Steagul Roşu, iulie 1964 (Anul 19, nr. 3549-3575)

1964-07-22 / nr. 3567

inewsuä, mu pi 13 mmm SPUE MOI SUCCESE in întrecerea socialistă a zeci de locuri, pitoreștile înălțimi își întregesc peisajul montan cu strălucirea tur­lelor. Sondele care împinzesc dealurile și destoinicii sondori care fac ca sapele să sfredelească tot mai repede adîncurile cunosc acum freamătul unei munci entu­ziaste, a unei întreceri socialiste susținute. Angajamente îndrăznețe devin fapte care dau noi imbolduri. Măreței sărbători de la 23 August, cînd se împlinesc 20 de ani de la eliberarea patriei, sondorii îi pregătesc bilanț bogat. De la o sondă a Trustului de foraj Moinești, deja o sondă a cărei strălucire înto­vărășește pitorescul dealului încărcat de cetinile brazilor, de la sonda 400-B am primit, o scrisoare. De la un capăt la altul al ei răzbate dorința sondorilor de a-și spori reali­zările. Redăm in raidurile care urmează conținutul scrisorii primite de la brigada son­dei 400-B. La fiecare sondă în foraj REDUCEM PREȚUL DE COST FAȚĂ DE DEVIZ CU CEL PUȚIN 2 LA SUTA I Sîntem 23 de sondori în brigadă. Forăm pentru a aduce la lumina zilei aurul negru. Mo­derna noastră instalație de foraj — un 4 L. D. care funcționează bine — ne ajută să ajungem tot mai repede la țintă. Fie că executăm foraj de exploatare, de explorare, structural sau de alt­fel, noi toți avem în față unul și același gînd, o dorință care ne dă elan , să sporim de la o zi la alta viteza cu care înaintăm spre adîncuri. De aici vin de altfel toate realizările noastre : economii la prețul de cost față de deviz, termi­narea sondelor mai devreme... Strădania noastră este îndreptată mereu către înfăptuirea Hotărîrii Conferinței regionale de partid care prevede reducerea timpului nepro­ductiv la sondele în foraj sub 17 la sută și creș­terea vitezelor de lucru cu cel puțin 2 la sută. Angajamentele luate de brigada noastră în cinstea zilei de 23 August au impulsionat și ele mult întrecerea socialistă. La sonda pe care o forăm acum nu lucrăm de­cit din luna aprilie a. c., totuși realizările noas­tre ne dau satisfacții. La data la care scriem a­­ceste rînduri sapa trebuia să se afle la adinci­­mea de 1.200 m. Iată însă că buna organizare a muncii în brigadă, întrecerea socialistă care crește pe zi ce trece în intensitate, măsurile pe care le-am luat pentru a atinge o viteză de lu­cru mare au făcut posibil să ajungem la 1.730 de metri. Mult ne bucură și faptul că am ob­ținut economii în valoare de 156.000 lei la pre­țul de cost față de deviz. în ceea ce privește timpul neproductiv, noi am ajuns la numai 7,6 la sută din totalul timpului calendaristic, deci cu mult sub sarcina trasată de Conferința re­gională de partid. Sondori destoinici de felul lui Avram Soare, Dumitru Aron, Nicolae Simihur, Pavel Cos­­tache, Vasile Vasilache, mecanici cum sunt Du­mitru Iacovache și Nicolae Dănilă — toți mem­brii brigăzii dovedesc prin faptele lor existența posibilităților de sporire continuă a realizărilor de pînă acum. Avînd la bază realizările obținute pina acum în întrecerea socialistă organizată în cinstea celei de-a XX-a aniversări a eliberării patriei, am ajuns la concluzia că putem munci in așa fel încît : „LA FIECARE SONDĂ ÎN FORAJ SA REDUCEM CU CEL PUȚIN 2 LA SUTĂ PREȚUL DE COST FAȚĂ DE DEVIZ". Căile pe care le vom urma sînt următoarele : în primul rînd vom acționa în așa fel, încît să facem ca viteza de foraj să fie mai mare cu 2 la sută decît aceea pe care o stabilește devi­zul. Pînă acum am realizat o viteză de lucru de 582 m gr. lună în loc de 457 cît era planificat. Și pe viitor intenționăm să menținem o viteză de lucru sporită. Dacă vom reduce timpul neproductiv sub 10 la sută (așa spun calculele noastre) vom putea contribui la creșterea vitezei de lucru, pe total sondă, cu 2 la sută față de deviz, așa cum ne-am propus. Noi avem și acum un timp neproductiv scăzut (7,6 la sută) dar ne gîndim că și aici mai avem încă rezerve. De pildă, am cheltuit pînă a­­cum 9 ore cu reparațiile, 75 