Steaua Roşie, octombrie 1957 (Anul 6, nr. 534-542)
1957-10-02 / nr. 534
I Pe şesul întins din împrejurimile oraşului Tg. Secuiesc din raionul cu acelaş nume, prin anul 1952, 45 familii posedînd o suprafaţă de pămînt de 160 ha au înfiinţat gospodăria agricolă colectivă, denumită „8 Martie“. Din primul an oameni uniţi între ei au muncit cu rîvnă, lucrînd bine pămîntul şi acordînd atenţia cuvenită îngrijirii culturilor. Producţiile mari la hectar au dat posibilitate colectiviştilor ca să împartă după fiecare zi muncă cîte 8 kg cereale, 10 kg cartofi, 7 lei etc. De atunci au trecut cinci ani. In nici un an colectiviştii de aici nu au primit mai puţin de 9 kg cereale, 10 kg cartofi, 20 lei pe zi-muncă. Astăzi gospodăria colectivă numără 74 familii ce lucrează în comun peste 220 ha. Anul acesta ca şi în alţi ani colectiviştii au obţinut producţii mari la hectar. Producţia medie la hectar la grâul de primăvară a fost de 2689 kg, la secară de 1478 kg, la orz 3397 kg, la ovăz 2.468 kg, la cartofi 20.000 kg la hectar etc. Obţinind asemenea producţii, gospodăria agricolă colectivă a împărţit membrilor săi după fiecare zimuncă in cadrul avansului de 40 la sută cîte 6,05 kg cereale, 12 kg cartofi, 3 kg fîn etc. și cîte 7,50 Iei. Să luăm cîteva exemple : colectivistul Iosif Bakó cu familia sa, numai cereale a primit 2.300 kg, iar Ferenc Kovács cu familia 2.120 kg cereale, reale. lată în ce constă „secretul“ venitului! Colectiviștii lucrează terenul numai cu mijloace mecanizate. Pămîntul 51 îngraşă bine cu gunoi de grajd, reuşind ca tot în al patrulea an să aibă întreaga suprafaţă de pămint a colectivei îngrăşată, iar semănatul cerealelor de toamnă să-l facă la vreme şi numai cu maşinile. Anul acesta semănatul cerealelor l-au terminat încă săptămîna trecută, efectuîndu-l cu maşinile, şi rînduri încrucişate. Tot terenul rămas neinsămînţat se ară încă din toamnă. Ceea ce la alte gospodării agricole colective din regiunea noastră nu se poate vedea, e bogatul parc de maşini agricole. Colectiviştii au în proprietate următoarele maşini agricole: un tractor, o batoză, 2 cositori de fîn, 2 scerători-legători, 3 secerători simple, 5 semănători de tracţiune animală, 1 maşină de întors fîn, 4 greble mecanice, 3 maşini de scos cartofi, 1 maşină de sortat cartofi, 1 tocătoare de siloz, 1 tăvălug stelat şi un autocamion. Colectiviştii vor să-şi mai cumpere încă maşini agricole. Toate aceste maşini sunt de un mare folos şi contribuie la creşterea valorii zilei-muncă. Venituri însemnate au colectiviştii de pe urma cultivării sfeclei de zahăr pentru sămînţă. Anul acesta după 20 ha cultivate cu această plantă ei au realizat un venit de 360.000 lei, după sfecla de zahăr rădăcini primesc 40.000 lei, după cartofi 35.000 lei Atelierul fierar-rotar le aduce de asemenea un venit anual de 50.000 lei. Anul acesta colectiviștii de aici au vîndut statului pe bază de contract peste 12 tone cereale, au contractat 15 ha cultivate cu orzoaica după care primesc în schimb peste două vagoane de porumb. Şi acum să vedem care e situaţia sectoruluizootehnic şi al construcţiilor. De la o vacă cu lapte şi 32 cai cît au avut le înfiinţare colectiviştii au ajuns la 36 cai, 5 vaci cu lapte, 4 boi, 8 tineret, 10 scroafe, 32 tunei, 194 oi rasa tigaie. In acest interval de timp ei au construit un grajd, un fînar, o maternitate modernă pentru scroafe, remize de care, 