Sportul Popular, aprilie 1958 (Anul 13, nr. 3179-3195)
1958-04-01 / nr. 3179
iVoce de leder Pagini de reportaj despre Olimpiadă, Melbourne şi sportivii noştri*) Cu toate că discuţia privind ridicarea reportajului la rangul de gen literar continuă încă, un lucru rămine cert: o carte de reportaj poate interesa, pasiona şi ridica probleme cel puţin în egală măsură cu un roman. De aceea este explicabil interesul cu care a fost aşteptată apariţia căută: „CU SPORTIVII ROMINI LAMELBOURNE“, de RADU URZICEANU şi TUDOR VORNICU. Cei doi ziarişti au avut dublul privilegiu de a fi primii reporteri sportivi români care au vizitat îndepărtatul continent australian şi de a asista la desfăşurarea celei mai ample şi mai valoroase Olimpiade moderne. Fiecare dintre aceste teme ar fi putut constitui subiectul unui reportaj pasionant Ambele la un loc au furnizat o sursă suculentă de fapte, impresii şi aspecte care, prinse de ochiul versat şi redate de pana ageră a reporterului, ne fac să participăm aproape nemijlocit, să trăim împreună cu ei şi cu sutele de participanţi la cea de-a XVI-a Olimpiadă, emoţionantele episoade ale acestei minunate sărbători sportive. De altfel, autorii au fost admirabil „serviţi“ şi de comportarea excepţională a sportivilor români care au adus pentru prima oară ţara noastră în postura de protagonistă în suprema întrecere a sportului mondial. După cum remarca la timpul potrivit agenţia americană Asociated Press, „România a avut, dintre ţările mici, cea mai bună comportare“. Lectura ciclului de reportaje pe care-l cuprinde cartea ne convinge că cei doi ziarişti au ştiut să exploateze fecundul filon de impresii pe care îl reprezintă desfăşurarea unei Olimpiade, intr-un oraş situat la antipozi unde sportivii români s-au comportat glorios. Ocolind ca abilitate toate aspectele prezentate în presă, în timpul şi după disputarea întrecerilor, Radu Urziceanu şi Tudor Vornicu apasă cu hotărîre pe pedala ineditului, atît în descrierea lungii călătorii pîrtă în „ţara cangurilor“, cît şi în prezentarea întrecerilor (judicios grupate pe discipline sportive şi nu cronofragic sau în orice alt mod), a emoţiilor legate de participarea sportivilor noştri, a locurilor şi oamenilor cunoscuţi nouă doar prin cărţile de geografie şi din rarele opere traduse la noi din scriitorii australieni. Totul se prezintă într-un stil alert, dezbărat de înflorituri „literaturizante“, direct şi pregnant. Pe alocuri, ai impresia înfăţişării brute, nestilizate, a unor notiţe înscrise fugar, pe carnetul de însemnări al reporterului. Departe de a dăuna, aceste pasaje cresc impresia de real, de inedit, integrîndu-ne şi mai direct în atmosferă. Iar după deplina satisfacere a dorinţei de a trăi întrecerea, cititorul — mai ales cel amator de statistică — este servit cu un succint dar complet tabel sinoptic al rezultatelor. Căutînd parcă să-şi atenueze vina de a fi întîrziat nepermis de mult apariţia unei lucrări atâ de aşteptate, Editura Tineretului s-a străduit şi a reuşit să ne ofere, în compensaţia actualităţii care nu mai poate fi ajunsă din urmă, o lucrare excelent prezentată grafic, bogat ilustrată cu fotografii — adevărate documente — şi inspiratele caricaturi ale lui MATTY şi lipsită, în sfîrşit, de supărătoarele greşeli de corectură. Este păcat însă că o carte de o asemenea importanţă şi utilitate, care prin însuşi conţinutul ei trezeşte interesul unor mase largi de cititori a fost editată într-un tiraj infim, în ciuda tuturor considerentelor, inclusiv cel... comercial. Şi dacă o reeditare în aceleaşi condiţii grafice ar fi poate mai dificilă, sugerăm Editurii Tineretului scoaterea unei noi ediţii, de mai largă circulaţie, mai puţin elegantă, dar la un preţ mai accesibil tineretului dornic să-şi