Sportul Popular, august 1959 (Anul 14, nr. 3452-3468)

1959-08-01 / nr. 3452

INSTANTANEE VIENEZE In aceste zile, Viena, oraşul valsului, trăieşte clipe de emo­ţionantă sărbătoare. Din toate cele cinci continente s-au adu­nat aici tineri şi tinere, la cel de al VII-lea Festival Mondial închinat păcii şi prieteniei. Strîngeri de mină, cîntece, mare , zîmbete, acestea sînt acum imaginile caracteristice ale ora­şului de pe malurile Dunării albastre. Din noianul de fapte şi de impresii am ales cîteva pe care vi le înfăţişăm în rîndurile­­de mai jos.­ ­ O săritură înaltă... !! Pe unul din bulevardele Vie­­niei se plimbă un grup de spor­­tivivi romini. Copiii vienezi îi salută cu voioşie, le cer auto­grafe. Micuţii poartă mari ba­loane pe care este pictată em­blema Festivalului. In toiul discuţiei, un băieţel scapă ba­lonul care începe să plutească lin în sus agăţîndu-se de ra­murile unui pom. Copilul este foarte supărat şi ochii încep să i se umezească. Atunci, din grupul sportivilor romini se desprinde o fată înaltă. Un salt şi balonaşul se află in mîinile sale, fiind înapoiat mi­cului... proprietar. „Bravo loli, spun prietenii, recordmanei mondiale la sări­tura în înălţime, Iolanda Balaş. Iată cum neîntrecuta ta sări­tură în înălţime l-a scos din încurcătură pe acest micuţ...“. Nene, n-ai să cazi ? Au sosit oaspeţii din R. D. Germană. La ieşirea de pe pe­ron, tinerii delegaţi sunt salu­taţi de locuitorii Vienei. Se a­­flă aici oameni de toate vîrs­­tele, şi din cei cu tîmplele de mult încărunţite şi copii care nu de mult au făcut primii paşi. O fetiţă, cu o imensă fun­dă albă în cap, a venit să-i în­­tîmpine pe noii sosiţi, pe o... tricicletă. Din grupul tinerilor germani se desprinde un spor­tiv înalt care apropiindu-se de fetiţă o întreabă : „Imi dai şi mie bicicleta să mă plimb ?“ Fetiţa se dă jos bucuroasă și răspunde: „Cu multă plăcere. Dar, nene, ştii să mergi pe ea ? N-ai să cazi ?“ Un hohot de rîs răsună în această clipă. Tînărul înalt nu era nimeni altul decit... cunos­cutul ciclist din R.D. Germană Ronald Hennings, membru al echipei reprezentative... Tiraje nevîndute La Viena se află 600 zia­rişti din toate colţurile lumii. Cititorii din Moscova şi New York, din Sidney şi Pekin, din toate marile oraşe, aşteaptă cu nerăbdare veşti de la Festival. Ziarele vieneze publică de a­­semenea pagini întregi despre marea sărbătoare a tineretului lumii. Exemplarele se epuizea­ză cu o iuţeală neobişnuită, sunt smulse din mâinile vânză­torilor, dispar din standurile chioşcurilor. Şi numai trei zia­re îşi văd neatinse tirajele. Este vorba de „Kronenzeitung“, „Die Presse“ şi „Arbeiterzei­tung“. Directorii acestor ziare au declarat înainte că nu vor comunica nimic despre mani­festările culturale, artistice sau sportive ale Festivalului. „Singuri și-au făcut-o — spun vienezii. Acum n-au de­cit să folosească grămezile de ziare nevîndute, pentru a se ascunde de bucuria și veselia generală care domnesc în ora­şul nostru“.. Un temerar al piscurilor* Alexandru Floricioiu ...Un piton, încă unul Şi încă unul. Alpinistul scoate o carabinieră, o bagă în urechea pitonului şi prin ea trece coar­da. Mai face încă un pas. Ope­raţia se repetă... Şi astfel se scurg minutele, orele... Dar al­pinistul e dîrz şi pînă la urmă iese învingător în lupta cu pe­retele de stincă... „Bucuria lui cînd ajunge sus este nemărginită. Se spune că fie­care sportiv laudă disciplina pe care o practică. Eu cred însă că nici unul nu este atît de fericit ca alpinistul care reușește o escaladă în premie­ră.