Sportul Popular, iulie 1961 (Anul 16, nr. 3850-3867)
1961-07-01 / nr. 3850
„Călătorul cosmic va fi fără îndoială un om puternic, bine «ntrenat ■din punct de vedere fizic. Nu este obligator insă ca primul cosmonaut să fie neapărat un maestru al sportului“. Ne amintim, desigur, aceste cuvinte. Ele au fost rostite cu prilejul unei conferinţe de presă ţinută la Moscova. Oamenii sovietici lansaseră cu succes in Cosmos şi au readus pe pămint fiinţe vii. Evident, la ordinea zilei se punea zborul omului in înălţimi incă neatinse. Nu peste mult timp asistam la minunata performanţă a lui Iuri Gagarin, cel care a deschis porţile ferecate de milenii ale Cosmosului. Reuşita istoricului zbor al lui Gagarin a demonstrat intrutotul valabilitatea previziunilor teoretice. Acest magnific succes a fost hotărit trainte de toate, de nivelul excepţional al ştiinţei şi tehnicii sovietice, cele mai avansate din lume. O contribuţie dintre cele mai importante a avut-o desigur şi pregătirea fizică perfecta a celui care a luat loc în măiastră navă cosmică. De ce trebuie să fie cosmonautul un om bine antrenat, oţelit, puternic? Această problemă este dezbătută într-un articol apărut recent în ziarul „Sovetski sport“ sub titlul sugestiv „Deschizătorii de drumuri“, din care publicăm cîteva extrase: „In timpul marilor accelerări greutatea corpului omenesc poate să crească de cîteva ori. Acest fenomen are un efect dăunător asupra activităţii organismului. Inima, îngreunată, nu mai este capabilă să lucreze cu acelaşi randament, însuşi sîngele devine mai greu. Alimentarea cu oxigen a organelor, şi în special a creierului, suferă. De aceea, în timpul suprasolicitării, inima trebuie să fie capabilă să îndeplinească un lucru mecanic extrem de ridicat. Mult mai uşor se va descurca într-o asemenea situaţie inima unui sportiv decît a unui om slab, care a stat departe de exerciţiile fizice. ...Respiraţia este de asemenea tulburată în suprasolicitări. După cum se ştie inspiraţia şi expiraţia se efectuează pe seama muşchilor cutiei toracice, a centurii abdominale şi a diafragmului. In cazul gravitaţiei mărite mişcările respiratorii devin mai dificile. Nu-i greu de dedus că un om cu o muşchiulatură respiratorie bine dezvoltată va reuşi să învingă mai uşor asemenea fenomene. In momentul de faţă există metode speciale de antrenament în vederea suprasolicitării. Mărirea artificială a greutăţii corpului se creează cu ajutorul forţei centrifuge. Dar, este absolut clar, pentru asemenea antrenamente omul trebuie să fie pregătit dinainte, printr-o dezvoltare fizică multilaterală. Pe scurt vorbind, ca să fii cosmonaut trebuie neapărat să ai sportul prieten“. In articol este dezbătută în continuare problema mult discutată a stării de imponderabilitate. „In condiţiile vieţii normale, pe pămint, toţi muşchii scheletici se găsesc în permanenţă în tonus. In stare de imponderabilitate acest mecanism nu mai funcţionează. Eforturile devin minime iar semnalele proprio receptorilor se modifică în mod considerabil. Creierul nu mai primeşte, ca pe pămînt, o informaţie exactă asupra stării muşchilor, ceea ce duce la tulburarea tonusului şi, în cele din urmă,, la atonie. Slăbirea tonusului reprezintăun fenomen foarte perfid. El nu sesimte aproape de Ioc în condiţiileimponderabilităţii. Organismul poatechiar să se obişnuiască destul de repede cu lipsa de tonus. Dar în momentul cînd nava cosmică se va întoarce pe pămint sau va ,,ateriza“ pe una dintre planete, toate obiectele, inclusiv corpul omului, işi vor recă,păta greutatea. Atunci muşchii slăbiţi, atonîci, pot crea numeroase tulburări. Este greu de spus deocamdată cum va trebui evitat aceasta. Probabil, se va recurge la un complex de exerciţii fizice, capabile să supună muşchii unui efort necesar“. Au fost arătate în rindurile de mai sus cîteva din dificultăţile de ordin fizic ale zborului cosmic. Desigur mai sunt şi altele. Ştiinţa sovietică te va elucida pe toate. O concluzie se impune insă de pe acum. COSMONAUTUL TREBUIE SA FIE UN OM ANTRENAT, DEZVOLTAT MULTILATERAL FIZIC SI INTELECTUAL, BINE PREGĂTIT PENTRU MISIUNEA DIFICILA DAR FRUMOASA CE-I ESTE ÎNCREDINŢATĂ. CĂCI, NIMIC NU POATE FI MAI FRUMOS DECIT SA SLUJEŞTI PRIN MUNCA TA PATRIA, POPORUL. SA ADUCI NOI DESCOPERIRI LA COMPLETAREA TEZAURULUI CUNOŞTINŢELOR ŞTIINŢIFICE OMENEŞTI. A. RAZUMEEV Candidat in ştiinţe mediale, colaborator ştiinţific principal al Academiei de Ştiinte a U.R.S.S . IZOSIMOV Colaborator ştiinţific al Academiei de Ştiinţe a U.R.S.S. Şi acum vă prezentăm în cîteva imagini înviorarea pe care o face în fiecare dimineaţă primul cosmonaut IURI ALEXEEVICI GAGARIN. Fotografiile, efectuate de A. SERGHEEV şi V. SNF.GHIREV, ne-au fost puse la dispoziţie de ziarul „SOVETSKI SPORT“, înviorarea începe cu alergare uşoară (foto 1). Săriturile (foto 2), exerciţiile de gimnastică (foto 3) urmează încălzirii. Cosmonautul acordă multă atenţie dezvoltării forţei. In acest scop el foloseşte haltere mici (foto 4 şi 5) şi extensorul (foto 6). înviorarea de dimineaţă a lui Gagarin durează 30—40 de minute. Folosul — după părerea cosmonautului — este imens. Iată un exemplu demn de urmat pentru toţi cei care doresc să fie sănătoşi şi puternici şi mai cu seamă pentru cei care visează „şi navigheze“ în ,,cel de al cincilea ocean“ — Cosmosul I