Sportul Popular, aprilie 1958 (Anul 13, nr. 3179-3195)

1958-04-01 / nr. 3179

iVoce de leder Pagini de reportaj despre Olimpiadă, Melbourne şi sportivii noştri*) Cu toate că discuţia privind ridica­rea reportajului la rangul de gen li­terar continuă încă, un lucru rămine cert: o carte de reportaj poate inte­resa, pasiona şi ridica probleme cel puţin în egală măsură cu un roman. De aceea este explicabil interesul cu care a fost aşteptată apariţia căută: „CU SPORTIVII RO­MINI LA­­MEL­BOURNE“, de RADU URZICEANU şi TUDOR VORNICU. Cei doi zia­rişti au avut dublul privilegiu de a fi primii reporteri sportivi rom­âni care au vizitat îndepărtatul conti­nent australian şi de a asista la des­făşurarea celei mai ample şi mai va­loroase Olimpiade moderne. Fiecare dintre aceste teme ar fi putut consti­tui subiectul unui reportaj pasionant Ambele la un loc au furnizat o sursă suculentă de fapte, impresii şi as­pecte care, prinse de ochiul versat şi redate de pana ageră a reporterului, ne fac să participăm aproape nemij­locit, să trăim împreună cu ei şi cu sutele de participanţi la cea de-a XVI-a Olimpiadă, emoţionantele epi­soade ale acestei minunate sărbători sportive. De altfel, autorii au fost ad­mirabil „serviţi“ şi de comportarea ex­cepţională a sportivilor români care au adus pentru prima oară ţara noastră în postura de protagonistă în suprema întrecere a sportului mondial. După cum remarca la timpul potrivit agenţia americană Asociated Press, „România a avut, dintre ţările mici, cea mai bună comportare“. Lectura ciclului de reportaje pe care-l cuprinde cartea ne convinge că cei doi ziarişti au ştiut să exploateze fecundul filon de impresii pe care îl reprezintă desfăşu­rarea unei Olimpiade, intr-un oraş si­tuat la antipozi unde sportivii ro­­m­âni s-au comportat glorios. Ocolind ca abilitate toate aspectele pre­zentate în presă, în timpul şi după disputarea întrecerilor, Radu Urzicea­­nu şi Tudor Vornicu apasă cu hotă­­rîre pe pedala ineditului, atît în­ des­crierea lungii călătorii pîrtă în „ţara cangurilor“, cît şi în prezentarea în­trecerilor (judicios grupate pe discipli­ne sportive şi nu cronofragic sau în orice alt mod), a emoţiilor legate de participarea sportivilor noştri, a locu­rilor şi oamenilor cunoscuţi nouă doar prin cărţile de geografie şi din rarele opere traduse la noi din scriitorii aus­tralieni. Totul se prezintă într-un stil alert, dezbărat de înflorituri „literatu­­rizante“, direct şi pregnant. Pe alocuri, ai impresia înfăţişării brute, nestili­­zate, a unor notiţe înscrise fugar, pe carnetul de însemnări al reporterului. Departe de a dăuna, aceste pasaje cresc impresia de real, de inedit, in­­tegrîndu-ne şi mai direct în atmos­feră. Iar după deplina satisfacere a dorinţei de a trăi întrecerea, cititorul — ma­i ales cel amator de statistică — este servit cu un succint dar com­plet tabel sinoptic al rezultatelor. Căutînd parcă să-şi atenueze vina de a fi întîrziat nepermis de mult apari­ţia unei lucrări atâ de aşteptate, E­­ditura Tineretului s-a străduit şi a reuşit să ne ofere, în compensaţia ac­tualităţii care nu mai poate fi ajunsă din urmă, o lucrare excelent prezen­tată grafic, bogat ilustrată cu foto­grafii — adevărate documente — şi inspiratele caricaturi ale lui MATTY şi lipsită, în sfîrşit, de supărătoarele greşeli de corectură. Este păcat însă că o carte de o asemenea importanţă şi utilitate, care prin însuşi conţinu­tul ei trezeşte interesul unor mase largi de cititori a fost editată într-un tiraj infim, în ciuda tuturor conside­rentelor, inclusiv cel... comercial. Şi dacă o reeditare în aceleaşi condiţii grafice ar fi poate mai dificilă, sugerăm Editurii Tineretului scoaterea unei noi ediţii, de mai largă circulaţie, mai puţin elegantă, dar la un preţ mai ac­cesibil tineretului dornic să-şi reamin­tească