de ore cu compli­cațiile (se pierdea noroi la sondă) și 54 de ore cu opririle organizatorice. Avarii nu am avut. Vom face în așa fel încît nici în viitor să nu pierdem timp. Am calculat că dacă vom reduce timpul de reparații sub 3 la sută față de timpul calendaristic de foraj, dacă vom micșora timpul de lichidare a eventualelor avarii și complicații sub 4 la sută, din totalul timpului de foraj, dacă în același timp vom face să crească viteza me­canică cu 1 la sută în raport cu cea normală, a­­tunci vom reuși să folosim mai bine timpul de lucru, vom cheltui mai puțin cu forajul. O altă cale care ne-a condus pînă acum pe drumul economiilor și pe care o vom urma cu și mai multă atenție este micșorarea consumu­lui de materiale printr-o mai bună gospodărire a lor pe baza fișei limită. Ne-am hotărît ca acest consum să-l reducem cu 2 la sută față de acela prevăzut de deviza înfăptuită, hotărîrea brigăzii noastre — și a­­cest lucru se va întîmpla cu siguranță fiindcă de acum ne este angajament mobilizator în între­cere — va face ca pînă la terminarea sondei, să putem economisi 224.000 lei la prețul de cost față de deviz. Noi, colectivul brigăzii sondei 400-B, muncim în aceste zile cu un elan sporit pentru a tra­duce în viață propria noastră hotărîre, întrece­rea socialistă care se desfășoară la sonda noas­tră se intensifică pe zi ce trece tocmai pentru că fiecare sondor are dorința de a folosi la ma­ximum posibilitățile existente, de a raporta în cinstea zilei de 23 August cele mai frumoase realizări, demne de măreața sărbătoare. In numele brigăzii sondei 400-B CONSTANTIN MANTOIU maistru de foraj, șeful brigăzii ★ NOTA REDACȚIEI. Brigada sondei 400-B, h­otărîndu-se să-și sporească eforturile pentru a re­duce cu cel puțin 2 la sută prețul de cost față de deviz la fiecare sondă forată, dovedește dorința sa de a întimpina măreața sărbătoare ele la 23 August cu unele dintre cele mai însemnate realizări ale sale. Dorința aceasta impulsionează întrecerea socialistă din toate brigăzile Trustului de foraj Moinești. In întreprinde­rile și secțiile trustului sunt numeroase exemplele care re­liefează strădania sondorilor de a folosi la maximum po­sibilitățile existente pentru a fora mai repede, mai bine și la un preț de cost în continuă scădere. BOGATA EXPERIENȚA A BRIGĂZII SONDEI 400-B CONSTITUIE UN BUN DE PREȚ AL TUTUROR. La indicația Comitetului regional Bacău al P.M.R., re­dacția noastră, apreciind experiența pozitivă a brigăzii de foraj condusă de Constantin Măntoiu, consideră necesar să arate că trebuie folosit prilejul oferit de apropiata dată la care se vor ține adunările grupelor sindicale din brigăzile de foraj și consfătuirile de producție din secțiile de foraj, pentru a se analiza posibilitatea ca fiecare brigadă de foraj să-și sporească eforturile în vederea reducerii cu cel puțin 2 la sută a prețului de cost față de deviz. Sub conducerea comitetelor de partid din întreprinderile de foraj, comitetele sindicatelor vor trebui să analizeze la fiecare brigadă, in prima adunare a grupei sindicale, posi­bilitatea ca exemplul sondei 400-E să fie urmat. In această direcție, o sarcină deosebit de importantă re­vine Consiliilor locale ale sindicatelor din Moinești și Tg. Ocna, care vor trebui să ajute comitetele sindicatelor din foraj în acțiunea lor de răspindire a experienței sondei 400-E. De asemenea, Consiliul regional al sindicatelor Bacău trebuie să ia măsuri care să ducă la cît mai larga popu­larizare a experienței sondei 400-E, astfel încît tot mai multe brigăzi din întreprinderile de foraj să urmărească în cadrul întrecerii socialiste pe care o desfășoară reducerea cu cel puțin 2 la sută a prețului de cost față de deviz la fiecare sondă în foraj. Constantin Măntoiu (în prim plan) cu brigada sa. Nr. 3.567 (5.046) MIERCURI 22 IULIE 1964 4 pagini 20 bani Sl­iial pdi la timp și iara pirim! Ajutați de mecanizatori, colectiviștii din comuna Valea Rea, raionul Tg. Ocna, grăbesc recoltatul griului. Stadiul recoltării păioaselor in