Sportul Popular, iulie 1961 (Anul 16, nr. 3850-3867)

1961-07-01 / nr. 3850

„Călătorul cosmic va fi fără îndoială un om puternic, bine «ntrenat ■din punct de vedere fizic. Nu este obligator insă ca primul cosmonaut să fie neapărat un maestru al sportului“. Ne amintim, desigur, aceste cuvinte. Ele au fost rostite cu prilejul unei conferinţe de presă ţinută la Moscova. Oamenii sovietici lansaseră cu succes in Cosmos şi au readus pe pămint fiinţe vii. Evident, la ordi­nea zilei se punea zborul omului in înălţimi incă neatinse. Nu peste mult timp asistam la minunata performanţă a lui Iuri Gagarin, cel care a deschis porţile ferecate de milenii ale Cosmosului. Reuşita istoricului zbor al lui Gagarin a demonstrat intrutotul vala­bilitatea previziunilor teoretice. Acest magnific succes a fost hotărit tra­­inte de toate, de nivelul excepţional al ştiinţei şi tehnicii sovietice, cele mai avansate din lume. O contribuţie dintre cele mai importante a avut-o desigur şi pregătirea fizică perfecta a celui care a luat loc în măiastră navă cosmică. De ce trebuie să fie cosmonautul un om bine antrenat, oţelit, puternic? Această problemă este dezbătută în­­tr-un articol apărut recent în ziarul „Sovetski sport“ sub titlul sugestiv „Deschizătorii de drumuri“, din care publicăm cîteva extrase: „In timpul marilor accelerări greu­tatea corpului omenesc poate să crească de cîteva ori. Acest fenomen are un efect dăunător asupra activi­tăţii organismului. Inima, îngreunată, nu­ mai este capabilă să lucreze cu acelaşi randament, însuşi sîngele devine mai greu. Alimentarea cu o­­xigen a organelor, şi în special a creierului, suferă. De aceea, în tim­pul suprasolicitării, inima trebuie să fie capabilă să îndeplinească un lucru mecanic extrem de ridicat. Mult mai uşor se va descurca într-o asemenea situaţie inima unui sportiv decît a unui om slab, care a stat departe de exerciţiile fizice. ...Respiraţia este de asemenea tul­burată în suprasolicitări. După cum se ştie inspiraţia şi expiraţia se efec­tuează pe seama muşchilor cutiei to­racice, a centurii abdominale şi a diafragmului. In cazul gravitaţiei mă­rite mişcările respiratorii devin mai dificile. Nu-i greu de dedus că un om cu o muşchiulatură respiratorie bine dezvoltată va reuşi să învingă mai uşor asemenea fenomene. In mo­mentul de faţă există metode speciale de antrenament în vederea suprasoli­citării. Mărirea artificială a greutăţii corpului se creează cu ajutorul forţei centrifuge. Dar, este absolut clar, pentru asemenea antrenamente omul trebuie să fie pregătit dinainte, prin­­tr-o dezvoltare fizică multilaterală. Pe scurt vorbind, ca să fii cosmonaut trebuie neapărat să ai sportul prie­ten“. In articol este dezbătută în conti­nuare problema mult discutată a stă­rii de imponderabilitate. „In condiţiile vieţii normale, pe pămint, toţi muşchii scheletici se gă­sesc în permanenţă în tonus. In stare de imponderabilitate acest mecanism nu mai funcţionează. Eforturile devin minime iar semnalele proprio recepto­­rilor se modifică în mod considerabil. Creierul nu mai primeşte, ca pe pă­­mînt, o informaţie exactă asupra stă­rii muşchilor, ceea ce duce la tulbu­­­­rarea tonusului şi, în cele din urmă,, la atonie. Slăbirea tonusului reprezintă­­un fenomen foarte perfid. El nu se­­simte aproape de Ioc în condiţiile­­imponderabilităţii. Organismul poate­­chiar să se obişnuiască destul de re­pede cu lipsa de tonus. Dar în mo­mentul cînd nava cosmică se va în­toarce pe pămint sau va ,,ateriza“ pe una dintre planete, toate obiectele, inclusiv corpul omului, işi vor recă­,­păta greutatea. Atunci muşchii slăbiţi, atonîci, pot crea numeroase tulburări. Este greu de spus deocamdată cum va trebui evitat aceasta. Probabil, se va recurge la un complex de exer­ciţii fizice, capabile să supună muş­chii unui efort necesar“. Au fost arătate în rindurile de mai sus cîteva din dificultăţile de ordin fizic ale zborului cosmic. Desigur mai sunt şi altele. Ştiinţa sovietică te va elucida pe toate. O concluzie se im­pune insă de pe acum. COSMONAU­TUL TREBUIE SA FIE UN OM AN­TRENAT, DEZVOLT­AT MULTILATE­RAL FIZIC SI INTELECTUAL, BINE PREGĂTIT PENTRU MISIUNEA DI­FICILA DAR FRUMOASA CE-I ESTE ÎNCREDINŢATĂ. CĂCI, NI­­MIC NU POATE FI MAI FRUMOS DECIT SA SLUJEŞTI PRIN MU­NC­A TA PATRIA, POPORUL. SA ADUCI NOI DESCOPERIRI LA COMPLE­TAREA TEZAURULUI CUNOŞTIN­ŢELOR ŞTIINŢIFICE OMENEŞTI. A. RAZUMEEV Candidat in ştiinţe med­iale, colaborator ştiinţific princi­pal al Academiei de Ştiinte a U.R.S.S­ ­. IZOSIMOV Colaborator ştiinţific al Aca­demiei de Ştiinţe a U.R.S.S. Şi acum vă prezentăm în cîteva imagini înviorarea pe care o face în fiecare dimineaţă primul cosmonaut IURI ALEXEEVICI GAGARIN. Foto­grafiile, efectuate de A. SERGHEEV şi V. SNF.GHIREV, ne-au fost puse la dispoziţie de ziarul „SOVETSKI SPORT“, înviorarea începe cu alergare u­­şoară (foto 1). Săriturile (foto 2), exerciţiile de gimnastică (foto 3) ur­­mează încălzirii. Cosmonautul acordă multă atenţie dezvoltării forţei. In acest scop el foloseşte haltere mici (foto 4 şi 5) şi extensorul (foto 6). înviorarea de dimineaţă a lui Ga­garin durează 30—40 de minute. Fo­losul — după părerea cosmonautului — este imens. Iată un exemplu demn de urmat pentru toţi cei care doresc să fie sănătoşi şi puternici şi mai cu seamă pentru cei care visează „şi navigheze“ în ,,cel de al cincilea o­­cean“ — Cosmosul I

Next