Sportul Popular, aprilie 1955 (Anul 10, nr. 2593-2609)

1955-04-02 / nr. 2593

Anini Demeter se pricepe la fel de feme şi ai de suliţa şî să minuiască bisturiul 26 martie 1955, pe stadionul Tineretului Este ora 10,55... Dir colțul terenului central, un atlet se pregăteşte să arunce suliţa. Toate privirile sunt aţintite asupra lui• E doar campionul probei şi se află la prima sa intilnire cu publicul, in acest an. Statura lui impresionantă, muşchii reliefaţi şi hotăriea care i se citeşte în priviri, ne dau imaginea atleticui de calitate, capabil de peeormanţe dintre cele mai bune. El va executa acum cea de a doua Încercare din concurs. Pe prima a greşit-o de puţin şi alta o văzuse fiecare din cei prezenţi: arbitru’ ridicase steguistul roşu care indică depăşirea. Andrei Demeter ştia însă că panglica metalică a ruletei de măsurat se întinsese aproape de 70 metri. Dacă pentru unii noua încercare ştimm curiozitatea, pentru el ea însemna un pas important spre o graniţă al cărui paşaport simm că-l poartă în d-Ce poate gindi un sportiv intr-un astfel de moment? 11 vezi concentrat, ii zăreşti chiar cutele ce-i brăzdează fruntea, privirea absentă îndreptată intr-un punct pierdut undeva departe şi doar o scuturare a muşchilor întrerupe această linişte desăvîrşită, dovadă a vieţii care pulsează subînfăţişarea de marmoră... Le vezi, te impresionează, dar nu-ţi lămuresc taina gîmturilor care se fugăresc sub fruntea îmbrobonată de sudoare. Apoi se declanşează această forţă stăpinită cîteva clipe, totul devine mişcare, armonie, putere, rezultat... Suliţa zboară lin, despică aerul şi apoi îşi înfige ciocul de metal in gazonul proaspăt. Ruleta indică 69,23 metri. Se fac toate verificările şi performanţa este trecută pe foaia de concurs. Ea reprezintă un nou record al ţării noastre la această probă. Şi, in vreme ce arbitrii comentează proaspătul iţez uitat al lui Andrei Demeter, în timp ce spectatorii ghicesc noul record, din agitaţia ce domneşte în jurul mesei secretariatul, concur ratul, Demeter smulge din iarbă suliţa. In locul acesta vârful de metal a lăsat o urmă, ca o rană♦ . Bolnavul are ţaţa aprinsă de febră- A fost adus în stare gravă la camera de gardă. Telefonul l-a avertizat pe medicul de serviciu de cazul urgent pe care va trebui să-l opereze. Acum, totul este pregătit şi doctorul, a plecat cu grijă deasupra mesei de opereţie încearcă să pună stavilă boalei, să redea, cinului aflat sub bisturiul său, sănătatea. Nici măcar nu-l cunoaşte. Va avea timp să afle despre el cite ceva, mai tîrziu. Alai iutii trebuie să-l salveze. Aerul cald al sălii, concentrarea nervoasă, mosea care-i acoperă faţa, fac să apară pe fruntea omului înalt broboana de sudoare. Sora, atentă, şterge fruntea medicului. Clipele trec parcă mai repede pentru cel care operează şi, in curînd, minutarele ceasului indică ora 13-Pacientul este dus la patul său într-unul din saloane şi dat în grija supraveghetoare... Pe foaia de observaţii medicul trece cu grijă data: 26 martie 1955; numele bolnavului: Stanică Rădoi; motivul internării: apendicită acută; felul în care a decurs operaţia. Apoi, semnează: Dr. Andrei Demeter. Grăbit, medicul îşi schimbă haitiul cu hainele obişnuite, îşi ia sacul cu echipament şi porneşte spre stadion. Cine ar fi crezut oare că, în vreme ce sute de spectatori aplaudau noul record la aruncarea suliţei şi pe cel care-l realizase, campionul se lăsa purtat de gînduri cu citeva ore înapoi şi că rana deschisă de suliţa sa odată cu noul record, i-a amintit de aceea pe care o închisese, barînd la timp drumul unei boli. — Nu m-am gindit că primul concurs îmi va aduce satisfacţia unui nou record. Am fost conştient de buna mea pregătire şi am aşteptat ca în lunile devară să schimb cifra recordului la suliţă- In acea zi am lucrat ca de obicei, fără ca să fiu preocupat de concurs. Vă