“ Maestrul sportului Alexan­dru Floricioiu de la Dinamo Oraşul Stalin, unul dintre cei mai buni alpinişti ai noştri,­­avea dreptate cînd ne spunea aceste lucruri. Credem că şi bu­curia lui a fost cu adevărat nemărginită atunci cînd a izbu­tit să escaladeze „Fisura Albas­tră“ pe traseul direct. La fel şi cînd a „urcat“ Fisura Artei, mai ales că am­îndouă sînt so­cotite de gradul VI B, cele mai­­dificile trasee alpine din ţară. Traseul direct al Fisurei Albas­tre, aflat în peretele Văii Albe din Bucegi l-a realizat în 1956, iar Fisura Artei aflată în pe­retele Surduc din Cheile Bica­­zului a escaladat-o anul trecut. Traseu de căţărătură prin exce­lenţă, de înaltă acrobaţie al­pină, Fisura Artei este o... pia­tră de încercare pentru orice alpinist fruntaş. In aceste două trasee a avut ca secunzi pe N. Hieb­esch, R. Welkens, N.­­Jitaru, T. Hurubean, H. Horst. Bineînţeles că în afară de a­­ceste două trasee de mare difi­cultate, Floricioiu mai are şi alte realizări de seamă, cum ar fi cele două traversări ale Car­­paţilor merdionali, efectuate iar­na, locul I cucerit la „Alpiniada de iarnă“ disputată anul acesta în Retezat, ca şi numeroasele „premiere“ în Piatra Craiului şi Piatra Mare. Totodată, Ale­xandru Floricioiu depune o fru­moasă activitate ca antrenor la Dinamo Oraşul Sta­­lin şi, în momen­tul de faţă, ca lec­tor la tabăra de instructori pentru alpinism ce are loc la Cheile Bi­­cazului. De curînd el a fost chemat să participe ca in­structor şi la ta­băra de iniţiere în alpinism ce se va deschide la 5 au­gust la Peştera Ialomicioarei. Iată-l în foto­grafia noastră în timpul unei de­monstraţii. După cum se vede se poate merge şi pe... verticală ! Ştiaţi că... ... prima medalie de aur a­­Jocurilor Olimpice din 1960 va fi în cu­rind înmînată ? Este vorba de premiul cu care a fost dotată o competiţie originală ce va fi organizată printre poştaşii din Roma care se pregătesc şi ei pentru împărţirea corespon­denţei ce va sosi în vremea Olimpiadei. Concursul va consta din cartarea în timpul cel mai scurt a 1700 plicuri cu desti­naţia Italia şi 1000 plicuri pur­tând adresele tuturor ţărilor lu­mii. ... Don Talbot, antrenorul îno­tătorului australian Jon Konrads la­ declarat că în februarie 1960 elevul său va realiza pe 1500 im mai puţin de 17 minute ? 'Actualul record mondial este 117:28,7 şi îi aparţine tot lui Konrads. I­ar' un inginer canadian a pus la punct un nou model de pa­­rfd­rie pentru hochei pe gheaţă ? 'Aceste patine au un mic rezer­­,vor de unde curge automat un u­lei care unge mereu suprafaţa de contact cu gheața. Se spune că acest nou model de patine permite sportivilor să patineze cu o viteză mult mai mare de­cit pînă acum. „IMI AJUNGE!...