Scînteia, februarie 1975 (Anul 44, nr. 10092-10115)
1975-02-01 / nr. 10092
Există O LEGE care stabileşte cum trebuie utilizate COMBUSTIBILUL ŞI ENERGIA ELECTRICĂ • Sunt respectate toate prevederile acestei legi ? • De ce întîrzie (unele întreprinderi şi unele... ministere) elaborarea bilanţurilor energetice (termen: 31 decembrie 1974)? • Cum se efectuează extinderea normării ştiinţifice a consumurilor, revizuirea normelor în vigoare? Care este stadiul recuperării resurselor secundare? După cum este cunoscut, planul pentru acest an prevede producerea a 56,5 miliarde kWh de energie electrica. Este un nivel de producţie riguros determinat, menit să asigure acoperirea cerinţelor de energie electrică ale ţării — fie cele din domeniile industriei, transporturilor, construcţiilor, agriculturii, fie cele din sectoarele social, casnic si edilitar s.a. — in condiţiile gospodăririi cu înalt simţ de răspundere si aplicării unui regim sever de economii. Rezultatele din ianuarie arată că, în cea mai mare parte, consumatorii de energie au înţeles importanta si sensul major al orientărilor stabilite de conducerea partidului si a statului, străduindu-se să traducă in viată prevederile Legii cu privire la măsurile de dezvoltare a bazei energetice si de folosire mai judicioasă a combustibilului si energiei. Efectele pozitive ale acestor preocupări stăruitoare se regăsesc în economiile de peste 200 milioane kiloswati-oră de energie electrici, economii care, în mod sigur, vor fi tot mai substantial® in lunile următoare. Înfăptuirea riguroasă a măsurilor de gospodărire raţională si economisire a energiei si a combustibilului, a prevederilor legii constituia o sarcină permanentă si, de aceea. In fiecare întreprindere si ramură trebuie să se acţioneze cu perseverentă si răspundere pentru aplicarea programelor de măsuri stabilite. Pentru tara noastră, care atit în acest an, cît şi în viitorul cincinal are de înfăptuit mari obiective ale dezvoltării si modernizării economiei, problema gospodărrii cu maximă grijă a energiei electrice și a combustibilului reprezintă o necesitate obiectivă imperioasă. Dacă țările cele mai bogate și mai avansate economic iau măsuri drastice în acest domeniu, cu atit mai mult, la noi, trebuie intensificate eforturile pentru economisirea resurselor de energie şi combustibil, pentru reducerea consumurilor, pentru ca situaţia economică grea din lume, criza energetică să influenţeze cît mai puţin asupra dezvoltării economico-sociale a ţării. Cum este firesc, primii care au datoria să manifeste o înaltă responsabilitate în folosirea combustibililor si energiei sunt producătorii de energie electrică si termică. Permanent, partidul le cere să producă fiecare kilowat-oră in condiţii de maximă economicitate. Aplicînd in practică sarcinile ce le revin, în ianuarie s-au economisit in unitățile industriei energiei e-lectrice 10 milioane kWh. Dar în acest domeniu, îndatorirea majoră a energeticienilor — prevăzută în lege — este de a „folosi cu prioritate combustibili solizi, atit la producerea energiei electrice, cit si în alte procese de ardere“. Ce se constată însă ? In două decade din ianuarie, planul de producţie a energiei electrice pe bază de lignit nu a fost îndeplinit integral. Aceasta se datorează — potrivit opiniei specialiştilor de la Centrala industrială a energiei electrice si termice — neasigurării întregii cantităţi necesare de combustibil solid. De aici se desprinde necesitatea de a se urgenta aplicarea programelor întocmite, care prevăd ca unităţile Ministerului Minelor, Petrolului şi Geologiei să livreze ritmic şi în cantităţile planificate cărbunele , întreprinderile Ministerului Industriei Construcţiilor de Maşini Grele să expedieze cit mai grabnic turbinele de 330 MW pentru C.T.E. Rovinari ; Ministerul Energiei Electrice să pună imediat in funcţiune agregatele respective, să