Steaua Romaniei, 1878 (Anul 2, nr. 1-143)
1878-01-01 / nr. 1
STRUA ROMÂNIEI. __ ondrea şi vicea a milione de fiinţe omenesci ! Dar Rusia nu putea îndeplini acesta marinimosă operă fără de a trece cu oştirile sale peste pămîntul ţerei nostre. Neputinţa nostră de a ne opune, de o parte simpatiile nostre pentru creştinii de peste Dunărea şi propria nostră siguranţă de altă parte, ne-au îndemnat ca să încheem convenţiunea pentru trecerea oştirilor rusescî prin România, şi să luăm măsurile necesare pentru a face ca teritoriul nostru să nu devie cîmpul de bataie a celor doue put* * I duşmane. ia lor n’au voit să înţe- 1 . Ș îdată au început a ne bombarda preşele nostre deschise, a ne incalca pământul, a ne prada şi a prinde satele şi holdele, a ne ucide oimenii, a ne răpi pruncii şi femeile. Se ştie cum am respuns la aceste încălcări. Cel dintâiu tun turcesc tras contra nostră au fost care au proclamat neatîrnarea nostrâ şi rumperea pentru totdeuna a orice legătură cu Porta. Resboiul s’au început şi alăturea cu osprea rusască am luat parte la pedepsirea •r criminali şi la eliberarea de sub un ■ «secular a atîtor milione de suflete. După trecerea cu succes a Dunărei de ră oştirile rusescî, au urmat victoriile la Biela, şi Tîrnova şi în urmă străverea peste Balcani pe la strîmtoarea sa. In acest timp oştirile rusescî din Azia împresurau Karsul şi înaintai victorios în mijlocul Armeniei. Această primă fază norocoasă resboiului au fost urmată atît în Europa cît şi Azia de un period de întreprinderi nenorocose pentru armatele Rusiei. Osman-paşa la Plevna, Suleiman-paşa la Ieni-Sagra şi Kazanlic, Muktar-paşa la Ze vin în Armenia, faceau ca oștirile rusesce să sufere învingeri peste învingeri. Viteazul apărător al Plevnei cu deosebire uimia lumea întreaga prin hotărîrea şi eroismul cu care reasista la cele mai formidabile atacuri ale generalilor Krüdener şi Skobeleff. Un moment sau crezut că Osman-paşa va lua ofenziva şi că va trece chiar Dunărea ! Atunei au început şi rolul oştire! nostre care au trecut Dunarea pe la Nicopolea. Modul cum s’au purtat batalionele române înaintea Plevnei, eroicile asalturi date asupra Griviţeî şi a celoralalte redute turcescî de acolo, au umplut lumea de mirare, au dovedit Europei întregi că poporul romăn au pastrat neatinse tote virtuţile sale stihresc şi ne-au cîştigat stima şi respec duşmanilor noştri. Zilele de 2 , 29, ; şi 31 August, cuprinderea Rai iV 1, Oi rămîne nemuritdre în analele nos i -■| ităliile de la Racova, Dumbrava~Ri ,;i şi uigăreni. In acest tirr, pv.rv rusescî faceau la Sipka şi pe 1’ n; • :I una din resistenţele cele mai er \ ■.*i-. nsstenţă care au costat pe Turci pierderea a multor mii de luptători. In Azia norocul se întorcea asemine în favorea oştirilor ruseşcî. Marea victorie de la Aladja-Dagh fu răpede urmată de împresura Karst lui şi în urmă de luarea cu asalt a aceste formidabile fortereţe : zeci de mii de turci, sute de tunuri, cantităţi imense de muniţiuni şi proviziuni cadeau în mînile invingătorilor. Oştirea lui Muktar fu mai totă sfărâmată sau prinsă, era acest general, credut până atunci invincibil, nu afla scapare decît sub zidurile Erzerumilul ; învingerea de la Develooiun Taţi făcut să pierdă cea din urmă speranţă de a mai putè scapa capitala Armeniei. Victoriile de a Telis, căderea Plevnei (28 noemvre) de întrega sa armată în mînile Ruşilor şi al Românilor, apoi cu prinderea Orhaniei, a Vraţeî şi Etropolului, şi înaintarea oştirilor Române spre Est au dat în sfîrşit curaj Serbilor, i-au făcut să rumpă pacea încheiată cu Turcii şi să reapuce din nou armele pentru revindicarea neatîrnăreî