“ In minutul 42 al meciului de fotbal dintre echipele belgiene ,,Wiese'4 si ,,Sternaui44, arbitrul intîlnirii, Boelder, a părăsit te­renul... Organizatorii au crezut că este to­lna­v, da­r răspunsul ,,ca vaie­rului fluierului'' a infirmat a­ceas­tă părere: — Mă simt excelent, dar am­bele echipe joacă atit de prost, incit, cu toată bunăvoința, nu mai pot suporta... Toate încercările de a­­ con­vinge să renunţe la hotărîrea sa *a au fost inutile. A trebuit să fie găsit un alt arbitru care să con­ducă pînă la sfirșit întâlnirea. Boelder insă a dat Uniunii de fotbal următoarea explicaţie: „Soţia mea are întrutotul drep­tate afiirmînd că în viaţă există lucruri mult mai interesante şi mai utile, de­cît să-ţi pierzi vremea conducînd în fiecare duminică jocul a 22 proşti fot­balişti. Şi pe deasupra nu nu­mai că nu eşti plătit, dar mai eşti şi fluierat, îmi ajunge»...“ NICOLAE OLTEANU, SEBEŞ. — 1) Decatlonul este greu, dar punctajul este cît se poate de uşor! Se adună punctele reali­zate la cele 16 probe, după ta­bela internaţională de punctaj, care, dupâ cum s­e ştie, prevede pentru fiecare prob­ă a­tletică un punctaj în funcţie de valoarea performanţei realizate. — 2) Re­cordul ţării noastre la aruncarea suliţei (juniori) este 61,15 m, şi a fost stabilit, în 1954, de Iuliu Iordan. — 3) Atletul polonez Sidlo a fost recordman mondial la aruncarea suliţei prin rezul­tatul de 63,66 m, obţinut în anul 1956. VASILE STREMTEAN, TE­IUŞ. — Probllema e interesantă: „In minutul 14, la jocul de fot­bal diintre Minerul Petru­­ şi C.F.R. Teiuş pentru calificarea în campionatul regional, un înaintaş şutează la poartă. In timp ce portarul se pregăteşte să oprească mingea, aceasta se dezumflă, îsi micşorează ast­fel pe neaşteptate viteza şi in­­ducîndu-l în eroare pe portar, intră pe sub el în plasă. Arbi­trul, ştefan Strator din Hune­doara, a acordat gol. Portarul a scos mingea din Plasă şi văzînd că e dezumflată, a aruncat-o. Jocul s-a reluat apoi cu altă minge“. Dv. întrebaţi dacă go­lul e valabil. Dacă faza s a pe­trecut exact cum o descrieţi P­OSTA MAGAZIN dv., golul nu este regulamentar, întrucît mingea nu avea în acel moment forma, volumul şi greu­tatea cerute de regulament. TASE POSTELNICU, FAGA­­RAS. — Anul acesta, la căra­­p­io ante II, republicane indivi­duale de atletism nu pot lua parte decit sportivii care au mi­nimum categoria a 11-a de cla­sificare. De asemenea regula­mentul precizează că atleţii nu pot concura la alte probe decit la acelea la care au obţinut per­formanţe ce se încadrează mi­nimum în categoria a II-a de clasificare. Dar sunt atîtea com­petiţii de masă care vă aşteaptă şi atîtea concursuri de casă. In­­scrieti-vă cu prima ocazie! ALEXANDRU CHIRIAC, RE­ŞIŢA. ( 1) In cadrul campiona­tului mondial de fotbal din litri din Elveţia, echipa R.P. Ungare s-a întîlnit de două ori cu re­prezentativa R.F. Germane. In cadrul meciurilor din grupa res­pectivă R.P. Ungară a învins cu 8-3, iar în finală fotbaliștii ma­ghiari au pierdut cu 3—2, după ce conduseseră cu 2—0. — 2) V-am răspuns detailat prin scri­soare. ALBERT ROSTAUSCUER, CO­MUNA SENCA. — 1) Bila de o­­ţel (greutatea) pe care o aruncă seniorii cîntăreşte 7.250 kg. — 2) Da, la cîteva Olimpiade au figurat în program prob­ele de triplu salt, săritură în lungime şi săritură în înălţime, atît cu elan (cum se efectuează acum) cît