Scînteia, iunie 1972 (Anul 41, nr. 9165-9194)

1972-06-23 / nr. 9187

PAGINA 2 \W.\WAW.VMWSWW,V.V.VAWA,...V.V.,.W.,AW.V.V.V.*.V Oameni de seamă ai societăţii noastre DELEGA­ŢI LA CONFERINŢA NAŢIONALĂ A PARTIDULUI Eroul muncii - de 38 de ori inovator Cind vorbeşti cu muncitorii de la uzina „Unio“ Satu-Mare des­pre Eroul Muncii Socialiste Mihai Pop, secţiei forjă, auzi de­seori o cifră : 5 350 000 lei. Ea re­prezintă eficienţa economică a 38 de inovaţii şi a unei invenţii, rea­lizate în cursul a două decenii de maistrul Mihai Pop. E o cifră, s-o recunoaştem, impresionantă. Şi to­tuşi spiritul inventiv e departe de a constitui unica trăsătură defini­torie a acestui maistru care la do­goarea forjei şi-a forjat nu numai caracterul, şi-a dezvoltat nu nu­mai măiestria profesională, ci şi măiestria de a suda un colectiv la flacăra entuziasmului. Mi-au rămas în memorie cuvin­tele răstite despre el de la tribuna conferinţei extraordinare judeţene de partid : „In­secţia forjă a uzinei „Unio“ ce lucrează pe parcursul a trei schimburi la cea mai înaltă temperatură a muncii. Am putea spune, cu întreaga ,,încărcătură“ de utilaje şi oameni. Prin spiritul or­ganizatoric, capacitatea profesiona­lă şi forţa lor de mobilizare, oa­meni ca maistrul Mihai Pop dau aripi colectivului pe care-l conduc. La „şcoala" lui ar trebui să-i adu­cem pe toţi şefii de secţie din uzi­nă“.­­ L-am găsit pe maistru în atelierul său, concentrat asupra unor desene tehnice. îmi mărturiseşte gîndurile care-l frămîntă . — Aţi auzit cum a fost criticată, la conferinţa judeţeană, uzina noas­tră pentru depăşirea cu 850 tone pe 5 luni a consumului de metal. Ci­fra asta m-a pus serios pe gînduri. Trebuie făcut ceva, trebuie să pu­nem toţi umărul ca să stăvilim risipa de metal. Primul meu gind, întors de la conferinţă, a fost să discut cu colectivul secţiei căile de înfăptuire a angajamentu­lui nostru suplimentar in întîmpi­­narea Conferinţei Naţionale şi ani­versării republicii : o economie de 50 tone metal şi realizarea peste plan a 200 tone de piese forjate. Răspunsul, bine chibzuit, al oame­nilor a constat într-un şir de pro­puneri de inovaţii privind reduce­rea consumului de metal şi creşte­rea productivităţii muncii. Două dintre inovaţiile care îmi aparţin, aflate acum pe „platforma de lan­sare“, vor aduce economii de metal de aproape un sfert milion lei a­­nual. Iar dacă vom şti să punem în valoare spiritul gospodăresc, capa­citatea de creaţie tehnică a între­gului colectiv, nu încape îndoială că pînă la Conferinţa Naţională mai bine de jumătate din angajament va fi înfăptuit. Şi nu există secţie a uzinei care să nu dispună de ase­menea posibilităţi, trebuie numai să ştim să le punem în valoare. Şi o vom face. E datoria noastră pa­triotică, e o sarcină de partid... Privind ochii senini şi plini de vioiciune în care vezi o nesecată sete de avînt creator, de generoasă dăruire pentru binele obştei, nu te miră aplăuzele puternice cu care a fost salutată propunerea de a-l de­semna pe Eroul Muncii Socialiste. Mihai Pod, printre delegaţii la Con­ferinţa Naţională a partidului. Octav CRUMEZA corespondentul „Scînteiin­stalaţiile Combinatului de celuloză şi hîrtie Brăila poartă azi, pe cer­tificatele lor de garanţie, „semnă­tura“ hărniciei şi pasiunii unui co­munist pe care atîţia oameni, de-a lungul ţării, l-au luat drept model. De 6 ani lucrează pe platforma industrială din Rîmnicu-Vîlcea. Şi aici — în ciuda anilor care i-au ar­gintat tîmplele — tot în bătăliile grele din linia I. Şi tot pe pozi­ţiile cele mai înaintate l-am găsit şi