Sportul Popular, septembrie 1966 (Anul 21, nr. 5063-5088)

1966-09-03 / nr. 5065

La Granau, succesul sportivilor români putea fi şi mai mare! Ne-am propus, in continuarea comentariului pe marginea celei de-a VII-a ediţii a campionatelor mondiale de caiac-canoe, să luăm in discuţie următoarea problemă: „succesul de la Gr­inau — cinci medalii de aur, una de argint şi una de bronz — reprezintă, oare, maximumul potenţia­­ului valoric al sportivilor noştri ?“ Se cere, desigur, un răspuns clar, care să sublinieze ce a fost bun şi ce nu la această ediţie a „mondialelor“. Şi pentru că primele noastre însemnări le-am consacrat, elogios, tuturor celor care au contribuit la succesul de la Griinau, rămine să completăm — astăzi — răspunsul la întrebarea de mai sus. O tăcem — şi credem că nu greşim — afirmind că succesul echipei noastre putea fi şi mai mare, că sportivii români aveau posibilitatea să cucerească, in plus, una-două medalii de aur ! Şi acum vom încerca să explică­m. UN ALT REVERS AL MEDALIILOR Se cuvine să revenim asupra fap­tului că această ediţie a C.M. a fost considerată drept cea mai valoroasă din istoria „mondialelor". A fost o bătălie sportivă grea — reamintim că sportivi din 11 ţări şi-au disputat medaliile — în care nu numai noi luptam pentru victorie. Dar, chiar în aceste condiţii se putea mai mult. Şi la această concluzie au ajuns şi specialiştii noştri. Să privim — cum spuneam — şi un alt revers al medaliilor: în 1963, la C.M. de la Jajce, A. Igorov cu­cerea medalia de argint la canoe­­simplu fond. Oare experienţa căpă­tată de-atunci încoace de acest spor­tiv nu ne îndreptăţea să aşteptăm ca acum el să treacă primul linia de sosire, sau — măcar — să-şi păstreze poziţia din clasamentul mondialelor“ de la Jajce? Or, Igo­rov a venit la Grünau pe locul 51 Spuneam că sportivii români se pu­teau întoarce cu mai multe medalii şi pentru că în timp ce la Jajce ei au cîştigat primul loc la K2 — 1 000 m şi la ştafetă, acum n-au reuşit să obţină decit „argint“ şi, respectiv, „bronz". Am explicat in cronicile campionatelor m­ele din cauzele care au determinat aceste coboriri in clasamentul celor două probe. S-a spus — şi aşa este — că în probele feminine nu aveam prea mari şanse la titlu şi, poate, chiar nici la medalii. Dar, putem să uităm că la Jocurile Olimpice de la Tokio (şi nu sunt nici doi ani de-atunci!) fetele noastre se clasau pe locurile 2 şi 3 ? Ştim că la ora actuală există o serie de elemente tinere, talentate, cu perspectivă şi la timpul cuvenit am subliniat posibilităţile de progres ale componentelor caiacului de 4 şi ale altor sportive, cu mai multă sau mai puţină experienţă. Este bine că ne gîndim la ziua de mîine, dar se ştia de mult că în acest an vor fi „mondialele". Cre­dem — în concluzie — că şi în probele feminine avem mari posibi­lităţi de afirmare şi că trebuie să muncim şi să îndrăznim mai mult. Am arătat doar cîteva exemple, spre a sublinia faptul că, într-ade­­văr, succesul nostru putea să fie şi mai categoric dacă unii sportivi (V. Nicoară, H. Ivanov, A. Igorov, Igor Lipalit, G. Coşniţă, A. Conţo­­lenco) ar fi evoluat la nivelul aş­teptărilor. Iată de ce la Grünau nimeni n-a sărit In sus de bucurie — aş­a cum poate era firesc. Pentru că, sportivi şi antrenori, noi toţi, ştiam că cinci titluri mondiale în­seamnă mult, un succes de presti­giu, dar că sportivii noştri puteau şi trebuiau să dovedească mai convin­gător valoarea şcolii româneşti de caiac-canoe. Acesta este celălalt revers al me­daliilor şi credem că strălucirea aurului, argintului sau bronzului nu trebuie să ne împiedice să-l vedem, să-l analizăm cu realism și exigență, pentru progresul continuu al