Sportul Popular, august 1959 (Anul 14, nr. 3452-3468)
1959-08-01 / nr. 3452
INSTANTANEE VIENEZE In aceste zile, Viena, oraşul valsului, trăieşte clipe de emoţionantă sărbătoare. Din toate cele cinci continente s-au adunat aici tineri şi tinere, la cel de al VII-lea Festival Mondial închinat păcii şi prieteniei. Strîngeri de mină, cîntece, mare , zîmbete, acestea sînt acum imaginile caracteristice ale oraşului de pe malurile Dunării albastre. Din noianul de fapte şi de impresii am ales cîteva pe care vi le înfăţişăm în rîndurilede mai jos. O săritură înaltă... !! Pe unul din bulevardele Vieniei se plimbă un grup de sportivivi romini. Copiii vienezi îi salută cu voioşie, le cer autografe. Micuţii poartă mari baloane pe care este pictată emblema Festivalului. In toiul discuţiei, un băieţel scapă balonul care începe să plutească lin în sus agăţîndu-se de ramurile unui pom. Copilul este foarte supărat şi ochii încep să i se umezească. Atunci, din grupul sportivilor romini se desprinde o fată înaltă. Un salt şi balonaşul se află in mîinile sale, fiind înapoiat micului... proprietar. „Bravo loli, spun prietenii, recordmanei mondiale la săritura în înălţime, Iolanda Balaş. Iată cum neîntrecuta ta săritură în înălţime l-a scos din încurcătură pe acest micuţ...“. Nene, n-ai să cazi ? Au sosit oaspeţii din R. D. Germană. La ieşirea de pe peron, tinerii delegaţi sunt salutaţi de locuitorii Vienei. Se află aici oameni de toate vîrstele, şi din cei cu tîmplele de mult încărunţite şi copii care nu de mult au făcut primii paşi. O fetiţă, cu o imensă fundă albă în cap, a venit să-i întîmpine pe noii sosiţi, pe o... tricicletă. Din grupul tinerilor germani se desprinde un sportiv înalt care apropiindu-se de fetiţă o întreabă : „Imi dai şi mie bicicleta să mă plimb ?“ Fetiţa se dă jos bucuroasă și răspunde: „Cu multă plăcere. Dar, nene, ştii să mergi pe ea ? N-ai să cazi ?“ Un hohot de rîs răsună în această clipă. Tînărul înalt nu era nimeni altul decit... cunoscutul ciclist din R.D. Germană Ronald Hennings, membru al echipei reprezentative... Tiraje nevîndute La Viena se află 600 ziarişti din toate colţurile lumii. Cititorii din Moscova şi New York, din Sidney şi Pekin, din toate marile oraşe, aşteaptă cu nerăbdare veşti de la Festival. Ziarele vieneze publică de asemenea pagini întregi despre marea sărbătoare a tineretului lumii. Exemplarele se epuizează cu o iuţeală neobişnuită, sunt smulse din mâinile vânzătorilor, dispar din standurile chioşcurilor. Şi numai trei ziare îşi văd neatinse tirajele. Este vorba de „Kronenzeitung“, „Die Presse“ şi „Arbeiterzeitung“. Directorii acestor ziare au declarat înainte că nu vor comunica nimic despre manifestările culturale, artistice sau sportive ale Festivalului. „Singuri și-au făcut-o — spun vienezii. Acum n-au decit să folosească grămezile de ziare nevîndute, pentru a se ascunde de bucuria și veselia generală care domnesc în oraşul nostru“.. Un temerar al piscurilor* Alexandru Floricioiu ...Un piton, încă unul Şi încă unul. Alpinistul scoate o carabinieră, o bagă în urechea pitonului şi prin ea trece coarda. Mai face încă un pas. Operaţia se repetă... Şi astfel se scurg minutele, orele... Dar alpinistul e dîrz şi pînă la urmă iese învingător în lupta cu peretele de stincă... „Bucuria lui cînd ajunge sus este nemărginită. Se spune că fiecare sportiv laudă disciplina pe care o practică. Eu cred însă că nici unul nu este atît de fericit ca alpinistul care reușește o escaladă în premieră.