Scînteia, august 1988 (Anul 57, nr. 14293-14317)

1988-08-02 / nr. 14293

PAGINA 2 PUTERNICĂ MOBILIZARE, ORDINE ȘI DISCIPLINĂ PENTRU REALIZAREA INTEGRALĂ A SARCINILOR ECONOMICE Încheierea grabnică a secerişului, executarea celorlalte lucrări de sezon impun o puternică concentrare a forţelor din agricultură, o temeinică organizare a muncii sălaj. Se acţionează energic pentru recuperarea întîrzierilor Pină la începutul acestei săptă­­mîni, în unităţile agricole socia­liste din judeţul Sălaj griul a fost recoltat de pe 22 000 hectare, re­­prezentînd 69 la sută din suprafaţa cultivată. In unele cooperative a­­gricole, cum sunt cele din consiliile agroindustriale Sărmăşag, Someş, Odorhei, Pericei şi Nuşfalău, in care secerişul a început mai devre­me, această lucrare s-a încheiat sau se desfăşoară pe ultimele suprafeţe. In unele unităţi se seceră intens pe ultimele suprafeţe, timpul călduros favorizînd coacerea rapidă a tuturor lanurilor, inclusiv a celor situate în zonele mai reci. Vitezele la recol­tare au crescut peste tot ca urmare a unei exemplare mobilizări a me­canizatorilor, a tuturor lucrătorilor ogoarelor. Chiar în condiţiile unui teren ac­cidentat, cu parcele mici, situate la mari distanţe unele de altele, tot se realizează 4—5 hectare pe combină într-o zi. Aşa s-a lucrat şi se lu­crează în consiliul agroindustrial Sărmăşag. La cooperativa agricolă Bocşa, de exemplu, simbătă s-a încheiat recoltarea griului de pe cele 370 ha cultivate. De la Ştefan Nedişan am reţinut că activitatea a fost gindită în aşa fel încît depla­sarea combinelor de la o parcelă la alta s-a realizat în exclusivitate noaptea. Tot pe timpul nopţii s-au făcut unele remedieri de ordin teh­nic, care au necesitat timp mai în­delungat. Practic, s-a intrat în lan cel tîrziu la ora 9 dimineaţa şi s-a lucrat pînă la ora 21. A­­ceastă experienţă bună a fost ex­tinsă şi în alte unităţi agricole. De asemenea, s-a trecut la redistri­buirea combinelor. De la Sărmăşag, combinele au fost trimise la C.A.P. Chieşd, unitate care are de recol­tat o suprafaţă mult mai mare şi în care griul a ajuns ceva mai tîr­ziu la maturitate. Atit aici, cît şi la Bobota, Sălăjeni, Chieşti, combi­nele — organizate pe module — erau supravegheate fie de inginerii­­şefi ai unităţilor, fie de şefii ferme­lor vegetale, iar împuterniciţii con­siliului popular se ocupau de transport. Alimentarea cu motorină se face direct în cîmp, iar griul se transportă cu cupluri de remorci şi camioane bine echipate, pentru a nu se pierde nimic din recoltă. „Am luat toate măsurile pentru a pre­­întimpina orice pierdere la recol­tare sau pe durata transportului, ne spunea Vasile Ilieş, organizatorul de partid. Producţia realizată în acest an este cu cel puţin 700—800 kg mai mare decît în anul precedent şi este normal să manifestăm toată grija pentru a fi transportată şi de­pozitată corespunzător“. Tot în contextul bunei organizări de care vorbeam se înscrie şi am­pla desfăşurare de forţe la elibera­rea terenului, cositul manual al su­prafeţelor de grîu căzut, la trans­portul baloţilor, acţiune în care erau folosite numeroase atelaje ale membrilor cooperatori. De altfel, in acest mod se lucrează peste tot în unităţile agricole sălăjene, mobili­zarea de care vorbeam anticipînd realizarea uneia dintre cele mai scurte campanii de recoltare a griu­lui din ultimii ani. Eugen TEGLAS corespondentul „Scînteii" piese de schimb, astfel încît toate combinele să poată funcţiona normal. Concomitent cu terminarea recol­tării, o atenţie deosebită trebuie să se acorde eliberării de paie a terenului şi transportului acestora in bazele furajere. Din datele preluate de la direcţia generală a agriculturii rezultă că au fost eliberate numai 35 000 de hectare, aici incluzindu-se şi suprafeţele cultivate cu orz. Deoarece aceasta reprezintă numai 30 la sută din sarcinile perioadei, o consemnăm pentru a fi privită cu mai multă responsabilitate pe agen­da lucrărilor care trebuie realizate în acest moment de finalizare a campaniei agricole de vară. Eugen HRUȘCA corespondentul „Scînteii” botoşani. Măsuri de întrajutorare In aceste zile se recoltează griul de pe ultimele suprafeţe din cele 80 000 hectare cultivate în judeţul Botoşani. încă de duminică seara secerişul fusese executat pe 62 000 hectare neprezentînd circa 77 la sută din suprafaţa în cultură. Prin eforturi susţinute, în după-amiaza zilei de luni se înainta rapid spre atingerea suprafeţei de 70 000 hecta­re. In succul judeţului, mai ales în consiliul agroindustrial Albeşti, Tru­­şeşti, şi în­­estul judeţului, in special în consiliul agroindustrial Ripiceni, combinele trăgeau ultimele brazde. In mod operativ, comandamentul judeţean pentru agricultură a trecut la redistribuirea combinelor devenite disponibile în aceste unităţi. Primul lot de 45 combine s-a deplasat încă de luni seara spre consiliile agroin­dustriale Havima, Dragalina, Sen­­driceni, unde griul s-a maturizat ceva mai tîrziu. Principala problemă care se pune acum în fiecare unitate este folo­sirea deplină şi susţinută a mijloa­celor mecanice, incit în 1—2 zile să se termine lucrările de recoltare în ultimele lanuri. Sub acest aspect se mai semnalează din păcate şi unele deficienţe în utilizarea combinelor şi folosirea integrală a timpului de lucru. La C.A.P. Tătărăşeni, din 13 combine abia dacă funcţionau cite 3—4 şi aceasta doar pe parcursul a unei jumătăţi de zile. Cauza ? Lipsa curelelor de transmisie şi a altor piese de schimb. De aceea, la în­ceputul acestei săptămini în această cooperativă agricolă mai erau de recoltat circa 400 hectare de grîu. Prin grija comandamentului jude­ţean s-au repartizat aici încă 10 combine disponibilizate de la C.A.P. Ripiceni din consiliul agroindustrial vecin. O atare situaţie subliniază necesitatea ca baza judeţeană de profil să se ocupe mai gospodăreşte de procurarea celor mai solicitate VRANCEA: Finul—în fînare, nu în brazde! „Producţia fîneţelor naturale din cadrul consiliului agroindustrial Panciu — preciza inginerul zooteh­nist Alexandru Popa — este în mă­sură să satisfacă cerinţele sectoru­lui zootehnic pînă la recolta anului viitor. A fost un an bun pentru fin prin condiţiile climatice favorabile, la care s-au raliat, la timpul cuve­nit, lucrările de curăţire şi îngri­jire, de fertilizare a fineţelor, lu­crări care prin volumul şi calitatea executării lor au marcat un plus de preocupare faţă de anii anteriori“. Măsura muncii rămîne să fie acum făcută de cîntarul parcurilor de fu­raje, punct de pornire şi pentru in­vestigaţiile noastre în teren. La cooperativa agricolă Soveja, unitate cu un efectiv important de animale, a fost o zi record la transportul şi depozitarea finu­lui. „Am recurs la măsuri supli­mentare pentru ca, în timp cit mai scurt, întreaga producţie să fie adusă la loc sigur ,— ne spunea Radu Morunglav, preşedintele coope­rativei. Acum sunt la lucru 50 de atelaje, 120 de oameni cosesc ulti­mele hectare de fîneaţă, alţi 100 adună finul din brazde in căpiţe. Cu transporturile de astăzi, trecem de jumătatea celor 1 577 tone de fin planificate pentru depozitare. Ne-am propus ca in următoarele zile să sporim forţa de muncă, mobilizare care a început încă de astăzi, fiind sprijiniţi în această acţiune şi de consiliul popular comunal“. Vremea finului era din plin folo­sită şi la cooperativa agricolă Ră­­coasa, unitate unde erau depozitate aproape 800 tone de fîn, în vecinăta­tea cărora se mai aflau 85 tone de siloz din lucernă, peste 300 tone de paie. Aici, ca şi la Soveja, de alt­fel, se impune o prezenţă mult mai numeroasă de oameni şi atelaje, fîneţele fiind ocupate încă de mari cantităţi de fîn în brazde şi căpiţe. In altă unitate, la C.A.P. Străoane, pentru sectorul ovin transportau fin doar 7 atelaje şi după cum am reţi­nut de la tehnicianul Vasile Apostu, unele dintre atelaje erau „tocmite“ din altă comună. Străbătînd uliţa principală a localităţii, am întîlnit aproape 10 căruţe folosite în alte scopuri, în timp ce cantitatea de fîn din depozite nu se afla nici la jumă­tate din cea stabilită. Mai sînt­ însă şi suprafeţe cu fîn încă necosite. De la C.A.P. Soveja, de exemplu, au