reamintească de marea competiţie şi mai ales de isprăvile de neuitat ale sportivilor noştri. E cu atît mai util cu cît ar constitui un stimulent în pregătirea pentru noua confruntare olimpică, în 1960, la Roma. S. MASSLER V. ARNAUTU L) CU SPORTIVII ROMINI LA MELBOURNE — de Radu Urziceanu și Tudor Vornicu, Editura Tineretului Cultură fizică și sport icu morumi I ^ - romi*** % f 'i&k'ffî, ifty-c Nu este departe vremea cind noţiunea sport sau sportiv era un fel de ,rara avis“ in lumea scenei. Mai dăinuia incă faimoasa prejudecată a „turnului de fildeş“ ttt care majoritatea slujiorior artei se închideau, trăind departe de realităţile imediate ale vieţii, iar cei ciţiva care făceau sport erau priviţi pieziş. Astăzi insă, nu mai este de loc o raritate să vezi pe terenul de sport oameni ai artei, tineri sau mai vârstnici, fie in calitate ele spectatori entuziaşti, fie in calitate de sportivi, asvblindu-se cu însufleţire in diferite dispute. Şi toţi aceşti adepţi ai sportului, din lumea artei, sut cuprinşi in fiecare an, pe dată cu venirea primăverii, de o febră cu totul alta decit cea a premierelor. Este vorba de pregătirile in vederea, începerii unei noi ediţii a campionatului de fotbal interteatre, competiţie, care se va desfăşura anul acesta pentru a cincea oară, înfiinţată în 1954, din iniţiativa cîtorva actori de la Teatrul Armatei, îndrăgostiţi de fotbal, ei înşişi jucători. În frunte cu Cornel Elefterescu, competiţia 3 stimit am început numai o simplă curiozitate. Pe parcursul etapelor, Spectatorii (puţini la număr, la început) s-au putut convinge că actorii ştiusă bată mingea destul de bine. Fireşte, fără ca portarul O. Brezeanu să aibă pretenţia din a pune la umeri pe Toma, Voinesec sau... Zamora, fără ca stoperul Dem. Savu să întunece faima lui Apolzan, Andropic sau... Steinbach, sau centrul atacant Napoleon Creţu şi alţi actori să tindă să fie selecţionaţi în naţionala noastră, cu toţii s-au războit crîncen timp de patru ani. Şi au făcut acest lucru în fiecare luni, ziua liberă a celor ce muncesc in teatru. Interesant de notat că, alături de actori, au evoluat cu succes şi membri ai personalului tehnic (maşinişti, recuziteri, electricieni etc.) din rindul cărora merită să cităm pe jfeşnic linărul" Nica Pantazi, electrician, fotbalist internaţional acum 30 de ani. Iniţiatorii acestei competiţii, cei de la Teatrul Armatei, şi-au tăiat bineinţeles partea leului, cucerind trei din cele patru ediţii de pini acum. Un singur an, in 1955, ei au cedat trofeul — o splendidă capi — celor de la Teatrul C.C.S. In ceea ce priveşte sezonul 1958,numărul echipelor ia crescut, unele dintre teatre, de pildă Teatrul Armatei, prezentind două formaţii. Şi, după cite suntem informaţi, ediţia a V-a a campionatului interteatre se anunţă deosebit de disputată. Nu-i de mirare de loc, dacă ţinem seama că actorii fotbalişti intenţionează să organizeze o intîlnire internaţională cu o formaţie asemănătoare din ţara vecină şi prietenă, R. P. Bulgaria. Desigur, un proiect interesant. Pînă la realizarea lui, actorii şi tehnicienii scenelor bucureştene au şi reluat antrenamentele, iar simpatizanţii respectivi au început să-şi dreagă glasurile in vederea susţinerii ,în cit mai bune condiţiuni* a eternei galerii... EMILIE NICEC In preajma celei de a V-a ediţii a camaropatului de fotbal interteatre (VIII) ASALT de Matty - I -I S' -r *TTc If întreprinderea de exploatare a bazelor sportive împlineşte cinci ani de rodnica activitate Obişnuitului prieten al stadioanelor îi sînt cunoscute marile construcţii sportive cu care se mîndreşte astăzi întreaga noastră mişcare de cultură fizică şi sport. Nu tuturor le simt însă cunoscute eforturile depuse pentru îngrijirea şi administrarea acestor plăcute locuri de