Steagul Roşu, februarie 1971 (Anul 23, nr. 6715-6738)
1971-02-02 / nr. 6715
CE PĂRERE AVEŢI DESPRE DEZBATERILE DIN CERCURILE DE STUDIERE A STATUTULUI P.C.R.? O formă specifică a învățămîntului de partid o constituie studierea Statutului P.C.R. Tematica acestor cercuri, axată în principal pe capitolele statutului, pe principiile organizatorice şi normele vieţii de partid atrage, îndeosebi pe noii membri de partid, pe cei care se află în pragul opţiunii pentru calitatea de comunist. Specificitatea cursului determină deci o organizare aparte, o componentă distinctă a participanţilor. La rîndul lor propagandiştii au datoria de a face înţelese prevederile statutare, de a contribui la educarea partinică a cursanţilor. Pentru a reda unele modalităţi de conducere a cercurilor de studiere a statutului partidului ziarul nostru a organizat cu sprijinul cabinetului de partid Olteniţa o dezbatere cu propagandiştii care conduc asemenea forme ale învăţămîntului de partid. Red.: Să discutăm mai întii despre pregătirea propagandistului. Avem în vedere două aspecte : pregătirea generală şi pregătirea pentru temele de dezbătut. DUMITRA VETRINEANU — propagandistă la cooperativa „Progresul" . Personal conduc cercul de „Statut P.C.R.“ din 1965. Componenţa cercului este eterogenă. Există cursanţi ca Dan Motoiescu şi Iuliana Anghel care au absolvit liceul, dar majoritatea cursanţilor au doar 4 sau 7 clase elementare. De aceea, găsirea unor forme de adecvare a temelor pe înţelesul tuturor este obiectivul pe care mi l-am propus. Red. : Un exemplu... D. VETRINEANU : Pentru a face înţeles principiul centralismului democratic am recurs la manualul de clasa a Xll-a de filozofie şi socialism ştiinţific. Aici am găsit redate mai pe înţeles unele probleme ce formau obiectul temei dezbătute. Dacă mă gîndesc bine, o anume situaţie îmi creează dificultăţi în muncă. Am cursanţi care studiază Statutul P.C.R. de 2 şi 3 ani la rînd. Dacă nu se reuşeşte să se supună dezbaterii ceva nou, o asemenea situaţie nu stimulează pe cursanţi. VIRGINIA POPA — propagandistă la Filatura Olteniţa : Socot că în pregătirea noastră ne ajută mult instruirile la cabinetul de partid. Acestea ne furnizează, idei, ne orientează. Prin schimburi de experienţă ne însuşim metodica expunerii, a organizării şi conducerii dezbaterilor. Red. : Pe ce vă bazaţi în pregătirea personală ? V. POPA : în principal pe lectura publicaţiilor Scînteia, în ajutorul propagandistului, Lupta de clasă. Red. : Aţi folosit cumva la lecţii exemple din literatură ? V. POPA : Nu, cinstit, n-am folosit, deşi dacă mă gîndesc bine sînt cazuri cînd se pretează exemplificări din literatură. DORIN SEVCIUC — propagandist la O.C.L.M. : Pe mine mă ajută mult biroul organizaţiei de bază. In cîteva rînduri secretarul sau un alt membru al biroului au discutat cu mine pe marginea temelor de curs. Probabil pentru a vedea cum stăpînesc problemele. Apoi mi-au recomandat ce anume să pun în discuţie, asupra căror aspecte să insist. De cîteva ori mi-au furnizat exemple din unităţile noastre. Red. : Pentru că veni vorba, cum folosiţi la lecţii materialul faptic, argumentarea concretă cu exemple din unitate? D. SEVCIUC: La mine lecţiile au mai mult un caracter teoretic... V. POPA : Pînă acum n-am folosit exemple din fabrică. Să zic şi eu ca tovarăşul Sevciuc: lecţii mai mult teoretice. D. VETRINEANU : Dacă aţi fi prezentat planul expunerii biroului organizaţiei