Scînteia, aprilie 1972 (Anul 41, nr. 9105-9134)
1972-04-08 / nr. 9112
„Iubite tovarăşe Ceauşescu, salutăm cu deplină satisfacţie, cu mindrie, rezultatele vizitei dumneavoastră in ţările Africii“ Telegramele şi scrisorile adresate în aceste zile C. C. al P. C., tovarăşului Nicolae Ceauşescu 1 • vibrante mesaje de aprobare si apreciere unanima a politicii înţelepte, constructive, exprimată prin înalta solie purtată de conducătorul partidului si statului nostru de-a lungul continentului african Entuziasta primire pe care zeci de mii de cetăţeni ai Capitalei au făcut-o joi conducătorului iubit al partidului si statului nostru, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, la întoarcerea din vizita întreprinsă în opt ţări ale Africii, a dat glas sentimentelor de profundă satisfacţie ale întregului nostru popor pentru reuşita deplină a soliei de prietenie şi solidaritate cu popoarele Africii care au păşit pe calea dezvoltării libere, independente. Milioanele de oameni ai muncii din ţara noastră au urmărit, cu sentimente de bucurie şi satisfacţie, primirea călduroasă cu care a fost intimpinat pretutindeni secretarul general al partidului, preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, convorbirile prieteneşti purtate cu conducătorii statelor vizitate, rezultatele consemnate în declaraţiile comune date publicităţii. Cetăţenii României socialiste îşi însuşesc pe deplin aprecierea conducătorului partidului şi statului nostru privitoare la faptul că „ACEASTA VIZITA CONSTITUIE UN MOMENT DE IMPORTANTA DEOSEBITA IN POLITICA EXTERNA A ROMÂNIEI, O MANIFESTARE FARA PRECEDENT A POLITICII INTERNAŢIONALE A ROMÂNIEI DE SOLIDARITATE CU STATELE CARE AU SCUTURAT JUGUL IMPERIALIST, CU MIŞCĂRILE DE ELIBERARE NAŢIONALA, CU CEI CARE LUPTA PENTRU INDEPENDENŢA, PENTRU PROGRES, PENTRU BUNASTARE“. De la oraşe şi sate, din toate colţurile ţării, telegrame şi scrisori ale organizaţiilor de partid şi organizaţiilor de masă, ale colectivelor de oameni ai muncii, ale unor unităţi militare, trimise Comitetului Central al P.C.R., presei centrale şi locale, scrisori şi opinii ale unor cetăţeni din cele mai diverse categorii seciale, de profesii şi naţionalităţi diferite, exprimă în modd unanim ADEZIUNE SI SPRIJIN DEPLIN FAŢA DE POLITICA MARXIST-LENINISTA a PARTIDULUI COMUNIST ROMAN. Publicăm în pagina a lll-a spicuiri din scrisori și telegrame. O pagină memorabilă in istoria relaţiilor româno-egiptene, o contribuţie de preţ la cauza păcii şi colaborării internaţionale Ziarele de ieri au publicat Declaraţia comună româno-egipteană — document de sinteză a rezultatelor ultimei etape a memorabilei călătorii întreprinse de secretarul general al Partidului Comunist Român, preşedintele Consiliului de Stat, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, împreună cu tovarăşa Elena Ceauşescu, în opt ţări ale Africii. Pe meleagurile milenarei patrii a egiptenilor — ca şi pe întreg parcursul itinerarului african — nobilul mesaj de prietenie, solidaritate, pace şi colaborare adus de solii poporului român a găsit un viu şi amplu răsunet în inima acestui mare şi străvechi popor. Din prima clipă a sosirii lor, oaspeţii români au fost înconjuraţi cu deosebită căldură şi ospitalitate de preşedintele Anwar Sadat, de ceilalţi conducători de partid şi de stat, de populaţia capitalei egiptene. De-a lungul întregului itinerar , pe străzile oraşului Cairo, la Alexandria, Luxor sau Heluan, pretutindeni pe unde au trecut oaspeţii au fost întîmpinaţi cu entuziasm, cu numeroase şi vibrante manifestări de simpatie, oglindind sentimentele de stimă şi preţuire faţă de poporul nostru, de România socialistă, înalta consideraţie faţă de personalitatea tovarăşului Nicolae Ceauşescu. In cursul vizitei, solii poporului nostru au putut