acum, cînd constructorii se află în plină ofensivă pentru devansa­rea sarcinilor ce le revin din ac­tualul cincinal. In ultima vreme i-au fost date spre execuţie toate „cojoacele“ — cum este denumită îmbrăcămintea metalică a cuptoa­relor de var de la uzina de pro­duse sodice Govora — bateriile pentru topirea sodei caustice, ade­văraţi coloşi prinşi într-un bloc de 80 tone, la care o abatere de or­dinul micronilor ar compromite întreaga lucrare. In prima decadă a lunii iunie a.c. a trebuit să execute 1760 metri de cale pentru podurile rulante ; după cîteva zile s-a prezentat la conducerea șan­tierului și a demonstrat că lucra­rea va fi gata cu... 680 de ore mai devreme. In acest scop hotărîse ca la îndreptarea materialului să folosească o presă hidraulică, iar pentru trasarea profilelor laminate — cîteva dispozitive neutilizate pînă atunci în acest scop. Soluţii simple, dar eficiente, pentru că eliberau o bună parte din forţa de muncă, permiţînd totodată şi o re­ducere cu aproape 25 la sută a consumului de metal. Primii 400 de metri din calea de rulare au şi plecat la montaj... ...Acum, şeful bazei de producţie se află din nou faţă în faţă cu el însuşi. Ştie că mai are încă de lu­cru la calea de rulare, fără de care nu se poate trece la monta­rea instalaţiilor şi maşinilor la u­­zina de utilaj chimic, dar nici co­manda de la noua uzină de sodă nu mai poate aştepta. Comunistul Ion Anastasiu consultă schiţele, cotele, timpul normat : „Da, se poate face“ — conchide el — deşi şeful bazei îi atrage atenţia că nu are la dispoziţie decât un termen foarte scurt. ...Pornim împreună pe şantiere. Ne vorbeşte despre oamenii îm­preună cu care munceşte, pe care-i cunoaşte bine. „Aici, toţi sînt sau vor fi — ne spune el — oameni de bază. Ştiu să-şi respecte cuvîntul dat“. Aducem vorba de „comanda caldă“, care îl aşteaptă. — O vom face — ne asigură el — chiar mai repede decit ni se cere. Vom cîştiga şi aici cîteva săptămini. Am fost ales delegat la Conferinţa Naţională a partidului şi nu aş concepe să nu-mi ţin cu­­vintul... Ion STANCU­! Postul de unde este mai greu Suntem in biroul şefului bazei de producţie a şantierului de montaj utilaje chimice Govora. Pe masa de lucru, numeroase planşe, comenzi, dispoziţii de şantier. Toate imperative, toate nu suferă aminare. Ultima, sosită chiar a­­cum, se referă la construcţia me­talică de la calcinatoarele noii u­­zine de produse sodice. Trebuie executată în numai cîteva săptă­mâni, pentru că de aceasta depin­de punerea in funcţiune a obiecti­vului cu trei luni mai devreme, aşa cum s-au angajat constructorii, montorii şi instalatorii. In mod normal, ea urma să fie încredinţată unei întreprinderi specializate. Dar cum alte Între­prinderi nu şi-au asumat răspun­derea de a realiza o astfel de in­stalaţie într-un tim­p atît de scurt, singura soluţie era ca execuţia ei să fie încredinţată chiar celor în­sărcinaţi cu montajul. Şi şeful bazei de producţie a pornit spre cazangiul Ion AnaStASIU... Din ’45, cînd lucra la uzinele „23 August“ şi cînd a devenit membru al partidului, Ion Anastasiu a fost întotdeauna prezent acolo unde era mai greu. Specializîndu-se în exe­cuţia şi montarea cuptoarelor in­dustriale, a lucrat, de-a lungul a­­nilor, pe cele mai mari şantiere ale ţării. Cuptoarele fabricilor de ciment de la Turda, Fieni şi Med­gidia, cuptoarele de var de la uzi­nele de produse sodice de la Ocna Mureş şi Govora, o parte din in­ Pînă se va inventa strecurătoarea cu motor in patru timpi... Dacă ar avea un motor in patru timpi, un dispozi­tiv de adaptare la lucrul pe uscat şi in apă şi alte cîteva complicate adaosuri care să-i asigure funcţio­narea la orice temperatură, strecurătoarea de roşii (a­­dică unealta binecunoscută care serveşte la fabricarea bulionului în casă) ar stirni, poate, interesul pro­ducătorilor. „Asta da pro­dus, ar spune ei. Complex, greu la cintar, „greu“ in pian... Faci două-trei stre­curători de roşii şi ţi-ai a­­coperit planul !