Steagul Roşu, mai 1971 (Anul 23, nr. 6791-6815)
1971-05-01 / nr. 6791
Astăzi sărbătorim tradiţionala Zi a Muncii. 1 Mai este mai mult decât o tradiţie, este o chemare permanentă la solidaritate internaţională, la luptă pentru libertate, democraţie şi progres social, la activitate creatoare pentru fericirea omului. 1 Mai s-a născut pe baricadele proletariatului, din singele vărsat de clasa muncitoare în crîncena bătălie purtată cu eroism împotriva exploatatorilor și asupritorilor. In patria noastră socialistă, 1 Mai a devenit un simbol al muncii libere, al strădaniilor încununate de succes pe drumul înfloritor al făuririi noii orinduiri. Alături de intregul popor, oamenii muncii din judeţul Ilfov întimpină această zi de sărbătoare cu realizări de seamă în întrecerea socialistă consacrată aniversării semicentenarului Partidului Comunist Român. Colectivele de muncitori, ingineri şi tehnicieni din întreprinderile industriale au raportat îndeplinirea înainte de termen a planului pe primele patru luni ale anului, obţinînd o producţie globală suplimentară în valoare de 50 milioane lei. Mecanizatorii, ţăranii cooperatori şi lucrătorii din I.A.S. au încheiat însămînţările de primăvară în timpul optim, întrecerea patriotică a dat oraşelor şi satelor noi frumuseţi. In laboratoare, în şcoli, în aşezămintele culturale pulsează intens energiile, oamenii îşi afirmă capacităţile, măiestria, îşi împlinesc năzuinţele. Este firesc ca Ziua Muncii să fie omagiată printr-un asemenea avînt rodnic. în aceste zile, chemarea lui 1 Mai în rîndurile maselor muncitoare din fabrici, de pe ogoare, din toate sectoarele de activitate, face să răsune puternic hotărîrea 1°» plenară de a înfăptui exemplar vastul program de făurire a societății socialiste multilateral dezvoltate, adoptat de Congresul al X-lea al partidului. Obiectivele din primul an al noului cincinal sînt în curs de realizare. Succesele de pînă acum sînt îmbucurătoare. Concomitent cu preocuparea stăruitoare pentru îndeplinirea sarcinilor curente în cadrul tuturor colectivelor se face simţită o cuprinzătoare emulaţie pentru ridicarea pregătirii profesionale, pentru perfecţionarea activităţii, ridicarea eficienţei economice, dezvoltarea activităţii politice, sociale şi culturale. Aceste coordonate majore stabilite de partid, în virtutea cerinţelor obiective actuale ale construcţiei socialiste, constituie principala caracteristică a zilelor noastre. Pretutindeni, făuritorii bunurilor materiale şi spirituale întimpină sărbătoarea muncii angajaţi într-o luptă susţinută pentru ridicarea calitativă a activităţii lor. Aşa va fi consemnat în istoria României socialiste anul 1971. De 1 Mai se sădesc pomii roadelor de mîine. Nu este numai un simbol al renaşterii, al vieţii în veşnică regenerare. Este şi un izvor de noi energii Din sensurile profunde ale acestei zile, oamenii muncii din ţara noastră işi trag seve proaspete păşind mai departe, cu forţe sporite, pe calea izbînzilor socialiste, a prosperităţii patriei. Toate acestea fac mai vibrant, mesajul de solidaritate internaţională pe care, astăzi, poporul român îi transmite oamenilor muncii de pe toate continentele. TRĂIASCĂ 7 MAI ! ... ' , ' ziua solidaritatii internationale a celor ce muncesc! Sub steag de mai Acasă un Bărăgan Sub steagul tău, partid al biruinţei, Mă plec să sorb putere de voinic Şi să-mi călesc tăriile voinţei Ca înspre culmi, mai sus să mă ridic. Să fiu ostaş victoriilor tale în anii luminaţi de cer senin, Să îţi presar