fost repartizate a­­proape 300 hectare unor cooperative din zona de cîmpie, pentru ca aces­tea să recolteze şi să beneficieze de iarbă. Dar cosaşii de la cooperativele agricole Milcovul, Măicăneşti, Vînă­­tori şi din alte unităţi încă nu ajun­seseră pe fineţe. Vremea finului nu aşteaptă, sunt şi alte lucrări care „bat la uşă“ şi care vor cere, în continuare, o mobilizare pe măsura volumului lor mare de muncă. La nivelul consiliului agroindus­trial Panciu era depozitată aproape 60 la sută din cantitatea de fîn de peste 13 500 tone prevăzută în pro­gram. In alte consilii agroindustriale — Sihlea, Cîmpineanca și altele — procentul de realizare la depozita­rea finului nu trecea încă de jumă­tatea planului stabilit Dan DRAGULESCU corespondentul „Scînteii” Planul la export - îndeplinit la înalt nivel calitativ­­­CUNOAŞTEREA CERINŢELOR PIEŢEI -stimulent de creştere şi modernizare a producţiei îndeplinirea planului este, de bună seamă, un criteriu definitoriu în aprecierea activităţii de export a unei întreprinderi, o dovadă a fap­tului că preocupările şi iniţiativele pe această linie ale colectivului au dat roadele scontate. Este ceea ce se poate spune şi despre colectivul în­treprinderii „Electrobanat“ din Timi­şoara, unitate care a îndeplinit, în şase luni, peste 58 la sută din planul anual de export, contractele pe rela­ţia devize convertibile pină la sfirşi­­tul anului fiind mai mari cu aproape 50 la sută faţă de nivelul realizărilor din anul 1987. Aceste împliniri şi perspective nu sunt cîtuşi de puţin întîmplătoare, ci reprezintă rodul unei asidua căutări pentru diversifi­carea ofertei, pentru îmbunătăţirea nivelului calitativ al produselor, pen­tru satisfacerea mai bună a exigen­ţelor partenerilor. Discuţiile purtate cu mai mulţi specialişti din producţie au pus în lumină numeroase aseme­nea preocupări şi realizări, dintre care ne oprim numai la cîteva : • Oferta de export este diversi­ficată. în prezent, „ELBA“ exportă — direct sau indirect — corpuri de iluminat fluorescente, faruri și lămpi de semnalizare pentru autovehicule, corpuri fluorescente pentru mediu exploziv, alte corpuri de iluminat stradal ori de uz casnic. • In perioada care a trecut din actualul cincinal, gradul de înnoi­re a producţiei se situează la 66 la sută, ceea ce înseamnă că unul şi acelaşi produs nu „re­zistă“ în fabricaţie nici măcar cinci ani. Intre noutăţile acestui an consemnăm un nou corp fluorescent destinat exportului, prin a cărui rea­lizare s-a urmărit simplificarea ope­raţiilor de montaj, precum şi un nou model de far proiector pentru iluminatul stradal, solicitat de parte­neri din R.F.G. • Pentru a răspunde exact exi­genţelor actuale, „ELBA“ realizează unele produse cu o parte a compo­nentelor furnizate chiar de partener. Este o formă de cooperare ce s-a dovedit eficientă pentru exportul în mai multe ţări vest-europene. în a­­ceste cazuri — ne-au precizat inter­locutorii —, pe lingă calitatea exe­cuţiei şi a finisajului, un rol deloc neglijabil revine unei ambalări este­tice şi funcţionale, în pas cu cererea pieţei. Cu toate aceste bune realizări, in­terlocutorii noştri au insistat mai mult asupra... posibilităţilor nefruc­tificate, a piedicilor de natură pre­ponderent subiectivă în calea spo­ririi mult mai accentuate a încasări­lor valutare. In fond, această per­manentă stare de nemulţumire ex­plică dorinţa de a obţine în conti­nuare noi realizări şi mai bune. Deci, ce nemulţumeşte azi pe produ­cătorii de corpuri de iluminat din Timişoara ? Mai întâi, faptul că evoluţia spre miniaturizare a transformatoarelor de pornire realizate la Tîrgovişte nu este suficient de rapidă. Apoi, faptul că există un veritabil „loc îngust“. La întreprinderea „Electrobanat” Timişoara dat de nivelul livrărilor la unele ma­teriale. Principala piedică in extinderea şi diversificarea mai accentuată a ex­portului este însă dată, paradoxal, nu de limitările de natură tehnică sau cantitativă ale componentelor din care sunt realizate produsele, ci de nivelul scăzut al informării re­ciproce , a partenerilor în