asigure , prin măsuri tehnicoorganizatorice, prin întărirea disciplinei tehnologice si a muncii — utilizarea maximă a capacităţilor de producţie instalate in termocentralele care funcţionează pe bază de cărbune. Atît pentru producătorii de energie, cît si pentru consumatorii acesteia, „oglinda“ în care se reflectă preocupările privind gospodărirea judicioasă a resurselor, instrumentul cu adevărat eficace pentru evitarea pierderilor de energie si combustibil îl constituie bilanţurile energetice. Elaborarea lor este obligatorie pentru toate • unităţile* si, in acest sens, • legea prevede : „Ministerele, comitetele executive ale consiliilor populare judeţene şi al municipiului Bucureşti, centralele, întreprinderile vor lua măsuri pentru întocmirea bilanţurilor energetice pe utilaje, instalaţii şi pe întreprindere, pînă la 31 decembrie 1974“. Termenul a expirat de o lună , în ce măsură s-au elaborat aceste bilanţuri ? O analiză efectuată de Ministerul Aprovizionării Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe relevă că Ministerul Minelor, Petrolului şi Geologiei, Ministerul Industriei Chimice, Ministerul Industriei Uşoare, Ministerul Transporturilor şi Telecomunicaţiilor, Ministerul Construcţiilor Industriale, Consiliul popular al municipiului Bucureşti, consiliile populare judeţene Constanţa şi Suceava au încheiat Întocmirea bilanţurilor energetice. Alte unităţi, insă, sunt rămase în urmă în acest domeniu. Este vorba de întreprinderi ale Ministerului Agriculturii, Industriei Alimentare şi Apelor, Ministerului Industriei Construcţiilor de Masini-Unelte si Electrotehnicii, Ministerului Industriei Construcţiilor de Maşini Grele. Mai mult chiar, în multe din unităţile subordonate unor consilii populare judeţene nu s-a întocmit pină acum nici un bilanţ energetic. De ce conducerile întreprinderilor in cauză amină, iar ministerele si consiliile populare respective admit tergiversarea elaborării bilanţurilor energetice, fără de care nu se poate şti decit cn aproximaţie evoluţia, consumurilor, nu se poate acţiona în deplină cunoştinţă de cauză asupra tuturor pîrghiilor de evitare a pierderilor de energie şi combustibil ? Tot atit de importantă, în acest context, este intensificarea acţiunii de extindere a normării ştiinţifice a consumurilor, de revizuire şi îmbunătăţire a normelor de consum la energie şi combustibil. In multe (Continuare in pag. a IlI-a) Să-i învăţăm pe tineri muzica Apropierea marelui public de muzici, de marea muzică este de fapt adevărata noastră menire. Să facem ca muzica să pătrundă in straturile cele mai diferite ale ascultătorilor, să fie înţeleasă , să nu fie numai audiată superficial, ci desluşită în sensurile ei adinei. Există o vorbă veche : „muzica este un limbaj pe înţelesul tuturor". Cred că astăzi „vorba“ trebuie, in adevăratul ei sens, desluşită, să nu mai producă neînţelegeri. Fără a-şi da silinţa să afle ce se intimplă într-o simfonie sau în desfăşurarea unei muzici de cameră, fără a deţine un „cod" al muzicii, o instruire cît de cît, ascultătorul poate să rămină „în afara“ artei. Degeaba inviţi la un concert de muzică de cameră pe cel care nu a mai ascultat niciodată o astfel de muzică şi nu este deci iniţiat. Nu-i faci nici un serviciu. Dacă vrei să-l ajuţi cu adevărat, tu, muzician, explică-i ce a vrut să spună compozitorul în lucrarea respectivă, cum se înlănţuie armoniile, ce mesaj are opusul... Nu-i înţeleg deloc pe acei profesori muzicologi care se străduia în puţinele ore pe care le au la dispoziţie să facă numai şi numai ari de lecţii de teorie a muzicii. Alfabetul artei sunetelor se învaţă repede ; mai greu este însă să faci ore de istorie a muzicii, ore in care să-i laşi pe copii să înţeleagă cu adevărat această artă, ore in care să-i înveţi pe şcolari pur şi simplu să evite. Dacă s-ar face cu adevărat o educaţie sistematică în