raionul Bacău In majoritatea gospodăriilor colecti­ve ale raionului, grînele au împrumu­tat culoarea aurului. La indicația spe­cialiștilor care au controlat zi de zi stadiul de coacere a griului și a celor­lalte păioase s-a dat imediat semna­lul de începere a secerișului. La gos­podăria colectivă din Faraoani s-a început recoltatul pe parcele. Printr-o bună organizare a muncii, colectiviștii din Faraoani, însuflețiți de exemplul comuniștilor din gospodărie, au termi­nat secerișul în șase zile. Bune rezultate au dobîndit la sece­riș și colectiviștii din comunele Luizi Călugăra, Valea Seacă, Horgești și Prăjești care au recoltat întreaga su­prafață. Hărnicia colectiviștilor care lucrează umăr la umăr cu mecanizatorii se con­cretizează în cele 10.465 hectare de grîu și secară secerate pînă în ziua de 21 iulie a.c. In prezent în unele gospodării colec­tive se execută treierișul, iar pe tere­nurile eliberate de paie mecanizatorii fac alături de vară și însămînțează cul­turi duble furajere. Cu hărnicie In aceste zile pe ogoarele gospodă­riei agricole colective din Blaga, ra­ionul Adjud, se desfășoară cu intensi­tate recoltatul păioaselor. Organizîndu-și bine munca și ajutați fiind de tractoriștii de la S.M.T. Podu Turcului, colectiviștii au reușit numai în două zile de lucru să recolteze 10 hectare orz, 5 hectare ovăz și 100 hec­tare cu grîu. Concomitent cu executarea secerișu- La seceriș De cîteva zile pe ogoarele Gospodă­riei agricole colective „Tudor Vladi­­mirescu“ din satul Ruseni, raionul Ba­cău, a început secerișul griului. Primii care s-au deplasat pe tarla, la culesul noii recolte au fost colectiviștii din brigada nr. 4, condusă de comunistul Gheorghe Saveliuc. La recoltatul în prima zi a celor peste 10 hectare cu grîu s-au evidențiat colectiviștii Elena Bejenaru, Ion Dănilă, Constantin Das­­călu și alții. M. OPREA inginer agronom lui și eliberarea terenului, la gospodă­ria colectivă din Blaga se execută a­­lături de vară pentru însămînțarea culturilor duble. Pînă acum s-au însă­­mînțat 60 hectare cu culturi duble. NICOLAE DICU inginer agronom T­ELEGRAMA Tovarășului WLADYSLAW GOMULKA Prim-secretar al Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Unit Polonez Tovarășului ALEKSANDER ZAWADZKI Președintele Consiliului de Stat al Republicii Populare Polone Tovarășului JOZEF CYRANKIEWICZ Președintele Consiliului de Miniștri al Republicii Populare Polone VARȘOVIA Dragi tovarăși. Cu prilejul celei de-a 20-a aniversări a eliberării Poloniei, în numele Comie­tetului Central al Partidului Muncitoresc Romîn, al Consiliului­ de Stat, al­ Con­­­siiu­lui de Miniștri al Republicii Populare Romîne, al poporului român și al nos­­­tru personal, vă transmitem dv., și prin dumneavoastră poporului polonez, un cald salut tovărășesc și cele mai cordiale felicitări. Poporul român împărtășește din toată inima bucuria poporului frate polo­nez, care sub conducerea Partidului Muncitoresc Unit Polonez intimpină, a­­ceastă glorioasă aniversare cu noi și importante succese în dezvoltarea multi­laterală a patriei sale. Avem convingerea că relațiile de colaborare rodnică statornicite între țările noastre socialiste, se vor dezvolta necontenit spre binele popoarelor român și po­lonez, al cauzei socialismului și păcii în lume. . De ziua marii sărbători naționale a R. P. Polone, vă urăm dragi tovarăși, dumneavoastră și întregului popor polonez noi succese pe drumul prosperității și înfloririi continue a Poloniei socialiste, GHEORGHE GHEORGHIIU-DEJ Prim-secretar al Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Romîn Președintele Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne ION GHEORGHE MAURER Președintele Consiliului de Miniștri al Republicii Populare Romîne Remorca destinata transportării produselor cu volum mare și greutate mica In grup de tehnicieni și ingineri din unitățile Direcției­­ generale a transpor­turilor auto au proiectat și construit o remorcă destinată transportării produ­selor, cu­ volum mare și greutate