Scînteia, mai 1989 (Anul 58, nr. 14525-14550)
1989-05-01 / nr. 14525
SCI NT El A — luni 7 mal 7989 PAGINA 3 >;i)IMHHIIIIMMI»HI«,i»l»l .Iţi II ■ 1 11 Hi éi' 4Íi'ii;i>iriYf|i^ iţţlV?! W ţM^ M I «tf. »fHIH 11IH I i 11 i i I i 11«. .■■»■■■■.[ 1,1 >1.11.11 »HIM ...... .. ■ >;» 1 IT»I 11 IM.» „ftßmmrn-;• ;■ V ■ • ■ IMII > 11I, >1 M | H »MM«M...->lf>mnrifBlnill l>m» ■«■■ TEMEIURI. ALE MÎNDRIEI PATRIOTICE , ALE ANGAJĂRII REVOLUȚIONARE^ ^S^W.Iş..Hi.ţ.hţ ‘[.mtf MHIMI^IHIMHH WWtWMIDW'H*» ÜiÍiiitffiittVlfiiÍYift;^'^ lYlifoWMi'Brf^ MONUMENTE ALE MOMC11 CREATOARE DIN GLORIOASA „EPOCĂ NICOLAE CEAUȘESCU“ Fără o puternică dezvoltare economică și socială , a industriei, agriculturii, a celorlalte sectoare , ţara noastră ar fi rămas la un nivel înapoiat, nu ne-am fi putut prezenta acum, în pregătirea celui de-al XIV-lea Congres al partidului şi la a 45-a aniversare a revoluţiei de eliberare socială şi naţională, cu marile realizări care au transformat România dintr-o ţară înapoiată într-o ţară puternică, industrialagrară, cu un nivel ridicat de trai, de bunăstare a întregii naţiuni. NICOLAE CEAUŞESCU Constructorii au plecat, dar au lăsat acolo, la Vidrum, opera : hidrocentrala ca un vis frumos, durată la rădăcinile Carpaţilor Meridionali cu efort, cu speranţă, cu eroism. Şi au mai lăsat încă un semn : sus, aproape de cer, pe un vîrf de piatră, statuia din oţel a omului de azi, stăpin pe munca sa, pe faptele sale. Am privit deseori acest simbol consacrat izbînzii muncii. Şi nu o dată un gînd simplu şi-a croit drum printre miile de gînduri : fiecare zidire, începută şi împlinită în anii de avînt constructiv ai patriei noastre socialiste, cuprinde în sine cite un reper propriu, de recunoaştere... Iar victoria muncii este esenţialul. Tot ceea ce s-a clădit în acest răstimp, cu sudoare şi cutezanţă. Cu încredere în destinul comunist al României, înfăptuind neabătut programele înfloririi României. Şi sînt nenumărate împlinirile care, mai ales după anul bornă de istorie — 1965 —, împodobesc, atît de generos, timpul şi spaţiul patriei noastre. Toate laolaltă alcătuiesc o superbă, amplă şi revelatoare moştenire pentru viitor : o industrie care, la sfirşitul acestui an, va fi de 135 ori mai mare faţă de 1945, iar din aceasta, creşterea realizată, după Congresul al IX-lea, din 1965, este de 120 de ori ; o agricultură aşezată pe trainice temelii socialiste, care a crescut în aceeaşi perioadă de circa 10 ori, din care de peste 6 ori începînd din 1965 82 la sută din populaţia ţării — mutată în case noi... Privim salba de imagini a patriei — o parte din ele şi-au aflat locul şi în pagina de faţă — în care s-a convertit şi se converteşte necontenit munca unită a întregului popor pentru ţară. Ţara în care, de 45 de ani, poporul îşi este sieşi stăpîn. Din orice punct cardinal al României ar veni aceste imagini, ele aduc aceeaşi tulburătoare prospeţime şi frumuseţe, certitudinea lucrului tenace, vigoarea forţelor creatoare, dogoarea crezului înalt, senzaţia fără egal a energiilor umane în deplină, amplă şi binefăcătoare desfăşurare şi consonanţă. De la Marea cea mare avem arcadele mlădiate de cer ale noilor poduri şi cerul înalt oglindit în Magistralele Albastre. Dinspre şesurile Banatului ori Bihorului, bucuria priveliştilor cu turnurile de fabrică ale platformelor industriale — platforme intrate în aceşti ani în ecuaţia progresului multilateral al fiecărei zone, al fiecărui judeţ şi oraş — iar de la poalele Parîngului, mirosurile tari ale cîmpiei de cărbune a Gorjului. Se adună, ca într-o superbă horă a victoriilor, cu care pe drept se mîndreşte întreg poporul, verdele holdelor din Cimpia Română, bucuriile noi durate în beton, oţel şi sticlă în Ţara de Sus, noile ctitorii din Ţara Birsei, Vrancei ori a Olteniei. Se adaugă la acest colocviu al puterii transformatoare a omului liber pe destinul său imaginea înfăptuirilor din noile ori mai vechile vetre de foc ale Hunedoarei, Reşiţei, Galaţiului, Tîrgoviştei, Călăraşilor. Constelaţia de hidrocentrale de pe apele patriei. Cetăţile chimiei. Marile sisteme de irigaţii care îmbrăţişează azi milioane de hectare din lanul