Scînteia, iunie 1972 (Anul 41, nr. 9165-9194)
1972-06-23 / nr. 9187
PAGINA 2 \W.\WAW.VMWSWW,V.V.VAWA,...V.V.,.W.,AW.V.V.V.*.V Oameni de seamă ai societăţii noastre DELEGAŢI LA CONFERINŢA NAŢIONALĂ A PARTIDULUI Eroul muncii - de 38 de ori inovator Cind vorbeşti cu muncitorii de la uzina „Unio“ Satu-Mare despre Eroul Muncii Socialiste Mihai Pop, secţiei forjă, auzi deseori o cifră : 5 350 000 lei. Ea reprezintă eficienţa economică a 38 de inovaţii şi a unei invenţii, realizate în cursul a două decenii de maistrul Mihai Pop. E o cifră, s-o recunoaştem, impresionantă. Şi totuşi spiritul inventiv e departe de a constitui unica trăsătură definitorie a acestui maistru care la dogoarea forjei şi-a forjat nu numai caracterul, şi-a dezvoltat nu numai măiestria profesională, ci şi măiestria de a suda un colectiv la flacăra entuziasmului. Mi-au rămas în memorie cuvintele răstite despre el de la tribuna conferinţei extraordinare judeţene de partid : „Insecţia forjă a uzinei „Unio“ ce lucrează pe parcursul a trei schimburi la cea mai înaltă temperatură a muncii. Am putea spune, cu întreaga ,,încărcătură“ de utilaje şi oameni. Prin spiritul organizatoric, capacitatea profesională şi forţa lor de mobilizare, oameni ca maistrul Mihai Pop dau aripi colectivului pe care-l conduc. La „şcoala" lui ar trebui să-i aducem pe toţi şefii de secţie din uzină“. L-am găsit pe maistru în atelierul său, concentrat asupra unor desene tehnice. îmi mărturiseşte gîndurile care-l frămîntă . — Aţi auzit cum a fost criticată, la conferinţa judeţeană, uzina noastră pentru depăşirea cu 850 tone pe 5 luni a consumului de metal. Cifra asta m-a pus serios pe gînduri. Trebuie făcut ceva, trebuie să punem toţi umărul ca să stăvilim risipa de metal. Primul meu gind, întors de la conferinţă, a fost să discut cu colectivul secţiei căile de înfăptuire a angajamentului nostru suplimentar in întîmpinarea Conferinţei Naţionale şi aniversării republicii : o economie de 50 tone metal şi realizarea peste plan a 200 tone de piese forjate. Răspunsul, bine chibzuit, al oamenilor a constat într-un şir de propuneri de inovaţii privind reducerea consumului de metal şi creşterea productivităţii muncii. Două dintre inovaţiile care îmi aparţin, aflate acum pe „platforma de lansare“, vor aduce economii de metal de aproape un sfert milion lei anual. Iar dacă vom şti să punem în valoare spiritul gospodăresc, capacitatea de creaţie tehnică a întregului colectiv, nu încape îndoială că pînă la Conferinţa Naţională mai bine de jumătate din angajament va fi înfăptuit. Şi nu există secţie a uzinei care să nu dispună de asemenea posibilităţi, trebuie numai să ştim să le punem în valoare. Şi o vom face. E datoria noastră patriotică, e o sarcină de partid... Privind ochii senini şi plini de vioiciune în care vezi o nesecată sete de avînt creator, de generoasă dăruire pentru binele obştei, nu te miră aplăuzele puternice cu care a fost salutată propunerea de a-l desemna pe Eroul Muncii Socialiste. Mihai Pod, printre delegaţii la Conferinţa Naţională a partidului. Octav CRUMEZA corespondentul „Scînteiinstalaţiile Combinatului de celuloză şi hîrtie Brăila poartă azi, pe certificatele lor de garanţie, „semnătura“ hărniciei şi pasiunii unui comunist pe care atîţia oameni, de-a lungul ţării, l-au luat drept model. De 6 ani lucrează pe platforma industrială din Rîmnicu-Vîlcea. Şi aici — în ciuda anilor care i-au argintat tîmplele — tot în bătăliile grele din linia I. Şi tot pe poziţiile cele mai înaintate l-am găsit