aces­tor două ramuri ale sporturilor nautice. CU UN MOTOR PUTERNIC ESTE BINE, CU DOUA SI MAI BINE ! Chiar de la primele comentarii după finale am auzit, adesea, spu­­nându-se: „De data aceasta a cîș­tigat Hután!" Se avea, desigur, în vedere faptul că toti sportivii ro­mâni care au cucerit la Grünau titlul de campion al lumii sunt elevi ai antrenorului emerit Radu Hutan. Se avea, de asemenea, în vedere „rivalitatea" sportivă dintre acesta şi antrenorul emerit Nicolae Nava­­sari, care — trebuie s-o spu­nem — a dat, de fapt, caiacului şi canoei româneşti acea impresionantă suită de mari campioni şi străluci­rea unor victorii de mare prestigiu pentru sportul din ţara noastră. Fireşte, la Griinau a concurat ECHIPA României şi rezultatele ob­ţinute s-au datorat în primul rînd condiţiilor de pregătire. In între­cerea directă dintre cei doi antre­nori, a învins intr-adevăr Radu Hu­ţan pentru care, de altfel, am avut cuvenitele cuvinte de apreciere. Dar... Nicolae Navasari, adică secţia de caiac-canoe de la Steaua? Nu putem trece nici o clipă peste meritele acestui antrenor binecu­noscut nu numai în ţara noastră, ci şi peste hotare. Antrenorul eme­rit Nicolae Navasart — tehnician priceput, cu multă experienţă — a crescut şi a pregătit de-a lungul anilor sportivi care au reprezentat cu toată cinstea clubul Steaua şi culorile ţării în cele mai mari com­petiţii. Ar fi greşit să uităm că — spre a nu cita decit un exemplu — la campionatele mondiale de la Jajce, doi din elevii lui Navasari (Vasile Nicoară şi Haralamb Ivanov) au reuşit o performanţă încă ne­egalată în caiacul românesc : cuce­rirea în cadrul aceleiaşi competiţii a cite trei titluri de campion euro­pean şi mondial ! De data aceasta, nici unul din elevii lui Navasari n-a cîştigat me­dalia de aur. Cum se explică acest „coborîş" ? Prea puţine au fost, după păre­rea noastră, în primul rînd, căută­rile — atit pe planul selecţiei, cit şi pe planul pregătirii propriu-zise — pentru aceste „mondiale". în ulti­mii doi ani, la Dinamo au apărut, printre alţii, patru tineri care — la debutul lor în C.M. — au cîşti­gat medalii de aur (P. Maxim, A. Simionov, V. Calabiciov, S. Cova­­liov). Dacă şi la Steaua ar fi fost selecţionat şi pregătit un asemenea „cvartet" poate că altul ar fi fost numărul medaliilor cucerite la Grü­nau. De aceea spuneam că atunci cind pleci la drum cu un motor puternic este bine, dar cînd sînt două este şi mai bine! Aşadar, în aceste condiţii, în echi­pa noastră reprezentativă au intrat de data aceasta mai puţini elevi ai antrenorului emerit N. Navasari. Ne aşteptam ca el să caute să compen­seze această diferenţă numerică prin­­tr-un plus de calitate, de valoare. După cum s-a văzut, n-a făcut-o. In plus, credem că moralul de con­curs al acestor sportivi a fost de la început scăzut. In timp ce Maxim, Simionov, Calabiciov şi ceilalţi „puşti“ ai lui Huţan spu­neau : „Trebuie să ciştigăm! Trebuie să ne batem cu toate for­ţele!“, elevii antrenorului emerit N. Navasari ne declarau îndeobşte : „E foarte greu. Nu ştim dacă putem să facem ceva...­­" De ce toate acestea ? Credem că ar trebui să primim răspuns la cîteva întrebări. Auto­­mulţumire ? Să se fi culcat oare pe laurii victorii­lor mai vechi? Sau, cum­va, lăsarea problemelor de fond — ale selecţiei şi pregătirii — mai mult pe seama secunzilor (Maria Nava-şart şi St. Vişevan) care, oricum, nu au „mina" maestrului, s-a răz­bunat de această dată ?... Nu cumva a lipsit prea mult de la munca de pregătire ochiul experimentat al tehnicianului princi­pal, priceperea şi exigenţa lui ? După cum spuneam, valoarea ri­dicată a caiaciştilor şi canoiştilor fruntaşi a fost creată în principal din