“ Maestrul sportului Alexandru Floricioiu de la Dinamo Oraşul Stalin, unul dintre cei mai buni alpinişti ai noştri,avea dreptate cînd ne spunea aceste lucruri. Credem că şi bucuria lui a fost cu adevărat nemărginită atunci cînd a izbutit să escaladeze „Fisura Albastră“ pe traseul direct. La fel şi cînd a „urcat“ Fisura Artei, mai ales că amîndouă sînt socotite de gradul VI B, cele maidificile trasee alpine din ţară. Traseul direct al Fisurei Albastre, aflat în peretele Văii Albe din Bucegi l-a realizat în 1956, iar Fisura Artei aflată în peretele Surduc din Cheile Bicazului a escaladat-o anul trecut. Traseu de căţărătură prin excelenţă, de înaltă acrobaţie alpină, Fisura Artei este o... piatră de încercare pentru orice alpinist fruntaş. In aceste două trasee a avut ca secunzi pe N. Hiebesch, R. Welkens, N.Jitaru, T. Hurubean, H. Horst. Bineînţeles că în afară de aceste două trasee de mare dificultate, Floricioiu mai are şi alte realizări de seamă, cum ar fi cele două traversări ale Carpaţilor merdionali, efectuate iarna, locul I cucerit la „Alpiniada de iarnă“ disputată anul acesta în Retezat, ca şi numeroasele „premiere“ în Piatra Craiului şi Piatra Mare. Totodată, Alexandru Floricioiu depune o frumoasă activitate ca antrenor la Dinamo Oraşul Stalin şi, în momentul de faţă, ca lector la tabăra de instructori pentru alpinism ce are loc la Cheile Bicazului. De curînd el a fost chemat să participe ca instructor şi la tabăra de iniţiere în alpinism ce se va deschide la 5 august la Peştera Ialomicioarei. Iată-l în fotografia noastră în timpul unei demonstraţii. După cum se vede se poate merge şi pe... verticală ! Ştiaţi că... ... prima medalie de aur aJocurilor Olimpice din 1960 va fi în curind înmînată ? Este vorba de premiul cu care a fost dotată o competiţie originală ce va fi organizată printre poştaşii din Roma care se pregătesc şi ei pentru împărţirea corespondenţei ce va sosi în vremea Olimpiadei. Concursul va consta din cartarea în timpul cel mai scurt a 1700 plicuri cu destinaţia Italia şi 1000 plicuri purtând adresele tuturor ţărilor lumii. ... Don Talbot, antrenorul înotătorului australian Jon Konrads la declarat că în februarie 1960 elevul său va realiza pe 1500 im mai puţin de 17 minute ? 'Actualul record mondial este 117:28,7 şi îi aparţine tot lui Konrads. Iar' un inginer canadian a pus la punct un nou model de parfdrie pentru hochei pe gheaţă ? 'Aceste patine au un mic rezer,vor de unde curge automat un ulei care unge mereu suprafaţa de contact cu gheața. Se spune că acest nou model de patine permite sportivilor să patineze cu o viteză mult mai mare decit pînă acum. „IMI AJUNGE!...“ In minutul 42 al meciului de fotbal dintre echipele belgiene ,,Wiese'4 si ,,Sternaui44, arbitrul intîlnirii, Boelder, a părăsit terenul... Organizatorii au crezut că este tolnav, dar răspunsul ,,ca vaierului fluierului'' a infirmat această părere: — Mă simt excelent, dar ambele echipe joacă atit de prost, incit, cu toată bunăvoința, nu mai pot suporta... Toate încercările de a convinge să renunţe la hotărîrea sa *a au fost inutile. A trebuit să fie găsit un alt arbitru care să conducă pînă la sfirșit întâlnirea. Boelder insă a dat Uniunii de fotbal următoarea explicaţie: „Soţia mea are întrutotul dreptate afiirmînd că în viaţă există lucruri mult mai interesante şi mai utile, decît să-ţi pierzi vremea conducînd în fiecare duminică jocul a 22 proşti fotbalişti. Şi pe deasupra nu numai că nu eşti plătit, dar mai eşti şi fluierat, îmi ajunge»...“ NICOLAE OLTEANU, SEBEŞ. — 1) Decatlonul este greu, dar punctajul este cît se poate de uşor! Se adună punctele realizate la cele 16 probe, după tabela internaţională de punctaj, care, dupâ cum se ştie, prevede pentru fiecare probă atletică un punctaj în funcţie de valoarea performanţei realizate. — 2) Recordul ţării noastre la aruncarea suliţei (juniori) este 61,15 m, şi a fost stabilit, în 1954, de Iuliu Iordan. — 3) Atletul polonez Sidlo a fost recordman mondial la aruncarea suliţei prin rezultatul de 63,66 m, obţinut în anul 1956. VASILE STREMTEAN, TEIUŞ. — Probllema e interesantă: „In minutul 14, la jocul de fotbal diintre Minerul Petru şi C.F.R. Teiuş pentru calificarea în campionatul regional, un înaintaş şutează la poartă. In timp ce portarul se pregăteşte să oprească mingea, aceasta se dezumflă, îsi micşorează astfel pe neaşteptate viteza şi