şcoală, după opt ani de educaţie muzicală elevul va fi cu siguranţă un entuziast meloman. E adevărat, în ultimii ani, instituţiile muzicale fac vizibile eforturi pentru atragerea tineretului spre muzici. La concertelelecţii ale Filarmonicii „George Enescu“ elevii vin cu plăcere. Şi la Iaşi, şi la Cluj-Napoca, şi la Tg. Murea astfel de „cicluri de iniţiere“ pentru elevi se fac cu mare succes. Dar — şi asta tre-însemnări de Zeno VANCEA buie s-o spunem — de multe ori îţi dai seama că aceşti tineri care vin in sălile de concert sunt nepregătiţi. Iată încă un argument care pledează în favoarea convingerii mele că iniţierea muzicală trebuie făcută în primul rind in şcoală, la orele de muzică, la „cercurile de muzică“, la orele de cor... Oscar Wilde spunea că se poate trăi şi fără artă, dar... nu merită. Trăim într-o epocă în care civilizaţia tehnici a ajuns pe culmi nebănuite. Acum, mai mult ca oricînd, aşa cum arăta Enescu, trebuie restabilit acel echilibru între intelect şi simţire, între gîndire şi sensibilitate. Deci, să nu uităm rolul muzicii, rolul educaţiei muzicale in şcoală. Noţiunile de „om nou“, „om multilateral dezvoltat“ nu sunt abstracte, nu sunt simple cuvinte. împlinirea idealului uman pe care societatea noastră şi-l propune nu poate lipsi procesul educativ — în special al tinerei generaţii — de latura sa umanistă. Iată de ce mi se pare de necrezut că mai există situaţii în care orele de muzică sunt predate de către profesorul de ...naturale, in care profesorul de muzică se străduie să explice elevilor despre „poliritmie“, dar uită să-i înveţe un cîntec din tezaurul literaturii noastre corale. Cum poate fi apreciat mesajul unei pagini muzicale româneşti, cum poate fi înţeleasă cu adevărat muzica unei opere istorice sau a unui balet cu tematică revoluţionară dacă cel ce ascultă nu are o iniţiere muzicală ? In drumul nostru sigur, ferm, drum al dezvoltării societăţii socialiste, arta îşi are locul ei bine definit. Programul partidului, programul de lucru al fiecărui om de artă spune foarte clar acest lucru, subliniază această idee. Cu atit mai mult este timpul să se acţioneze pentru o educaţie sistematică, eficientă a tinerei generaţii, a publicului in general. Ministerul Educaţiei şi Invăţămîntului, instituţiile muzicale, creatori, interpreţi au datoria să-şi conjuge eforturile in acest sens. Să dăm tinerei generaţii hrana spirituală, să o Învăţăm să iubească muzica, s-o învăţăm să cînte, să formăm astăzi publicul de miine, cel care va înţelege deplin nu numai rapsodiile din creaţia lui Enescu, dar şi Simfonia I şi a IlI-a şi „Vox Maris“, lucrări cu un mesaj umanist excepţional, cel care va şti, fără dificultate, să deosebească o muzică lipsită de sens de marea muzică. Să împlinim, cu toate eforturile noastre, rolul artei sunetelor în formarea omului nou. PROLETARI DIN TOATE ŢĂRILE. UNIŢI-VA! ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN Anul XLIV Nr. 10092 Prima adiţia II Sîmbătă 1 februarie 1975 6 PAGINI — 30 BANI A îndeplinit cincinalul Colectivul de muncă al Trustului de construcţii Maramureş a atins în ziua de 30 ianuarie cotele finale ale actualului cincinal, creîndu-şi condiţii ca pină la finele anului 1975 să realizeze suplimentar un volum de construcţiimontaj estimat la peste 400 milioane lei. In telegrama adresată cu acest prilej C.C. al P.C.R., tovarăşului Nicolae Ceauşescu, se spune, printre altele : Comuniştii, întreg personalul încadrat în muncă închină acest succes alegerilor de deputaţi în marele sfat al ţării şi in consiliile populare. Totodată, ne angajăm şi realizăm, peste prevederile cincinalului, 1 632 apartamente şi să devansăm punerea în funcţiune cu 30—40 de zile a Fabricii de şuruburi Sighetu-Marmaţiei, Fabricii de mobilă Vişeu de Sus, Fabricii de brînzeturi Tirgu-Lăpuş şi a altor obiective. (Agerpres) IN LUMINA HOTĂRIRILOR CONGRESULUI AL