cunoaşte nemijlocit atit vestigiile milenare ale strălucitei civilizaţii egiptene, rod al muncii şi geniului creator al acestui popor, cit şi realităţi ale Egiptului de azi, izbînzile ce le repurtează pe calea edificării unei economii prospere, a ridicării standardului de viaţă al maselor. Popasurile făcute la Alexandria şi Heluan — puternice centre ale Industriei egiptene — au prilejuit, totodată, vii expresii ale solidarităţii clasei muncitoare din România cu clasa muncitoare din Egipt, cu oamenii muncii de pe aceste meleaguri, în eforturile ce le desfăşoară pentru accelerarea transformărilor înnoitoare, economice şi sociale, din Republica Arabă Egipt. Colaborarea strînsă dintre specialiştii români şi specialiştii egipteni în construirea unor noi şi importante obiective industriale — cum ar fi uzina de produse sodice de la Alexandria sau Uzina de camioane şi tractoare de la Helvan — constituie o semnificativă întruchipare a internaţionalismului consecvent al partidului şi statului nostru, o grăitoare mărturie a dorinţei poporului român de a face mereu mai trainică şi mai rodnică prietenia cu acest popor. La rindul lor, conducătorii egipteni, oamenii muncii din această ţară au manifestat un viu interes faţă de munca şi preocupările poporului român, exprimîndu-şi profunda satisfacţie pentru succesele remarcabile obţinute de ţara noastră, sub conducerea partidului comunist, în construirea societăţii socialiste multilateral dezvoltate, in crearea unei economii puternic industrializate, a unei ştiinţe, tehnologii şi culturi avansate. Decurgînd sub asemenea auspicii favorabile, desfâşurîndu-se într-o atmosferă de caldă prietenie şi deplină Înţelegere reciprocă, convorbirile oficiale dintre conducătorii de partid şi de stat ai României şi Republicii Arabe Egipt au prilejuit un rodnic schimb de vederi asupra stadiului actual şi perspectivelor de dezvoltare a relaţiilor bilaterale, precum şi asupra principalelor aspecte ale situaţiei internaţionale actuale. Redînd esenţa acestor convorbiri, Declaraţia comună româno-egipteană exprimă satisfacţia ambelor părţi faţă de cursul favorabil al raporturilor politice, economice, culturale, tehnicoştiinţifice dintre cele două ţări şi dă glas voinţei comune de a acţiona în continuare pentru extinderea şi diversificarea relaţiilor reciproce, în interesul ambelor popoare, al cauzei generale a păcii şi colaborării internaţionale. In cursul discuţiilor a fost relevat rolul pozitiv al contactelor dintre reprezentanţii celor două state —un exemplu recent in acest sens constituindu-l vizita făcută în țara noastră de actualul prim-ministru, Radu BOGDAN (Continuare in pag. a Vil-a) Pagina a V-a CARTEA PAGINA A VI-A REPORTAJ PE GLOB PROLETARI DIN TOATE JARILE. UNITI-VA ! ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN Anul XLI Nr. 9112 Sîmbătă 8 aprilie 1972 8 PAGINI-40 BANI La vremea însămînţării porumbului, timpul îşi sporeşte preţul NIMIC DIN CEEA CE TREBUIE FĂCUT ASTÂZI SĂ NU FIE LĂSAT PE MINE! La data de 7 aprilie a.c., din suprafaţa planificată a se cultiva cu porumb se însămînţaseră 320 000 de hectare, ceea ce reprezintă 13 la sută din suprafeţele destinate acestei culturi. Lucrările sunt mai avansate în judeţele din sudul şi vestul ţării, unde semănatul a început mai devreme. In prezent este necesar să se treacă cu toate forţele la însâminţarea porumbului. După buletinul întocmit de Institutul de meteorologie şi hidrologie rezultă că la data de 6 aprilie temperatura solului, la adîncimea de 10 cm, era cuprinsă intre 8 grade în nordul tării și 15 grade în sud. In legătură cu aceasta, ministerul de resort recomandă să se grăbească semănatul porumbului, astfel ca această lucrare să se încadreze în limitele timpului optim. In unele zone din nord-estul