de marea competiţie şi mai a­­les de isprăvile de neuitat ale sporti­vilor noştri. E cu atît mai util cu cît ar constitui un stimulent în pregătirea pentru noua confruntare olimpică, în 1960, la Roma. S. MASSLER V. ARNAUTU­ L) CU SPORTIVII ROMINI LA MELBOURNE — de Radu Urziceanu și Tudor Vornicu­, Editura Tineretului Cultură fizică și sport­ icu morumi I ^ - romi*** % f­­ 'i&k'ffî, ifty­­-c Nu este departe vremea cind noţiu­­nea sport sau sportiv era un fel de ,rara avis“ in lumea scenei. Mai dăi­nuia incă faimoasa prejudecată a „tur­nului de fildeş“ ttt care majoritatea slujiorior artei se închideau, trăind departe de realităţile imediate ale vieţii, iar cei ciţiva care făceau sport erau priviţi pieziş. Astăzi insă, nu mai este de loc o raritate să vezi pe terenul de sport oameni ai artei, tineri sau mai vârst­nici, fie in calitate ele spectatori en­tuziaşti, fie in calitate de sportivi, a­­s­­vb­lindu-se cu însufleţire in diferite dispute. Şi toţi aceşti adepţi ai sportului, din lumea artei, su­­t cuprinşi in fiecare an, pe dată cu venirea primăverii, de o febră cu totul alta decit cea a premierelor. Este vorba de pregătirile in vederea, începerii unei noi ediţii a campiona­tului de fotbal interteatre, competiţie, care se va desfăşura anul acesta pen­tru a cincea oară, înfiinţată în 1954, din iniţiativa cît­or­va actori de la Teatrul Armatei, îndrăgostiţi de fotbal, ei înşişi jucă­tori. În frunte cu Cornel Ele­fterescu, competiţia 3 stim­it am început numai o simplă curiozitate. Pe parcursul etapelor, Spectatorii (puţini la număr, la început) s-au putut convinge că actorii ştiu­­­să bată mingea destul de bine. Fireşte, fără ca portarul O. Brezeanu să aibă pretenţia din a pune la umeri pe Toma, Voi­­nesec sau... Zamora, fără ca stoperul Dem. Savu­ să întunece faima lui Apolzan, Andropic­ sau... Steinbach, sau centrul atacant Napoleon Creţu şi alţi actori să tindă să fie selec­ţionaţi în naţionala noastră, cu toţii s-au războit crîncen timp de patru ani. Şi au făcut acest lucru în fiecare luni, ziua liberă a celor ce muncesc in teatru. Interesant de notat că, ală­turi de actori, au evoluat cu­ succes şi membri ai personalului tehnic (ma­­şinişti, recuziteri, electricieni etc.) din rindul cărora merită să cităm pe jfeşnic lină­rul" Nica Pantazi, elec­trician, fotbalist internaţional acum 30 de ani.­­ Iniţiatorii acestei competiţii, cei de la Teatrul Armatei, şi-au tăiat binein­ţeles partea leului, cucerind trei din cele patru ediţii de pini acum. Un singur an, in 1955, ei au cedat tro­­feul — o splendidă capi — celor de la Teatrul C.C.S. In ceea ce priveşte sezonul 1958,­­numărul echipelor ia crescut, unele dintre teatre, de pildă Teatrul Armatei, prezentind două for­maţii. Şi, după cite suntem informaţi, ediţia a V-a a campionatului inter­­teatre se anunţă deosebit de disputată. Nu-i de mirare de loc, dacă ţinem sea­ma că actorii fotbalişti intenţionează să organizeze o intîlnire internaţională cu o formaţie asemănătoare din ţara vecină şi prietenă, R. P. Bulgaria. Desigur, un proiect interesant. Pînă la realizarea lui, actorii şi teh­nicienii scenelor bucureştene au şi reluat antrenamentele, iar simpati­zanţii respectivi au început să-şi drea­gă glasurile in vederea susţinerii ,în cit mai bune condiţiuni* a eternei galerii... EMIL­IE NICE­C In preajma celei de a V-a ediţii a camaropatu­lu­i de fotbal interteatre (VIII) ASALT de Matty - I -­I S' -r *T­T­c I­f întreprinderea de exploatare a bazelor sportive împlineşte cinci ani de rodnica activitate Obişnuitului prieten al stadioanelor îi sînt cunoscute marile con­strucţii sportive cu care se mîndreşte astăzi întreaga noastră miş­care de cultură fizică şi sport. Nu tuturor le simt însă cunoscute eforturile depuse pentru îngrijirea şi administrarea acestor plăcute locuri de