şi acum, cînd constructorii se află în plină ofensivă pentru devansarea sarcinilor ce le revin din actualul cincinal. In ultima vreme i-au fost date spre execuţie toate „cojoacele“ — cum este denumită îmbrăcămintea metalică a cuptoarelor de var de la uzina de produse sodice Govora — bateriile pentru topirea sodei caustice, adevăraţi coloşi prinşi într-un bloc de 80 tone, la care o abatere de ordinul micronilor ar compromite întreaga lucrare. In prima decadă a lunii iunie a.c. a trebuit să execute 1760 metri de cale pentru podurile rulante ; după cîteva zile s-a prezentat la conducerea șantierului și a demonstrat că lucrarea va fi gata cu... 680 de ore mai devreme. In acest scop hotărîse ca la îndreptarea materialului să folosească o presă hidraulică, iar pentru trasarea profilelor laminate — cîteva dispozitive neutilizate pînă atunci în acest scop. Soluţii simple, dar eficiente, pentru că eliberau o bună parte din forţa de muncă, permiţînd totodată şi o reducere cu aproape 25 la sută a consumului de metal. Primii 400 de metri din calea de rulare au şi plecat la montaj... ...Acum, şeful bazei de producţie se află din nou faţă în faţă cu el însuşi. Ştie că mai are încă de lucru la calea de rulare, fără de care nu se poate trece la montarea instalaţiilor şi maşinilor la uzina de utilaj chimic, dar nici comanda de la noua uzină de sodă nu mai poate aştepta. Comunistul Ion Anastasiu consultă schiţele, cotele, timpul normat : „Da, se poate face“ — conchide el — deşi şeful bazei îi atrage atenţia că nu are la dispoziţie decât un termen foarte scurt. ...Pornim împreună pe şantiere. Ne vorbeşte despre oamenii împreună cu care munceşte, pe care-i cunoaşte bine. „Aici, toţi sînt sau vor fi — ne spune el — oameni de bază. Ştiu să-şi respecte cuvîntul dat“. Aducem vorba de „comanda caldă“, care îl aşteaptă. — O vom face — ne asigură el — chiar mai repede decit ni se cere. Vom cîştiga şi aici cîteva săptămini. Am fost ales delegat la Conferinţa Naţională a partidului şi nu aş concepe să nu-mi ţin cuvintul... Ion STANCU! Postul de unde este mai greu Suntem in biroul şefului bazei de producţie a şantierului de montaj utilaje chimice Govora. Pe masa de lucru, numeroase planşe, comenzi, dispoziţii de şantier. Toate imperative, toate nu suferă aminare. Ultima, sosită chiar acum, se referă la construcţia metalică de la calcinatoarele noii uzine de produse sodice. Trebuie executată în numai cîteva săptămâni, pentru că de aceasta depinde punerea in funcţiune a obiectivului cu trei luni mai devreme, aşa cum s-au angajat constructorii, montorii şi instalatorii. In mod normal, ea urma să fie încredinţată unei întreprinderi specializate. Dar cum alte Întreprinderi nu şi-au asumat răspunderea de a realiza o astfel de instalaţie într-un timp atît de scurt, singura soluţie era ca execuţia ei să fie încredinţată chiar celor însărcinaţi cu montajul. Şi şeful bazei de producţie a pornit spre cazangiul Ion AnaStASIU... Din ’45, cînd lucra la uzinele „23 August“ şi cînd a devenit membru al partidului, Ion Anastasiu a fost întotdeauna prezent acolo unde era mai greu. Specializîndu-se în execuţia şi montarea cuptoarelor industriale, a lucrat, de-a lungul anilor, pe cele mai mari şantiere ale ţării. Cuptoarele fabricilor de ciment de la Turda, Fieni şi Medgidia, cuptoarele de var de la uzinele de produse sodice de la Ocna Mureş şi Govora, o parte din in Pînă se va inventa strecurătoarea cu motor in patru timpi... Dacă ar avea un motor in patru timpi, un dispozitiv de adaptare la lucrul pe uscat şi in apă şi alte cîteva complicate adaosuri care să-i asigure funcţionarea la orice temperatură, strecurătoarea de roşii (adică unealta binecunoscută care serveşte la fabricarea bulionului în casă) ar stirni, poate, interesul producătorilor. „Asta da produs, ar spune ei. Complex, greu la cintar, „greu“ in pian... Faci două-trei strecurători de roşii şi ţi-ai acoperit planul !