Moldovei şi Transilvaniei, unde timpul e mai rece, specialiştii din unităţile agricole să urmărească în fiecare zi temperatura solului şi pe măsura întrunirii condiţiilor necesare să înceapă şi aici insămîntarea porumbului. In condiţiile specifice acestei primăveri, cu umiditate mai scăzută în sol, se impune ca o, necesitate imperioasă respectarea riguroasă a tehnologiilor stabilite la consfătuirile interjudeţene şi judeţene care au dezbătut problemele culturii porumbului. Principalul este ca în fiecare unitate agricolă rminca să fie astfel organizată incit, prin gruparea tractoarelor și a maşinilor agricole, lucrările de pregătire a terenului și insămîntarea propriu-zisă să se desfăşoare un flux continuu, cu un interval de maximum o zi între aceste lucrări, pentru a se evita pierderea apei din sol. In scopul de a se asigura o răsărire uniformă a seminţelor, in funcţie de umiditatea activă existentă în stratul superficial al solului, specialiştii din unităţi trebuie să stabilească, după caz, adîncimea de semănat, densitatea optimă etc. Aceasta necesită prezenţa in timp a specialiştilor, care au datoria să îndrume şi să supravegheze desfăşurarea întregii activităţi, să nu admită nici un rabat la calitate. O suprafaţă de aproape 400 000 ha se va cultiva anul acesta cu porumb în regim irigat. Ţinind seama de rezerva mică de apă existentă în sol, se impune aplicarea udărilor mai devreme pe toate suprafeţele amenajate. Din datele existente la Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare şi Apelor rezultă că în sistemele de irigaţii Cazasu, din judeţul Brăila, Mihail Kogălniceanu, Faclia, Nicolae Bălcescu şi Murfatlar, din judeţul Constanţa, Jegălia, Pietroiu-Ştefan cel Mare, Gălăţui-Călăraşi, din judeţul Ialomiţa ş.a. s-a introdus de pe acum apă pe canale în vederea începerii udărilor. Cu toate acestea, multe unităţi agricole din perimetrul acestor sisteme nu au terminat încă pregătirile pentru a efectua udările la culturile irigate. In zilele următoare este necesar ca atît întreprinderile de exploatare şi întreţinere a lucrărilor de îmbunătăţiri funciare şi gospodărirea apelor, trusturile de construcţii pentru îmbunătăţiri funciare, cit şi fiecare unitate agricolă in parte să încheie pregătirile pentru începerea udărilor. Insămîntarea porumbului în timpul optim trebuie să constituie o preocupare de zi cu zi a organelor judeţene de partid şi agricole, a consiliilor populare comunale şi a conducerilor unităţilor agricole. Specialiştii au datoria să fie prezenţi permanent pe ogoare, să organizeze temeinic munca pentru ca fiecare oră bună de lucru să fie intens folosită, pentru ca nimic din ceea ce trebuie făcut astăzi să nu fie lăsat pe judeţul Olt. Specialiştii agricoli — zi de zi pe cîmp In judeţul Olt, din datele existente la direcţia generală a agriculturii judeţene rezultă că s-au însămînţat cu porumb mai mult de 26 000 ha din cele 105 600 ha planificate a se cultiva in cooperativele agricole de producţie. Cele mai mari suprafeţe au fost semănate în cooperativele agricole din sudul judeţului. Condiţiile deosebite din această primăvară impun o mai mare atenţie asupra modului de organizare şi desfăşurare a insăminţării porumbului, pentru efectuarea acestei lucrări în cel mai scurt timp. Acest lucru l-am urmărit în raidul organizat în zilele de 5 şi 6 aprilie într-o serie de unităţi agricole din judeţul Olt. De la bun Început trebuie precizat că preocuparea de căpetenie a specialiştilor din unităţi este executarea unor lucrări agricole de calitate superioară/ insămîntarea in limita timpului optim. De dimineaţă şi pină seara tîrziu, inginerii din unităţi sunt prezenţi în cimp, acolo unde se hotărăşte soarta producţiei. La direcţia agricolă judeţeană, în afară de un tehnician de serviciu