legătură cu posibilităţile furnizorului, dar mai ales a acestuia din urmă în legătură cu tendinţa pieţei, spre a-şi putea alinia rapid oferta. Aceasta a fost şi principalul subiect la care s-a re­ferit ing. Ladislau Zahradnyik, şeful serviciului desfacere-export . „Aş vrea să precizez din capul locului că avem o colaborare ireproşabilă cu întreprinderea de comerţ exterior «Electroexportimport», care este co­misionarul nostru în activitatea de export. Unul şi acelaşi specialist din această întreprindere se ocupă de mulţi ani de contractarea produselor noastre ; el vine lună de lună în Ti­mişoara pentru a menţine un contact cît mai strîns cu producţia, iar noi participăm direct, cel puţin o dată la două săptămini, la negocieri cu parteneri mai vechi sau mai noi, cu care prilej putem stabili o strategie a evoluţiei ofertei noastre. Dar în domeniul în care ne desfăşurăm ac­tivitatea un rol esenţial revine par­ticipării active la tîrguri şi expoziţii internaţionale. Este cea mai bună ocazie pentru a cunoaşte «pulsul pieţei», pentru a încheia noi con­tracte, pentru a stabili contacte cu potenţiali parteneri de viitor. Este adevărat, produsele noastre sunt prezente la numeroase manifestări de acest gen. In prima jumătate a anului am avut exponate la tîr­­gurile din Cairo, Poznan, Hanovra, Leipzig, New Delhi şi Milano ; de curînd am expediat mostre pentru tîrgul de la Damasc şi ne pregătim pentru expoziţia de la Moscova. Această bună prezenţă pe piaţă este una din explicaţiile nive­lului ridicat al contractelor înche­iate. Dar ce informaţii ne parvin de la aceste tîrguri ? Practic, nici una ! Se iroseşte astfel cea mai im­portantă sursă de orientare a stra­tegiei de export, se pierd posibile contracte pentru perioada imediat următoare“. Există soluţii pentru această pro­blemă ? Evident, da, iar acestea sunt in exclusivitate de ordin organizato­ric ; o posibilitate ar fi ca reprezen­tantul întreprinderii de comerţ exte­rior la respectivele manifestări să aibă însărcinări precise pe linia in­formării largi a producătorilor în legătură cu tendinţele sesizate cu privire la cerere şi la ofertă. Este acesta un domeniu al colaborării în­tre întreprinderile producătoare şi cele de comerţ exterior aflat încă... în suferinţă, susceptibil la substan­ţiale îmbunătăţiri. Mult mai util ar fi insă — aşa cum realitatea o do­vedeşte cu prisosinţă — ca însăşi în­treprinderea producătoare pentru ex­port să aibă un reprezentant la cele mai importante tirguri de profil. Experienţa întreprinderii „Electroba­nat“ arată elocvent că participarea unor reprezentanţi ai unităţii la ase­menea tîrguri şi expoziţii contribuie la cunoaşterea mai bună a tendinţe­lor de pe piaţa externă şi promova­rea pe scară mai largă a exportului ! De unde se poate vedea că reali­zarea planului nu reprezintă şi mă­sura maximă a posibilităţilor, că pentru a putea exporta cît mai mult unităţile producătoare trebuie să fie la curent cu tendinţele manifestate pe piaţa externă. Eugen RADULESCU Cezar IOANA (Urmare din pag. I) de nerecunoscut. Vă spun eu, că trăiesc si muncesc aici de-o viată. De fapt, l-ati văzut si dumneavoas­tră cum arată. Toate case­le s-au înnoit în numai 20 de ani, multe străzi au fost asfaltate, s-au construit si se construiesc în continua­re blocuri de locuințe mo­derne, s-a tras apă curen­tă, s-a făcut canalizare. Satul s-a reconstruit în întregime prin oameni, oa­menii reconstruindu-se pe ei înşişi. Pentru că să ştiţi — dacă pot vorbi astfel — oamenii s-au sistematizat ei înşişi, cu gîndurile lor, cu felul lor de a fi şi de a acţiona. Să-mi fie ier­tată folosirea acestui cu­­vînt — sistematizare — şi în ceea ce-i priveşte pe oameni. El este foarte mult folosit la staţia de radio­amplificare, în adunările generale ale cooperativei, în adunările cetăţeneşti, la Tribuna democraţiei socia­liste, de arhitecţi şi de cei care au studiat ce şi cum să facem să ne săltăm co­muna la rangul de oraş. Dar el exprimă tot ce se întîmplă acum in sat, în toate privinţele, nu nu­mai în trasarea pe hartă a hotarelor viitorului nos­tru orăşel. Socotim că este momen­tul să oferim cititorului, o dată cu cele cîteva opinii ale cetăţenilor din Pogoa­nele despre prezentul şi viitorul comunei lor, şi cî­teva date sintetice despre personalitatea aşezării, des­pre amploarea transformă­rilor petrecute aici în „Epoca Nicolae Ceauşescu“, împreună cu satul Căldă­­răşti care îi este vecin. Pogoanele numără 8 500 de locuitori, cu 2 750 de gos­podării. Pînă acum două decenii agricultura era principala preocupare — toţi pogonarii erau plu­gari. Uniţi în cele două C.A.P.