“ Dar aşa, simplă cum e un dreptunghi de tablă perforată, prins între două scîndurele — banala şi simpla strecurătoare devine... prea „complicată“ pentru a mai fi produsă. Iată mentalitatea după care articolele mici şi ieftine, din familia mărunţişurilor atît de necesare, dispar de pe piaţă văzind cu ochii. O analiză făcută din iniţiativa Ministerului Comerţului Interior şi a CENTROCOOP, cu privire la aprovizionarea populaţiei cu obiecte de uz casnic şi gospodăresc, relevă următoarea situaţie : în ultima vreme au fost scoase din nomenclatorul întreprinderilor producătoare, fără acordul comerţului, 57 de produse mărunte, dintre cele mai uzuale. Discutîndu-se cu fiecare minister sau for central, in parte, s-a ajuns la concluzia că 19 dintre ele vor fi reintroduse in fabricaţie (M.I.C.M.-5, M.I.U.-7, UCECOM-5 etc.). Restul de 33 de articole, adică majoritatea (printre care şi strecurătoarea cu pricina), toate aparţinind Industriei locale, au deocamdată un destin incert, producătorii lor de ieri stau încă în cumpănă. Iată ce am aflat In legătură cu aceste „mărunţişuri“ scoase din fabricaţie. — Ce se aude cu strecurătoarea de roşii, se mai fabrică, nu se mai fabrică? — îl întrebăm pe şeful serviciului desfacere de la I.I.L. Ambalaje lemn din Bucureşti. — Se studiază (! ! ?) din nou repunerea ei în producţie, ni se răspunde. E o treabă complicată : o realizăm prin cooperare cu „Metalurgica“ : ei sunt cu partea din fier, noi cu partea din lemn. — Care-i situaţia rîşniţei de cafea? — se interesează, la telefon, şeful serviciului tehnic din direcţia de resort a C.S.E.A.L. Iată ce i se răspunde de la I.I.L.M.A.-Tg. Jiu : — Nu se găsea un model, dar, în cele din urmă, s-a găsit unul : acum e un curs de... asimilare, în 1973 credem că vom produce rişniţa. Veşti asemănătoare (şi in termeni asemănători) am primit despre grătarulfagure pentru curăţatul Încălţămintei, papucii din papură (s-a „elaborat“, în sfîrşit, prototipul) şi altele. Studii, elaborare, prototipuri... De fapt, sub formulările pretenţioase se ascunde — destul de fnabil — tendinţa producătorilor de a trage de timp, doardoar comerţul s-a răzgîndi şi a renunţa la reintroducerea în fabricaţie a acestor obiecte. Aceasta ar fi situaţia celor 57 de articole mărunte care — la o dată incertă — vor fi reintroduse in producţie. Dar ce se Întîmplă cu mărunţişurile în general ? Ele intră atît de puţin în sfera de interes a producătorilor, incit la 154 de articole de mare necesitate — echipament electrocasnic, vase emailate de mici dimensiuni, articole de menaj din material plastic şi altele , cererea comerţului depăşeşte cu 493 milioane lei oferta industriei pentru acest an. Reevaluindu-şi posibilităţile intr-o primă „manşă“, întreprinderile producătoare, aparţinînd industriei locale şi republicane, au anunţat că la 48 dintre cele 154 de sortimente cererea va fi integral acoperită, rămînînd, în continuare, să se analizeze ce se poate face pentru ca şi celelalte articole să poată fi aduse ne plată în cantităţile necesare. O altă cauză a absenţei mărunţişurilor din magazinele de specialitate este