XI-LEA AL P.C.R. Exigenţe şi preocupări la consiliile populare Programul partidului obliniază cu pregnanţă necesitatea creşterii rolului consiliilor populare In conducerea întregii activităţi economice şi sociale din judeţe, oraşe şi comune, înfăptuirea acestor sarcini impune eforturi susţinute, pe de o parte, pentru perfecţionarea stilului de muncă, promovarea consecventă a unor forme şi mijloace eficiente de conlucrare cu cetăţenii in adoptarea deciziilor. In stimularea exercitării iniţiativei colective a maselor, în dezvoltarea impetuoasă a vieţii economice şi sociale, iar — pe de altă parte — pentru generalizarea experienţei bune şi pregătirea temeinică a tuturor cadrelor din aparatul consiliilor populare. Publicind, astăzi, două articole consacrate acestor din urmă aspecte, subliniem totodată că preocupările şi experienţele consiliilor populare pentru perfecţionarea activităţii lor în lumina hotăririlor Congresului al XI-lea al partidului îşi găsesc, şi trebuie să-şi găsească, un fertil timp de acţiune în această perioadă a campaniei electorale și, mai cu seamă, in perioada imediat următoare alegerii noilor organe locale ale puterii de stat. Valorificăm mai bine resursele locale Programul partidului, aprobat de Congresul al XIea, precum şi alte documente de partid adoptate în ultimii ani , printre care se înscrie Rezoluţia Conferinţei pe ţară a secretarilor comitetelor comunale de partid şi a preşedinţilor consiliilor populare din decembrie 1971 — au trasat liniile directoare pentru creşterea rolului şi a competenţei consiliilor populare, pentru întărirea răspunderii acestora în organizarea vieţii economico-sociale locale, în mobilizarea cetăţenilor la conducerea treburilor obşteşti. Elaborarea, dezbaterea şi adoptarea planului economic, înfiinţarea de unităţi economice şi de prestări pentru servicii, adoptarea proiectului planului de sistematizare şi de înfrumuseţare a localităţilor — iată numai cîteva zone în care consiliilor populare le-au fost conferite posibilităţi ample de a mobiliza masele la elaborarea şi apoi la înfăptuirea deciziilor. Ceea ce defineşte fundamental astăzi stilul de muncă, activitatea generală a consiliilor populare este traducerea în viaţă, cu mereu mai multă hotărîre şi cu tot mai mult succes, a indicaţiei trasate de partid privind lărgirea şi întărirea legăturilor cu masele de Gheorghe BOBOCEA prim-vicepreşedinte al Comitetului executiv al Consiliului popular judeţean Buzău (Continuare in pag. a V-a) Fabrica de ciment din Fieni — judeţul Dîmboviţa. In Imagine: noua linie tehnologică cu o capacitate de 3 000 tone ciment în 24 de ore, realizare de prestigiu a industriei noastre constructoare de maşini Foto I 8. Cristian Scriitorii despre actualitatea socialistă a ţârii Există în viaţa oricărui oraş momente cind civismul unei întregi colectivităţi umane — ca stare de spirit, atitudine faţă de treburile obştii şi ca forţă mobilizatoare în desfăşurarea unor acţiuni spre mai binele urbei — se relevă cu deosebită pregnanţă. Tirgoviştenii au avut prilejul s-o dovedească în mod permanent, astfel de momente inlănţuindu-se în viaţa din ultimii ani a oraşului lor, într-o continuă desfăşurare. Iată un prim fapt : prodigioasa dezvoltare industrială si însăşi creşterea intr-un impetuos ritm a Târgoviştei cereau tot mai multă apă. Izvoarele acestui element vital oricăror activităţi umane erau depăşite de cereri, vechea sursă de la Reteiu se dovedea insuficientă şi oraşul trebuia să-şi raţionalizeze consumul după un orar sever al robinetelor. Perspectiva rezolvării acestei probleme exista, dar ea rămînea încă îndepărtată, îndestularea cu apă a marilor şi micilor consumatori urmind să fie rezolvată abia în 1976 sau 1977. „Am avut atunci, ne spune tovarăşul Ion Stănescu, prim-secretar al judeţenei de partid Dîmboviţa, cea mai scurtă şedinţă din viaţa mea, la care convocasem toţi factorii responsabili faţă de viaţa urbei şi faţă de cei ce le încredinţaseră mandatul lor de a-i reprezenta în treburile obşteşti : patru minute. 