“ Dar aşa, simplă cum e­­ un drept­unghi de tablă perforată, prins între două scîndu­­rele — banala şi simpla strecurătoare devine... prea „complicată“ pentru a mai fi produsă. Iată mentalita­tea după care articolele mici şi ieftine, din familia mărunţişurilor atît de ne­cesare, dispar de pe piaţă văzind cu ochii. O analiză făcută din ini­ţiativa Ministerului Co­merţului Interior şi a CENTROCOOP, cu privire la aprovizionarea populaţiei cu obiecte de uz casnic şi gospodăresc, relevă urmă­toarea situaţie : în ultima vreme au fost scoase din nomenclatorul întreprinde­rilor producătoare, fără a­­cordul comerţului, 57 de produse mărunte, dintre cele mai uzuale. Discutîn­­du-se cu fiecare minister sau for central, in parte, s-a ajuns la concluzia că 19 dintre ele vor fi rein­troduse in fabricaţie (M.I.C.M.-5, M.I.U.-7, UCECOM-5 etc.). Restul de 33 de articole, adică ma­joritatea (printre care şi strecurătoarea cu pricina), toate aparţinind Industriei locale, au deocamdată un destin incert, producătorii lor de ieri stau încă în cumpănă. Iată ce am aflat In le­gătură cu aceste „mărun­ţişuri“ scoase din fabrica­ţie. — Ce se aude cu strecu­rătoarea de roşii, se mai fabrică, nu se mai fabrică? — îl întrebăm pe şeful ser­viciului desfacere de la I.I.L. Ambalaje lemn din Bucureşti. — Se studiază (! ! ?) din nou repunerea ei în pro­ducţie, ni se răspunde. E o treabă complicată : o realizăm prin cooperare cu „Metalurgica“ : ei sunt cu partea din fier, noi cu par­tea din lemn. — Care-i situaţia rîşniţei de cafea? — se interesează, la telefon, şeful serviciului tehnic din direcţia de re­sort a C.S.E.A.L. Iată ce i se răspunde de la I.I.L.M.A.-Tg. Jiu : — Nu se găsea un model, dar, în cele din urmă, s-a găsit unul : acum e un curs de... asimilare, în 1973 credem că vom produce rişniţa. Veşti asemănătoare (şi in termeni asemănători) am primit despre grătarul­­fagure pentru curăţatul În­călţămintei, papucii din papură (s-a „elaborat“, în sfîrşit, prototipul) şi altele. Studii, elaborare, prototi­puri... De fapt, sub formu­lările pretenţioase se as­cunde — destul de fnabil — tendinţa producătorilor de a trage de timp, doar­­doar comerţul s-a răzgîndi şi a renunţa la reintrodu­cerea în fabricaţie a aces­tor obiecte. Aceasta ar fi situaţia celor 57 de articole mărunte care — la o dată incertă — vor fi reintrodu­se in producţie. Dar ce se Întîmplă cu mărunţişurile în general ? Ele intră atît de puţin în sfera de interes a produ­cătorilor, incit la 154 de articole de mare necesitate — echipament electrocas­­nic, vase emailate de mici dimensiuni, articole de menaj din material plastic şi altele , cererea comer­ţului depăşeşte cu 493 mi­lioane lei oferta industriei pentru acest an. Reevaluin­­du-şi posibilităţile intr-o primă „manşă“, între­prinderile producătoare, a­­parţinînd industriei locale şi republicane, au anunţat că la 48 dintre cele 154 de sortimente cererea va fi integral acoperită, rămî­­nînd, în continuare, să se analizeze ce se poate face pentru ca şi celelalte arti­cole să poată fi aduse ne pla­tă în cantităţile necesa­re. O altă cauză a absenţei mărunţişurilor din maga­zinele de specialitate este nerespectarea de către unii furnizori a contractelor în­cheiate cu comerţul. O singură întreprindere co­mercială cu ridicata — din 16 cite există — I.C.R.M.