nerespectarea de către unii furnizori a contractelor încheiate cu comerţul. O singură întreprindere comercială cu ridicata — din 16 cite există — I.C.R.M.Bucureşti, înregistrează restanţe de peste 32 milioane lei ; industria locală, unul din cei mai importanţi furnizori, era datoare comerţului (la 31 mai) cu mărfuri de peste 10 milioane lei. De reţinut că 24 din cele 46 articole noi — ustensile de bucătărie, în special — promise comerţului de industria locală pentru lunile care au trecut nu au fost livrate. Ce gindesc factorii de răspundere din industria locală despre modul în care aceste întreprinderi răspund cerinţelor pieţei ? Iată opinia tovarăşului Paul Sfetcu, director adjunct în direcţia de resort din C.S.E.A.L. : — Cum răspundem cerinţelor pieţei ? Dar noi nu avem legătură directă cu piaţa. Noi avem relaţii doar cu comerţul (!?) El vine cu o cerere, noi cu o ofertă şi undeva se face pace... Recunoaştem deschis — n-am înţeles absolut nimic. Despre ce fel de „înţelegere“ şi „pace“ poate fi vorba cînd întreprinderile de industrie locală sunt în restanţă cu livrările de mărfuri în valoare de 10 milioane de lei ? Şi Încă ceva. Tov. P. Sfetcu ne-a mai spus că întreprinderile de industrie locală nu au legătură cu piaţa. Atunci pe ce bază introduc sau scot din fabricaţie articolele de larg consum ? Poate pe baza „legii minimului interes“ pentru cererile curente ale cumpărătorilor... Rodica ȘERBAN Profesorul - medicul - cetăţeanul Intre cei 70 de oameni de seamă din judeţul lor, pe care comuniştii din judeţul Mureş, i-au ales ca să-i reprezinte la marele forum al partidului, se afla şi prof. dr. docent Csögör Lajos, medicament, de la Institutul de medicină şi farmacie din Tg. Mureş, vechi militant al mişcării muncitoreşti. Pe „profesorul nostru“, cum 11 numesc cu respect şi veneraţie studenţii şi colegii mai tineri, pe „profesorul Csögör“, reputată personalitate ştiinţifică, apreciată in ţară şi cunoscută peste hotare, l-am intilnit acolo unde de decenii lucrează cu dăruire şi pasiune, in mijlocul studenţilor, viitori medici. Ziua sa obişnuită de lucru se împarte intre laboratorul de cercetări, sala de curs şi clinica de specialitate. Pretutindeni însă este inconjurat de tineri. — Numai în mijlocul tinerilor îţi păstrezi cu adevărat tinereţea spiritului — ne spune, zîmbind, venerabilul dascăl. Cu un cuvînt de duh, cu o privire mai aprobatoare, mai mustrătoare — dar întotdeauna cu multă dragoste şi înţelegere — profesorul îndrumă cu mînă sigură ucenicia medicală a tinerilor care s-au dedicat misiunii atît de nobile şi umanitare a ocrotirii sănătăţii semenilor, a luptei împotriva bolilor. — Cînd vrei să conturezi portretul unui dascăl — ne mai spune — cred că cel mai bine este să-i cercetezi cu atenţie discipolii, să vezi ce fel de oameni sunt, ce gindesc, cum sunt pregătiţi, cum se poartă în feluritele încercări şi momente ale vieţii. Pentru că în profilul profesional, etic, cetăţenesc al fiecăruia este şi o parte din personalitatea profesorului lor, a celui care le-a îndrumat primii paşi în viaţă. Discipolii profesorului Csögör — peste 2 500 la număr — sunt astăzi medici şi farmacişti în toate colţurile ţării. Mulţi dintre ei au ajuns, la rîndul lor, la catedră, conferenţiari sau şefi de lucrări la instituţii de învăţămint superior din Cluj şi Tg. Mureş. De la profesorul lor şi-au însuşit acea pasiune nepotolită pentru studiu şi cercetare, acea dăruire neţărmurită pentru cauza sănătăţii omului, grija şi răbdarea, tactul pedagogic atît