inducîndu-l în eroare pe portar, intră pe sub el în plasă. Arbitrul, ştefan Strator din Hunedoara, a acordat gol. Portarul a scos mingea din Plasă şi văzînd că e dezumflată, a aruncat-o. Jocul s-a reluat apoi cu altă minge“. Dv. întrebaţi dacă golul e valabil. Dacă faza s a petrecut exact cum o descrieţi POSTA MAGAZIN dv., golul nu este regulamentar, întrucît mingea nu avea în acel moment forma, volumul şi greutatea cerute de regulament. TASE POSTELNICU, FAGARAS. — Anul acesta, la cărapio ante II, republicane individuale de atletism nu pot lua parte decit sportivii care au minimum categoria a 11-a de clasificare. De asemenea regulamentul precizează că atleţii nu pot concura la alte probe decit la acelea la care au obţinut performanţe ce se încadrează minimum în categoria a II-a de clasificare. Dar sunt atîtea competiţii de masă care vă aşteaptă şi atîtea concursuri de casă. Inscrieti-vă cu prima ocazie! ALEXANDRU CHIRIAC, REŞIŢA. ( 1) In cadrul campionatului mondial de fotbal din litri din Elveţia, echipa R.P. Ungare s-a întîlnit de două ori cu reprezentativa R.F. Germane. In cadrul meciurilor din grupa respectivă R.P. Ungară a învins cu 8-3, iar în finală fotbaliștii maghiari au pierdut cu 3—2, după ce conduseseră cu 2—0. — 2) V-am răspuns detailat prin scrisoare. ALBERT ROSTAUSCUER, COMUNA SENCA. — 1) Bila de oţel (greutatea) pe care o aruncă seniorii cîntăreşte 7.250 kg. — 2) Da, la cîteva Olimpiade au figurat în program probele de triplu salt, săritură în lungime şi săritură în înălţime, atît cu elan (cum se efectuează acum) cît şi... de pe loc. 2) Pentru anul în curs, la H»m. plat norma pentru selee’mnarea în lotul olimpic al F . B. este 10.5 sec. ION POȘTAȘUL. Atitudinea celor trei concurenţi, oglindeşte cum nu se poate mai bine rezultatele obţinute de ei pînă in acel moment; pionierul Ionel Pantazi fixează cu insistenţă luciul apei In aşteptarea, primei capturi, artistul liric Petre Sandu nu mai pridideşte să-şi umple tolba din stingă lui, iar experimentatul pescar de la institutul Pasteur, Dumitru tempeanu, pare sigur de succes şi adoptă de aceea o ţinută relaxată. (Foto: Th. Roibu) Cu „undiţa“... reporterului printre pescari Imagini prinse la un inedit concurs de pe Herăstrău Peştii Herăstrăului nu ştiau ce avea să-i aştepte duminică dimineaţă. Nu trecuseră nici două ore de la răsăritul soarelui şi pe unul din malurile lacului bucureştean, in vecinătatea imediată a ,,Casei Scinteiise făceau pregătiri febrile pentru o inedită întrecere: faza raională a campionatului de pescuit staţionar, care va avea anul acesta, pentru prima dată, şi o finală pe întreaga ţară. Puzderia de pescari, prevăzuţi cu toate ustensilele necesare făcând parte din filialele V. I. Lenin, 23 August şi I. V. Stalin, impinzise peluzele verzi marcate de steguleţe multicolore care delimitau standurile sau mai bine zis zonele de acţiune ale concurenţilor. Numerele de ordine de pe spatele fiecăruia dintre concurenţi (echipaţi pe cit de diferit pe atit de pitoresc), sumedenia de oficiali (gravi şi foarte erudiţi in materie) şi nelipsitul public (de data aceasta format din masa pasionaţilor unditului şi a ...curioşilor) creau cadrul adecvat, specific,competiţiilor sportive, dind totodată culoare şi farmec deosebit întrecerii. Intr-un cuvint, un concurs în toată regula, cu un ,,teren" bine pregătit (două, trei zile înainte se aruncase hrană din abundenţă pentru atragerea peştilor), in care starturile celor trei reprize (citeşte manşe) a dile o oră, au fost date nu cu clasicul pistol ci cu „gălăgioasa" puşcă a vinătorului. S-a auzit primul foc (care însemna de fapt ,,Aruncaţi momeala !") şi zeci de miini au pulverizat luciul apei cu o ploaie de... mălai gros. Peste cinci minute, alte două detunături („Aruncaţi undiţa /începe concursul !") şi 66 de vergi suple au lansat in apă, ca nişte bice firele subţiri de nylon terminate cu „magneţi" (cirligele cu viermişori) care aveau să