-uri, sporind pro­ducţiile, muncind altfel de­cît înainte, beneficiind de o puternică mecanizare — la fel cum s-au intîmplat lucrurile în întreaga agri­cultură românească — a­­plicînd din ce în ce mai competent tehnologii agri­cole moderne de lucrare intensivă a pămîntului, co­operatorii din Pogoanele şi-au revăzut fundamental rostul lor de ţărani. Re­ceptivi la tot ce este nou, învăţînd mereu, dornici să se afirme ca lucrători ai ogoarelor care nu mai de­pind de capriciile naturii şi-au făcut arme din şti­inţa agricolă şi prin gin­­direa economică la nivelul cerut de marea exploatare agricolă cooperatistă. Mi­­graţia spre oraş, spre in­dustrie, prin eliberarea braţelor de muncă datorită mecanizării, a fost mai re­dusă ca în alte părţi ale ţării, pentru că aproape de la început şi-au pus pro­blema făuririi unui sector industrial specific, folosind ca materie primă produ­sele agricole. „In anul 1978 — ne informa doc­torul Gheorghe Salaoru, directorul spitalului co­munal, cercetîndu-şi statis­ticile — mişcarea popu­laţiei s-a stabilizat, s-a e­­chilibrat. Pornind de la această dată, înregistrăm o îmbunătăţire a struc­turii pe vîrste, mai ales în zona 20—45 de ani. Deci, comuna din punctul acesta de vedere este tînără, este viguroasă Vă vorbesc ca medic. Comuna intinereş­te. Natalitatea este in creş­tere. In 1986 sporul natu­ral era de 1,6 la mie , in 1987 de 6,2 la mie. Me­ditez ades pe marginea a­­cestor statistici şi-mi dau seama că nu ajung să ies eu la pensie şi va trebui să Înregistrez spo­rul de 18 la mie. Cunosc oamenii, dragostea de copii a satului românesc din­­totdeauna. Cu deosebire acum această dragoste îşi are împlinirea ei, pentru că această comună, de pildă, are o puternică forţă eco­nomică. Viitorul fiilor ei este asigurat la nivelul ce­rinţelor mereu crescinde, moderne, ale vieţii noas­tre. Ceea ce s-a realizat intr-o perioadă are timp foarte scurtă — toate con­strucţiile din cele două C.A.P.-uri, toate unităţile economice de profil indus­trial cu specific agricol şi neagricol — cele mai mari dintre acestea grupate pe o veritabilă platformă in­dustrială — cer forţe de muncă înalt calificate. Oa­menii sunt pretenţioşi cu ei înşişi, pretenţioşi cu co­muna lor. De pe acum aşe­zarea are multe atribute urbane, cele esenţiale. Ele vor fi sporite rapid in a­­cest efort susţinut de sis­tematizare aflat în plină desfăşurare. Oamenii îşi mobilizează întreaga capa­citate şi resursele de gunoi pentru a-l desăvirşi aşa cum îl doresc ei. Este un efort colectiv de consul­tare şi participare exem­plară“. Am străbătut de la un capăt la altul comuna, am fost pe platforma indus­trială care grupează o mare moară de d­egerminat porumbul, un uriaş siloz cerealier, o fabrică de brînzeturi, o întreprindere metalurgică în plină dez­voltare. Din cele 147 mi­lioane investiţii alocate co­munei o bună parte se va materializa într-o oţelărie feromanganoasă pentru fa­bricarea de „inimi de cale ferată“ — sectoare de în­crucişare feroviară foarte pretenţioase din punct de vedere constructiv. Am vizitat diversificatul sector de prestări de servicii al comunei şi cel de indus­trie mică — o secţie de fil­tre auto, o secţie de co­voare persane, o secţie de prosoape şi broderii. Va­loarea producţiei-marfă in­dustrială a comunei se ri­dică la aproape 300 milioa­ne de lei, din care numai industria mică realizează 37 de milioane. In Pogoa­nele, am amintit, este pe terminate construcţia unui nou centru de cultură şi creaţie „Cintarea Româ­niei“. Dar oraşul are de acum patru şcoli