Scînteia, martie 1973 (Anul 42, nr. 9435-9465)

1973-03-28 / nr. 9462

ORDINE, SIMPLITATE, PRECIZIE-în calcularea şi evidenţa preţului de cost • CRITERII ŞTIINŢIFICE ŞI METODOLOGII ÎNAIN­TATE - ÎN LOCUL BALASTULUI FORMULARISTIC • SE IMPUNE LICHIDAREA PRACTICILOR ANTIECONO­­MICE ALE CREĂRII „RESURSELOR" PRIN PLANUL PREŢULUI DE COST • CONTROLUL PREVENTIV, PÎR­­GHIE A DEPISTĂRII ŞI ÎNLĂTURĂRII RISIPEI Sporirea mai accentuată a efici­enţei economice — sarcină centra­lă a planului pe acest an, ca şi a întregului cincinal — im­pune, in toate unităţile din eco­nomie, desfăşurarea unor eforturi stăruitoare pentru reducerea costu­rilor de producţie şi a cheltuielilor materiale pe unitatea de produs. Accentuîndu-se necesitatea intensi­ficării preocupărilor pentru reali­zarea producţiei cu costuri cit mai mici, la Plenara C.C. al P.C.R. din 28 februarie-2 martie a.c. s-a arătat că, in acest domeniu, concomitent cu diminuarea cheltuielilor, este ne­cesară perfecţionarea planificării, calculării şi evidenţei preţului de cost pe fiecare produs. De ce se ridică această cerinţă ? Motivele sunt multiple. Regulile de determinare a preţului de cost var* se aplică in momentul de faţă au fost elaborate in urmă cu aproape 10 ani şi nu mai corespund cerinţelor actuale, stadiului de dezvoltare şi modernizare a­­eco­nomiei noastre. Implicaţiile ? Mai intîi, metodologia greoaie impu­ne un volum important de mun­că şi, deci, un aparat funcţionăresc numeros — ceea ce vine in contra­dicţie cu măsurile care se a­­plică acum in economie privind tocmai reducerea substanţială a aparatului administrativ-funcţio­­năresc. Apoi, pentru a se face to­tuşi faţă lucrărilor de calcul, se neglijează adesea analiza şi con­trolul asupra factorilor care influ­enţează nivelul şi dinamica consu­murilor de materiale, cheltuielilor cu salariile, de regie ş.a., nu toate fazele circuitului economic, in de­trimentul diminuării efective, cit mai accentuate a preţului de cost. Prin ce sunt greoaie actualele calcule de determinare a preţului de cost ? Este aproape o axiomă faptul că preţul de cost nu se poate determina, fie pe fazele de produc­ţie, fie pe comenzi, decit după tre­cerea perioadei in care s-au efectuat cheltuielile. Deci aceste cheltuieli, multe, puţine, trebuie centralizate, verificate, repartizate, grupate, adu­nate etc., indiferent dacă este vorba de cîteva sau de 1 000 de produse — şi toate acestea în circa 10—15 zile. Mai mult decit atit, sim­pla cunoaştere a volumului chel­tuielilor, a preţului de cost nu înseamnă şi depistarea cauzelor care au generat depăşirea unor costuri sau, invers, a factori­lor care au favorizat obţine­rea de economii. După procedeele in vigoare, este necesar un timp suplimentar în vederea analizei fe­nomenelor economice şi identifică­rii influenţei — pozitive sau ne­gative — a tuturor factorilor ce au intervenit în perioada pentru care se calculează cheltuielile de pro­ducţie, fără ca eventualele conclu­zii să mai poată fi luate în consi­derare in cazul perioadei expirate. Ca atare, de regulă, in sistemul practicat la ora actuală, preţul de cost nu se poate determina opera­tiv, iar stabilirea sa necesită un mare volum de munci. Dar, cel puţin, calculele elaborate oferă ga­ranţia unei ■rejj’utri­ tizări­" juste a cheltuielilor, unei reflectări reale a eforturilor materiale și financiare făcute pentru realizarea unui anu­mit produs ? Vom recurge la un exemplu. U.C.M. „Tehnometal“ din Timişoara a primit, anul trecut, o comandă prin care se solicita de­bitarea a 4 360 kg laminate nefe­roase — operație simplă, deloc cos­tisitoare. Când s-a