întilmire a zeci de mii de pasionaţi ai fotbalului sau rug­biului, ai boxului sau baschetului. Atunci cînd păşeşti pe poarta ştran­dului „DANTE GHERMAN“ te impre­sionează din prima clipă ordinea şi curăţenia ce străluceşte pretutindeni. Dacă poposeşti în cunoscutul combi­nat al sporturilor de iarnă de la Po­iana Stalin, încerci un puternic sim­ţă mijit de mîndrie admirînd bogata privelişte a acestei uriaşe construcţii sportive. Sau, dacă vizitatorul a ajuns la poligonul TUNARI, nu se poate să nu rămînă impresionat de această bază sportivă modernă apreciată in modul cel mai elogios de trăgători din toate colţurile lumii. De­ buna administrare şi gospodă­rire generală a acestor baze sportive şi a tuturor celor cu caracter republi­can se ocupă cu­ rezultate deosebite în­treprinderea de exploatare a bazelor sportive care­ sărbătoreşte astăzi o fru­­moasă aniversare: 5 ani de la înfiin­ţare. Este, desigur, un prilej nimerit de a trece în revistă cîteva din prin­­­cipalele succese înregistrate de această întreprindere înfiinţată în anul 1953 ca urmare a unor necesităţi evidente de a asigura sportivilor noştri frun­taşi condiţii optime de pregătire şi ac­tivitate competiţională şi din acest punct de vedere. In decursul celor cinci ani de activitate, bazele sportive din administrarea IEBS-ului şi-au schimbat înfăţişarea devenind de la an la an mai frumoase, mai moderne. Peste 30.000.000 de lei au fost inves­tiţi în această perioadă în diverse lucrări de construcţii şi utilaje, lucrări care au contribuit la transformarea şi extinderea bazelor sportive cu carac­ter republican. Astăzi, principala sar­cină a IEBS-uM — administrarea baze­lor sportive republiciane — este îndepli­nită în condiţiuni satisfăcătoare. De acest lucru se poate convinge oricare dintre spectatorii pe care paşii îi poar­tă chiar numai o singură dată la stadionul „23 August“ sau „Republi­cii“, la complexul FLOREASCA sau la poligonul TUNARI, la centrul de antrenament nr. 2 de tenis, la baza nautică de la SNAGOV, la patinoa­rul artificial sau la POIANA STA­­LIN, la EFORIE sau la GHIORAC. Evident, în activitatea desfăşurată în cei cinci ani de la înfiinţare s-au semnalat şi unele deficienţe pe care însă CERS-ul se străduieşte să le lichideze cît mai grabnic. Măsurile luate în ultima vreme sunt o puter­nică mărturie în acest sens. S-au procurat utilaje noi şi moderne (com­­presoare mecanice din U.R.S.S. per­­tru pistele de atletism, cronometre e­­lectrice pentru jocurile de baschet la sala Floreasca, cărucioare electrice mecanice pentru transportul materiale­­lor, tabele de marcaj etc.) şi sunt în proiect o serie de măsuri pentru cunoaşterea cărora ne-am adresat to­varăşului A. DUMITRIU, directorul în­treprinderii, care ne-a relatat urmă­toarele: „Printre numeroasele proiecte a­­le întreprinderii noastre ar trebui a­­mintite: punerea în funcţiune a insta­laţiilor de nocturnă de la „Republicii“, pista de atletism de la stadionul „23 Au­gust“ (pe care intenţionăm s-o face­u tot aici de bună ca cea de la ,,Re­publicii“), instalaţiile de nocturna şi instalaţiile de marcaj pentru atletism de la acelaşi stadion , deocamdată sîntem în plină muncă de punere la­ punct a acestui mare stadion. Un alt obiectiv al întreprindere noastre este şi amenajarea sălii de gimnastică la GHIORAC. Sunt, desigur, doar câteva acţiuni"... Rodnica activitate desfăşurată da această întreprindere în cei cinci ani de activitate ne îndreptăţeşte să cre-' dem că proiectele vor prinde viaţă, c­e vor fi îndeplinite în cele mai bune condiţii. Iată de ce, o dată cu o cău­­duroasă felicitare pentru realizării!» obţinute, pînă acum, adresăm colectiv­­ului de muncă al întreprinderii d­e exploatare a bazelor sportive şi: SUJUC­CES IN ÎNTREAGA ACTIVITATE VIITOARE. Ecouri după marele cros al ziarului l’ H­umani­té Luni