de bază, lecţia s-ar fi îmbogăţit cu exemple. Aceasta depinde însă şi de experienţa propagandistului. La noi aşa se procedează. De unde şi argumentarea lecţiilor cu fapte din cooperativă. V. POPA : Am de făcut o precizare. Biroul organizaţiei de bază mi-a recomandat luna trecută să pun în discuţia cercului cauzele pentru care beneficiarii au refuzat produsele. Cauzele erau cunoscute: la ambalare se amestecaseră pachetele cu celofibră şi poliesteri. Cursanţii au discutat cu aprindere, hotărînd să acţioneze în aşa fel încît să se evite asemenea neajunsuri. Red. Socotiţi totuşi necesară argumentarea concretă a temelor supuse dezbaterii ? MIHAELA ŞERBU — propagandistă la Filatura Olteniţa : Nu încape îndoială că expunerea cîştigă prin argumentare. Probabili că lipsa noastră de experienţă a dat lecţiilor, şi chiar dezbaterilor, un caracter abstract. MARIN TARPAN — directorul cabinetului orăşenesc de partid : Exact aşa stau lucrurile. Propagandiştii prezenţi aici au o vechime redusă în această muncă. Excepţie face doar tovarăşa Vetrineanu. Poate că de aceea, va trebui să acţionăm mai intens în direcţia pregătirii metodice a propagandiştilor. Red. : Poate că n-ar fi lipsit de importanţă să discutăm puţin şi despre formele adecvate de studierea Statutului partidului ? VASILICA CHIŢA — propagandistă la Filatura Olteniţa : La cercul pe care îl conduc forma cea mai potrivită este discuţia lămuritoare, convorbirea. în felul acesta menţin treaz interesul fetelor din cercul de studiu. M. ŞERBU : Eu am păţit-o la lecţia a Il-a. Am pregătit din vreme un referat pe care l-am citit în cerc. Cursanţii erau plictisiţi. La discuţii au luat cuvîntul doar cîţiva utecişti. Am ales apoi o altă formă : pe baza unui plan tematic sugerez cursanţilor ideile principale şi subpunctele lor. La discuţii aceste idei se elucidează bine, sînt înţelese de toţi. D. SEVCIUC: Eu am făcut expuneri şi dezbateri. Dar expunerea răpeşte mult timp, oamenii nu reţin mare lucru. De aceea, am procedat şi eu ca tovarăşa Şerbii. V. POPA ! Procedez după tipic : la temele respective am dat bibliografia minimă, am sugerat un plan de idei, apoi discuţiile libere le-am orientat pe coordonatele temei, în concluzii am elucidat problemele neînţelese, am sintetizat ideile de reţinut. D. VETRINEANU : Eu consider că la studierea Statutului P.C.R. forma cea mai potrivită este dezbaterea. Nu lecţii, nu expuneri, nu citirea unui referat, ci elucidarea ideilor de bază din temă. Apoi, cred că însuşirea ideilor depinde şi de măiestria cu care conduci discuţiile, cum asiguri schimbul de opinii, cum adecvezi ideile la unitatea în care lucrezi. Red. : Mai precis... D. VETRINEANU : O prezentare succintă a ideilor de bază, apoi discuţii. La sfîrşit concluzii, explicarea unor neclarităţi şi anunţarea bibliografiei la tema următoare. _ Red. : V-aţi pus problema eficienţei acestui curs ? Ce înţelegeţi prin aceasta ? V. POPA : La ultimele lecţii vin tot mai mulţi cursanţi. Ei consideră că au ceva de învăţat. Şi apoi, participarea la discuţii... D. SEVCIUC : întărirea disciplinei de partid, modificările în comportamentul cursanţilor, iată efectul lecţiilor. Nu de mult am avut plăcerea să aud intervenţii argumentate, competente în adunarea de partid ale tov. Gheorghe Ioniţă şi Elena Dan. Aceştia fac parte din cercul meu. D. VETRINEANU ! Eficienţa cursului ? Cursanţii să fie exemplu în muncă, să-şi îndeplinească