calculat prețul de cost al acestei operații, la vo­lumul costului materialelor, al ma­noperei directe, al regiei secţiei s-a aplicat — perfect legal — cota cheltuielilor generale ale întreprin­derii, obţinîndu-se un cost general de 77 481 lei. Dacă se adaugă be­neficiul cuvenit şi se scade valoa­rea materialelor care au fost puse la dispoziţie de beneficiar, rezultă că, pentru operaţia de debitare, „Tehnometal“ a încasat net 25 222 lei, adică ceva mai mult de o tre­ime din costul materialelor. Refă­­cîndu-se calculul, adică fără să se ţină cont de valoarea materialelor, ci numai efectiv de efortul între­prinderii „Tehnometal“, fiindcă aşa este drept, se desprinde că operaţia de debitare a cos­tat de fapt 338 lei. Iar suma ce s-ar fi cuvenit a fi plătită de bene­ficiar ar fi fost de numai 444 lei, respectiv, de circa... 56 de ori mai mică. Dar, aşa cum au constatat orga­nele de control financiar, cazurile (Continuare în pag. a IV-a) Testul ! Eram la Hunedoara, intr-o cafenea, unde se afla şi un vesel grup de tineri (ce-i drept, discuţia lor era puţin mai zgomotoasă). Fapt care i-a determinat pe­­ doi virstnici de Ungă mine să remarce acru : • — Tinerii ăştia de azi... nu e nimic de capul lor. • — Cînd eram la virsta lor ne interesa meseria, ros­­i­tul, viitorul... — adăugă celălalt comesean. ■ Am auzit o replică asemănătoare și pe stradă, clnd­­ un alt grup de tineri, rizind cu poftă, se dădeau cu­­ pingelele pe un ghețuș (tocmai începuse să ningă).­­ Intimplarea a făcut ca, a doua zi, să mi se vorbeas- I Că despre un studiu sociologic întocmit la Hunedoara ! PICĂTURA DE CERNEALĂ pe baza unui test la care au fost supuşi 800 de tineri elevi, ai şcolilor profesionale. Li se pusese întrebarea : „Ce satisfacţii aţi vrea să găsiţi in producţie, după absolvirea şcolii ?“ întrebarea lăsa loc, fireşte, şi unor răspunsuri care ar fi putut dovedi o atitudine uşura­tică faţă de serioasa problemă a integrării in muncă. Dar numai cinci sau şase dintre ei au dat un asemenea răspuns (de genul : „Aş vrea să lucrez intr-un loc mai uşor dar cu un salariu bun") Restul de 795 de răspunsuri se grupează in urmă­toarele 4 categorii : 1. Ar vrea să lucreze intr-un co­lectiv de oameni bine calificaţi unde să se desăvâr­şească profesional. 2. Ar vrea să aibă parte de un maistru bun şi priceput care să le fie ca un părinte. 3. Ar vrea să lucreze la agregate şi aparatură de înal­tă tehnicitate. 4. Ar vrea să li se ofere posibilitatea să poată urma cursuri serale. Să recunoaştem, greu am putea concepe preocupări n mai serioase. Iar cei care au dat aceste răs­punsuri nu erau, nu puteau fi alţii decit aceiaşi care sub o frumoasă ninsoare, işi cheltuiau surplusul fi­resc de energie alunecind pe un derdeluş (ceea ce fac toţi tinerii din lume şi, neîndoios, au făcut, la vre­mea lor, şi cei doi virstnici atit de categorici). O simplă chestiune de memorie... Mihai CARANFIL PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE, UNIȚI-VĂ! ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN Anul XLII Nr. 9462 Miercuri 28 martie 1973 | __________________________ 8 PAGINI - 40 BANI PARTIDUL COMINIST ajm mMmuiemim iUMiB/m 80 DE ANI DE LA CREAREA PARTIDULUI SOCIAL­­DEMOCRAT AL MUNCITORILOR DIN ROMÂNIA Patrioţi şi internaţionalişti PAGINA A III-A Prind viaţa noile struc­turi stabilite prin decret pentru întreprinderi şi centrale AVANTAJE EVIDENTE PENTRU MUNCA DE CONDUCERE, PEN­TRU FOLOSIREA MAI EFICIENTĂ, IN SCOP DIRECT PRODUCTIV, A SPECIALIŞTILOR IN PAGINA A IV-A • 20 de întreprinderi, grupuri şi centrale industriale din cadrul Mi­nisterului Economiei Forestiere şi