3 silozuri cu o capacitate de 80 tone etc. • Veniturile mari realizate de colectivişti le-au permis ca să-şi construiască şi un număr mare de case. Anul acesta alţi 4 colectivişti îşi termină casele. Ei sunt: Ferencz Kovács, Péter András, János Demm şi Bakó Iosif. Ceea ce nu trebuie uitat e că hărnicia colectiviştilor, împletită cu munca politică ce se desfăşoară in gospodăria agricolă colectivă a permis ca averea obştească să crească de la an la an, ajungînd ca gospodăria agricolă colectivă din Tg Secuiesc să devină gospodărie milionară. Exemplul colectiviştilor din Tg. Secuiesc il recomandăm să fie urmat de cît mai multe gospodării agricole colective din regiunea noastră. Gospodărie colectivă milionară De ziua Forţelor Armate ale R.P.R. Un cufăr soldat «• • • Cunoaşteţi, bineînţeles, ce este un cufăr: o cutie de lemn, încheiată din cîteva seînduri geluite, dată cu baiţ sau vopsită într-o culoare nedefinită, ciudată, pe care o poartă de obicei recruţii, la incorporare. Nu ştiu dacă contrazic dicţionarele, cind mai adaug : o părticică din căminul natal, din locul natal. Cufărul e ca o cutie a amintirilor în care stau închise freamătul pădurii în care ai alergat după păsări, desculţ, şoaptele de dragoste ale adolescenţei, izul plăcut al pitei aburinde de pe vatră. Soldatul Irimia Vasile are un cufăr, un cufăr mic, aproape cubiform, asemănător multora din cuierele care stau orînduite sub paturi in dormitorul subunităţii noastre. II deschide de două ori pe zi. O dată dimineaţa, cînd îşi scoate săpunul şi peria de dinţi, a doua oară seara, în ora liberă. Nu-l trînteşte niciodată, il scoate cu grijă, îl şterge de praf, iar după ce-l închide, îl împinge uşor la loc. L-am surprins într-un moment de linişte, cînd tocmai scria o scrisoare pe acest cufăr. II aşezase pe un taburet şi scria aplecat adine peste el, apăslnd creionul cu stîngăcie. Ştiam că în viaţa civilă, solda*’-' ' Vasile a fost tractorist, că are patru fraţi, că tatăl său este preşedintele unei gospodării colective şi că are şi o logodnică, undeva în Ardeal. Cînd m-am apropiat şi-a ridicat privirea şi mi-a spus: — Lăsaţi-mă, tovarăşe fruntaş, scriu. . . Am aşteptat. După ce a terminat m-a întrebat serios : — Vreţi să mă puneţi la gazetă ? Şi a adăugat cu modestie : .N-aveţi ce să scrieţi despre mine. — Nu despre tine, ci despre cufărul tău vreau să scriu. O clipă a rămas buimac, poate crezînd că glumesc. — Bine, dar. . . — Vrei să spui, „dar ce se poate scrie despre un cufăr”, da ? . . . — Nu, nu asta vroiam . . . — Ce știți despre cufărul meu ? . . . întrebă el grăbit. — Nimic, am răspuns cu toată sinceritatea. Soldatul Irimia Vasile, puțin îngîndurat, a prins să depene un beteg istoric. Cufărul pe care-l avea în faţă cutreierase o bună parte din E-iropa, odată cu tatăl său care luptase în Divizia „Tudor Vladimirescu". Apoi cu el a plecat la oaste să-şi facă stagiul, Gheorghe, fratele lui mai mare. Tot cu acest cufăr a fost un cătănie şi Petru, iar acum a venit el, Vasile, şi, poate, peste doi ani va veni și Nicu, mezinul familiei. A deschis cufărul. Pe peretele interior al capacului, era gravată artistic o pasăre. — E Alchion, pasărea care vestește bunele întîmplări, se grăbi să-mi explice el cu un surîs jenat. Bunicul lui tata l-a gravat... mai adăugă, ca să se scuze. In cufăr erau aranjate ca într-un magazin de mărunţişuri tot ce poate fi de