întilmire a zeci de mii de pasionaţi ai fotbalului sau rugbiului, ai boxului sau baschetului. Atunci cînd păşeşti pe poarta ştrandului „DANTE GHERMAN“ te impresionează din prima clipă ordinea şi curăţenia ce străluceşte pretutindeni. Dacă poposeşti în cunoscutul combinat al sporturilor de iarnă de la Poiana Stalin, încerci un puternic simţă mijit de mîndrie admirînd bogata privelişte a acestei uriaşe construcţii sportive. Sau, dacă vizitatorul a ajuns la poligonul TUNARI, nu se poate să nu rămînă impresionat de această bază sportivă modernă apreciată in modul cel mai elogios de trăgători din toate colţurile lumii. De buna administrare şi gospodărire generală a acestor baze sportive şi a tuturor celor cu caracter republican se ocupă cu rezultate deosebite întreprinderea de exploatare a bazelor sportive care sărbătoreşte astăzi o frumoasă aniversare: 5 ani de la înfiinţare. Este, desigur, un prilej nimerit de a trece în revistă cîteva din principalele succese înregistrate de această întreprindere înfiinţată în anul 1953 ca urmare a unor necesităţi evidente de a asigura sportivilor noştri fruntaşi condiţii optime de pregătire şi activitate competiţională şi din acest punct de vedere. In decursul celor cinci ani de activitate, bazele sportive din administrarea IEBS-ului şi-au schimbat înfăţişarea devenind de la an la an mai frumoase, mai moderne. Peste 30.000.000 de lei au fost investiţi în această perioadă în diverse lucrări de construcţii şi utilaje, lucrări care au contribuit la transformarea şi extinderea bazelor sportive cu caracter republican. Astăzi, principala sarcină a IEBS-uM — administrarea bazelor sportive republiciane — este îndeplinită în condiţiuni satisfăcătoare. De acest lucru se poate convinge oricare dintre spectatorii pe care paşii îi poartă chiar numai o singură dată la stadionul „23 August“ sau „Republicii“, la complexul FLOREASCA sau la poligonul TUNARI, la centrul de antrenament nr. 2 de tenis, la baza nautică de la SNAGOV, la patinoarul artificial sau la POIANA STALIN, la EFORIE sau la GHIORAC. Evident, în activitatea desfăşurată în cei cinci ani de la înfiinţare s-au semnalat şi unele deficienţe pe care însă CERS-ul se străduieşte să le lichideze cît mai grabnic. Măsurile luate în ultima vreme sunt o puternică mărturie în acest sens. S-au procurat utilaje noi şi moderne (compresoare mecanice din U.R.S.S. pertru pistele de atletism, cronometre electrice pentru jocurile de baschet la sala Floreasca, cărucioare electrice mecanice pentru transportul materialelor, tabele de marcaj etc.) şi sunt în proiect o serie de măsuri pentru cunoaşterea cărora ne-am adresat tovarăşului A. DUMITRIU, directorul întreprinderii, care ne-a relatat următoarele: „Printre numeroasele proiecte ale întreprinderii noastre ar trebui amintite: punerea în funcţiune a instalaţiilor de nocturnă de la „Republicii“, pista de atletism de la stadionul „23 August“ (pe care intenţionăm s-o faceu tot aici de bună ca cea de la ,,Republicii“), instalaţiile de nocturna şi instalaţiile de marcaj pentru atletism de la acelaşi stadion , deocamdată sîntem în plină muncă de punere la punct a acestui mare stadion. Un alt obiectiv al întreprindere noastre este şi amenajarea sălii de gimnastică la GHIORAC. Sunt, desigur, doar câteva acţiuni"... Rodnica activitate desfăşurată da această întreprindere în cei cinci ani de activitate ne îndreptăţeşte să cre-' dem că proiectele vor prinde viaţă, ce vor fi îndeplinite în cele mai bune condiţii. Iată de ce, o dată cu o căuduroasă felicitare pentru realizării!» obţinute, pînă acum, adresăm colectivului de muncă al întreprinderii de exploatare a bazelor sportive şi: SUJUCCES IN ÎNTREAGA ACTIVITATE VIITOARE. Ecouri după marele cros al ziarului l’ Humanité