Materialelor de Construcţii şi-au în­deplinit sarcinile maximale de plan pe primul trimestru al acestui an, urmind ca pină la sfîrşitul lunii martie să realizeze suplimentar o producţie globală în valoare de 35 milioane lei. Succese deosebite In activitatea e­­conomică desfăşurată pe primele trei luni au înregistrat întreprinderile de industrializare a lemnului de la A­­rad, Bistriţa, Piatra Neamţ, Oradea şi Tirgu-Jiu, Combinatul de celuloză şi hirtie de la Călăraşi, precum şi grupurile de uzine furnizoare de ma­şini pentru industria forestieră, cu sediile la Bucureşti şi Suceava. • Alte 8 întreprinderi bucureştene raportează îndeplinirea­ înainte de termen a planului de producţie la parametrii maximali pe primul tri­mestru. Printre acestea se numără uzina de utilaj chimic „Griviţa ro­şie“ şi uzina „Semănătoarea". Rea­lizările pe primele trei luni ale a­­nului, înregistrate de aceste două mari întreprinderi din Capitală, se vor concretiza într-o producţie su­plimentară evaluată la aproape 13 milioane lei. • Pină marţi, 27 martie a. c., In­dustria judeţului Bihor a realizat pes­te prevederile planului pe primul tri­mestru a. c. o producţie globală in valoare de 13 milioane lei şi o pro­­ducţie-marfă de 30 milioane lei. A­­ceste depăşiri se concretizează, prin­­tre altele, in mobilă de peste 2 Mi­lioane lei, din care 1 milion lei pentru export , 1 652 tone­­ alumină, 220 tone oţel, 20 000 mp ţesături di­ferite şi 52 tone ulei, 1 000 tone con­serve din carne, precum şi alte pro­duse de valoare economică ridicată. Pină la sfîrşitul trimestrului se esti­mează a se realiza suplimentar, pe ansamblul judeţului, o producţie in valoare de aproape 47 milioane lei. • Colectivul de muncă al Combi­natului chimic Craiova a Îndeplinit planul trimestrial cu 4 zile mai de­vreme. Vor fi livrate peste plan, pină la Încheierea trimestrului. 8 000 tone îngrăşăminte chimice, 100 tone acetat de butii, 50 tone catalizatori şi alte produse chimice. • întreprinderea de prefabricate din beton de la Bîrcea, judeţul Hu­nedoara, a îndeplinit cu 6 zile mai devreme sarcinile maximale de plan pe primul trimestru. Pină la finele lunii martie, întreprinderea va furni­za suplimentar şantierelor de con­strucţii din tară peste 1500 mc prefabricate din beton, hectare pe zi. De duminică, 25 mar­tie, au început şi insăminţările. La pregătirea terenurilor — o cifră de­rizorie : 100 hectare. ■ Se iau în continuare măsuri pentru redistribuirea tractoare­lor, astfel incit in următoarele X—3 zile 75 la sută din numărul lor ■ă lucreze la arat. Toate tractoarele aflate la alte activităţi sunt scoase şi dirijate la pregătirea terenului şi la insăminţat Mecanizatorii din S.M.A. au hotărit să lucreze pină după as­finţitul soarelui. A existat un de­ficit de 1 000 tone cartofi pentru să­­minţă, care s-au asigurat, in cele din urmă, din judeţ. B­OLT. In ultimele zile vremea s-a îmbunătăţit simţitor. Soare­le şi viatul au determinat zvin­­tarea terenului intr-o bună parte din unităţile agricole ale judeţului. Tem­peratura aerului a ajuns pină la 12— 15 grade, iar a solului la 4—6 grade. In sudul judeţului, pe terenurile uşoare, nisipoase, solul s-a zvin­­tat mai bine şi se lucrează din plin. în partea de mijloc şi nordul ju­deţului solul este mai tasat, îmbibat cu apă. Se depistează fiecare porţiune de teren zvintată pentru a se începe şi aici semănatul culturilor din pri­ma epocă. Pină acum au fost insă­­mintate circa 600 ha, iar terenul a fost pregătit pe 2 000 ha. ■ Mai este de atat o suprafaţă destul de mare : 37 800 hectare. Pentru impulsionarea lucrărilor, atunci cînd se va putea