de necesar in munca cu studenţii, dar şi înalta răspundere de cetăţeni ai acestei ţări, de activişti pe ţărim social, politic, de educatori-comunişti. — Munca profesorală insă nu poate fi nici o clipă despărţită de acţiunea de investigare, de cercetare ştiinţifică, care asigură permanent acea sevă dătătoare de viaţă împotriva închistării, rutinei, a orizontului îngust, acea fecundă esenţă care situează neîncetat pregătirea viitorilor medici în strînsă legătură cu cerinţele vieţii, ale societăţii — continuă profesorul. Cercetătorul este intens preocupat de o problemă care interesează 90 la sută din populaţie : profilaxia cariei dentare. Studii şi cercetări neobosite, perseverente, desfăşurate de-a lungul a două decenii — înmănuncheate în peste 50 de lucrări ştiinţifice publicate sau susţinute la prestigioase reuniuni medicale naţionale şi internaţionale — se concretizează astăzi în promiţătoare experimente în staţia-pilot înfiinţată aici, la Tg. Mureş, care tind să contureze o valoroasă experienţă românească. — Nu-mi pun niciodată problema dacă am realizat mult sau puţin in viaţă. Mă gindesc. Îndeosebi, cite mai am de făcut, cit mai pot face pentru semenii mei, pentru patria mea, încrederea pe care mi-a acordat-o conferinţa organizaţiei judeţene de partid de a mă alege delegat la Conferinţa Naţională a partidului mă emoţionează profund. Dar mă şi obligăm la permanentă perfecţionare, la permanentă autodepăşire. Pentru că încrederea oamenilor se răsplăteşte numai prin muncă, prin cinste, prin dăruire profesională, Închinată oamenilor. DEAKI Lorand corespondentul „Scînteii* Fotografii : Martin SARCA, Lica POPA, I. KONCZ i wimxmjMsma Un nou cartier la Cugir La Cugir, pe malul pinului Gugului, se construiesc anul acesta 320 de apartamente, care vor forma un nou cartier al oraşului. De altfel, ţin să menţionez că o dată cu construcţia acestui cartier, plinul va căpăta o altă albie, urmînd ca pe locul unde curge acum să fie amenajate tereGospodarii oraşului Reghin s-au gîndit că streaşină casei poate curge şi de jos în sus. Şi ca să demonstreze populaţiei că au făcut o descoperire epocală, au aplicat ideea la executarea lucrărilor de alimentare cu apă. In loc să folosească riurile de munte, care ar fi curs de bună voie prin conducte pînă in casele noastre, au săpat un puţ, intr-un loc aflat la vreo 15 km şi sub nivelul Reghinului. Silită de pompe, apa curge din vale în deal,nuri de joacă pentru copii. In prezent se află în diferite stadii de execuţie 280 de apartamente. La blocul 4, cu 60 de apartamente, s-au înălţat parterul şi etajul I , la blocul cu 104 garsoniere s-a turnat fundaţia, se montează cofraje şi se toarnă betoane. Echipele de dulgheri conduse de Andar mai mult nu curge pentru că debitul e mic. Pentru că, paralel cu aplicarea acestei idei, gospodarii oraşului au dispus desfiinţarea fintinilor, cetăţenii sunt nevoiţi deseori să care apa cu găleata din... Mureş. Mai mult, se admite ca întreprinderile să se alimenteze cu apă din conductele oraşului, în loc să-şi creeze surse proprii, folosind apa Mureşului, care curge pe lingă gardurile lor.drei Roth şi Mihai Kraus, cele de fierari betonişti conduse de Ştefan Ordag şi Dumitru Berindea îşi depăşesc zilnic sarcinile de plan. Paralel cu construcţia blocurilor se execută lucrări de canalizare şi instalaţii. Valentin CIRSTOIU Cugir Greutăţile intimpinte de cetăţeni se datoresc şi faptului că directorul întreprinderii de gospodărie comunală şi vicepreşedintele consiliului popular, care