şi a pretenţiunilor lor. Trecerea din nou a Ruşilor peste Balcani pe la Arab-Konak, intrarea lor în Sofia şi acum de urînd strălucita biruinţă de la Kezanlik, în care peste 1 Te zelde mil omeni cu 60 de tunuri au mînile bravilor generali Radetzkis, Stoileff, aceste mari şi hotăritore ;bînii au desarmat aprope cu desăvîrşirea, şi i-au adus să ceră un armistiţiu ce doua luni, care acum se negoţiază chic, şi care dacă va isbuti a se încheia, va avè de r zultat începerea imediată a tratativ- . d» pace. Astfel, acest sîngeros c su-iceput acum aprope nouă luni de zile, este ca şi C R O N IC A Ira 8 ore de sară. rînzisem, îmi pusesem pălăria pe cap şi eşisem du casă. Mă aflam deja în stradă și nu eram încă hotărît s tro se’mî îndrept paşii, cînd, fără voie îmi ae ochii asupra unui mare afiș lipit pe un zid şiresc : MARE REPRESENTATIE, OPTICĂ. Ulouri. Ianternă Slavică, jocul colorilor. Preţul intrăreî un franc. n trăiri. In salon cu perdele negre de jur în prejurul feţilor şi cu mai multe şiruri de bănci, constia ornamentul interior al localului de spectacol. T. şi sala era aprope plină cu spectatori, totuşi, tăcerea mormîntală care domnea în sală dădea acestei repruentaţiuni un aer lugubru şi înfiorător. Spectatorii şedeau pe locurile lor neclintiţi, nici un cuvânt, nici o şopta, nu se auzea, nici o mişcare nu se făcea. Oamenii semianau nişte statui a cărora figuri nemişcate parea că perduse suflul vieţei, şi lumina slabă şi întunecoasâ ce respîndea vre-o cîteva luminări înfipte ici colea în perdelele cele negre, contribuia şi mai mult să dee salei de spectacol un aer şi mai sinistru. Mă ’nfioram fără se’mi pot da un comt exact de impresiunea ce simţeam. De două ori mă sculasem de la locul mei, cu intenţiune să ies din acest înfricoşat local, dar o mină nevăzută mă ţinea cu putere lipit de banca pe care şădeam. Râmăsăie. Trei rare lovituri de clopot, a cărora sunet regușit, trist și monoton, îmi merse ca un cuțit drept la inimă, anunță începerea spectacolului. Cortina se ridică. * * * Fundul scenei compuse din o perdea și mai neagră încă decît acele cari acopereau păreții salei, începu ^încetul cu încetul a se lumina de o colore galbie. Puțin cite puțin lumina ’se întinse jjprește totă pînza cea negra și deodată un tablou apăru. El representa un cerc de nouri albii în mijlocul cărora era o masă. Prin prejurul acelei mese șapte omeni cu figuri severe şi impasibile, avînd toţi mînile întinse asupra unui punct de pe o hartă ce sta desfăşurată, păreau că discutau şoptind chestiuni atingătore de sorta omenirei. Fiecare din ei să întrecea se’şi dee un aer de gravitate şi preocupare mai însemnată, dar acest joc ascuns, se trada uşor prin atenţiunea şi graba ce puneau a nu refuza nimic din refresismentele ce li se serveau de cătră doi arabi înbracaţi ii aur care ’şi faceail apariţiunea în camera de congres la fiecare cuart de oră fies ca nişte cronometre, O clipată după aceea pînza remase negru. * n: * Tabloul schimbă. Pe fundul unui cer de nopte, senin și palid, o jumătate de lună aruncă sarbedele ei raze preste o vale la marginea caria fumegau ruinele unui sat. Lîngă acoperămîntul unui bordeiu dărâmat cadavrul unei mume strîngea încă la sinai, înghețat de recela morței, cadavrele a doi copilaşi mutak d într’un mod îngrozitor. Mai încolo cadavrul unui bă trîn, alezat cu faţa ’n sus şi înfipt intr’un par al căruia vîrf apărea deasupra piepturii, ţine ochii mari deschişi spre cer şi pare că voişte a-l lua de martur suferinţilor ce au indurat. La o distanţă de cîţiva paşi, pe malul unui ruşor ce ccurge liniştit, o piramidă de capete umane care iu aerul de ai