buchet de flori în cale, Să mă confund cu cei ce-au fost şi vin. Să fiu titan, asemenea cu tine, Ca să durez în viaţă temelii Să urce sus, spre soare, spre mai bine, Simbol al ne-nfricatei trăinicii. Şi braţele să mi le-ndrept spre ţară Ca să-i cuprind înfloritorul plai, Rodit de tine-a ţării primăvară, Ce te-ai născut sub roşul steag de mai. VIOREL COSMA Ne regăsirăm pe aleea vieţii, Eu trubadur, tu, scumpa mea, baladă, Mai mîndru astăzi lumea să te vadă, Cu funigei în trena dimineţii. Stai în pridvorul Ţării şi m-asculţi Ninsă de lună şi de pomi în floare, Tu, fericirea noastră viitoare, Prinsă de gura alor mei, desculţi, îmi acordezi ghitare şi te cînt, Cu mine-alături leatul şi poporul îşi curăţă de bălării ogorul, Cu tălpile lipite de pămînt. Soliştii dragi, privighetori şi greieri, Pe cite-un prag de casă-acum zidită, Privesc uimiţi făptura ta-mplinită, Azi, liberă prin suflet să cutreieri. Ridică-ţi mîna dreaptă sus, mai sus, Dă ton major cîntârii începute ; Ţăranii vin, puhoi, să te sărute, Că steaua suferinţei lor s-a dus. ŞTEFAN TANASE Pădurile şi apele îngînâ O doină scrisă-n calendare vii, O doină românească şi bâtrînâ Păstrată-n oameni şi ciocîrlii. Din mătasea anilor, în goană, Se aprinde flacără înaltă, Tn grîne macii cresc din rană Şi în inimi sîngele tresaltă. DUMITRU DRAGAN Doină nu mai BROLITANI BÎti'TOAte ŢÂRUI, M fST-VÂ, A ORGAN AL COMITETULUI JUDEŢEAN ILFOV AL P.C.R. SI AL CONSILIULUI POPULAR JUDEŢEAN Anul XXIII —Nr. 6791 Simbătă 1 mai 1971 4 pagini 30 bani ....in ■ uimit in pagina a 4-a: ELOGIUL MUNCII" Imagine obişnuită astăzi, în oraşele judeţului. Se construieşte din plin, din ce în ce mai mult, din ce în ce mai bine COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN, TOVARĂŞULUI NICOLAE CEAUŞESCU Cu prilejul zilei de 1 Mai — Ziua solidarităţii internaţionale a oamenilor muncii — vă adresăm, iubite tovarăşe Nicolae Ceauşescu, în numele comuniştilor, al tuturor celor ce muncesc din judeţul Ilfov, un fierbinte salut tovărăşesc şi urarea de a obţine noi succese în activitatea plină de abnegaţie pe care o desfăşuraţi în fruntea partidului şi statului nostru, înaltul spirit de răspundere comunistă, dăruirea de sine şi hotărîrea cu care munciţi neobosit pentru continua întărire a partidului, pentru înflorirea României Socialiste şi creşterea prestigiului ei internaţional constituie pentru noi toţi un exemplu şi un îndemn. Sărbătorind ziua de 1 Mai în condiţiile în care întregul nostru popor întimpină cu nestăvilit entuziasm gloriosul semicentenar al Partidului Comunist Român, ne exprimăm recunoştinţa şi dragostea noastră fierbinte faţă de cel care — cu fermitate şi înţelepciune — ne conduce pe drumul luminos al comunismului. Hotărîţi să-şi aducă din plin contribuţia la realizarea sarcinilor care stau în faţa judeţului Ilfov, comuniştii, toţi oamenii muncii de pe aceste meleaguri raportează îndeplinirea şi depăşirea încă de la 20 aprilie a.c. a angajamentelor luate în cinstea aniversării partidului. Integraţi în acelaşi avînt, lucrătorii din agricultura judeţului au terminat, la data de 26 aprilie, însămînţatul porumbului pe întreaga suprafaţă planificată de 160.000 hectare. Exprimînd profundul nostru ataşament faţă de conducerea partidului şi statului, vă asigurăm, scumpe tovarăşe Nicolae Ceauşescu, că toţi comuniştii, oamenii muncii dn judeţul Ilfov, mobilizaţi de organele şi organizaţiile de partid, îşi vor aduce, împreună cu întregul nostru popor, contribuţia lor la înfăptuirea