240 de secunde în care nu s-au putut rosti decit foarte puţine cuvinte, dar răspicate şi fără echivoc, şi apoi, pentru cei ce urmau să concretizeze căile de rezolvare a hotărîrii luate în unanimitate, o noapte albă. Era vorba nu numai despre aportul capitalului-apă in bunul mers al proceselor industriale, ci de însuşi gradul de civilizaţie a oraşului. Şi s-a decis, stabilindu-se o scadentă fără drept de apel, fără circumstanţe atenuante şi fără nici o posibilitate de aminare . 15 iulie 1973. Ziua tuturor robinetelor deschise prin care apa trebuia să curgă din belşug. Pînă la acea dată aveam in fată numai o sută de zile. Iar ceea ce trebuia să dea conţinut acestor o sută de zile s-a hotârit doar în patru minute“. Au fost. Intr-adevăr, patru minute care au decis o acţiune de anvergură. Fără surle şi trompete, fără cuvinte pompoase. Ca Întotdeauna, în marile şi profundele noastre acţiuni, cu participarea conştientă a tuturor, de la mic la mare, prin concentrarea forţelor umane şi materiale de care dispunea întregul oraş. Şi s-a înfăptuit. Ceea ce s-ar fi făcut în peste o mie de zile, s-a terminat la data stabilită. A răspuns prin faptă, prin muncă concretă civismul tirgovistenilor, iar ziua cind prin robinetele deschise nu mai avea să şufere aerul sec, ci să vină din belşug bucuria apei, a fost apropiată cu 900 de zile. Cind o obşte întreagă hotărăşte nu numai „să se facă“ sau „să i se facă“, ci pune umărul şi face — ne spunea un deputat tirgovistean — nimic nu mai pare nici deosebit de greu, nici imposibil. Vechii aducţiuni de la Reteiu i s-au adăugat marile surse de pe „frontul apei“ de la Lazuri-Văcăreşti şi bogata sursă de la Dragomireşti. Au fost, între cele o sută de zile, două săptămîni de adevărat calvar al meşterului Manole... Ploi torenţiale, ruperi de diguri, surpări de canale, ceea ce se dregea ziua se dărîma noaptea, dar, pînă la urmă, cei ce hotăriserâ să biruie nu numai stihiile, ci însăşi inerţia celor ce renunţaseră la a cere doar să „li se facă“, şi puseseră mina pe nîrlete şi tîrnăcoape să-l facă singuri, au învins. Iar ziua supremei răsplate a eforturilor lor, ziua acestei izbinzi le-a rămas de neuitat. (Continuare In pag. a IV-a) PLATFORMA UMANĂ A TÂRGOVIȘTEI „A pune ” pecetea spiritului civic Reportaj de Ioan GRIGORESCU Bun de drum, nu de accident! Cum sunt respectate normele legale privind întreţinerea autovehiculelor Parcul auto, această importantă avuţie a societăţii, se dezvoltă de la an La an , ca urmare a sumelor tot mai mari pe care statul le-a investit şi le investeşte în acest scop. Pentru exploatarea raţională a autovehiculelor au fost adoptate în ultimul timp o serie de reglementări care vizează direct întărirea siguranţei circulaţiei pe drumurile publice, prevenirea uzării premature a autovehiculelor, economisirea carburanţilor. Traducerea in viaţă a prevederilor din noile acte normative a dus la îmbunătăţirea activităţii parcului auto în fiecare din aceste direcţii. O amplă investigaţie făcută împreună cu organele de specialitate a scos, însă, în evidenţă că din acest punct de vedere situaţia nu este încă total mulţumitoare, că apar dese abateri de la reglementările în vigoare — abateri care produc accidente de circulaţia şi importante pagube materiale. In cadrul unei ample acţiuni privind desfăşurarea traficului auto pe drumurile ţării — organizată de către Inspectoratul republican auto din Ministerul Transporturilor şi Telecomunicaţiilor, împreună cu organele de miliţie , au fost controlate peste 56 000 de autovehicule. S-au descoperit, cu această ocazie, unele transporturi ilicite, deplasări pe alte rute decît cele înscrise în foaia de parcurs, deplasări nejustificate, în gol sau cu încărcătura