A. Egipt. Mihai MIRZA Cairo, martie 1972.

Next