mică. Remorca, tractată de un autocamion, este construită dintr-un cadru sudat pe două axe, cea din față putîndu-se roti printr-un dispozitiv special. Ea este prevăzută, de asemenea, cu o insta­lație electrică și linai de frînare care sunt dirijate din cabina autocamionu­lui. încărcarea și descărcarea ei se poate face pe ambele părți. Noul tip de remorcă poate transporta o încărcătură de pînă la 8 tone de paie, sau furaje balotate. (Agerpres) A luat ființă studioul cinematografic „Animafilm­-București De curînd a luat ființă Studioul cine­ bucură în prezent de o bună apreciere matografic „Animafilm“ București cu­se- atît în țară, cît și peste hotare, chiur în Capitală. (Agerpres) . Studioul este destinat producerii de filme artistice de animație, filme de publicitate' ’ ȘT din filme. "Filmele­­ reali­zate aici vor fi puse și la dispoziția Studioului de televiziune. Noul studiou va oferi cineaștilor din acest domeniu posibilitatea de a ridica în continuare calitatea producției noastre cinematografice de animație, care se Programul televiziunii de miercuri 22 iulie 1964 In jurul orei 10.30 transmisiune de la Varșovia, parada militară și demon­strația oamenilor muncii cu prilejul ce­lei de-a 20-a aniversări a eliberării Poloniei. ÎN REGIUNEA BACAU % de marele înfăptuiri o meîtidau un mia aten­­te... Podul rulant aduce oala de turnare. Toți sunt pregatiți. Din cubilou izbuc­nește metalul incandescent. O nouă șarjă ! Lumina și căldura bucură ini­mile prin satisfacția muncii dense, cu care timpul se umple, în forme dinainte știute, așa cum metalul ocupă deplin formele de pămînt, cochiliile. Iau naș­tere piese solide, de metal, piese­ de bronz, de fontă, din aliaje diferite. Satisfacția muncii a apărut de cină e lumea. Dar bucuria muncii, bucuria sobră a conștiinței socialiste a apărut la noi în ultimii i6 de ani, timp in care Romînia și-a zămislit și propria ei in­dustrie grea. Aici, exact pe acest loc, înainte se făceau ceaune. Ceaune pentru puțina mămăligă a unei Romînii „eminamente agricole"... . Aici, exact pe acest loc, înainte se fă­ceau greutăți pentru cîntare. Cu astfel de „greutăți" balanța economică a Ro­miniei indica mereu deficit. Azi, la Uzina metalurgică din Bacău, se produc piese pentru industria petro­lieră, armături, piese pentru export. U­­zina are legături cu 7 țări străine. O sondă românească a fost distinsă la Tîrgul international de la Leipzig. U­­zina a primit mulțumiri din partea Mi­nisterului pentru piesele de foarte bună calitate executate aici. Înainte, aici, exact pe acest loc, lucrau 28 de muncitori calificați. Azi sunt peste 800. Alții evit­ă 11 curs de calificare. Mulți sunt elevi la seral, în fiecare an vin noi absolvenți ai școlii profesionale. Vîrsta lor medie aproape că coincide cu vîrsta nouă a țării. Dar, să-l cunoaștem acum pe Va­sile Dumitru, cel mai vechi muncitor din această uzină. Mai are un an și jumătate și iese la pensie. S-au împlinit zilele acestea 41 de ani de cînd mun­cește în acest loc. In 1923, cînd venise în uzină, avea în ani. „Eram calfă. Încă mai „furam" meserie. Greu am mai devenit lăcătuș. Au trebuit să treacă 4 ani... Iarna stăteam cu toale la pi­cioare, de frig. Atelierul, că numai un atelier de vreo 3 metri înălțime era aici, atelierul n-avea încălzire. Nu-i de mi­rare că am reumatism. (Anul ăsta plec la băi, la Govora). Cînd ploua era și mai rău. Atelierul era îngropat cu vreo jumătate de metru în pămînt și apa se scurgea toată înăuntru, și era noroi aici. Seara lumina era chioară și noi aprin­­deam luminări ca să vedem ce lucrăm. Ași fi vrut să plec în altă parte, dar unde ?... Mă căsătorisem, eram înglo­dat în datorii, m-au înconjurat greută­țile, n-am mai putut pleca...". Astăzi în­ locul „atelierului" au apă­rut hale largi, luminoase, locul muncii manuale l-a luat mecanizarea, în fie­care hală există cîte un pod rulant. E­­lectrocarele­ elegante circulă cu viteză prin curte, prin secții. Vasile Dumitru, care aprindea lumi­nări Ungă daltă, ciocan și șurubelniță, lucrează