trebuinţă unui soldat: ac şi aţă, lame şi aparat de ras, săpun şi perii, petliţe, epoleţi, batiste şi o mulţime de cărţi deasupra cărora trona un teanc de plicuri multicolore — scrisori de la părinţi, prieteni, iubită . . . Am privit îndelung, fiecare obiect, am pipăit cu degetele lemnul vechi al cutiei, şi întreaga ei recoltă de amintiri îmi zvîcni ia sîmple ca un ceasornic enorm. In multe şi felurite chipuri a fost descrisă viaţa soldatului, dar despre cufăr nu ştiu să se fi amintit, despre această cutie aproape indispensabilă vieţii ostăşeşti, tainică, in care se Închid atitea! . . . L. ROMAN Pentru crearea fondului obştesc Membrii întovărăşirii agricole din comuna Găieşti, raionul Tg. Mureş, au hotărît ca în vederea creării fondului obştesc să contracteze cu statul 1.000 kg grîu şi 5.000 kg porumb. Terminînd treieratul ei au şi predat statului cele 1.000 kg grîu. In zilele acestea, Începînd şi recoltatul porumbului, din primele cantităţi recoltate au predat 1.500 kg porumb, rămînînd ca în curînd să predea şi restul de 3.500 kg. HUSZÁR IOSIF De mult n-am asistat la momente atît de înălţătoare ! Sala de recepţie a sfatului popular regional era inundată de o adevărată feerie, a cărei sursă nu erau numai candelabrele cristaline. Atîta emoţie, atîta solemnitate în ţinută şi în privire şi în acelaşi timp atita căldură numai la femei poţi remarca. Căci, cu excepţia a doi ziarişti, în sală nu se găseau decit femei. Zeci de reprezentante, din cele mai active, ale comisiei de femei de pe lingă sfatul popular al oraşului Tg. Mureş au venit întru întîmpinarea a două delegate din Bulgaria populară, prietenă şi vecină, invitate în ţara noastră de către Comitetul Femeilor Democrate , iată kit motivul emotivităţii lor. Arătătorul mare se apropia alene de cifra 12. Intr-un colţ al sălii, cu feţele îmbujorate şuşoteau cîteva actriţe de la Teatrul secuiesc de stat. Aflaseră că una din delegate e o mare artistă a teatrului bulgar. Acum, tocmai se sfătuiau: ce întrebări ar fi bine să pună colegei lor din ţara de dincolo de Dunăre. — „Ce relaţii sunt între dramaturgi şi teatru" ? — o să fie întrebarea mea — zise una. — Eu am s-o întreb cum stau cu piesele autohtone ? — adăugă a doua. — Pe mine m-ar interesa atribuțiile consiliilor artistice în R. P. Bulgaria — zise a treia. Iar a patra, mai hoaţă : — „Dacă şi la el criticii de teatru sînt atît de severi ca la noi ?“ Dar întrebările n-au mai fost puse. O să vedeţi de ce. Din momentul cînd Marta Popova, artistă a porporului, laureată a Premiului Dimitrov, membră a Comitetului Femeilor Bulgare şi Vera Veselinova, membră a Comisiei de femei de pe lingă Comitetul Naţional al Frontului Patriei al regiunii Sofia au intrat în sală, încordarea a dispărut cu totul. Rind pe rînd au fost prezentate oaspetelor cele mai active luptătoare ale mişcării feminine de pe la noi. Németh Katalin şi Berger Rozalia au vorbit despre metodele de muncă ale comisiilor de femei şi roadele activităţii lor. Vargancsik Elisabeta a arătat în cîteva cuvinte nealese cum se organizează în mod practic munca cu femeile, iar Simon Elza, o tînără mititică (dar numai la statură) a vorbit cu modestie despre felul de funcţioare a bibliotecilor la domiciliu — o acţiune a bibliotecarelor din Tg. Mureş, care merită toată lauda. Ar avea încă foarte multe de spus femeile din Tg. Mureş, dar timpul este înaintat, iată-o