răspunde de acest sector, manifestă lipsă de preocupare pentru rezolvarea problemelor ce le ridică alimentarea cu apă potabilă. Un grup de cetăţeni oraşul Reghin Cînd apa curge... de jos în sus SCINTEIA - vineri 23 iunie 1972 „Vă facem reparaţia dacă ne aduceţi piese şi un mecanic“ In septembrie 1911 am luat in primire o autobasculantă S.R. 116. La 29 februarie a.c., deci in perioada de garanţie, s-a rupt vilbrochenul de la motor. Am telefonat la centrul de remedieri din oraşul Dej şi mi s-a spus să demontez motorul şi să-l duc acolo să-i pună alt vilbrochen. Am făcut cum mi s-a spus şi m-am întors la Turda, aşteptînd să fiu anunţat telefonic sau printr-o telegramă cînd să mă duc să-l ridic. Au trecut săptăminile, dar de la Centrul de remedieri Dej nu venea nici o veste. Am început să dăm noi telefoane. „N-avem piese“ — ne-au răspuns. Peste cîteva zile, cînd am telefonat din nou, ne-au dat următorul sfat : „Dacă vă trebuie motorul, aduceţi piese şi un mecanic pentru că noi n-avem“. Acest „sfat“ se numeşte, după părerea mea, curată bătaie de joc. Ar fi bine să întrebaţi dv. la uzinele „Steagul roişu“ dacă se poate admite ca o autobasculantă de 5 tone, fabricată în ţară, să stea degeaba luni de zile din cauză că lipseşte o piesă ce se fabrică în ţară ! Ori conducerea uzinei nu cunoaşte ce se întîmplă la centrele de remedieri, ori socoteşte că după ce livrează maşinile nu trebuie să-şi mai îndeplinească obligaţiile. Autobasculanta despre care vorbesc este a Direcţiei judeţene de drumuri şi poduri Cluj, şantierul nr. 3 Turda. Ion BONTAU şofer, Turda Unii string surcelele, alţii fac ţăndări buştenii Pentru realizarea sarcinilor de plan şi angajamentelor luate, în fabrici şi pe şantiere se dă mare atenţie folosirii materiilor prime şi materialelor, înlăturării risipei. Din păcate însă, unii lucrători şi maiştri de la exploatarea Piriul Mare, din cadrul U.E.L. Poiana Teiului, judeţul Neamţ, se dovedesc a fi nişte risipitori cu o materie primă foarte valoroasă : lemnul. Priviţi fotografia de sus : zeci de buşteni făcuţi ţăndări. Ce s-a intîmplat ? Buştenii aduşi cu remorcile din pădure au fost descărcaţi pe o pantă abruptă şi în cursul rostogolirii, pînă la malul lacului Bicaz, s-au rupt in bucăţi. Acum nu mai pot fi folosiţi decit ca lemn de foc. Cei care ar trebui să răspundă pentru această pagubă sunt maistrul de exploatare Bonteanu Gh. şi ajutorul său, Tolomei Gh. Şi in alte locuri se degradează unele cantităţi de material lemnos. De pildă, la punctul numit Bombis a fost o cantitate însemnată de lemn doborit de vint în anul 1969. Din neglijenţă nu a fost scos din acel loc și a putrezit. Un grup de muncitori de la U.E.L. Poiana Teiului — județul Neamț I FAPTUL DIVERS După I ultima lecţie ! „Era în dimineaţa zilei de 15 iunie, învăţătorul emerit Petre I Grosani de la Şcoala generală I din satul Belciug, comuna Nec- 1 şeşti, judeţul Teleorman — ne I scrie corespondentul voluntar I G. Buică — îşi ţinea ultima lec- I ţie din şirul lecţiilor ţinute de el de-a lungul a 39 de ani. A I sunat ultimul clopoţel. Un co- leg mai tinăr 11 invită In clasa alăturată pentru a-i cere un I sfat“. Deodată, cînd deschide uşa, învăţătorul Petre Grosani I este întîmpinat cu „Mulţi ani trăiască“ de elevii şi cadrele I didactice de la cele trei şcoli din localitate. A fost un moment emoţionant. Sărbătoritul, cu o chii plini de lacrimi, primea cel I mai cald omagiu pentru tot ceea * ce a făcut el în acest răstimp | pentru luminarea întregului sat ! Venise clipa