sarcinile politice şi normele de producţie. Apoi, încă un lucru : în cercurile de studiere a statutului partidului avem şi nemembri de partid. La mine sunt şase. Toţi şi-au exprimat dorinţa de a intra în rîndul comuniştilor. D. SEVCIUC : La cercul meu, din cei 7 utecişti trei au şi cerut recomandări pentru a deveni membri de partid. ★ Dezbaterea a permis concluzii interesante. încredinţarea cursurilor de studiere a statutului partidului unor propagandişti cu puţină experienţă poate crea dificultăţi. Acestea pot fi înlăturate printr-un ajutor direct, prin participarea efectivă a membrilor comitetelor de partid, a membrilor birourilor organizaţiilor de bază la unele dezbateri. Cîteva obiective se impun atenţiei : propagandiştii să cunoască bine temele, să-şi perfecţioneze metodologia expunerii temelor, a argumentării acestora cu fapte din unitate, cu exemple din literatură politică şi beletristică, din presa cotidiană; formele concrete de organizare a cursurilor se cer adecvate la condiţiile specifice. Expunerile, referatele, convorbirile, discuţiile libere dau rezultate atunci cînd au în vedere gradul de înţelegere al cursanţilor. La rîndul său, cabinetul orăşenesc de partid Olteniţa are datoria de a acţiona perseverent în direcţia instruirii diferenţiate a propagandiştilor, în pregătirea lor metodică, în organizarea unor schimburi de experienţă între propagandişti pentru a valorifica şi extinde metodele valoroase în conducerea dezbaterilor la cercurile de studiere a Statutului P.C.R. PETRE MATEI MARIN MANEA PROPAGANDIŞTII DIN OLTENIŢA !OI ÎN JURUL MESEI ROTUNDE O imagine la sterilizatorul Policlinicii din Giurgiu Fotos. NORU EXTINDEREA MECANIZĂRII (Urmare din pag. 1) venituri însemnate în prima parte a anului. Mecanizarea şi chimizarea sînt factorii cu ajutorul cărora cooperatorii din Călugăreni au hotărît să perfecţioneze procesul de producţie atît în sectorul vegetal, cît şi în cel animalier. După cum se ştie, cooperarea şi asocierea unităţilor agricole cooperatiste pentru realizarea unor mari obiective de investiţii în domeniul creşterii şi îngrăşării animalelor, a căpătat în momentul de faţă forme precise şi concrete. La adunarea generală s-a arătat că C.A.P. Călugăreni participă, alături de unităţile învecinate la realizarea complexului zootehnic de tip industrial de la Giurgiu, participare în urma căreia se aşteaptă obţinerea, într-un timp scurt a unor importante venituri băneşti. De asemenea, prin cooperarea cu C.A.P. Uzunu urmează să ia fiinţă la Călugăreni cîteva secţii anexe, cum sunt secţia de producerea varului în cuptoare, secţia de ceramică şi altele care vor asigura venituri suplimentare cooperatorilor de aici. în acelaşi timp C.A.P. Călugăreni va coopera cu I.A.S. Uzunu în ceea ce priveşte aplicarea tehnologiei moderne la cultura porumbului pe o suprafaţă de 60 ha. Cu ambele unităţi au şi fost încheiate contracte ce-şi vor găsi materializarea în acest an. Prin asocierea cu alte cooperative, prin cooperarea cu C.A.P. şi I.A.S. Uniuni în înfiinţarea de secţii anexe şi pentru realizarea de producţii cerealiere şi animaliere superioare, cooperativa agricolă din Călugăreni va înregistra chiar din acest an plusuri în bugetul său economic. Adunarea generală a cooperatorilor a aprobat cu entuziasm cifrele planului de producţie pe 1971, măsurile ce urmează a fi luate pentru atingerea obiectivelor propuse. Cooperatorii, mecanizatorii şi cadrele