închipuiţi că profesia mea de medic chirurg exclude, în timpul lucrului, orice altă preocupare în afară de mersul operaţiei, starea pacientului, grija pentru respectarea celei mai potrivite tehnici operatorii. In timp ce ne vorbeşte Andrei Demeter îşi scoate halatul şi se aşează ostenit pe un scaun. A terminat tocmai, cea de a patra operaţie din această dimineaţă şi-şi oferea un scurt răgaz înaintea următoarelor intervenţii. Spre tuiul din xpltans pornise de cîteva oi,pe un nou pacient vindecat: Ştefan Vătafu din comuna Miceşti, regiunea Bârlad. D-rul Nicolae Bărbat, împreună cu care operase Demeter, asista cu interes la această întrevedere a colegului său cu cei pe care-i intîlneşte de obiceipe stadion. Deşi îl cunoaşte, pare mirat că acest om, alături de care munceşte zi de zi, cu care se înţelege din priviri, cu mîinile căruia îşi încrucişează miinile sale, cu al cărui suflet se contopeşte in grija faţă de bolnavi, poate fi în acelaşi timp admirabilul nostru campion naţional de atletism- Doar d-nul Bogdan Oghină este nespus de fericit că ne interesăm de medicul Demeter şi nu uită să ne atragă atenţia că simibotă, după operaţie, i-a strigat din fugă: — Vezi să obţii un nou record. Se bucură şi şoferul Dincă şi d-rul Valeria Popescu. Deschid ochii surprinşi surorile, bolnavii vindecaţi de bisturiul doctorului Demeter. Toţi îl cunosc, il apreciază mulţi ii adnttra. EM. VALERIU T. VORNICU încă o clipă şi suliţa va păraa mina aftetului Andrei Demeter. Foto I. MIHAIC. încă o clipă şi foarfecă dr-ului A. Demeter va tăia iipendic.il bolnavului Vătafii. (Foto I. MIHAICA) ffersa matroalelor, publicate SI FETELE VOR FACE SPORT... Intr-un articol al ziarului nostru a fost criticat colectivul sportiv al uzinei ,,7 Noiembrie“ din Capitală pentru dezinteresul pe care l-a manifestat în ceea ce privește angrenarea elementului feminin în practicarea diferitelor ramuri sportive. In răspunsul pe care colectivul sportiv ni-1 adresează, se arată că s-au luat o serie demăsuri îneinte să îmbunătăţească activitatea sportivă a muncitoarelor din cadrul acestei uzine Astfel, s-a propus înfiinţarea unei echipe de handbal şi a două echipe de volei, una la cercul „Ilie Pintilie“, iar cealaltă la cercul Rom-Argint. Aceste echipe vor activa în campionatul raional. ANGAJAMENTE concrete „Dorinţe neîmplinite“, aşa se intitula articolul in care direcţiunea, comitetul de întreprindere şi colectivul sportiv al Combinatului cinematografic Buftea erau criticate pentru totala lipsă de activitate. _ Analizînd în şedinţă acest articol, _ colectivul sportiv a luat următoarele măsuri pentru remedierea situaţiei: formarea unei comisii pentru angrenarea tinerilor în trecerea normelor complexului G.M.A.; mărirea numărului de membri ai colectivului cu încă 19 tovarăşi ; înfiinţarea unei echipe de box compusă din 14 sportivi şi a unei echipe de tenis de masă formată din 12 tineri. In cursul lunii curente va fi organizat un campionat de şah. ★ Mai sunt însă unele organe de conducere care, lipsite de suficient spirit critic, se situează pe o poziţie pasiivă faţă de problemele de care, în fond, sunt răspunzătoare. Astfel, Direcţiunea uzinelor Mao— Tze—dim dara Capitală mi-şi însuşeşte critica ce i s-a adus cu privire la neîncălzirea clubului sportiv şi a bibliotecii. Conducerea uzinei susţine în răspuns că încălzirea clubului şi bibliotecii a constituit în permanenţă o preocupare a administraţiei, deşi, verificîndu-se situaţia pe teren, realitatea era ata. Faţă de acest răspuns, suntem de părere că tovarăşul Gh. Dorondoc, directorul adjunct al uzinei, care semnează adresa de răspuns, ar trebui să nu se mulţumească numai cu trasarea sarcinilor ci să şi urmărească felul in care acestea sunt aduse la îndeplinire. DA, FOTBALUL ESTE UN JOC BĂRBĂTESC! In ziarul „APĂRAREA PATRIEI ‘ Nr. 73 (2683) din 28 