atragă peştii. Iar pentru noi acest semnal a însemnat începerea unui raid de-a lungul standurilor, unde puteam inteni atiţi maeştri ai undiţei. Căci nu e uşor să pescuieşti bine... • — „Roşioară 361", „Roşioară 37/"... „Săbioară 371", „Săbioară 361“... Doi dintre concurenţi, luptau la o „mustaţă", anunţindu-şi aproape. sumultan — ca nişte fraţi siamezi — victoriile asupra diferitelor specii de peşti, care urmau unul după altul in săculeţul di a fala fiecărui stand. Atrași de această indirjită dispută sportivă, ne-am apropiat chiar in timpul... mej Pe primul loc s-au clasat: I Vasile lonescu (filiala de vî- I nătoare și pescuit sportiv 23 August), 1310 p., 67 buc. I Sandu Petre (filiala V. I. I Lenin) 1260 p., 99 buc.; Gheorghe Baraniuc (filiala I. V. Stalin) 225 p., 11 buc. Clasamentul s-a făcut acordâidu-se cite 5 puncte de fiecare piesă şi cîte un punct pentru fiecare gram, adică punctele au fost acordate în funcţie de numărul şi greutatea peştilor prinşi, ciului de cei doi competitori pentru a le cunoaşte identitatea şi tehnica. Numărul 36 s-a prezentat: Dumitru Tempeanu. E trecut de prima tinereţe şi chiar de a... doua. Totuşi la cei 54 de anii ai săi, şeful de secţie de la institutul Pasteur, Dumitru Tempeanu are o condiţie fizică de invidiat, fapt care l-a şi ajutat să-şi întreacă adversarul, pe nr. 37, sau mai precis pe Nicolae Molopaniuc (58 ani), maistru principal frigotehnist la aceeaşi instituţie. Cei doi participanţi şi-au continuat cu ardoare întrecerea, demonstrind că şi partidele de pescuit pot fi foarte spectaculoase şi sub aspectul... evoluţiei scorului. In plus, neobositul Dumitru Tempeanu, jucător şi arbitru de popice, ne-a dovedit că virsta nu exclude pasiunea pentru sport. • Concursul de pescuit staţionar despre care vorbim a avut o „lipsă": nu a repartizat pe concurenţi pe categorii de virstă. De fapt,lipsa poate fi considerată drept o mare... calitate Cei mai tineri pescari sportiv şi-au disputat iutimitatea alături de „undiţe" reputate. Pionierii Ionel Pantazi, Niţă Manolescu şi Viorel Lucaci n-au realizat rezultate prea strălucite: 105 p., 6 bucăţi, 30 p., 2, iar ultimul 0 p. I Cu toate acestea ei şi-au pus uneori adversarii, de care o despărţea citeodată , o experienţă de peste cinci decenii, irt dificultate. Iată-i de pildă, pe concurenţii cu nr. 12, pionierul Ionel Pantazi fiul şi nr. 14, Vasile Pantazi tatăl, salariat la E.R.B. La începutul primei manşe, săculeţul de concurs al lui Ionel adăpostea de acum un peştişor: „Vezi, iată. Te-am întrecut !“. Intr-adevăr, pentru moment tatăl fusese învins. El nu se putea lăuda nici cu un singur trofeu. Dar, peste alte cîteva minute, „învinsul“ avea un avantaj substanţial şi uitind de jocul disputei, dădea îndrumări grijulii şi părinteşti micului pescar: „Ionele tată, mai schimbă şi tu viermişul. Şi cînd simţi că apucă, înţeapă scurt şi ai grijă, nu scăpa roşioara in brădiş !". După cum vedeţi cel mai convingător schimb de experienţă. Să nu uităm că au mai fost prezenţi pescari cu vechi state de serviciu: Gheorghe Botez (55 ani) şi Marin Anghel (70 ani). • Nu numai toate virstele dar şi toate meseriile şi-au dat intilnire la startul acestei competiţii, arătînd că pescuita esta un sport îndrăgit de mase. Printre cei înscrişi au figurat lăcătuşul de la F.R.B., Vasile Bobetnicu, opticianul de la LOR., Petrache Florea, pensionarul Marin Anghel, fost mecanic de motoare Diesel şi... artistul Krig (aşa cum s-a recomandat) Petre Sandu, membru al Ansamblului de cintece şi dansuri al C.C.S. Acesta din urmă a fost de altfel revelaţia campionatului, reuşind să prindă 99 de bucăţi, recordul zilei! Se spunea printre ceilalţi pescari că... momeala principală a fost vocea sa. Ce vreţi, peştii din Herăstrău sunt atit de muzicali CONSTANTIN COMARNISCHI NEAGOE MAREAN In săptamîna meciului de fotbal dintre R.P.R. si U.R.S.S. — Nici nu știam că avem atîtea rude in provincie... (Desen de N. Ghenadie)