tehnice s-au angajat ca sub conducerea organizaţiilor de partid să depună o muncă susţinută pentru ca prevederile planului de producţie să devină fapt împlinit, pentru ca la crearea fondului centralizat al statului de produse agricole contribuția C A.P. Călugăreni , să fie cît mai mare. STEAGUL ROŞU ^Pagiaa B-a* în sala de fabricare a întreprinderii „Fructonil" Concursul nostru de reportaje in cinstea aniversarii a 50 de ani de la crearea P. C. R. PE SCENA TEATRULUI „LUCIA STOJIDZA BULANERA“ EFICIENTA MICII COMITEM DE PAITI 01 COOPERATIVELE ACUT SE REFLECTĂ IN ACTIVITATEA ÎIRGANIZAŢIIKNÎ DE BAIA (Urmare din pag. 1) biletului cum şi-au îndeplinit sarcina de îndrumare şi control, propunînd şi alte măsuri de îmbunătăţire a activităţii politico-economice, îndrumarea atentă şi sprijinul permanent acordat consiliului de conducere, birourilor organizaţiilor ee bază, fermierilor şi brigadierilor de către comitetul de partid din C.A.P. Gurbaneşti a condus la obţinerea unor rezultate importante în producţia vegetală şi animală, în întărirea vieţii interne de partid. Recenta adunare a cooperatorilor a relevat că în 1970 s-au obţinut 2.700 kg grîu, 2.800 kg porumb, 1.800 kg floarea soarelui, 27.000 kg sfeclă de zahăr la hectar, realizîndu-se un venit de 440.000 lei la suta de hectare. La rîndul lor, munca de propagandă, agitaţia vizuală, cea de la om la om cunosc o creştere calitativă atunci cînd comitetele de partid din cooperativele agricole acţionează competent. La Vedea sau Gîrbovi, la Bolintin sau la Chirnogi, învăţămîntul de partid, cursurile de specializare a cooperatorilor, informarea politică şi-au dovedit eficienţa în creşterea gradului de conştiinţă a membrilor cooperatori, în dezbaterea democratică a problemelor ce privesc soarta unităţii agricole, în participarea activă la muncă a tuturor componenţilor fermelor şi echipelor de muncă. Poate nu este lipsit de interes şi un alt aspect. Nu rare sînt cazurile cînd la secretarul comitetului de partid vin preşedintele cooperativei agricole, un inginer, primarul comunei şi-i solicită un comunist vrednic, cu calităţi organizatorice pentru a i se încredinţa unele sarcini. Cine mai bine ca membrii comitetului care au o viziune de ansamblu a unităţii cunosc oamenii, destoinicia şi minusurile lor ? Este de la sine înţeles că procedînd astfel se respectă întocmai prevederile statutare privind creşterea, selecţionarea şi promovarea cadrelor şi vom fi feriţi de tonele greşeli, îndatorirea esenţială şi de mare răspundere a comitetelor de partid din cooperativele agricole romîne coordonarea şi îndrumarea muncii organizaţiilor de bază subordonate. Aici, în organizaţiile de bază din ferme şi brigăzi se înfăptuiesc practic o multitudine de măsuri, de obiective din hotârîrile proprii şi ale organelor superioare. De aceea, considerăm pozitivă orientarea comitetelor de partid din C.A.P. Gruiu, Grădinari, Bărcăneşti, Găujani şi Gogoşari care au asigurat în organizaţiile de bază un climat favorabil dezbaterilor partinice, exprimării opiniilor proprii şi adoptării soluţiilor bine gîndite. Adunările generale, cadrul colectiv cel mai larg de elaborare şi înfăptuire a obiectivelor din planurile de măsuri, locul unde comuniştii primesc răspunderi concrete şi unde după un timp raportează asupra executării sarcinilor, nu s-au bucurat însă peste tot de atenţia cuvenită. La C.A.P. Tărtăşeşti organizaţiile de bază nu au ţinut