nu am găsit pe nimeni altcineva. Pe Inginerul Vasile Ciuciu, directorul direcţiei generale a agriculturii, l-am întilnit pe una din tarlalele cooperativei agricole Valea Mare. Aici, în mijlocul a numeroşi mecanizatori care pregăteau terenul şi însămînţau primele hectare cu porumb, acesta urmărea calitatea lucrărilor. In două zile, de dimineaţa şi pină seara, am vizitat foarte multe cooperative agricole. La sediile unităţilor, cu mici excepţii, nu am găsit pe nici un inginer, pe nici un preşedinte de cooperativă. In tarlaua „Stăjăreţ“ a cooperativei agricole Fălcoiu, i-am întilnit pe inginerii Al. Barbu, şeful fermei nr. 1, şi Ion Stanică, inginerul-şef al unităţii. „Lucrăm cu toate tractoarele grupat pentru a putea supraveghea mai bine calitatea insămintărilor, ne spune inginerul Stăfică. Toate lucrările se execută în flux continuu. Mai intii se administrează ingrăşămintele chimice, apoi tractoarele pregătesc terenul şi, în final, semănătorile încorporează săminta in sol“. Intr-adevăr, aici calitatea lucrărilor este ireproşabilă. La Stoieneşti, o altă cooperativă agricolă, se remarcă aceeaşi preocupare din partea specialiştilor pentru insămîntarea porumbului in limitele timpului optim şi la un înalt nivel calitativ. „Solul se prezintă cu un grad redus de umezeală, ne declară Mircea Cismaru, inginerulşef al cooperativei agricole. Iată de ce pe suprafeţele însăminţate, pentru a se face mai bine contactul între sol şi seminţe aplicăm o lucrare cu tăvălugul. De curind a şi început irigarea unor culturi de lucernă, ceapă etc. In ce priveşte semănatul porumbului am şi realizat 250 ha din cele 710 ha prevăzute. Am urmărit zi de zi ,evoluţia temperaturii solului şi la momentul oportun am pornit la lucru cu toate forţele“. Un alt popas la cooperativa agricolă Piatra Sat. La sediu, singurul om cu care am putut sta de vorbă era paznicul. Toţi cei trei ingineri ai unităţii se aflau pe cîmp, acolo unde se insăbiinţează porumbul şi Emilian ROUĂ corespondentul „Scînteii* (Continuare în pag. a IlI-a) La Uzina de reparat material rulant din Craiova ^^fifF||^ru^Jumătate^bă^atului\ I LIYIlIH ci jumătate din populaţia ţării DESPRE STATUTUL SOCIAL AL FEMEII ...CU EA ŞI CU ALŢII Părtaşă, alături de bărbat, la viaţa complexă a ţării, femeia din România socialistă beneficiază din plin de posibilitatea de a semna, prin eforturile ei creatoare, operele durabile ale noii orînduiri. Această participare, admirabilă prezenţă în peisajul nostru social, reprezintă pentru femeia de azi modul firesc de a-şi exercita drepturile ciştigate, de a-şi afirma vocaţia constructivă. Afirmarea femeii în societate, creşterea rolului ei în contextul responsabilităţilor sociale — se spune tot mai frecvent şi cu îndreptăţit temei — este o simplă iluzie dacă nu e secondată de cuprinderea sa în activitatea directă de producere a valorilor materiale. Raţiunea acestei participări şi mai depline porneşte de la o realitate semnificativă : din totalul populaţiei ţării, femeile reprezintă 51 la sută. Un potenţial de energie imens, căruia cadrul politic, economic şi social al orînduirii noastre ii oferă un cîmp larg de împliniri şi afirmări. Necesitatea acestei angajări e departe de a fi un simplu deziderat feminist, ci reprezintă o componentă de primă însemnătate in acţiunea de captare a tuturor energiilor umane în cadrul programului de construcţie a societăţii socialiste multilateral dezvoltate. Sunt cîteva opinii-cadru dintr-o investigaţie mai largă pe această temă, căreia redacţia ziarului nostru ii va consacra o serie de articole, în raport cu însemnătatea problemei puse în dezbatere. O „masă rotundă", organizată recent la redacţie, a deschis dialogul pe aceste probleme de real şi larg interes. Opiniile exprimate, unele dînd relief