gene­rale, un liceu agroindus­trial, cinci grădiniţe de co­pii, un modern spital cu 135 de paturi, 2 dispensare şi o policlinică ş.a.m.d. Ci­frele in sine dau nişte pro­porţii care impresionează dacă ţinem seama de mă­rimea comunei , dar mai impresionanţi, mai de admi­rat sunt oamenii care le realizează, pentru că în substanţa tuturor împlini­rilor se concentrează o pre­ţioasă gindire tehnică şi ştiinţifică. Viitorul orăşel agroindustrial — deocam­dată încă o comună obiş­nuită, ca atîtea altele din România socialistă — nu mai are nimic sau aproape nimic (în afară de valorile etice, morale, de suflet românesc tradiţional, fun­damentale, care sunt zes­trea lui de preţ, de frumu­seţe, de nobleţe) din ve­chiul sat aşa cum îl mai amintesc documentele foar­te apropiate în timp de noi. Satul românesc, cunos­­cîndu-l acum, a ieşit un sfîrşit la lumină, întine­reşte văzînd cu ochii, şi-a descoperit orizonturi mo­derne de nouă civiliza­ţie şi prosperitate. Iată, Pogoanele, de exemplu, este în întregime nou, moder­nizat, în privinţa construc­ţiilor edilitare, în cea a echipamentului edilitar de infrastructură, cum i se spune : are o reţea de apă potabilă de 10 km, o re­ţea de canalizare de 5 km (şi este în extensie), pre­văzute cu decantor şi sta­ţie de epurare, are 12 blocuri cu 232 de aparta­mente şi cinci centrale termice, un hotel modern trecut în ghiduri turistice, 32 de unităţi comerciale,­­ de electronică, de electro­tehnică, de alimentaţie, de obiecte de uz casnic etc. Străzile însumează 50 de kilometri lungime, din care 35 de kilometri sunt asfal­taţi. Putem enumera în continuare alte realizări. Ele dau un profil cu totul inedit satului românesc de astăzi, aflat intr-un urcuş impetuos spre înflorire multilaterală — economică, edilitară, culturală. Satul a intrat deplin în avîntul dezvoltării generale a ţării, pune întrebări cutezătoare prezentului şi, prin tot ce face pentru creşterea şi întinerirea sa, dă răspun­suri cutezătoare viitorului prin propria-i creaţie so­cialistă, materială şi spiri­tuală. SATUL ROMÂNESC SCINTEIA — marți 2 august 1988 TEZELE PENTRU PLENARA C. C. AL P. C. R. Noul-ca stare de spirit Activitate intensă peste tot, pe unde am poposit în periplul nostru constănţean (vezi „Scînteia“ nr. 14 291 şi nr. 14 292, din 30 şi, respectiv, 31 iulie). In atmosfera de puternică activizare politică generată de ideile no­vatoare ale Tezelor pentru viitoarea plenară a Comitetului Central al partidului, de îndemnurile şi sarcinile trasate cu prilejul vizitei de lucru efectuate de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, împreună cu tovarăşa Elena Ceauşescu, in mari unităţi economice din municipiul Constanţa, organele şi organizaţiile de partid, forurile autoconducerii muncitoreşti, organizaţiile de masă şi obşteşti, toţi oamenii muncii acţionează intr-un ritm dinamic, intr-un spirit nou ce ar putea fi cel mai bine caracterizate printr-un termen marinăresc, de prin partea locului: „cu toate motoarele înainte !“. Realizările obligă la şi mai mult Obţinerea de către întreprinderea integrata de lină din Constanţa a li­cenţei „Woolmark“ este, după cum ni se spune aici, un rezultat al condu­cerii şi organizării ştiinţifice — „şti­inţifică pînă in cele mai profunde aspecte“ — ale întregului proces de producţie, care „nici n-ar putea cîştiga altminteri acerba competiţie pe plan internaţional“. Cele care ne dau, rînd pe rînd, aceste lămuriri sînt tovarăşele ing. Elena Vlăducu, membru al biroului comitetului judeţean de partid, di­rector al întreprinderii, și fila­­toarea Petra Cristea, secretar al comitetului de partid din între­prindere. Le-am găsit — cum, de­sigur, se intim- 111 1 plă de atîtea alte ori — lucrînd împreună, sfă­­tuindu-se îm­preună, elaborind împreună proiec­te, în spiritul Tezelor pentru plenara C.C. al P.C.R. Acum era vorba de corela­rea planurilor de activitate ale co- ________ mitetului de par­tid, consiliului oamenilor muncii și ale biroului său executiv, în scopul înfăptuirii hotă­­rîrilor plenarelor comitetului de par­tid, ale adunărilor