cu regularitate adunări generale, deşi nenumărate aspecte aşteptau soluţionări. La C.A.P. Mîrşa temele dezbătute nu sînt semnificative, sau repetîndu-se la scurt interval nu mai prezintă interes pentru membrii de partid. Este, cred, limpede că atît timp cît adunarea generală nu dezbate în mod operativ problemele ce se ivesc în fermă sau brigadă, nu stabileşte măsuri concrete pentru îmbunătăţirea activităţii, aceasta nu-şi poate atinge scopul pentru care a fost convocată. In multe locuri adunarea generală constă în citirea unui referat, de regulă o problemă arhicunoscută, luării de cuvînt din partea a 2—3 comunişti şi cam atît. De aici şi o eficienţă practică şi educativă extrem de redusă. Or, trebuie spus, vina principală pentru un asemenea stil de muncă o poartă comitetul de partid din C.A.P. Ei controlează sistematic cum se îndeplinesc obiectivele planurilor de muncă, menţinerea organizaţiilor de bază în actualitatea fermelor şi brigăzilor. Tocmai de aceea acţiunile comitetelor se cer permanentizate şi cu obiective precise: ajutorarea în analiza unor probleme majore, în elaborarea şi înfăptuirea hotărîrilor, repartizarea sarcinilor pe membri de partid, promovarea spiritului critic şi autocritic în cadrul dezbaterilor din adunările generale. Acum, la început de cincinal, conducerea partidului a pus în faţa agriculturii sarcini de o deosebită importanţă. Perfecţionarea organizării şi a muncii în unităţile cooperatiste trebuie însoţită de o îmbogăţire continuă a formelor şi metodelor muncii politice. Comitetele şi organizaţiile de partid au datoria de a explica sensul şi conţinutul măsurilor stabilite de conducerea partidului, de a ajuta pe fiecare cooperator să înţeleagă rolul organizării ştiinţifice a producţiei şi a muncii, necesitatea trecerii la ferme şi echipe specializate, la introducerea acordului global ca formă de retribuire a muncii. îndeplinirea acestor obiective impune comitetelor de partid din C.A.P. o preocupare susţinută pentru perfecţionarea stilului lor de muncă, activizarea tuturor membrilor birourilor organizaţiilor de bază, a fiecărui comunist pentru a participa la înfăptuirea hotărîrilor de partid şi de stat. Fără îndoială, comitetelor comunale de partid, instructorilor şi aparatului comitetului judeţean li se cere să îndrume şi să conducă cu mai multă competenţă munca organizaţiilor de partid, să sprijine în mod deosebit acele organe noi în muncă, să vegheze ca toate comitetele şi birourile organizaţiilor să desfăşoare o activitate colectivă, iar hotăririle şi măsurile ce se iau să fie finalizate. Au început adunările generale ale cooperatorilor. Comitetele de partid vor lua măsuri pentru ca acestea să dezbată obiectivele de plan pe anul 1971, să adopte hotărîri temeinic gîndite pentru a înfăptui practic sarcinile puse în fața agriculturii de către partidul nostru. Pe fondul acestei preocupări va trebui axată întreaga muncă politico-organizatorică a comitetelor şi organizaţiilor de partid din cooperativele agricole. In felul acesta avem garanţia că cincinalul actual va începe sub bune auspicii, că obiectivele de plan aprobate de cooperatori vor fi îndeplinite şi depăşite, realizîndu-se ceea ce partidul nostru a pus ca sarcină importantă ridicarea agriculturii la nivelul cerinţelor moderne, ale posibilităţilor ţării noastre. Era un om admirabil, un omuleţ mărunt şi uscăţiv, cu degetele noduroase şi răşchirate ca drumurile