lucra în nordul judeţului, vor fi concentrate utilaje din zonele în care lucrările sunt avansate. Nu toate cooperativele agricole au ridicat sămînţa de la bazele de recepţie. Este vorba de peste 100 tone mazăre şi 350 tone porumb. Au fost luate măsuri ca­ in 2—3 zile. Întreaga cantitate de sămînţă repar­tizată să ajungă in cooperativele a­­gricole. DOLJ. Timp frumos, tempera­tură normală. Se poate lucra in zona de sud a judeţului la pre­gătirea terenului şi la insăminţările din epoca I. Temperatura in sol, in zona de sud, a atins 6—8 grade. A- ceasta a permis şi începerea insă­­mintării florii-soarelui. Pină In present. In Judeţ au fost insăminţate 7 300 ha. Teren pre­gătit — 17 260 ha. S-au fertilizat 160 000 ha. Au fost ridicate toate can­tităţile de Îngrăşăminte chimice re­partizate pe primul trimestru. Sint ci­teva unităţi agricole care nu au ri­dicat porumbul pentru sămintă. Uni­tăţile agricole sunt pregătite să lu­creze, pe parcelele zvintate, cu În­treaga capacitate. Se lucrează de zor la grăpatul ogoarelor de toamnă pen­tru menţinerea umezelii în sol. ■ TULCEA. Timp excelent pentru lucru in cîmp. Starea terenului este însă foarte diferită de la o zonă la alta. Pe aceeaşi sală sunt porţiuni cu zăpadă care alternează cu teren zvintat. Specialiştii identifi­că porţiunile de teren uscat. In ve­derea începerii semănatului. (Continuare in pag. a IV -al ■ IERI, ÎN ŞASE JUDEŢE 7 f 9 Starea timpului, a solului şi stadiul lucrărilor agricole CORESPONDENŢII NOŞTRI TRANSMIT DE LA DIRECŢIILE AGRICOLE ALE JUDEŢELOR — SIBIU, OLT, DOJ, TULCEA, BRĂILA, CLUJ Pentru a avea o imagine a stării timpului şi a solului, a situaţiei la zi a lucrărilor agricole, redacţia noastră a făcut, cu ajutorul coresponden­ţilor, un sondaj la citeva direcţii agricole judeţene. Din răspunsurile suc­cinte pe care le-am primit, cit şi din datele aflate de la ministerul de resort, rezultă că lucrările de pregătire a terenului şi insămintările se in­tensifică. Sunt semnificative realizările din ultimele zile in ce priveşte desfăşurarea acestor lucrări. Fată de 48 550 hectare cit reprezentau supra­feţele insăminţate pină la 23 martie, in cooperativele agricole ele au crescut, potrivit datelor centralizate ieri la minister, la 100 229 hectare. Deci in numai 3—4 zile a fost insămintată o suprafaţă de peste 51000 hectare. Dar să vedem care este situaţia in judeţele amintite. SIBIU. Timp călduros, cu mult soare. Cu excepţia zonei Agni­ta, Arpaşul de Jos şi Cirţişoara, unde mai este incă multă umiditate in sol, terenurile din restul judeţu­lui sunt zvintate. Pină la 26 martie, în cooperativele agricole au fost arate 4 648 hectare, din cele 32 215 hectare ramase nearate in toamnă, ritmul de lucru atingind în aceste zile 400—500 ÎNAINTE DE TERMEN­­ LA NIVELUL PREVEDERILOR MAXIMALE ALE PLANULUI B B Q ■ Uzina de utilaj chimic „Grivita roşie* — secfia cazangerie Foto : E. Dichiseaua Mecanizatorii din Lehliu, ju­deţul Ialomița, lucrează din zori pînă-n noapte pentru ter­minarea arăturilor ^ ''' ^ ' ••• •••••­....... ...........■......... ................... " ..... ............... ........ ...... ........................................... „Codițe“ care costă milioane și melcii cu... marșarier Continuăm această rubrică — suită de incursiuni pe tra­seele dintre vorbă şi faptă — oprindu-ne asupra unei de­fecţiuni care, oriunde se iveşte, are urmări cit se poa­te de nefaste. Este vorba de consecinţele păgubitoare pe care le are recepţionarea in­completă a unor obiective industriale şi, mai ales, ne­­respectarea, de către con­structori, a angajamentului de a efectua ulterior, cit mai urgent, lucrările aşa-zis „ne­importante“ pe care nu le-au realizat pină la data intrării in funcţiune a obiectivului industrial construit de ei. A­­ceastă nerespectare a unei îndatoriri nu numai legale (contractuale), ci şi de etică profesională, această necon­­cordanţă intre vorbă şi faptă, între proiect şi edifi­ciul concret, intre planificat şi realizat, care dă adesea multă bătaie de cap între­prinderilor noi — repercu­­tindu-se direct asupra pro­ducţiei şi productivităţii lor — a devenit aproape prover­bială, generînd, pe alocuri, chiar şi un anume, dacă ne putem exprima astfel, „fol­clor specific". De pildă, con­structorii numesc aceste în­datoriri neonorate : „codi­ţe“... O denumire vădind nu numai un anume umor din partea celor care au inven­tat-o, dar şi o anumită... gin­găşie in aprecierea propriei isprăvi. Numai că, după cum se ştie, aceste „codiţe", oricit s-ar încerca, prin anunţ, să li se diminueze importanţa, costă, adesea, sute de mii şi chiar milioane de lei, peri­clitează planuri de produc­ţie, consumă timp, afectează utilaje şi echipamente şi chiar — cum se întimplă in cazul la care ne vom referi astăzi — primejduiesc inte­gritatea a ceea ce fusese construit. Despre ce este vorba ? Este vorba de situaţia „co­diţelor“ din tinăra zonă In­dustrială a Sloboziei. In le­gătură cu aceasta, in „Scin­­teia“ din 30 mai 1971, sub titlul „La trei fabrici noi din Slobozia, lucrările netermi­­nate afectează grav volumul şi calitatea producţiei“, se scria : „După intrarea in ex­ploatare au mai rămas de executat sau de remediat o­­ seamă de lucrări de investi­ţii care au fost abandonate, pur şi simplu, după consu­marea actului festiv“. Şi iată ce răspundeau acestui arti­col, la 2 Iulie 1971, forurile vizate : „Ritmul de execuţie In care se desfăşoară in pre­zent lucrările oferă garanţia terminării acestora pină la finele anului curent". S-a scurs de-atunci un an şi jumătate , iar de la pu­nerea in funcţiune a uneia dintre unităţile cu.......codiţă“ mai consistentă. Fabrica de ulei, au trecut aproape 4 (PATRU) ani. Să vedem care este situaţia la zi, călăuziţi fiind de autorul articolului citat, corespondentul nostru pentru judeţul Ialomiţa, Lucian Ciubotaru. L. C. : Aş vrea să punem, de la început, lucrurile în ecuaţia exactă, iar pentru a­­ceasta să-mi fie Îngăduit să citez un fragment dintr-o adresă trimisă de Trustul uleiului către Trustul de construcţii industriale — Bu­cureşti, la data de — te rog să scrii cu majuscule — 17 IANUARIE 1973 : „Vă rugăm a lua imediat măsurile nece­sare de terminare a acestor lucrări (adică „codiţele“ de la Fabrica de ulei din Slobo­zia — n.n.), care, pe lingă că poluează apele Ialomiţei (nu lucrările poluează, ci tocmai absenţa lor — n.n.), pun în pericol, prin Infiltraţiile in terenul macropolic, fundaţii­le, însăşi existenţa fabricii“. — E limpede : „ritmul de execuţie“, care Ie dădea, cu 18 luni în urmă, garanţii de optimism forurilor răspunză­toare, s-a dovedit a fi ritm de melc. Iar acum, situaţia s-a agravat, sau, cum ar scrie Caragiale intr-una din sublimele sale Telegrame, „ajuns cuţit­os“. L. C. : Intocmai. Am insă un amendament : ai spus „ritm de melc“. Dar tre­buie ținut cont că melcul, cit de rit, tot înaintează. Or, in cazul de care vorbim, după Petre DRAGU (Continuare in pag. a Il-a) Să sădim pomi! Am auzit această intrebare cu mulţi ani in urrbă, rostită de un bătrin ţăran, un­deva, intr-un sat de munte. Era adresată unor copii care se întorceau de la şcoa­lă. Elevii se strinse­­seră în jurul lui — semn că le era în obişnuinţă ca un drum spre casă, dacă-1 in­­tilneau pe