­­Bucureşti, înregistrează restanţe de peste 32 mi­lioane lei ; industria locală, unul din cei mai impor­tanţi furnizori, era datoare comerţului (la 31 mai) cu mărfuri de peste 10 mi­lioane lei. De reţinut că 24 din cele 46 articole noi — ustensile de bucătărie, în special — promise comer­ţului de industria locală pentru lunile care au tre­cut nu au fost livrate. Ce gindesc factorii de răspundere din industria locală despre modul în care aceste întreprinderi răs­pund cerinţelor pieţei ? Iată opinia tovarăşului Paul Sfetcu, director adjunct în direcţia de­ resort din C.S.E.A.L. : — Cum răspundem ce­rinţelor pieţei ? Dar noi nu avem legătură directă cu piaţa. Noi avem relaţii doar cu comerţul (!?) El vine cu o cerere, noi cu o ofertă şi undeva se face pace... Recunoaştem deschis — n-am înţeles absolut ni­mic. Despre­ ce fel de „înţelegere“ şi „pace“ poa­te fi vorba cînd întreprin­derile de industrie locală sunt în restanţă cu livrări­le de mărfuri în valoa­re de 10 milioane de lei ? Şi Încă ceva. Tov. P. Sfetcu ne-a mai spus că întreprinderile de in­dustrie locală nu au le­gătură cu piaţa. Atunci pe ce bază introduc sau scot din fabricaţie artico­lele de larg consum ? Poa­te pe baza „legii minimului interes“ pentru cererile curente ale cumpărătorilor... Rodica ȘERBAN Profesorul - medicul - cetăţeanul Intre cei 70 de oameni de seamă din judeţul lor, pe care comuniştii din judeţul Mureş, i-au ales ca să-i reprezinte la marele forum al parti­dului, se afla şi prof. dr. docent Csögör Lajos, medic­ament, de la Institutul de medicină şi far­macie din Tg. Mureş, vechi mili­tant al mişcării muncitoreşti. Pe „profesorul nostru“, cum 11 nu­mesc cu respect şi veneraţie stu­denţii şi colegii mai tineri, pe „pro­fesorul Csögör“, reputată personali­tate ştiinţifică, apreciată in ţară şi cunoscută peste hotare, l-am intilnit acolo unde de decenii lucrează cu dăruire şi pasiune, in mijlocul stu­denţilor, viitori medici. Ziua sa o­­bişnuită de lucru se împarte intre laboratorul de cercetări, sala de curs şi clinica de specialitate. Pre­tutindeni însă este inconjurat de tineri. — Numai în mijlocul tinerilor îţi păstrezi cu adevărat tinereţea spiri­tului — ne spune, zîmbind, venera­bilul dascăl. Cu un cuvînt de duh, cu o privire mai aprobatoare, mai mustrătoare — dar întotdeauna cu multă dragoste şi înţelegere — profesorul îndrumă cu mînă sigură ucenicia medicală a ti­nerilor care s-au dedicat misiunii atît de nobile şi umanitare a ocroti­rii sănătăţii semenilor, a luptei îm­potriva bolilor. — Cînd vrei să conturezi portre­tul unui dascăl — ne mai spune — cred că cel mai bine este să-i cer­cetezi cu atenţie discipolii, să vezi ce fel de oameni sunt, ce gindesc, cum sunt pregătiţi, cum se poartă în feluritele încercări şi momente ale vieţii. Pentru că în profilul pro­fesional, etic, cetăţenesc al fiecăruia este şi o parte din personalitatea profesorului lor, a celui care le-a îndrumat primii paşi în viaţă. Discipolii profesorului Csögör — peste 2 500 la număr — sunt astăzi medici şi farmacişti în toate colţu­rile ţării. Mulţi dintre ei au ajuns, la rîndul lor, la catedră, conferen­ţiari sau şefi de lucrări la instituţii de învăţămint superior din Cluj şi Tg. Mureş. De la profesorul lor şi-au însuşit acea pasiune nepoto­lită pentru studiu şi cercetare, acea dăruire neţărmurită pentru cauza sănătăţii omului, grija şi răbdarea, tactul pedagogic atît de necesar