grandiosului program elaborat de Congresul al X-lea al P.C.R. pentru făurirea societăţii socialiste multilateral dezvoltate, pentru progresul şi fericirea scumpei noastre patrii. COMITETUL JUDEŢEAN ILFOV AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN CONSILIUL POPULAR JUDEŢEAN Producţia, la cote superioare Tradiţionala sărbătoare a muncii şi marele eveniment al aniversării semicentenarului P.C.R. găsesc colectivul Schelei Cartojani antrenat într-o puternică întrecere in vederea obţinerii unei eficienţe superioare, descoperirii şi valorificării resurselor proprii pentru creşterea producţiei şi sporirea productivităţii muncii. Drept rezultat al acestei ample întreceri socialiste, desfăşurate sub conducerea comitetului de partid, muncitorii, inginerii şi tehnicienii întreprinderii au raportat îndeplinirea şi depăşirea angajamentelor luate in cinstea zilei de 8 Mai. Rezultatele sunt deosebite: producţia globală, realizată peste plan, pe primele patru luni ale anului curent este de 1.415.000 lei faţă de 873.000 lei cit era angajamentul iniţial pentru aceeaşi perioadă; producţia marfă — angajament 570.000 lei, realizat peste plan 1.265.000 lei. Aceste succese îşi au originea in eforturile substanţiale depuse de colectivul de muncă al schelei in scopul întăririi disciplinei de producţie, al organizării superioare a muncii, economisirii materiilor prime şi materialelor. Schela de extracţie Cartojani se mîndreşte cu brigăzile de intervenţie 2, 3, 4 şi 5 din secţiile I şi II care în cinstea semicentenarului partidului şi-au realizat norma în procent de 109,39 la sută. întregul colectiv se mîndreşte cu Comuniştii Dumitru Boroi şi Dumitru Duţu (odinioară agricultori, astăzi cunoscuţi maiştri în producţia de specialitate), cu Ion Butoi, Aristotel Girea şi Gheorghe Rizea — maiştri mecanici care cu înalta calificare contribuie la extragerea din adincuri a aurului negru, cu Dumitru Ordea, Ion Ţuţuianu şi Vasile Stanciu care întreţin cu pricepere aparatura şi liniile electrice, cu sondorii Petre Băjan şi Ion Lia care conduc cu multă pricepere operaţiuni de înaltă tehnicitate. Alpinism... la Şantierul Naval Olteniţa. Aşa se naşte o nouă motonavă Precizie şi ingeniozitate în acţiunea de autoutilare ce se desfăşoară intens la S.N.C. Semne bune anulare. Lanurile de grîu anunţă o recoltă bogată la C.A.P. Ulmeni La liceul din Hotarele, elevul şi profesorul, doi poeţi, trăiesc emoţiile crealiei Partidul Comunist Românstegar al culturii Arcul de Triumf al culturii româneşti ivit din noi vişine încă de la începuturi, de la Mioriţa şi Meşterul Manoie, se înalţă azi în soare mai strălucitor ca niciodată. In el, în acest Arc de Triumf sînt sufletele noastre, gîndurile noastre, speranţele noastre, totul suind, — pe caii albaştri ai infinitului — statura ne de oameni ai visului. Nimeni de seamă n-a rămas în afara inimaginabilului proces de statornicire a acestui monument tăiat în piatra cea mai durabilă a unui timp de cărbune, a unui timp de aur. 8 Mai 1911. Iată o clipă de victorie. România, frumos nume ce vine din departe, de dincolo de Decebal şi de Traian, îşi poate număra azi fără drept de apel pentru duşman, toate victoriile. In industrie mii de coşuri-columbe sparg văzduhul, vestind că a murit acea ţară căreia i se spunea cu emfază „eminamente agricolă“. Drumul spre toate piscurile a fost deschis de la oţelul cel alb şi fierbinte la pămîntul cel negru şi gras, şi de aici la culmile albastre de miozotis, unde : poezia, proza, dramaturgia, critica şi istoria literară, folclorul, traducerile din limba română in limbile naţionalităţilor conlocuitoare şi invers, traducerile din limba universală au atins dimensiuni impresionante întru cultura unui popor harnic, talentat, avid de frumos. 