ieşirii la pensie, | dar — şi învăţătorul şi copiii . — ştiau că ea nu era clipa des- I părţirii. Rămînea In continuare I „învăţătorul lor“ şi, tocmai de aceea, copiii. Împreună cu în- I tregul sat, ii urau din toată ini- I ma: „La mulţi ani!". « Pe patru roţi prin Herăstrău De cltva timp, pe aleile ozo- . nate ale parcului Herăstrău au I început să iasă la promenadă... I caii-putere ai unor autoturisme dornice să mai schimbe şi ele I atmosfera „de acasă“, de _ pe I străzile pe care sint stăpîne ! I Intră pe unde vor, se plimbă • printre cărucioarele cu copii şi, I fiind din fire, contrar părerilor I noastre de pină acum, foarte ruşinoase, îşi caută locuri cit | mai retrase. Pentru ca, în timpul I petrecut în parc, să se simtă * şi ele... în elementul lor ! La început, e drept, nu nu- i drâzneau să se avinte prea de-parte. Se aciuau pe lingă intrări şi stăteau pe lingă tufe. Acum însă le poţi găsi aproape oricînd I şi oriunde. Intr-una din zilele ■ trecute am întîlnit un taxi dînd „o tură“ prin Cişmigiu ! In acest I ritm, nu este exclus ca, miine- I poimîine, și parcurile să fie nu- . mai ale lor ! Pentru că nimeni I nu pare să se Încumete să le oprească accesul în aceste zone, pe care pînă acum le credeam I rezervate numai pentru pietoni. Aşa stînd lucrurile, cetăţenii o- oraşului, care au dreptul la o gură de aer ceva mai curat şi la I puţină verdeaţă, aşteaptă ca primăria municipiului (în pofida obligaţiilor sale elementare, nu tocmai sensibilă la asemenea I probleme) să aplice legile ţării * şi propriile decizii, să pună pe i roate administraţia parcurilor. I „Împrumut“ şi... dobîndă! Victor Dima, gestionar la * magazinul mixt al cooperativei I de consum din comuna Dăneasa I (Olt), se „împrumuta“ din tej- I gheaua magazinului. Un ast- ’ fel de „împrumut“ •nu putea I rămine insă fără cuvenita do- I bîndă. Intr-o zi, a venit o echipă de revizori si a stabilit că din I gestiunea magazinului ii lipseau nu mai puțin de 124 455 lei. I Drept pentru care V. D. a fost • trimis in judecată. Zilele trecu- I te a avut loc procesul. După cum ne relatează judecătorul Mihai Georgescu, in prezenta a peste 600 de consăteni. Tribunalul județean Olt l-a condamnat la 11 ani închisoare, obligîndu-le totodată să suporte întregul prejudiciu produs. ^ De la un chibrit si un moment de neatenţie Intr-una din zilele trecute, Magdalena Fărăgău din Oradea, str. Cele Trei Crişuri nr. 3, a plecat de acasă, lăsînd aragazul in funcţiune ! Cînd s-a întors a găsit focul stins. Din grabă, fără să vadă mai întîi ce se intîmplase, a pus mina pe cutia cu chibrituri pentru a-1 reaprinde. Cum a scăpărat însă chibritul s-a produs o explozie deosebit de puternică. In urma acesteia s-a prăbușit un perete al imobilului. Din cauza arsurilor suferite, patru persoane, printre care și M.F., au fost internate In stare gravă la spital. În viitoare Trei prieteni, elevi din Sighetul Marmaţiei, au plecat, intruna din aceste zile călduroase, la scăldat pe rîul Iza. In timpul înotului au intrat intr-o zonă periculoasă, plină de vîrtejuri. La un moment dat, unul dintre ei — P.C., în vîrstă de 17 ani — a fost prins de viitoarea apei şi tras la fund. Abia după patru ore de căutări stăruitoare, o echipă de salvare a companiei de pompieri militari din localitate, condusă de locotenentul Ioan Singeorzan, l-a scos din adine. Un epilog tragic, care, în aceste zile de început de vacanţă, constituie un avertisment pentru părinţi. Rubrică redactată de Dumitru TIRCOB şi corespondenţii „Scînteii"