satului. Mai e nevoie să vă spun de ce le avea aşa degetele ? Şcoală multă n-a învăţat, doar cit să ştie cu cit îl înşelau stăpînii pe cînd era argat. Pe vremea copilăriei sale şcoala se făcea in casele lui Năstase Sebe . Moş Vasile Stanică n-a avut timp de şcoală fiindcă trebuia să argăţească un an de zile pentru o pereche de izmene şi o cămaşă aspră de tort. Nu ştiu de ce, dar era un om admirabil. Oriunde apărea moş Vasile, oamenii necăjiţi se înveseleau fiindcă le spunea întimplări hazlii, dar dureroase pentru el. Şi fiindcă le cinta crîmpeie de cîntece haiduceşti. Nu ştiu de unde cunoştea el povestea tuturor haiducilor, dar mai cu seamă pe cea a lui Terente, haiducul ce-a trecut şi prin satul lui de lingă Dunăre, prin Chiselei! Intîmplarea de care se amuzau mult consătenii era aceea petrecută pe cind era slugă la domnul notar Ilie Minea. Cică o dată, cind notarul, primarul, jandarmul şi circiumarul Iordan Hoţu petreceau de două zile şi două nopţi lucind cărţi, l-au trimis să aducă din sat o gişcă; el, moş Vasile, s-a dus acasă la domnul notar, a luat hoţeşte o pişcă din coteţ şi a dat-o nevestei circiumarului s-o facă. Petrecerea a mai continuat o zi şi-o noapte. Cî , teva zile după chef nu s-a aflat jj, şi nimic despre gîsca notarului, dar Si __ ____ _____ m MOŞ VASILE cind cucoana a numărat giştele şi-a găsit una lipsă, şi după ce i-a spus vestea notarului, moş Vasile ştia că de-a doua zi îşi va schimba stăpinul. Se spune că intr-un timp era atit de sărac incit umbla pe drum în 7. .1 călţat cu o opincă şi un pantof. De aceea pini a murit, copiii îi ■ strigau pe uliţă : „Moş Vasile Stănică C-un papuc şi c-o opincă!“ Şi moş Vasile şi-a petrecut a ... proape toată viaţa muncind greu. El scotea cei mai bătrini salcîmi. A ajuta pe toţi la orice treabă grea. El era „topor de oase“ cum se spune pe la noi. A tăiat vagoane de lemne, a săpat kilometri de şanţuri, a scos sute de salcîmi și nici bătrini. Intr-un timp se aciuase la Ivănică Mihalce, cel cu cazanul de țuică, unde înnopta muncind pe nimica toată resturile de mîncarerămase din zilele trecute — un rachiu, o strachină de ciorbă in care era îndemnat să dumice pline uscată. I se dădea apoi un pahar de vin trezit, adunat din pahare şi urse,franc“ pentru ţigări. El, cind se oprea lingă oameni, se lăsa pe vine, îşi lua binişor pălăria de pe cap, din care scotea un ţigaret afumat făcut de el din trestie, amnarul şi cremenea să-şi aprindă un chiştoc. Baba Mariţa şi Păun feciorul lui munceau jumătate de pogon de pămint, toată averea lor — Moş Vasile nu ducea nimic acasă. Nici n-avea ce. El şi-a risipit viaţa, murind bolnav şi sărac. N-a apucat zilele satului nou. Să fi trăit şi el măcar o seară in casa cea nouă a lui Păun, la televizor. Moş Vasile a murit, dar amintirea lui a rămas. DUMITRU DRAGAN „GLUGA PE OCHI" de IOSIF NAGHIU în critica sa, foarte sui generis, publicată in caietul de sală al spectacolului și intitulată „Schimb de opinii la o bere”, Ov. S. Crohmălniceanu are prudenta de a-și expune părerile în legătură cu piesa lui Iosif Naghiu, relatindu-ne înfruntarea dintre doi critici pe care şi-i imaginează veniţi intîmplător la masa domniei sale, şi subliniindu-ne că disputa este exclusiv a lor şi că domnia sa „nu a reuşit să strecoare o vorbă”... Nu ştiu în ce măsură afirmaţiile celor doi critici prin gura cărora aflăm de fapt punctul de vedere al lui Ov. S. Crohmălniceanu, sunt sau nu