in munca cu studenţii, dar şi înalta răspundere de cetăţeni ai acestei ţări, de activişti pe ţărim social, politic, de educatori-comunişti. — Munca profesorală insă nu poa­te fi nici o clipă despărţită de ac­ţiunea de investigare, de cercetare ştiinţifică, care asigură permanent acea sevă dătătoare de viaţă împo­triva închistării, rutinei, a orizon­tului îngust, acea fecundă esenţă care situează neîncetat pregătirea viitorilor medici în strînsă legătură cu cerinţele vieţii, ale societăţii — continuă profesorul. Cercetătorul este intens preocupat de o problemă care interesează 90 la sută din populaţie : profilaxia ca­riei dentare. Studii şi cercetări neo­bosite, perseverente, desfăşurate de-a lungul a două decenii — înmă­nuncheate în peste 50 de lucrări ştiinţifice publicate sau susţinute la prestigioase reuniuni medicale na­ţionale şi internaţionale — se con­cretizează astăzi în promiţătoare experimente în staţia-pilot înfiin­ţată aici, la Tg. Mureş, care tind să contureze o valoroasă experienţă ro­mânească. — Nu-mi pun niciodată problema dacă am realizat mult sau puţin in viaţă. Mă gindesc. Îndeosebi, cite mai am de făcut, cit mai pot face pentru semenii mei, pentru patria mea, încrederea pe care mi-a a­­cordat-o conferinţa organizaţiei ju­deţene de partid de a mă alege de­legat la Conferinţa Naţională a par­tidului mă emoţionează profund. Dar mă şi obligă­m la permanentă perfecţionare, la permanentă auto­­depăşire. Pentru că încrederea oa­menilor se răsplăteşte numai prin muncă, prin cinste, prin dăruire pro­fesională, Închinată oamenilor. DEAKI Lorand corespondentul „Scînteii* Fotografii : Martin SARCA, Lica POPA, I. KONCZ i wimxmjMsma Un nou cartier la Cugir La Cugir, pe malul pinului Gugului, se construiesc anul acesta 320 de apartamente, care vor forma un nou cartier al oraşului. De altfel, ţin să menţionez că o dată cu construc­ţia acestui cartier, pl­­inul va căpăta o altă albie, urmînd ca pe lo­cul unde curge acum să fie amenajate tere­Gospodarii oraşului Reghin s-au gîndit că streaşină casei poate curge şi de jos în sus. Şi ca să demonstreze populaţiei că au făcut o descoperire epocală, au aplicat ideea la executarea lucrărilor de alimentare cu apă. In loc să folosească riurile de munte, care ar fi curs de bună voie prin conducte pînă in casele noastre, au să­pat un puţ, intr-un loc aflat la vreo 15 km şi sub nivelul Reghinului. Silită de pompe, apa curge din vale în deal,­nuri de joacă pentru copii. In prezent se află în diferite stadii de exe­cuţie 280 de aparta­mente. La blocul 4, cu 60 de apartamente, s-au înălţat parterul şi eta­jul I , la blocul cu 104 garsoniere s-a turnat fundaţia, se montează cofraje şi se toarnă be­toane. Echipele de dul­gheri conduse de An­dar mai mult nu curge pentru că debitul e mic. Pentru că, paralel cu aplicarea acestei idei, gospodarii oraşu­lui au dispus desfiin­ţarea fintinilor, cetăţe­nii sunt nevoiţi deseori să care apa cu găleata din... Mureş. Mai mult, se admite ca întreprinderile să se alimenteze cu apă din conductele oraşu­lui, în loc să-şi creeze surse proprii, folosind apa Mureşului, care curge pe lingă garduri­le lor.