bătrin, să se oprească şi să-l as­culte. Au intimpinat, evident, cu uimire în­trebarea : „Cum, in cite chipuri ? Doar omul are un singur nume pe care şi-l spune in­ fel !". „Nu, nu-i aşa “, le-a replicat bătrinul. Priviţi, fintina de-a­­colo! Cei care au cău­tat vina de apă in străfundurile pămin­­tu­lui şi i-au dat lu­mina zilei ca s-o lim­pezească, să ne fie nouă hrană şi răcoa­re, şi-au rostit, ziălu­­d-o, numele şi in acest fel. Treceţi pe deal ! Citi pomi „mai de seamă“ nu poartă nume de oameni ! Ci­­răşul in care vă căţă­raţi cînd poama este crudă incă poartă şi el numele unui om. Il ştiti, nu ?“ „Da", au răspuns copiii. „V-aţi întrebat de ce cireşul nu poartă nu­mele stăpinului lo­cului ci al altcuiva ? Este numele celui care l-a sădit acolo ! Semn că omul işi mai poate rosti şi intr-un alt fel numele , prin faptele sale, prin ceea ce lasă in urma sa". ...Mi-am amintit de acea scenă, intimpla­­ta cu ani in urmă in­tr-un sat de munte, cirld am trecut de cu­­rînd de-a lungul unei şosele argeşene. Dea­lurile din preajmă o­­fereau privirilor geo­metria nesftrşită a teraselor de vii. Din loc în loc, livezile de pomi aşteptau ca niş­te statornici oşteni ai naturii semnalul pri­măverii. In curînd vor răsări frunzele, vor izbucni florile şi va începe, apoi, se­cretul travaliu al na­turii, drumul fabulos spre fructe. Cu ani în urmă pe aici erau doar dealuri sterpe, cu o vegetaţie intîm­­plătoare. Mina harni­că a omului a trecut peste fata asimetrică „IN CITE CHIPURI ISI POATE ROSTI ! OMUL HUMELE?“ a Împrejurimilor şi a aşezat, ca-ntr-un de­sen de elev, pomi fructiferi, viţă de vie. N-a mai fost lăsat, cum s-ar spune, pă­­mintul să trăiască de­geaba ...Şi, aici, oamenii şi-au rostit numele Intr-un chip anume. Mi-am mai oprit, cu acel prilej, privirile asupra unui grup de tineri, elevi de şcoală, care — acum cînd pă­­mintul presimte, cu toate fibrele sale, pri­măvara — au început să însemne, măsurind distanţele, locuri fixe de-a lungul şoselei, să sape gropi, pregă­tind clipa cînd, aici, vor fi plantaţi arbori ornamentali ori pomi fructiferi. Mi-am reamintit în­trebarea bătrinului din acel Îndepărtat sat de munte : „In cite chi­puri işi poate rosti omul numele ?“ Iată, aceşti tineri, din altă parte a tării, îi răs­pundeau, peste ani, la intrebare. Poate, formulată in acest fel, ea nu le fusese adre­sată niciodată. Există la noi o stră­veche deprindere. Fie­care om aspiră ca la o datorie nescrisă — dacă nu si sape o­­in­imă, măcar să plante­ze ciţiva pomi, să le urmărească apoi vir­­stele, să-i ducă pină-n pragul rodului şi să-i ocrotească. Deprin­dere care, in unele locuri, s-a păstrat, s-a constituit intr-o fru­moasă tradiţie de muncă obştească. Dar nu peste tot ! Şi cite locuri aş­teaptă mina omului pentru a le da frumu­seţe şi rod ! Pe cite margini de drum, pe cite dealuri nu poate fi începută, prin hăr­nicia omului, călăto­ria pomilor spre fructe ! Tinerii aceia, măsu­rind distanţele, să­­pind gropi in care urma să fie plantaţi pomii ce vor rodi în ciţiva ani, lansau, in fond, o chemare către toate colturile ţării. Ea se poate formula atit de simplu si atit de firesc : „SA SĂ­DIM POMI ! SA ÎM­PODOBIM NATURA PRIN MUNCA NOAS­TRĂ !". Asupra consecințe­lor unui răspuns una­nim, entuziast. la a­­ceastă chemare nu trebuie, cred, să in­sistăm. Roadele pă­mântului se vor dărui celor ce le-au fost ctitori. Nicolae DRAGOȘ Să ne organizăm viaţa in deplină concordanţă cu­­ . vV . i -1 ' ETICA ȘI ECHITATEA SOCIALISTĂ! • ARGUMENTUL REALITAJII (In dezbatere : proiectul de norme) • DE CE NE SINT DRAGI „ZGIROTH" • POSTA PAGINII PAGINA A V-A

Next