întrecerea secţiilor celor două cluburi sportive — Dinamo şi Steaua. Este foarte bine că avem două secţii atit de puternice şi a­­ceste nuclee principale trebuie con­solidate în viitor. De acest lucru depinde în foarte mare măsură şi dezvoltarea viitoare a caiacului şi canoei din ţara noastră. Suntem­ însă de părere că menţinerea celor două grupe la nivelul lotului republican diminuează şansele de afirmare, fă­râmiţează forţele şi nu asigură toate premisele unor succese şi mai mari. în plus, cînd se pune problema al­cătuirii lotului şi definitivării echipei reprezentative, se nasc în mod fi­resc păreri subiective. Se obişnuieşte să se spună că actuala formulă de disputare a cam­pionatelor mondiale şi Jocurilor O­­limpice, cu un singur echipaj de pro­bă, ne dezavantajează. Aceasta pen­tru că în aceste ramuri sportive avem multe elemente talentate, va­loroase, capabile să alcătuiască, la unele probe, două şi chiar trei echipaje. Dar, anacronic, în aceste condiţii ne prezentăm şi cu echipa­je slabe și aceasta — în afara ce­lor arătate mai sus — pentru că nu s-a trecut la unificarea lotului, la unificarea metodicii de pregătire, la stabilirea unor răspunderi foarte precise, la exercitarea unui control permanent. Este tocmai ceea ce s-a hotărît acum și sîntem con­vinşi că aceste măsuri vor elimina deficienţele semnalate. LA ORIZONT - MEXIC ! In programul marilor competiţii de caiac-canoe, campionatele mondiale şi europene au un program mai bo­gat care reflectă mai complex dez­voltarea acestor sporturi. Să nu uităm însă că, aşa cum se vede mai ales în ultimii ani, criteriul su­prem de verificare a valorilor în toate sporturile sunt performantele realizate la Jocurile Olimpice. Și, după cum se știe, la J. O. programul întrecerilor de caiac-canoe cuprinde numai 7 probe (fată de cele 16 ale campionatelor mondiale). Iată de ce avem datoria să fa­cem cuvenita legătură între compor­tarea la „mondiale" şi cerinţele Jocu­rilor Olimpice. înainte de J. O. de la Tokio aveam cele 6 titluri mondiale cuce­rite la Jajce. Şi, totuşi, pe lacul Sagami n-am cîştigat nici o medalie de aur. Ne poate lăsa indiferenţi acest lucru ? Fără să afectăm cîtuşi de puţin valoarea rezultatelor obţinute la Grünau, facem precizarea că din cele 7 probe olimpice am cucerit victoria numai în două, în timp ce la Jajce cîştigasem trei probe cu­prinse în programul J. O. Este acesta un motiv de alarmă ? Da şi nu! Da, pentru că situaţia se prezintă aşa cum se prezintă. Nu, pentru că dispunem de tot ceea ce este necesar (condiţii materiale, cadre tehnice cu o bogată experien­ţă, tineri dotaţi, înzestraţi cu o excepţională putere de muncă, cum nu întîlnim în multe alte spor­turi) pentru a asigura un lot valo­ros la J. O. Iată de ce socotim necesar ca în perioada care urmează, suficientă din plin pentru punerea la punct a tuturor lucrurilor, să ne îndrep­tăm în special privirile spre probele olimpice în care, la Grünau, repre­zentanţii noştri n-au avut o evoluţie concludentă. Şi să facem acest lucru tinînd seama de necesitatea specia­lizării — echipaje angajate in una, maximum două probe (cu foarte multă grijă). Credem că în primul rînd acete eforturi trebuie îndrepta­te spre probele feminine, la canoe simplu, dar și spre celelalte probe. Avem echipaje care intr-un an au cîştigat titlul mondial. O reamin­tim atit pentru­ antrenori (este des­tul timp pentru a găsi şi pregăti noi echipaje) cit şi pentru sportivi. In primul rînd celor care au cîşti­gat, dar care trebuie să continue să muncească cu toată perseverenţa şi să nu considere nici o clipă că au de pe acum în buzunar paşa­portul pentru Mexic. Că dacă nu vor ţine pasul vor fi ajunşi din