întemeiate, dar ştiu că „întunericul“ (asta nu ca să „strecurăm o vorbă“, ci ca s-o spunem clar şi răspicat) e o piesă demnă de toată atenţia, pe cît de amuzantă, pe atit de profundă. Mă surprinde însă că Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra”, inscriind-o pe bună dreptate in repertoriul său, a fost de părere să-i schimbe titlul din „întunericul“ in „Gluga pe ochi“, ca şi cum ar fi vrut cu tot dinadinsul să-i pună în lumină latura amuzantă şi să-i lase în întuneric tocmai ceea ce o face aparent ermetică şi mai puţin accesibilă, adică profunzimea. Nu cred că Iosif Naghiu a urmărit doar un efect scenic, că şi-a conceput piesa aşa cum şi-a conceput-o doar de dragul originalităţii şi a unor replici aplaudate la scenă deschisă, nu cred nici că vizionarea ori lectura unor piese străine să-l fi influenţat in asemenea măsură incit să-l determine la elaborarea unei „pastişe” (citez afirmaţia unuia dintre criticii amintiţi de Ov. S. Crohmălniceanu), a unei imitaţii grosolane a lui Frisch ori a lui Beckett. Nu întotdeauna similitudinea situaţiilor e echivalentul pastişei. In definitiv, similitudini de situaţii se pot stabili şi intre „Anna Karenina“ şi „Madame Bovary“. Nimeni însă, niciodată nu s-a gîndit să tragă nişte concluziii dezagreabile şi dezastruoase. Asta mai lipsea ! Sunt perfect de acord că Sena şi Len au foarte multe puncte comune şi cu Schmitz şi Eisering şi cu Estragon şi Vladimir. Substratul piesei lui Naghiu însă nu are nimic comun nici cu acomodarea morbidă de care e vorba la Frisch, nici cu absurdismul lui Beckett. E cu to- tul altceva aici, e un fel de dezolare din faţa acelui destin implacabil c a"tre-i face pe oameni să devină neputincioşi în acea lume in care iraghiu îşi plasează acţiunea. Profesorul de filologie, borfaşul mitoman I şi decepţionat, banditul poet, adolescenta cu ifose de femeie fatală, poliţistul blazat, băiatul îndrăgostit, • toate aceste personaje se mişcă, • trăiesc, se înfruntă, se mint, se atrag şi se resping învăluiţi in acelaşi întuneric in care acţiunile lor capătă conturul unui coşmar şi lincezeala unor momii. Tot ce e aparent amuzant, cinic, superficial, e în fond o zbatere febrilă, o vagabondare prin întunericul în care se ,revnrcolesc eroii, o clamiadă în faţa unui paravan care ascunde tristeţea, o dramă a întunericului. De aceea mă surprinde că Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra“ a renunţat la titlul pe care atît de bine l-a ales Naghiu !... Spectacolul e bine dozat, bine conceput. Regizorul Valeriu Moisescu a reuşit să evite monotonia pe care ar fi putut-o crea unele funcţieii ale textului. Decorul lui Dan Jitianu nu mi-a plăcut. Nu e nici ingenios, nici sugestiv, nici elegant. E sărăcăcios, fad, lipsit de gust. Noroc de interpreţii care reuşesc să ne facă să nu-l mai luăm în seamă la un moment dat. Mai precis, noroc de Toma Caragiu (Sem), excelent distribuit în rolul atit de dificil al borfaşului visător şi de Virgil Ogăşanu (Len), firesc, dezabuzat, plin de vervă ! Din păcate, nu acelaşi lucru îl putem spune despre Cornel Coman (profesorul Max), de o crispare şi o lipsă de naturaleţă de-a dreptul agasante. In rolul poliţistului a apărut onorabil Marius Pepino. Despre Valeria Marian (Lin) şi Ion Colomieţ (băiatul) nu pot spune altceva decit că i-am văzut făcînd cite o uşoară promenadă pe scenă ! M. DJENTEMIROV Moment din spectacol. In cliseul Toma Caragiu si Virgil Ogășanu