şi... de pe loc. 2) Pentru a­­nul în curs, la H»­m. plat nor­ma pentru selee’mnarea în lo­tul olimpic al F . B. este 10.5 sec. ION POȘTAȘUL. Atitudinea celor trei concurenţi, oglindeşte cum nu se poate mai bine rezultatele obţinute de ei pînă in acel mo­ment; pionierul Ionel Pantazi fixează cu insistenţă luciul apei In aşteptarea, primei capturi, artistul liric Petre Sandu nu mai pridideşte să-şi umple tolba din stingă lui, iar experimentatul pescar de la institutul Pasteur, Dumitru tempeanu, pare sigur de succes şi adoptă de aceea o ţinută relaxată. (Foto: Th. Roibu) Cu „undiţa“... reporterului printre pescari Imagini prinse la­ un inedit concurs de pe Herăstrău Peştii Herăstrăului nu ştiau ce avea să-i aştepte duminică dimineaţă. Nu trecuseră nici două ore de la răsăritul soare­lui şi pe unul din malurile lacu­lui bucureştean, in vecinătatea imediată a ,,Casei Scinteiise făceau pregătiri febrile pentru o inedită întrecere: faza raională a campionatului de pescuit sta­ţionar, care va avea anul acesta, pentru prima dată, şi o finală pe întreaga ţară. Puzderia de pescari, prevăzuţi cu toate usten­silele necesare făcând parte din filialele V. I. Lenin, 23 August şi I. V. Stalin, impinzise pelu­zele verzi marcate de steguleţe multicolore care delimitau stan­durile sau mai bine zis zonele de acţiune ale concurenţilor. Nu­merele de ordine de pe spatele fiecăruia dintre concurenţi (echi­paţi pe cit de diferit pe atit de pitoresc), sumedenia de oficiali (gravi şi foarte erudiţi in mate­rie) şi nelipsitul public (de data aceasta format din masa pasio­naţilor unditului şi a ...curioşi­lor) creau cadrul adecvat, spe­cif­ic­,com­­petiţiilor sportive, dind totodată culoare şi farmec deo­sebit întrecerii. Intr-un cuvint, un concurs în toată regula, cu un ,,teren" bine pregătit (două, trei zile înainte se aruncase hrană din abundenţă pentru atragerea peştilor), in care starturile celor trei reprize (citeşte manşe) a dile o oră, au fost date nu cu clasicul pistol ci cu „gălăgioa­sa" puşcă a vinătorului. S-a auzit primul foc (care în­semna de fapt ,,Aruncaţi mo­meala !") şi zeci de miini au pulverizat luciul apei cu o ploaie de... mălai gros. Peste cinci minute, alte două detunături („Aruncaţi undiţa /în­cepe concursul !") şi 66 de vergi suple au lansat in apă, ca nişte bice firele subţiri de nylon ter­minate cu „magneţi" (cirligele cu viermişori) care aveau să atragă peştii. Iar pentru noi a­­cest semnal a însemnat începe­rea unui raid de-a lungul stan­durilor, unde puteam int­eni atiţi­ maeştri ai undiţei. Căci nu e uşor să pescuieşti bine... • — „Roşioară 361", „Roşioa­­ră 37/"... „Săbioară 371", „Să­bioară 361“... Doi dintre concu­renţi, luptau la o „mustaţă", anun­­ţindu-şi aproape­. su­multan — ca nişte fraţi siamezi — victoriile a­­supra diferitelor specii de peşti, care urmau unul după altul in săculeţul di a fala fiecărui stand. Atrași de această in­­dirjită dispută sportivă, ne-am apropiat chiar in timpul... me­j Pe primul loc s-au clasat: I Vasile lonescu (filiala de vî- I nătoare și pescuit sportiv 23 August), 1310 p., 67 buc. I Sandu Petre (filiala V. I. I Lenin) 1260 p., 99 buc.; Gheorghe Baraniuc (filiala I. V. Stalin) 225 p., 11 