Luni dimineaţa, cînd Operatoarea de la 07 ne-a adus la capătul firului telefonic pe reprezentanţii noştri la cea de a XXI-a ediţie a crosului ziarului l'Humanité, chiar de la primele cuvinte schimbate am putut remarca faptul că cei cu care discutam se aflau încă sub impresia vie, puternică, a întrecerii la care participaseră în ajun. Intîmplarea a făcut ca primul dintre ai noștri cu care am vorbit să fie tocmai Constantin Grecescif, cel mai bine clasat din echipa Romîniei. — Spune-ne ceva despre acest cros... — Nu mi-a fost dat pînă acum nici să asist, şi cu atît mai puţin să particip la un cros de proporţiile şi de valoarea acestuia de duminică. A fost o întrecere sportivă cu adevărat magnifică, cu o organizare ireproşabilă, desfăşurată în prezenţa unei mulţimi imense (unul dintre localnici a estimat totalul celor care au venit să asiste la cros, în pădurea Vincennes, la peste 100.000 f) care rre-a făcut tuturor concurenţilor o caldă manifestaţie de simpatie, încurajîndu-ne frenetic în tot timpul întrecerii. După terminarea crosurilor de masă la care au luat parte mai multe mii de tineri,au urmat crosurile internaţionale, din care cel al seniorilor a fost aşteptat cu cel mai mult interes. Din desfăşurarea întrecerii care vi s-a relatat duminică seara, aţi putut desprinde desigur lupta excepţională care a caracterizat cursa, şi aceasta cu atît mai mult cu cît prin absenţa lui Vladimir Kuţ problema locului întîi a rămas... deschisă. înaintea startului cel mai multe credite la victorie erau acordate lui Piotr Bolotnikov, Franjo ,Văhalic şi József Kovács, dar în discuţie mai intra şi numele polonezului Kazimierz Kriszkowiak. S-a întimplit indica, imediat de la plecare, Bolotnikov să ţîşnească puternic în faţă, iar Kriszkowiak, şi , Ozog să-i ia ,/plasa“. Ia felul acesta , chiar de la primul tur,. Intre acest terţet şi restul alergătorilor’ s-a creato/'diferenţă apreciabilă, pe care n-am mai putut-o reface ,mai apoi, noi ceilalţi din plutonul al doilea. Aşa se face că Mihajlc nu a mai contat în lupta pentru primul loc. Şi ca el şi alţii ca: Janke, Graf, Rozsnyai, Ulsperger“.Ca o ştafetă receptorul a fost trecut in mina lui Vasile Weise. „Ne-am resimţit puţin de pe urma crosului de laAnkara, totuşi sîntenm mulţumiţi că am realizat acum cele mai bune comportări din cîte au înregistrat vreodată romînii la acest cros. Pentru prima dată doi dintre noi s-au clasat între primii 15 sosiţi, iar echipa noastră a reuşit să obţină, de asemenea, tot pentru prima oară, un punctaj sub 100 de puncte“. Şi ,ştafeta“ a fost preluată de Andrei Săvescu, secretarul F.R.A... „Considerăm că atleţii noştri au a■ vut o comportare mulţumitoare, mai ales dacă ţinem seama de valoarea ri-» dicată a participanţilor şi, de fapta de de la o săptămină la alta ei au trebuit să facă faţă la două întreceri foarte importante, ambele cu trasee de cîte 10 km., dar cu dificultăţi diferite. De remarcat că ne-am clasat înaintea echipei Iugoslaviei, aceeaşi care cu o săptămînă în urmă a cîştigat craşul balcanic". — O precizare vi rugăm ! Cum a fost întocmit clasamentul la egalitate de puncte? Cazul echipelor U.R.S.S. şi Poloniei (25 p.) pe de o parte şi al Romîniei şi Iugoslaviei (86 p.) pe de altă parte... — La egalitate de puncte s-a ţinut seamă de locul ocupat de al patrulea atlet al fiecărei echipe, in acest fel echipa U.R.S.S. s-a clasat înaintea Poloniei şi noi înaintea Iugoslaviei ! Crosul 1’Humanite a pus punct aciivităţii competiţionale internaţionale de etos. Pe plan intern acest „punct“ va fi pus o dată cu desfăşurarea campionatelor republicane individuale şi pe echipe de la Sibiu (13 aprilie). In vederea acestui eveniment au fost organizate diverse concursuri cu caracter de verificare, dar şi de selecţie.