8 Mai 1921, întemeierea Partidului Comunist Român, rampa de lansare a tuturor visurilor omului om. Am umblat din anii mei cei mai tineri pe acest drum. Ce fascinant, ce frumos, şi ce dramatic a fost să fie ! Fiarele pîndeau cu dinţii lor roşi de ură de după fiecare colţ de univers, înfigînd veninul lor în noi de ori de cite ori se ivea, ori nu se ivea, prilejul. Şi totuşi... Manifestele de foc spărgeau întunericul impus, tulburau adine somnul comisarilor de avangardă criminală. Tradiţiile revoluţionare erau preluate de noi cu sufletul şi cu mintea, cu însăşi viaţa noastră, întru ducerea lor în mai departe. Versul de foc al lui Eminescu — „Sfărmaţi orînduiala cea crudă şi nedreaptă“, acordurile de vis ale Internaţionalei ne sunau în urechi, dind foc aripilor noastre, mai teribile decit acelea ştiute şi neştiute ale Icarului desprins din sol spre soare. Umblam, prin noi, cu divine urme de argint: Spartacus, Byron, Walt Whitman, Petőfi, Gorki, spre a afla dimensiunile vieţii. Şi după ani şi ani, după suferinţe fără de margini, am suit pe treapta istoriei de pe care se poate vedea bine conturat Arcul de Triumf al culturii noastre socialiste. Da! Era fascinant să încerci, şi, mai ales să reuşeşti, ca in dunga gratiilor negre, sub cheile de rugină, sub revolverele de crimă, să împlînţi în viitor fascicolul de lumină care se concretiza prin noi de 1 Mai, de 7 Noiembrie şi... întotdeauna, prin momente literare, cîntece, versuri din clasici şi versuri proprii, sentimente argintate in cuvinte de o autenticitate unică. Nu degeaba susţinem noi, vechii comunişti, că închisorile noastre erau nişte universităţi care se defineau sui-generis prin noi. Literele de foc ale presei comuniste în frunte cu Scînteia, — scînteia visurilor noastre — trecînd prin capodopera „Baroane“ a lui Tudor Arghezi, trecînd prin toate drumurile pindite de primejdii, s au învins. Tot ceea ce mai înainte era zămislit între zidurile de granit ale ilegalităţii, la lumina unui opaiţ, un opaiţ însă de dimensiuni cosmice, a devenit azi un fluviu de flăcări care au cuprins un întreg popor. Azi, visurile unui Alexandru Sahia, căzut pe baricada timpului, ale unui M. Gh. Bujor, acest poet revoluţionar care a fost supus torturii, tăcerii, din parcă evul lui Torquemada, inchizitorul de groază. Ah ! calvarul acesta de a nu vorbi ani lungi, lungi ca firul vîntului, grei ca greul pămintului — au rămas în urmă. Ţara întreagă este un vast şantier, un şantier al culturii. Şcoala, începînd de la învăţământul de 10 ani şi pină la învăţămîntul universitar este o lege, o lege a înălţării sufletului oroului. Cuvîntul fierbinte din paginile publicaţiilor de foc : Scînteia, Bluze albastre, Facla, Azi, Cuvîntul liber şi pînă la dimensiunile cuvintului rostit de un Sadoveanu, de un Călinescu, de un Arghezi, cuvîntul rostit de toţi scriitorii contemporani intru slava literelor române, intarsiate in epoca de aur a socialismului, nu este altceva decit o punte infinită dintre ieri, azi şi mîine. 8 Mai 1971. Clipă de bilanţ. De bilanţ pozitiv. Cultura românească urcă treaptă de treaptă spre dimensiunile Olimpului înregistrării victoriilor epocale in marşul lor continuu pe sub Arcul de Triumf al unei ere de foc, era socialistă. ION BANUTA