dimineaţa, cînd Operatoarea de la 07 ne-a adus la capătul firului te­lefonic pe reprezentanţii noştri la cea de a XXI-a ediţie a crosului zia­rului l'Hum­anité, chiar de la primele cuvinte schimbate am putut remarca faptul că cei cu care discutam se aflau încă sub impresia vie, puternică, a în­trecerii la care participaseră în ajun. Intîmplarea a făcut ca primul dintre ai noștri cu care am vorbit să fie toc­mai Constantin Grecescif, cel mai bine clasat din echipa Romîniei. — Spune-ne ceva despre acest cros... — Nu mi-a fost dat pînă acum nici să asist, şi cu atît mai puţin să parti­cip la un cros de proporţiile şi de va­loarea acestuia de duminică. A fost o întrecere sportivă cu adevărat magni­fică, cu o organizare ireproşabilă, des­făşurată în prezenţa unei mulţimi imen­se (unul dintre localnici a estimat to­talul celor care au venit să asiste la cros, în pădurea Vincennes, la peste 100.000 f) care rre-a făcut tuturor con­curenţilor o caldă manifestaţie de sim­patie, încurajîndu-ne frenetic în tot timpul întrecerii. După terminarea crosurilor de masă la care au luat parte mai multe mii de tineri,­­au urmat crosurile internaţio­nale, din care cel al seniorilor a fost aşteptat cu cel mai mult interes. Din desfăşurarea întrecerii care vi s-a re­latat duminică seara, aţi putut desprin­de desigur lupta excepţională care a caracterizat cursa, şi aceasta cu atît mai mult cu cît prin absenţa lui Vla­dimir Kuţ problema locului întîi a ră­mas... deschisă. înaintea startului cel­ mai multe credite la victorie erau aco­r­date lui Piotr Bolotnikov, Franjo ,Vă­halic şi József Kovács, dar în discuţie mai intra şi numele polonezului Ka­­zimierz Kriszkowiak. S-a întim­pl­it indi­­ca, imediat de la plecare, Bolotnikov să ţîşnească puternic în faţă, iar Krisz­­­kowiak, şi , Ozog să-i ia ,/plasa“. Ia felul acesta , chiar de la primul tur,. Intre acest terţet şi restul alergătorilor’ s-a creat­­o/'diferenţă apreciabilă, pe care n-am mai putut-­o reface ,mai apoi, noi ceilalţi din plutonul al doilea. Aşa se face că Mihajlc nu a mai contat în lupta pentru primul loc. Şi ca el şi alţii ca: Janke, Graf, Rozsnyai, Ulsperger“.­Ca o ştafetă receptorul a fost trecut in mina lui Vasile Weise. „Ne-am resimţit puţin de pe urma crosului de la­­Ankara, totuşi sîntenm mulţumiţi că am realizat acum cele mai bune comportări din cîte au înregistrat vreodată romînii la acest cros. Pentru prima dată doi dintre noi s-au clasat între primii 15 sosiţi, iar echipa noas­tră a reuşit să obţină, de asemenea, tot pentru prima oară, un punctaj sub 100 de puncte“. Şi ,ştafeta“ a fost preluată de An­drei Săvescu, secretarul F.R.A... „Considerăm că atleţii noştri au a■ vut o comportare mulţumitoare, mai ales dacă ţinem seama de valoarea ri-» dicată a participanţilor şi, de fapta­ de de la o săptămină la alta ei au trebuit să facă faţă la două întreceri foarte importante, ambele cu trasee de cîte 10 km., dar cu dificultăţi diferite. De remarcat că ne-am clasat înaintea echipei Iugoslaviei, aceeaşi care cu o săptămînă în urmă a cîştigat craşul balcanic". — O precizare vi­ rugăm ! Cum a fost întocmit clasamentul la egalitate de puncte? Cazul echipelor U.R.S.S. şi Poloniei (25 p.) pe de o parte şi al Romîniei şi Iugoslaviei (86 p.) pe de altă parte... — La egalitate de puncte s-a ţinut seamă de locul ocupat de al patru­lea atlet al fiecărei echipe, in acest fel echipa U.R.S.S. s-a clasat înain­tea Poloniei şi noi înaintea Iugosla­viei ! Crosul 1’Hum­ani­te a pus punct aci­­ivităţii competiţionale internaţionale de etos. Pe plan­ intern acest „punct“ va fi pus o dată cu desfăşurarea campiona­­telor republicane individuale şi pe­ e­­chipe de la Sibiu (13 aprilie). In ve­­derea acestui eveniment au fost orga­nizate diverse concursuri cu caracter de verificare, dar şi de selecţie.

Next