buc. Clasamentul s-a făcut acor­dâidu-se cite 5 puncte de fiecare piesă şi cîte un punct pentru fiecare gram, adică punctele au fost acordate în funcţie de numărul şi greu­tatea peştilor prinşi, ciului de cei doi competitori pen­tru a le cunoaşte identitatea şi tehnica. Numărul 36 s-a prezen­tat: Dumitru Tempeanu. E tre­cut de prima tinereţe şi chiar de a... doua. Totuşi la cei 54 de anii ai săi, şeful de secţie de la institutul Pasteur, Dumitru Tempeanu are o condiţie fizică de invidiat, fapt care l-a şi a­­jutat să-şi întreacă adversarul, pe nr. 37, sau mai precis pe Nicolae Molopaniuc (58 ani), maistru principal frigotehnist la aceeaşi instituţie. Cei doi participanţi şi-au continuat cu ardoare întrecerea, demonstrind că şi partidele de pescuit pot fi foarte spectaculoase şi sub aspectul... evoluţiei scorului. In plus, neobositul Dumitru Tem­peanu, jucător şi arbitru de po­pice, ne-a dovedit că virsta nu exclude pasiunea pentru sport. • Concursul de pescuit sta­ţionar despre care vorbim a a­­vut o „lipsă": nu a repartizat pe concurenţi pe categorii de vir­­stă. De fapt,­­lipsa poate fi con­siderată drept o mare... calitate Cei mai tineri pescari sportiv şi-au disputat iutim­itatea alături de „undiţe" reputate. Pionierii Ionel Pantazi, Niţă Manolescu şi Viorel Lucaci n-au realizat rezul­tate prea strălucite: 105 p., 6 bucăţi, 30 p., 2, iar ultimul 0 p. I Cu toate acestea ei şi-au pus uneori adversarii, de care o despărţea cite­odată , o expe­rienţă de peste cinci decenii, irt dificultate. Iată-i de pildă, pe concurenţii cu nr. 12, pionierul Ionel Pantazi fiul şi nr. 14, Va­sile Pantazi tatăl, salariat la E.R.B. La începutul primei man­şe, săculeţul de concurs al lui Ionel adăpostea de acum un peştişor: „Vezi, iată. Te-am în­trecut !“. Intr-adevăr, pentru moment tatăl fusese învins. El nu se putea lăuda nici cu un singur trofeu. Dar, peste alte cîteva minute, „învinsul“ avea un avantaj substanţial şi uitind de jocul disputei, dădea îndru­mări grijulii şi părinteşti micului pescar: „Ionele tată, mai schim­bă şi tu vierm­işul. Şi cînd simţi că apucă, înţeapă scurt şi ai grijă, nu scăpa roşioara in brădiş !". După cum vedeţi cel mai convingător schimb de ex­perienţă. Să nu uităm că au mai fost prezenţi pescari cu ve­chi state de serviciu: Gheorghe Botez (55 ani) şi Marin Anghel (70 ani). • Nu numai toate virstele dar şi toate meseriile şi-au dat in­­tilnire la startul acestei compe­tiţii, arătînd că pescuita­ esta un sport îndrăgit de mase. Prin­tre cei înscrişi au figurat lăcă­tuşul de la F.R.B., Vasile Bobet­­nicu, opticianul de la LOR., Petrache Florea, pensionarul Marin Anghel, fost mecanic de motoare Diesel şi... artistul K­rig (aşa cum s-a recomandat) Petre Sandu, membru al Ansamblului de cintece şi dansuri al C.C.S. Acesta din urmă a fost de alt­fel revelaţia campionatului, reu­şind să prindă 99 de bucăţi, re­cordul zilei! Se spunea printre ceilalţi pescari că... momeala principală a fost vocea sa. Ce vreţi, peştii din Herăstrău sunt atit de muzicali­­ CONSTANTIN COMARNISCHI NEAGOE MAREAN In săptamîna meciului de fot­­bal dintre R.P.R. si U.R.S.S. — Nici nu știam că avem atîtea rude in provincie... (Desen de N. Ghenadie)

Next