triarie, cunoscutul jucător fotbal Victor Dumitrescu, maestru al sportului, semnează o cronică sportivă, pe marginea meciului de duminica trecută dintre echipele Ştiinţa Cluj şi C.C.A. Socotim binevenită această cronică, redactată chiar de un jucător care a luat pârtie la lupta sportivă, pentru că ea prilejuieşte un comentariu bine fondat, un comentariu făcut nu de cineva care a urmărit întrecerea de pe tuşă, ci de un jucător care a participat la meci, deci care a fost, cum se spune, „în miezul problemei“. Ca gazetari, mărturisim că am fost plăcut surprinşi de felul în care este redactată această cronică şi de problemele pe care le ridică impetuosul fundaş al echipei C.C.A., mînuind condeiul cu aceeaşi siguranţă, cu care ştie să intervină pe teren, în situaţiile cele mai grele. Problema cea mai interesantă, pe care o ridică Victor Dumitrescu — şi care, în spirit autocritic, trebuie să recunoaştem că n-a prea fost dezbătută de ziarişti! — este aceea a modului în care interpretează spectatorii şi de multe ori şi arbitri, jocul bărbătesc, caracteristic fotbalului modern Dar... să-i dăm cuvântul lui Victor Duimtrescu: „In încheierea acestor însemnări, aş dori să pun în discuţie o problemă ridicată de ultimele arbitraje. Unii arbitri — printre care P. Kroner şi A. Toth — sancţionează orice atac la minge bazat pe forţă atletică (N. n.: subilinierea e a noastră), nefăcind nici o deosebire între joc bărbătesc, viguros şi joc brutal. S-a întâmplat, de multe ori, ca în lupta corp la corp pentru balon, să folosesc forţa fizică şi, numai pentru faptul că înaintaşul advers — insuficient pregătit din acest punct de vedere — a căzut, arbitrii să mă sancţioneze. Fotbalul este un sport care cere din partea jucătorilor o pregătire multilaterală şi mai ales o perfectă pregătire fizică. După părerea mea, arbitrii care pedepsesc atacul atletic dar regulamentar, frînează jocul şi-i avantajează tocmai pe acei jucători care nu se preocupă suficient de pregătirea lor fizică, de forţa şi rezistenţa lor. In asemenea condiţii, fundaşii joacă timoraţi, fără curaj, jocul în ansamblu pierde din combativitate. In meciurile internaţionale cu echipele cehoslovace, maghiare etc. •noiar a fost surprinşi de vigurozitatea cu care intervin fundaşii străini. Ei pun in valoare, în tot timpul jocului, forţa lor atletică. Arbitrii au posibilitatea să deosebească intenţia de fault dejocul bărbătesc. Socotesc că acum, în preajma meciurilor internaţionale pe care echipele noastre le vor susţine în acest an, nu trebuie să exagerăm în stăvilirea jocului bărbătesc al fundaşilor. Fotbalul modern cere din partea jucătorilor, pe lîngă o tehnică perfectă, combativitate şi mai ales o temeinică pregătire fizică, pregătire care trebuie pusă în valoare. Or, prin ultimele arbitraje, cred că se impune fundaşilor noştri un joc prea rezervat, lipsit de vigurozitate. Precizez că sînt cu totul împotriva jocului periculos, împotriva jocului brutal, pe care arbitrii au posibilitatea şi datoria de a-l combate cu tărie. Să lăsăm însă fotbalului caracterul lui de joc bărbătesc“. Cititorii noştri vor fi de acord că cele spuse ce Victor Dumitirescu constituie o bază de discuţie foarte ineresantă. Intr-adevăr, aşa stau lucrurle: se confundă de multe ori jocul bărbătesc, atletic, cu jocul dur; intervenţia hotărită şi viguroasă pentru cîştigarea balonului, cu faultul intenţionat Această confuzie, această greşită interpretare a regulamentului este cu atît mai frecventă, cu cit, aşa cum bine arată Victor Dumitrescu, există o deosebire de pregătire fizică între cei doi adversari şi — adăugăm noi — există şi o deosebire de lațe şi ,.o greutate. In lupta pentru balon, dusă, spre exemplu, între Androvici şi Avram, luptă purtată in limitele regulamentului, este clar că din punct de vedere atieiic, avantajul este de partea lui Androvici, după