incompletă, alte încălcări ale dispoziţiilor in vigoare, precum şi (ceea ce ne interesează în mod deosebit în cazul de faţă) 2 000 de autovehicule intr-o stare tehnică necorespunzătoare, adevărate pericole pe drumurile publice. Cifra este prin ea însăşi semnificativă, indiciu al unor grave deficienţe din sistemul de muncă in garaje şi autobaze, in sistemul de control pe care conducerile organizaţiilor economice deţinătoare de parc auto trebuie să-l exercite asupra modului în care sunt întreţinute, reparate, verificate tehnic vehiculele proprii aflate în exploatare. Este vorba, prin urmare, de 2 000 cazuri grave de iresponsabilitate şi indisciplină, de cel puţin tot atîtea cazuri de accidente posibile. Pe de altă parte, cu ocazia controalelor speciale inopinate ale organelor de miliţie (pe trasee sau în autobuze) cu privire la starea vehiculelor proaspăt „verificate tehnic“, s-a constatat că peste 25 la sută din ele prezentau defecţiuni mai mici sau mai mari. Ceea ce înseamnă că „verificările“ respective au fost superficiale, iar dovezile au fost eliberate cu totală lipsă de răspundere. In plus, s-a mai constatat că între cinci şi zece la sută din vehicule se aflau în circulaţie după expirarea datei prevăzute de lege pentru verificarea tehnică anuală. Care este sursa acestor deficienţe , însoţiţi de ofiţeri ai Direcţiei circulaţiei din Inspectoratul general al miliţiei am poposit, mai întii, la atelierul de reparaţii al autobazei întreprinderii de utilaje tehnice (I.U.T.) Dristor, din strada Avrig (şef de atelier Stan Ion). Tocmai au fost terminate şi revizie tehnică de gradul doi (revizie minuţioasă prevăzută după un parcurs de 7 500 km — n.a.) şi o reparaţie a sistemului de frinare la autobasculanta 34—B—715. Şoferul respectiv este invitat să scoată vehiculul din atelier pentru o încercare a frînelor. Basculanta prinde viteză, o frinare bruscă şi... puţin a lipsit să nu intre in zid. Dacă era pe o șosea, intra în şanţ sau într-un pom. Bineînţeles, basculanta este retrimisă in atelier pentru remedieri. Iese alt vehicul (33—B—6993). Il oprim. O scurtă verificare a sistemului de direcţie constată un joc destul de accentuat la capetele de bară. Maistrul se scuză : „Şoferul ceruse o intervenţie la motor, nu la bara de direcţie“. Dar chiar dacă AI. PLAIEŞU (Continuare în pag. a II-a) Toate cadrele, la judeţ. Este bine ştiut că, intr-o bună măsură, creşterea capacităţii consiliului popular in organizarea şi conducerea vieţii economico-sociale din localitate, perfecţionarea propriei activităţi depind de modul cum lucrează cadrele, din administraţia locală de stat. Sunt deci de înţeles preocuparea şi răspunderea pe care trebuie să le dovedească in permanenţă fiecare comitet executiv al consiliilor populare pentru ridicarea nivelului pregătirii politice şi profesionale a cadrelor de la comună pină la judeţ. In acest spirit, Comitetul executiv al Consiliului popular judeţean Gorj a luat măsuri ca acţiunea de perfecţionare a cunoştinţelor profesionale ale cadrelor din administraţia de stat să cuprindă un de la comună studiază tregul aparat. Spre exemplu, pînă la sfîrşitul anului trecut, 42 la sută din cadrele de conducere ale administraţiei locale de stat (preşedinţi, vicepreşedinţi, secretari, directori de întreprinderi etc.) au urmat diverse cursuri de pregătire profesională şi politică cu scoaterea din producţie, organizate atît de Academia „Ştefan Gheorghiu“, cit şi de Centrul de perfecţionare a cadrelor de pe lingă Comitetul pentru problemele consilii-Ion NICOLA prim-vicepreşedinte al Comitetului executiv al Consiliului popular judeţean Gorj (Continuare in pag. a 6-a) IN ZIARUL DE AZI: Rubricile noastre : • POLITICA PENTRU CARE VOTĂM • CRONICĂ ELECTORALĂ © ÎN SPRIJINUL CELOR CE STUDIAZĂ ÎN ÎNVĂTĂMÎNTUL POLITICO-IDEOLOGIC SI ECONOMIC DE MASĂ • FAPTUL DIVERS • SPORT • DE PRETUTINDENI