realităților îmbucurătoare, altele cu vădit ascuţit polemic, denuntind mentalități dintre cele mai diverse, sunt sintetizate în rindurile ce urmează. ARGUMENTE IN JURUL „MESEI ROTUNDE“: * Statistici care îndeamnă la reflecţie * Femeia e sortită numai meseriilor „tradiţionale"? * Noile condiţii ale muncii industriale impun o altă optică despre profesiunile „bărbăteşti" * In jurul cumulului: muncitoare-mamă-gospodină... — Contribuţia femeii de la noi, în cele mai felurite sectoare ale vieţii materiale şi spirituale, este efectivă şi recunoscută, afirma prof. dr. Emilia Sonea, vicepreşedintă a Comitetului municipal al femeilor din Bucureşti. Capacitatea de muncă a femeii este incontestabilă, iar necesitatea integrării ei depline in universul Industrial reprezintă o raţiune în primul rînd de ordin social. Care sînt argumentele ? Potrivit opiniilor exprimate de dr. Georgeta Dan Spinoiu, cercetător ştiinţific principal la Institutul de psihologie, vocaţia creatoare, spiritul de organizare, aptitudinea pentru lucrul trainic creează premisele afirmării femeii în meserii multiple, despre care, pe alocuri, s-a acreditat ideea greşită că sunt rezervate exclusiv bărbaţilor. Lăcătuşeria, sudura, strungăria, mînuirea diferitelor mărini din industria alimentară, uşoară, de prelucrare a lemnului etc. sunt azi profesii care încep să fie tot atît de răspîndite in rindul femeilor, ca şi croitoria şi ţesătoria. Industria noastră a evoluat şi evoluează intr-un asemenea ritm incit orientarea femeilor spre aceste ramuri direct productive este un proces firesc şi un imperativ. Iar faptul că femeia îşi îndeplineşte exemplar, alături de bărbat, îndatoririle de producţie, se achită în mod responsabil de această învestitură socială, o fac maidemnă de respect şi preţuire. Cu alte cuvinte, rolul şi statutul social ale femeii sunt direct proporţionale cu participarea ei în sectoarele de primă însemnătate, de bază pentru progresul societăţii. — O tendinţă generală a epocii noastre, opina tovarăşul Dumitru Văcariu, director general adjunct in Ministerul Muncii, este creşterea prezenţei r aportului muncii feminine în economie. Să apelăm la statistică : in 1970, ponderea femeilor în totalul salariaţilor era de 42,5 la sută în Bulgaria, 45,7 în Cehoslovacia, 31,2 în Iugoslavia, 48,6 în R.D. Germană, 39,7 în Polonia, 42,8 în Ungaria, 51 în U.R.S.S. , în Anglia 36 (în 1968), în Franţa 34 etc. La noi, acest procent este de 30,2 la sută. După cum se ştie, in actualul cincinal numărul salariaţilor va creşte cu peste un milion. Se înţelege că de această uriaşă absorbţie de energii — reprezentind implicit creşterea nivelului de trai material şi spiritual — vor beneficia, în egală măsură, şi femeile. Se estimează că atît structura industriei, cit şi extinderea serviciilor permit atragerea in producţie a peste 400 000 de femei. Tovarăşa Sonea amintea aici de o raţiune de ordin social. In egală măsură trebuie să subliniem însă şi imperativul economic propriu etapei actuale de dezvoltare. Apelul la potenţialul de muncă feminin este în deplină armonie cu interesele majore ale societăţii, cu dezvoltarea impetuoasă a unei economii moderne, cu parametrii de civilizaţie pe care ne propunem să-i atingem. Chestiunea care se pime este aceea a antrenării acestei uriaşe forţe de muncă pe care o reprezintă femeile, integrarea lor mai deplină în activitatea industrială, acolo unde stadiul actual atins de tehnica modernă le oferă multiple posibilităţi de a-şi valorifica aptitudinile. — Lucrez de 18 ani într-o uzină cu profesii mai puţin „tradiţionale“ pentru femei, spunea Gheorghiţa Rotaru, lăcătuş la uzina „Autobuzul" din Capitală. De altfel, meseriile de lăcătuş, sudor, electrician, Ilie TANASACHS Mihai CARANFU (Continuare în pag. a IV-a) Hn □