de pîine al ţării. Cetăţile ştiinţei şi culturii. Sate şi oraşe primenite, aduse la dimensiunea vieţii civilizate. Deşi le cunoaştem, ne emoţionează de fiecare dată priveliştile împlinirilor durate cu braţul şi cu inima în harta fizică a României. Le cunoaştem nu „din auzite", nu „prin procură", ci direct, din efortul a milioane de mîini care s-au dăruit muncii pentru zidirea lor. Nimic n-a venit de-a gata, nimeni nu ne-a dat nimic pe gratis. Totul are un echivalent exact în sudoarea cheltuită. In investiţia de geniu constructiv. In tăria de orez. Alţii, cu resurse economice mult mai mari, s-au împotmolit în datorii. Noi am aflat în munca şi în resursele de abnegaţie ale poporului, în vitalitatea economiei socialiste calea de a lichida cu datoria externă. Poporul întreg, cu mîinile sale, a reclădit şi clădit. Reclădeşte şi clădeşte, mereu mai frumoasă, mai mîndră, patria română, oraşele şi satele, ei. Cu energii unite deoarece în coeziunea sa de granit se află uriaşa putere, „virful de lance" al progresului continuu spre culmile însorite ale socialismului şi comunismului. Portretul României de azi, aşa cum strălucit a fost înfăţişat de tovarăşul Nicolae Ceauşescu la istorica Plenară a C.C. al P.C.R. din 12—14 aprilie, se distinge prin lumină şi demnitate. Prin vasta moştenire pentru viitor pa care o lasă urmaşilor urmaşilor noştri şi, în egală măsură, prin cutezătoare programe ale dezvoltării, înfloririi şi civilizaţiei, în beneficiul omului, care constituie esenţa orînduirii socialiste. Programe gîndite ştiinţific, avînd drept forţă propulsoare ştiinţa, a vast domeniu aflat într-o dinamică afirmare prin grija statornică a tovarăşei academician doctor inginer Elena Ceauşescu, om de ştiinţă de reputaţie internaţională. Programe ale progresului continuu, care sorda porţile mileniului trei ori depăşesc cu mult acest prag. Ele vor fi învestite cu girul înalt al celui de-al XIV-lea Congres al Partidului Comunist Român. Sînt acestea tot atîtea drumuri noi de muncă, de împliniri. înălţimile se cuceresc cu efort tenace, cu încredere în drumul care duce spre ele. Cu neclintită încredere în forţele proprii, în uriaşa energie transformatoare, unită, care ne face tot mai mult contemporani cu viitorul. Prin măreaţa, istorica operă de construcţie socialistă ce s-a făurit şi se făureşte în România socialistă, liberă, suverană, independentă, înălţînd în orizonturile faptei marile monumente ale muncii creatoare, paşnice, unite. înălţăm în orizontul faptei ziua de azi şi de mîine a patriei in drumul ei tenace „spre comunism în zbor". file TANASACHE Fotografii: Sandu CRISTIAN Ecluza de la Agigea. început de călătorie — ori sfîrşit de călătorie — pe „magistrala albastră", ctitorie din anii Epocii Nicolae Ceauşescu, menită să dăinuie peste veacuri Cotidienele noastre călătorii cu metroul din Bucureşti. In acest an — 45 — al vieţii noastre libere se va împlini un deceniu de la prima călătorie cu metroul — operă monumentală, făurită de geniul constructiv românesc Desen de Ruxandra CĂLĂRAŞU Dîmboviţa renăscută, in noua ei albie, durată de constructorii acestui timp. In noul peisaj arhitectonic al Capitalei care a îmbrăcat - prin efort tenace - haina eternei tinereţi. Mineralierul „Comăneşti", nava românească cu cel mai mare deplasament - 165 000 tdw — făurită la Constanţa. Drum bun, „Comăneşti",cu tricolorul la catarg, pe drumurile oceanului planetar ! E-mpodobit pămîntul românesc Un avintaj semnal se dă din turnul Carpaţilor, cind zorile apar, Vestind a muncii sărbătoare prin lumina De miere şi de chihlimbar. Natura a-mbrâcat vestmint de flori, De pajişti verzi şi ramuri ce-nfrunzesc, Iar roşul steag şi tricolorul geamăn împodobesc pămîntul românesc. Acest pâmint udat cîndva de lacrimi Ş-acest popor instăpinit în ţară Trimit acum un cordial şi tandru Salut, spre lumea-ntreagâ proletară. Ne înfrăţesc aceleaşi aspiraţii, Acelaşi ideal, acelaşi vis, Pe care sub partinicele flamuri In grăitoare fapte noi le-am scris. Spre slava lor deschisâ-i înainte in vremi ce vin a fericirii cale Poporului erou, făuritor Al marilor izbinzi din cincinale. Vlaicu BÂRNA