cum din punct de vedere tehnic un jucător cu o constituţie fizicii mai puţin robustă, cum e Ozon, por.v»' 'depăşi şi o poate evita prin îifiei teii.ee, lupta directă, corp la corp, atletică, cu un adversar mai bne înzestrat fizic. Fotbalul modern nu exclude aici subtilităţile şi rafinamentele tehnice, nici forţa şi vigoarea atletică. Dimpotrivă, el le îmbină armonios. Şi ce poate fi mai plăcut de urmărit pe un teren de fotbal, ca un jucător care înmănunchiază toate aceste calităţi un jucător vînjos, hatârit, dar în acelaşi timp un bun tactician şi tehnician ? Revenind la problema ridicată de Victor Dumitrescu, întrebăm : este oare rău că natura te-a înzestrat cu un fizic puternic şi că acest fizic a fost dezvoltat şi mai mult printr-o pregătire temeinică şi permanentă ? Dimpotrivă! Unul din principalele scopuri ale culturii fizice şi sportului este tocmai acesta de a creşte un tineret sănătos, viguros, puternic, capabil să muncească, să apere, dacă e nevoie, patria sa dragă. La modul greşit in care un arbitri interpretează citeodată fazele de joc atletic, o contribuţie aduc şi acei spectatori, suporteri „înflăcăraţi“ ai unei echpe sau alteia şi care îşi manifestă „supărarea“ atunci când un jucător din echipa pe care o simpatizează este pus în inferioritate, prin jocul atletic, purtat, în limitele regulamentului de joc, de un adversar. Şi, să nu ne ascundem după deget, arbitrii se lasă de multe ori impresionaţii Ne ghid lui la un apărător masiv. De pildă, la Bicuţ I. Fără îndoială că oricine cunoaşte fotbalul apreciază în mod deosebit detenta acestui jucător, modul cum el ştie să ■ „sufle“ balonul din faţa adversarului, printr-o săritură înalta. Dar dacă prin această săritură bărbătească şi spectaculoasă, el a oprit un atac, iar adversarul a căzut (a căzut fiindcă va avea aceeaşi pregătire atletică) să te fii proteste! Şi arbitrul găseşte uneori, că e mai bine să-l sancţioneze, credt „să se pună rău“ cu cei în tribună... Aşa a făcut chiar un arbitru de valoare, ca P. Kroner, care la o intervenţie „în forţă“ a lui Zavoda II, care constituia fault de joc, l-a eliminat pe Zavoda I de pe teren. Noi considerăm că acest lucru a fost o „concesie“ făcută publicului şi de aceea nu putem decit să fim de acord cu hotărîrea biroului comisiei centrale de fotbal, care nu l-a suspendat pe Zavoda II, în mod automat, pe două etape, ci i-a dat numai un avertisme • Să fim cit se poate de clari: noi facem o invitaţie la un joc atletic, bărbătesc, care să-i pregătească pe sportivii noştri pentru a susţine de la egal la egal lupta atletică în viitoarele întâlniri internaţionale. In acest domeniu, în întâlnirile internaţionale, de multe ori noi n-am luptat cu arme egale. Să ne amintim de jocul viguros al echipei suedeze Djurgarden, sau al echipelor din R.P. Ungară. Dar aceasta nu înseamnă că vom confunda jocul brutal, periculos, cu jocul bărbătesc. Şi în privinţa aceasta, sperăm să avem un ajutor şi din partea lui Victor Dumitrescu. El este primul care trebuie să evite... confuziile. Articolul lui Victor Dumitrescu trebuie să constituie o chemare şi pentru alţi maeştri ai sportului şi sportivi fruntaşi din toate disciplinele sportive, de a panemina pe condei şi de a ataca multiplele probleme pe care le ridică activitatea sportivă. Coloanele ziarului nostru Ie stau la dispoziţie. A. I. DANCU JACK BERARIU CARNET CULTURAL SPORTIV CĂRŢI • In editura Tineretului au apărut recent lucrările „Cultura fizică sovietică, factor important de educaţie cosmicistă“, de G. I. Kukuşkira şi „Spre culmile Carpaţilor“, de Ovidiu Manijiu şi Dugui.ru Mazilu. FILME © In cadrul Festivalului filmjului maghiar vor fi prezentate două filme cu subiect sportiv: documenta- rul„Maeştrii sportului sub apă“ şi „Doi ori doi fac cîteodată cinci !“ (o comedie inspirată din viaţa aă viatoriilor )*o:nv.jk