acum la­ o mașină universală de frezat, strunjit, alezat și găurit, dirijată Dar cea mai mo­dernă mașină din u­­zină este strungul­­carusel la care lu­crează Aurel Perju. Aurel Perju și Ilie Dumitru și Ion Chi­­per și atîția alții au întipărită in minte ziua aceea din toamna lui 1934. Este vorba despre mașina de ruluit (cunoscuta mașină de tinichigerie la care, învîrtind din­­tr-o manivelă izbu­teai să faci din ta­blă un cilindru). Era, ce-i drept, o mașină de ruluit mai mare. A fost luată de o automa­cara, ca­ un netreb­nic apucat de după guler, purtată prin curtea fabricii, spre poartă. Mașina se legăna, iar oamenii uzinei o urmăreau cu privirea aducîn­­du-și aminte de atî­­tea și atîtea zile grele trăite alături de ea. — Piiu, al dracu­lui, făcu Ion Perju, ducă-se... Fusese scos atunci, in toamna lui 1934, ultimul utilaj vechi, cea din urmă ma­șină manuală care exista în uzină. Oamenii erau veseli. Au trimis-o la Re­șița, la retopit. In locul mașinii de ruluit se află azi cea mai modernă mașină a uzinii, strungul-carusel de 2.400 milimetri la care se strunjesc piese mari. Se lu­crează cu finețe și precizie la această mașină puternică, se fac strunjituri de o zecime de milimetru, iar toleranța unei strunjituri, chiar cînd avem de-a face cu piese foarte mari și grele, este de 3 su­timi de milimetru. La această mașină lucrează comunistul Aurel Perju. Ne a­­flăm la sectorul 2 prelucrător, în hala strungărie — cîm­pul greu. Deasupra noastră podul rulant trece masiv, im­punător, sunînd să-și facă loc puterni­cului cîrlig de jos, cu care ridică, trans­portă sau întoarce de pe o parte pe alta piesele grele. Aurel Perju stă la pupitrul de co­mandă, apasă pe niște butoane galbene, roșii, verzi, urmărește strunjirea piesei, nu după cuțit, ci după niște gradații speciale, lingă care, după un calcul ra­pid și-a notat niște schițe, schimbă c­­oal poziția cuțitului, acționîndu-i de la un alt tablou de comandă. Sigur pe miș­cările sale, lucrează cu precizie și nu­mai privirile agere și mîinile spun că a­­colo se desfășoară o intensă luptă în­tre om și metal. Își depășește zilnic planul în medie cu to—25 la sută. Dincolo de barele metalice care în­conjoară mașina și aparatele am impre­sia că mă aflu pe bordul unui nou Nau­tilus, iar lângă mine se află căpitanul Nemo din romanul lui Jules Verne. Alături de comunistul Aurel Perju­, am avut o clipă senzația că navigam. Na­vigam spre viitor. Nu e numai o im­presie ! Știți cine este Aurel Perju ? Nea Vasile Dumitru, „veteranul” și-l amintește. Perju a venit în uzină prin '36. Adeseori era trimis, ucenic fiind, la ‘ „încărcat"". Singurul mijloc de transport era un cal și o căruță. Atît, Roibu — așa-l chema pe cal — și căruța erau cîteodată pe mina lui Perju. Încărca că­ruța și tot el lua hățurile. Nu era asta treaba lui, dar îndrăgise calul acela bătrîn... 1l îndrăgise poate pentru sufe­rința lui. Trăgea din greu calul la că­ruța cu fontă, cocs ori cu piese de duș la gară. Era inteligent Roibu. Se bucura cînd venea Aurel, ucenicul în grajd. A murit Roibu, de muncă a murit. De greul muncii. O vreme — îmi spune Perju — graj­dul rămăsese gol, apoi a dispărut și grajdul. Vrei să vizitezi grajdul ? Mergem să vedem un loc care amin­tește de unicul mijloc de transport al acestei uzine. Calul și căruța au existat pînă­ în momentul naționalizării. Cu­rat­e și Ilie Dumitru. E sfîrșit de schimb. Răpăit asurzitor de motociclete vine din direcția în care mi se spune că a fost grajdul. Ilie Dumitru se urcă pe o mo­tocicletă și își laudă „calul". Apoi pleacă. Pe locul fostului grajd, exact pe lo­cul grajdului se află azi garajul uzinei. Un colț este rezervat pentru motoci­cletele muncitorilor, tehnicienilor și in­ginerilor uzinei. Peste 30 de motoci­clete se adună uneori aici la garaj. Înainte — un cal și o căruță. Azi — două automacarale, 3 basculante, două turisme, 10 electrocare. Cifrele acestea ROMY CACIULARU (Continuare în pagina a II-a) printr-un tablou de comandă și prin manete metalice.

Next