generale ale re­prezentanţilor oamenilor muncii, cît şi ale propriilor hotăriri. — Desigur, atît organele şi organi­zaţiile de partid, cît şi organismele democraţiei muncitoreşti­ revoluţio­­nare au, fiecare in parte, atribuţiile lor specifice, de îndeplinirea cărora răspund deplin, ne spune tovarăşa Elena Vlăducu. Aceste atribuţii şi răspunderi nici nu se exclud unele pe altele, încît fiecăruia să nu-i pese decît de propria sa „felie“, nici nu se contopesc, astfel încît să nu ştii cine şi ce trebuie să facă. Atribuţiile şi răspunderile nu sunt noţiuni ab­stracte. Ele înseamnă îndatoriri pre­cise, bine delimitate, reieşite din sarcinile de plan şi mai înseamnă oameni cu nume, cu prenume şi cu funcţii, care dau socoteală de înfăp­tuirea lor. Nici conducerea de către organizaţia de partid a activităţii din întreprinderea noastră nu-i o noţiu­ne abstractă. Conducerea politică de către organizaţia de partid înmă­nunchează tot ce-i mai bun, tot ce-i mai înaintat, întreaga experienţă de muncă şi de viaţă, înaltele trăsături morale şi cunoştinţe profesionale, toate la un loc sintetizate in­capaci­tatea de a mobiliza, de a duce lu­crurile înainte. Dacă am obţinut li­cenţa internaţională menţionată, dacă exportăm 95 la sută din producţia de ţesături, dacă gradul de Înnoire a fabricaţiei a ajuns anul acesta la 65 la sută, depăşindu-l pe cel planificat — toate acestea materializează con­ducerea activităţii de către organele şi organizaţiile de partid, conducerea ştiinţifică. Rezultatele acestea ne obligă enorm pentru viitor. Tocmai de aceea ne-aţi găsit examinînd îm­preună, în lumina Tezelor pentru ple­nara Comitetului Central, sarcinile trasate cu prilejul recentei vizite de lucru efectuate în municipiul nostru de către tovarăşul Nicolae Ceauşescu, împreună cu tovarăşa Elena Ceauşescu, acţiunile ce se cer între­prinse pentru lichidarea unor nea­junsuri, cum ar fi cele privind costu­rile de producţie, unele manifestări de indisciplină în producţie şi, mai ales, pentru asigurarea unui grad mai mare de participare a membrilor colectivului la întregul proces de autoconducere muncitorească. Conţinutul real, angajant al participării — Acţionăm în aceste zile spre a Înfăptui cerinţele recentelor docu­mente de partid , să dăm tot mai mult un conţinut real şi să asigurăm spiritul angajant al participării la conducere­a organelor şi organiza­ţiilor de partid, a comuniştilor, a tu­turor oamenilor muncii, adaugă to­varăşa Petra Cristea, secretar al co­mitetului de partid. Este momentul să depăşim stadiul întrebărilor de tipul I „în C.O.M. sunt 21 de membri, dar cîţi participă la dezbateri ?“ Acum trebuie să evaluăm : cu ce substanţă de idei participă fiecare ? Asta şi la C.O.M., şi în adunările ge­nerale, şi în adunările reprezentan­ţilor oamenilor muncii. Ca să nu mai vorbim de activitatea de partid unde rolul conducător al fiecărei organiza­ţii se realizează prin însumarea ca­pacităţilor şi răspunderilor comuniş­tilor. Tocmai de acea, pornind de la teza că „numai un om educat şi stă­­pin pe cele mai inalte cunoştinţe din toate domeniile poate înţelege legile obiective, cerinţele dezvoltării eco­­nomico-sociale“, luăm măsuri şi pen­tru îmbunătăţirea educaţiei şi pen­tru funcţionarea unor forme de pregătire, intr-un ansamblu pe care-l concepem cît mai unitar şi coerent. Iniţiem, împreună cu co­mitetele de sindicat şi U.T.C., diferite acţiuni, desfăşurate pînă la nivelul locurilor de muncă, pentru descope­rirea unor noi resurse de creştere a producţiei şi productivităţii muncii, reducerea costurilor, îmbunătăţirea calităţii, avind grijă ca propunerile şi iniţiativele să ajungă pînă la ni­velul forurilor de decizie, pentru a se lua măsurile corespunzătoare. Toate acestea sunt preocupări a căror înfăptuire sporeşte spiritul de parti­cipare a oamenilor muncii la condu­cere, întăreşte legătura organizaţiei de partid cu masele şi, în acelaşi timp, accentuează rolul său conducă­tor, de centru vital al întregului colectiv. In prezent, cu gîndul la viitor Abordăm, Împreună cu tovarăşul Gheorghe