pe Vera Veselinova, ridicindu-se şi vorbind despre activitatea celor 208.000 femei organizate în comisia de femei de pe lingă Comitetul Naţional al Frontului Patriei al regiunii Sofia. Dar Veselinova nu se mărgineşte la prezentarea metodelor lor de lucru, la înfăţişarea rezultatelor lor. Ea nu-şi poate ascunde impresiile profunde pe care le-a dobîndit în România, folosind pentru exprimarea lor asemenea cuvinte, ca: „fermecător", „extaz" etc. Şi, în sfirşit se ridică Marta Popova. Toată lumea se aştepta ca această mare artistă să vorbească despre dezvoltarea teatrului bulgar, despre succesele înregistrate în revoluţia culturală din R. P. Bulgaria, sau, mă rog, despre ceva asemănător. Actriţele noastre erau convinse că a sosit momentul cînd vor primi răspunsuri la întrebările lor. Dar se întlmplă cu totul altceva. Fără nici o introducere, Marta Popova recită două poezii. Şi deşi nimeni n-a înţeles nici un cuvînt din ele şi nici interpreta nu se angajă să le traducă, Popova fu onorată cu aplauze furtunoase. Şi asta, pentru că, a rostit fiecare cuvînt cu atîta sensibilitate, cu o mimică atît de expresivă, incit toată lumea şi-a putut da seama de conţinutul ideilor exprimate. Cu cită ură condamnă bunăoară, în privire şi gesturi, în jocul feţei şi frunţii sale pe cotropitorii turci, care timp de cinci veacuri au încălcat onoarea şi libertatea bulgară. Cită dragoste şi recunoştinţă îi trăda întreaga fiinţă, cînd cîntă eroismul ostaşilor ruşi, care după cum se ştie, în urma războiului ruso-turc din 1877- 1878 au eliberat Bulgaria de sub jugul otoman. Cită duioşie, cită seninătate şi câtă hotărîre a reuşit să exprime mai apoi, declamând cele cîteva strofe ale celei de a doua poezii, despre mamă, despre patrie . Cu aceasta au dispărut şi ultimele urme de sfială. Marta Popova, Kőszegi Margit, Tanai Bella, Tóth Erzsébet şi Bieliczky Katalin s-au îmbrăţişat ca vechi prietene. Veselinova a ciocnit paharul cu vecinele ei. Schimbul de cadouri şi amintiri în această „ţară a Amazoanelor* a urmat după toate acestea ca ceva cît se poate de firesc. Şi că toate acestea n-au fost formale a reuşit şi din alte cîteva fapte care au urmat după această întrlnire emoţionantă, sau în a doua zi, din care enumerăm doar cîteva. Oaspetele bulgare se aflau in loja Teatrului secuiesc de stat, aplaudând tocmai interpreții comediei „Donna Diana", de Moreto, cînd Tóth Erzsébet oferi Martei Popova un buchet de trandafiri. La spectacolul Ansamblului secuiesc de stat de Cîntece şi dansuri, Marta Popova şi Kőszegi Margit au făcut schimb de fotografii, cu aspecte din rolurile lor cele mai indrăgite. Marta Popova şi Vera Veselinova ne-au rugat să transmitem călduroasele lor salutări şi felicitări artiştilor Teatrului secuiesc de stat şi ai Ansamblului secuiesc de stat de cîntece şi dansuri. Rugămintea lor e de pe acum împlinită, iar noi, la rîndul nostru, ne luăm permisiunea ca în numele cititorilor noştri să transmitem dragelor noastre vizitatoare din R.P. Bulgaria cele mai fierbinţi sentimente de prietenie şi solidaritate ! ŞTEFAN IZSÁK O întîlnire emoţionantă Marta Popova în mijlocul admiratoarelor ei din Tg. Mureş: actriţe de la Teatrul secuiesc de stat. Foloasele lucrării pămîntului cu maşinile şi tractoarele S.M.T.