urmă de alţi tineri talentaţi şi har­nici. Ne adresăm acum, în încheiere, tinerilor care la Grünau au stat pe malul lacului şi celor care au ră­mas la Snagov, arătindu-le că por­ţile lotului olimpic şi candidatura la laurii olimpici sunt nu un vis, ci o perspectivă pe de-antregul rea­lizabilă. Am fi deosebit de bucuroşi ca în toamna anului 1963 să publicăm în prima pagină a ziarului nostru cro­nica finalelor de la „Lago de Xochi­­milco* sub titlul: „Mexic, 1968 — o confirmare a şcolii româneşti de caiac-canoe!" Şi să punem la loc de frunte fotografiile sportivilor şi an­trenorilor noştri fruntaşi în aceste ramuri. MIRCEA COSTEA DAN GÎRLEŞTEANU V. Calabiciov—S. Covaliov au debutat la „mondiale“ cucerind medalia de aur (C 2—10 000 ml. O performanţă care confirmă marile posibilităţi de afirmare ale celor doi tineri canoişti români Luni, începe la Progresul Concursul internaţional Aşadar, timp de cinci zile (5—9 septembrie) iubitorii tenisului din Capitală vor avea ocazia să asis­te la o competiţie internaţională deosebit de interesantă. Spunem aceasta gîndindu-ne la faptul că pe terenurile Progresul vor evo­lua o serie de jucători români care au reuşit unele rezultate pro­miţătoare în actualul sezon. Ca să nu mai vorbim de Ion Ţiriac, de­venit o forţă recunoscută şi peste hotare. Toţi aceşti reprezentanţi ai ţării noastre vor avea prilejul a­­cum — in faţa publicului bucureş­­tean — să lupte pentru întîietate cu tenismeni de valoare din străi­nătate. Iată de altfel ce ne-a de­clarat în legătură cu concursul de la Progresul secretarul general al federaţiei de specialitate, tov. prof. Alexandru Lăzărescu : „Com­petiţia este aşteptată cu o firească nerăbdare de spectatori, jucători şi tehnicieni. Este vorba doar de un concurs la care vor participa cei mai buni sportivi români in com­pania unor „rachete“ redutabile din alte ţări. Aceasta ne va da, sper, posibilitatea sa asistăm la întreceri de un bun spectacol şi, in acelaşi timp, vom putea aprecia mai bine în ce măsură au progresat unii dintre reprezentanţii noştri, mai a­­les cei tineri. De asemenea, sunt convins că cele cinci zile de tenis vor constitui o bună propagandă pentru acest sport". In vederea întrecerilor care în­cep luni (de la ora 9 şi ora 14,30) pe terenurile Progresul, primii con­curenţi străini şi-au anunţat sosirea pentru duminică. Fotbal — ■ stadionul Republicii, ora 19,30: Rapid—Progresul. Rugbi — teren Constructorul, ora 17: Gloria—Constructorul (cat. A). Box — stadionul Dinamo, ora 19: Selecţionata Bucureşti—Selecţionata Galaţi, meci în cadrul campionatului republican pe echipe. Tenis de masă —­ sala Dinamo, de la ora 9 și 17, finalele campio­natelor republicane de juniori. Handbal — stadionul Tineretului; ora 10: Universitatea Bucureşti— Politehnica Timişoara (campionatul masculin, seria I); ora 11,15: Con­fecţia Bucureşti—Rulmentul Braşov (campionatul feminin seria 1); teren Progresul ora 16.15: Steaua—Agrono­mia Iaşi (campionatul masculin se­ria I); ora 17,30: Progresul—Rapid Bucureşti (campionatul feminin se­ria 1). Nataţie — ştrandul Tineretului de la ora 9 şi 16,30: finalele campiona­telor republicane de sărituri pentru seniori. Rugbi — stadionul Republicii cu începere de la ora 9,30: Criviţa Ro­şie—Progresul­ Dinamo — Steaua (categoria A). Fotbal — stadionul Dinamo, ora 10,30: Dinamo Victoria—Oţelul Ga­laţi (categoria B); teren Politehnica, ora 10,30: Ştiinţa Bucureşti—Fla­căra Moreni (categoria B); teren Tim­puri Noi, ora 10,30: Flacăra roşie— Oltul Sf. Gheorghe (Categoria C); stadionul Republicii, ora 19.30: Steaua—Dinamo. Tenis de masă — sala Dinamo, de la ora 9: finalele campionatelor republicane de juniori.

Next