Marinică, prim-secretar al comitetului municipal de partid Constanţa, problemele perfecţionării conducerii politice a activităţii eco­­nomico-sociale — ca preocupare per­manentă a organelor şi organiza­ţiilor de partid, propunind să ne re­ferim atit la unele realizări, cit şi la neajunsuri. — Propun să trecem direct la:_ punctul doi, adică la neajunsuri şi în special la modalităţile concrete de acţiune pentru a le depăşi. De pildă, nu ne împăcăm cu situaţia că într-o serie de unităţi economice organiza­ţiile de partid şi conducerile colecti­ve aşteaptă ca alţii să le îndeplineas­că atribuţiile, să le rezolve proble­mele de conducere şi organizare a producţiei. Aşa s-au petrecut lucru­rile la întreprinderea de prelucrare a lemnului, unde existau mari defi­cienţe organizatorice, cei în cauză pozînd in oameni copleşiţi de pro­bleme, manifestind tendinţa de a justifica, de a tergiversa, de a de­monstra că „nu se poate“ face mai mult. Analiza la faţa locului a secre­tariatului comitetului municipal de partid a pus în evidenţă atît adevă­ratele cauze, care ţineau de stilul şi metodele necorespunzătoare de con­ducere, cît şi resursele colectivului. Dovada cea mai bună constă în înde­plinirea şi depăşirea planului în ul­tima perioadă. Această experienţă ne foloseşte în aceste zile, cînd evaluăm întreaga muncă de partid din muni­cipiu şi acţionăm în lumina Tezelor pentru viitoarea plenară a Comitetu­lui Central al partidului. — La ce concluzii vă duc aceste evaluări şi cum acţionaţi concret ? — De exemplu, nu toate consiliile oamenilor muncii acordă atenţia cu­venită folosirii unor metode noi, mo­derne, de condu­cere, bazate pe studii şi analize temeinice, pe de­cizii fundamenta­te ştiinţific, pe un sistem infor­maţional bine pus la punct, pe ur­mărirea sistema­tică a aplicării măsurilor preco­nizate. Acţionăm prin organizaţiile de partid, prin­­ comuniştii din organismele co­lective ale auto­conducerii muncitoreşti pentru a determina o schimbare de a­­titudine şi, implicit, îmbună­tăţirea stărilor de lucruri. De pildă, în municipiu funcţionează 152 cercuri de calitate. Dar nu peste tot condu­cerile întreprinderilor le-au înțeles rolul, care nu este în primul rînd acela de a exercita un control în plus, ci de a determina participarea responsabilă a oamenilor muncii la rezolvarea operativă a problemelor privind calitatea produselor, perfec­ţionarea unor tehnologii de fabrica­ţie. Pentru a realiza nivelurile de ca­litate stabilite — acţiune deosebit de importantă determinind şi sporirea posibilităţilor noastre de export__ — cu sprijinul comisiilor pe proble­me, al specialiştilor şi muncitorilor de înaltă calificare din activul de partid, am analizat 186 de produse şi grupe de produse pentru care s-a stabilit concret îmbunătăţirea a peste 1 300 parametri tehnico-economici, prevăzînd, pentru fiecare caz în parte, şi măsurile necesare. Aceste măsuri au şi început să fie aplicate şi urmă­rim, în continuare, exercitind ferm şi operativ controlul de partid, deplina lor traducere în viaţă. Tot în aceste zile am luat o serie de măsuri politico-organizatorice pentru îmbunătăţirea activităţii de partid, deci şi pentru întărirea rolu­lui conducător al organizaţiilor de partid, la marile combinate, pe plat­forma portuară, în domeniul siste­matizării şi al construcţiei de lo­cuinţe. De altfel, Întregul municipiu este un şantier al muncii de partid, al conducerii şi organizării ştiinţifice, al transpunerii în viaţă a Tezelor pen­tru plenara Comitetului Central, al orientărilor şi sarcinilor stabilite cu prilejul recentei vizite de lucru efec­tuate de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, împreună cu tovarăşa Elena Ceauşescu in municipiul Constanţa. Acţionăm în prezent cu gîndul la viitorul tot mai bun pe care ni-l asi­gură înfăptuirea, încă de pe acum, a prevederilor documentelor de partid — călăuza muncii noastre de fiecare zi. Gh. ATANASIU G. MIHAESCU PERFECŢIONAREA CONDUCERII ŞTIINŢIFICE A ACTIVITĂŢII ECONOMICO-SOCIALE - PREOCUPARE PERMANENTĂ A ORGANELOR ŞI ORGANIZAȚIILOR DE PARTID * !

Next