­drei Roth şi Mihai Kraus, cele de fierari betonişti conduse de Ştefan Ordag şi Dumi­tru Berindea îşi depă­şesc zilnic sarcinile de plan. Paralel cu construc­ţia blocurilor se exe­cută lucrări de canali­zare şi instalaţii. Valentin CIRSTOIU Cugir Greutăţile intimpin­­­­te de cetăţeni se da­­toresc şi faptului că directorul întreprinde­rii de gospodărie co­munală şi vicepre­şedintele consiliului popular, care răspunde de acest sector, mani­festă lipsă de preocu­pare pentru rezolvarea problemelor ce le ri­dică alimentarea cu apă potabilă. Un grup de cetăţeni oraşul Reghin Cînd apa curge... de jos în sus SCINTEIA - vi­neri 23 iunie 1972 „Vă facem reparaţia dacă ne aduceţi piese şi un mecanic“ In septembrie 1911 am luat in primire o autobasculantă S.R. 116. La 29 februarie a.c., deci in perioada de garanţie, s-a rupt vilbrochenul de la motor. Am telefonat la centrul de reme­dieri din oraşul Dej şi mi s-a spus să demon­tez motorul şi să-l duc acolo să-i pună alt vil­­brochen. Am făcut cum mi s-a spus şi m-am întors la Turda, aştep­­tînd să fiu anunţat te­lefonic sau printr-o te­legramă cînd să mă duc să-l ridic. Au tre­cut săptăminile, dar de la Centrul de reme­dieri Dej nu venea nici o veste. Am început să dăm noi telefoane. „N-avem piese“ — ne-au răspuns. Peste cîteva zile, cînd am te­lefonat din nou, ne-au dat următorul sfat : „Dacă vă trebuie mo­torul, aduceţi piese şi un mecanic pentru că noi n-avem“. Acest „sfat“ se numeşte, după părerea mea, cu­rată bătaie de joc. Ar fi bine să întrebaţi dv. la uzinele „Steagul roişu“ dacă se poate admite ca o autobas­culantă de 5 tone, fa­bricată în ţară, să stea degeaba luni de zile din cauză că lipseşte o pie­să ce se fabrică în ţară ! Ori conducerea uzinei nu cunoaşte ce se întîmplă la centrele de remedieri, ori soco­teşte că după ce li­vrează maşinile nu trebuie să-şi mai în­deplinească obligaţiile. Autobasculanta des­pre care vorbesc este a Direcţiei judeţene de drumuri şi poduri Cluj, şantierul nr. 3 Turda. Ion BONTAU şofer, Turda Unii string surcelele, alţii fac ţăndări buştenii Pentru realizarea sarcinilor de plan şi angajamentelor luate, în fabrici şi pe şanti­ere se dă mare aten­ţie folosirii materiilor prime şi materialelor, înlăturării risipei. Din păcate însă, unii lu­crători şi maiştri de la exploatarea Piri­ul Mare, din cadrul U.E.L. Poiana Teiului, judeţul Neamţ, se do­vedesc a fi nişte risi­pitori cu o materie primă foarte valoroa­să : lemnul. Priviţi fo­tografia de sus : zeci de buşteni făcuţi ţăndări. Ce s-a intîm­­plat ? Buştenii aduşi cu remorcile din pă­dure au fost descăr­caţi pe o pantă abrup­tă şi în cursul rosto­golirii, pînă la malul lacului Bicaz, s-au rupt in bucăţi. Acum nu mai pot fi folosiţi decit ca lemn de foc. Cei care ar trebui să răspundă pentru această pagubă sunt maistrul de exploata­re Bonteanu Gh. şi ajutorul său, Tolomei Gh. Şi in alte locuri se degradează unele cantităţi de material lemnos. De pildă, la punctul numit Bombis a fost o cantitate în­semnată de lemn do­­borit de vint în anul 1969. Din neglijenţă nu a fost scos din acel loc și a putrezit. Un grup de muncitori de la U.E.L. Poiana Teiului — județul Neamț I FAPTUL DIVERS După I ultima lecţie ! „Era în dimineaţa zilei de 15 iunie, învăţătorul emerit Petre I Grosani de la Şcoala generală I din satul Belciug, comuna Nec- 1 şeşti, judeţul Teleorman — ne I scrie corespondentul voluntar I G. Buică — îşi ţinea ultima lec- I ţie din şirul lecţiilor ţinute de­­ el de-a lungul a 39 de ani. A I sunat ultimul clopoţel. Un co-­­ leg mai tinăr 11 invită In clasa alăturată pentru a-i cere un I sfat“. Deodată, cînd deschide­­ uşa, învăţătorul Petre Grosani I este întîmpinat cu „Mulţi ani­­ trăiască“ de elevii şi cadrele I didactice de la cele trei şcoli­­ din localitate. A fost un moment emoţionant. Sărbătoritul, cu o­­­ chii plini de lacrimi, primea cel I mai cald omagiu pentru tot ceea * ce a făcut el în acest răstimp | pentru luminarea întregului sat ! Venise clipa ieşirii la pensie, | dar — şi învăţătorul şi copiii . — ştiau că ea nu era clipa des- I părţirii. Rămînea In continuare I „învăţătorul lor“ şi, tocmai de aceea, copiii. Împreună cu în- I tregul sat, ii urau din toată ini- I ma: „La mulţi ani!". « Pe patru roţi prin Herăstrău De cltva timp, pe aleile ozo- . nate ale parcului Herăstrău au I început să iasă la promenadă... I caii-putere ai unor autoturisme dornice să mai schimbe şi ele I atmosfera „de acasă“, de _ pe I străzile pe care sint stăpîne ! I Intră pe unde vor, se plimbă • printre cărucioarele cu copii şi, I fiind din fire, contrar părerilor I noastre de pină acum, foarte­­ ruşinoase, îşi caută locuri cit | mai retrase. Pentru ca, în timpul I petrecut în parc, să se simtă * şi ele... în elementul lor ! La­­ început, e drept, nu nu- i drâzneau să se avinte prea de-­­­parte. Se aciuau pe lingă intrări şi stăteau pe lingă tufe. Acum însă le poţi găsi aproape oricînd I şi oriunde. Intr-una din zilele ■ trecute am întîlnit un taxi dînd­­ „o tură“ prin Cişmigiu ! In acest I ritm, nu este exclus ca, miine- I poimîine, și parcurile să fie nu- . mai ale lor ! Pentru că nimeni I nu pare să se Încumete să le­­ oprească accesul în aceste zone, pe care pînă acum le credeam I rezervate numai pentru pietoni.­­ Aşa stînd lucrurile, cetăţenii o- o­raşului, care au dreptul la o­­ gură de aer ceva mai curat şi la I puţină verdeaţă, aşteaptă ca­­ primăria municipiului (în pofida obligaţiilor sale elementare, nu­­ tocmai sensibilă la asemenea I probleme) să aplice legile ţării * şi propriile decizii, să pună pe i roate administraţia parcurilor. I „Împrumut“­­ şi... dobîndă!­­ Victor Dima, gestionar la * magazinul mixt al cooperativei I de consum din comuna Dăneasa I (Olt), se „împrumuta“ din tej- I gheaua magazinului. Un ast- ’ fel de „împrumut“ •nu putea I rămine insă fără cuvenita do- I bîndă. Intr-o zi, a venit o echi­pă de revizori si a stabilit că din I gestiunea magazinului ii lipseau nu mai puțin de 124 455 lei. I Drept pentru care V. D. a fost • trimis in judecată. Zilele trecu- I te a avut loc procesul. După­­ cum ne relatează judecătorul Mihai Georgescu, in prezenta a­­ peste 600 de consăteni. Tribuna­lul județean Olt l-a condamnat­­ la 11 ani închisoare, obligîndu-l­e totodată să suporte întregul pre­judiciu produs. ^ De la un chibrit si un moment de neatenţie Intr-una din zilele trecute, Magdalena Fărăgău din Oradea, str. Cele Trei Crişuri nr. 3, a plecat de acasă, lăsînd aragazul in funcţiune ! Cînd s-a întors a găsit focul stins. Din grabă, fără să vadă mai întîi ce se intîmplase, a pus mina pe cu­tia cu chibrituri pentru a-1 re­aprinde. Cum a scăpărat însă chibritul s-a produs o explozie deosebit de puternică. In urma acesteia s-a prăbușit un perete al imobilului. Din cauza arsu­rilor suferite, patru persoane, printre care și M.F., au fost in­ternate In stare gravă la spi­tal. În viitoare Trei prieteni, elevi din Sighe­­tul Marmaţiei, au plecat, intr­­una din aceste zile călduroase, la scăldat pe rîul Iza. In timpul înotului au intrat intr-o zonă periculoasă, plină de vîrtejuri. La un moment dat, unul dintre ei — P.C., în vîrstă de 17 ani — a fost prins de viitoarea apei şi tras la fund. Abia după patru ore de căutări stăruitoare, o echipă de salvare a companiei de pompieri militari din loca­litate, condusă de locotenentul Ioan Singeorzan, l-a scos din adine. Un epilog tragic, care, în aceste zile de început de vacan­ţă, constituie un avertisment pentru părinţi.­­ Rubrică redactată de­ Dumitru TIRCOB şi corespondenţii „Scînteii"

Next