-ului Staţiunea de maşini şi tractoare din Tg. Mureş deserveşte 18 gospodării agricole colective, 28 întovărăşiri agricole, sfaturile populare din raza sa de activitate, precum şi un însemnat număr de ţărani muncitori cu gospodărie individuală. Cele mai multe lucrări în cimp la gospodăriile agricole colective, începînd de la dezmiriştire, arătură pentru însăminţare, recoltarea sunt executate cu maşinile agricole şi tractoarele S.M.T.-ului. Să luăm ca unitate de măsură, hectarul. Pentru executarea dezmiriştitului, arăturii pentru insămîntare, şi recoltarea cerealelor păioase de pe un hectar o gospodărie agricolă colectivă plăteşte 151 kg grîu. Dacă vrem să socotim în bani valoarea lucrului prestat, înmulţim 151 kg cu 2 lei, preţul unui kg de grîu şi ne va da 302 lei la hectar. Dacă pe aceeaşi suprafaţă, adică pe 1 ha lucrările ar fi executate de colectivişti ar fi necesare 31,03 zile-muncă. Dacă socotim valoarea unei zileimunci cu 35 lei, costul unui hectar s-ar ridică la 1086,05 lei. Să luăm un exemplu concret. Gospodăria agricolă colectivă din Mădăraşul de Cîmpie cultivă 70 ha cu cereale păioase. Pe această suprafaţă S.M.T.-ul execută toate lucrările, începînd de la dezmiriştire pînă la recoltare mecanizat. Pentru aceste lucrări gospodăria plăteşte 302X70 egal cu 21.140 lei. Dacă aceeaşi suprafaţă ar lucra-o cu atelajele proprii ar costa-o 1086x70 egal cu 76.020 lei. Deci se realizează 54.880 lei economie. In afară de acestea mai sunt necesare și atelajele care nu au intrat în calculul de mai sus. Pentru executarea lucrărilor mai sus amintite pe 1 ha sunt necesare 5 z.p.a. (zile perechi animale) care înmulţit cu 70 ha ne va da 750 z.p.a. Socotit în grîu, colectiviştii plătesc pentru efectuarea tuturor lucrărilor arătate mai sus pe 1 ha 151 kg grîu iar pentru 70 ha 10.500 kg, recoltă ce se poate obţine de pe 5,6 ha. La toate acestea se mai adaugă durata de execuţie, efectuarea lucrării într-un timp optim de 6—10 ori mai mic decit cel necesar efectuărilor cu atelajele Ori se ştie că o campanie agricolă fie ea de primăvară sau de toamnă e destul de scurtă şi problema atelajelor e totdeauna dificilă în orice gospodărie agricolă colectivă sau întovărăşire agricolă. Calcule asemănătoare se pot face şi la alte culturi cum ar fi porumbul, sfecla de zahăr. Să luăm prăşitul mecanic al unui hectar cultivat cu porumb. Pentru un hectar cultivat cu porumb pentru una prăşită se plăteşte între 8—13 kg porumb, socotinduse categoria de teren. Lucrarea fiind executată la timp şi de mai multe ori se poate obţine un spor de recoltă între 200—250 kg porumb la hectar. Acest spor e de 20 de ori mai mare decit plata muncii S.M.T. Un tractor poate prăşi intr-o zi între 10—15 ha. Pentru prăşitul a 10 ha sunt necesari cca 100 oameni. Ori pentru ca această suprafaţă (10 ha) să fie prăşită cu prăşituri trase de cai sunt necesari 10 oameni şi 5 cai. Prăşind S.M.T. ul 10 ha cultivate cu porumb cu mijloacele mecanizate, numai intr-o singură direcţie înlocuieşte munca a 55-60 oameni. Dacă se face prăşitul in două direcţii adică pe rînd şi printre rîndurî înlocuieşte munca a 94 oameni. Socotind ziua-om la 1,25 şi înmulţind cu 94 numărul oamenilor ne va da 117.50 zile-muncă care înmulţite cu 35 lei valoarea zilei muncă ne va da 4152.50 lei. Pentru 10 ha prăşite mecanic se plăteşte S.M.T. ului 130 kg porumb. Socotind kilogramul de porumb cu 2 lei, obţinem o cifră egală cu 260 lei. Dacă scădem 260 din 4152,50 obţinem 3892,50 lei economii. Şi acum să ne ocupăm şi de sfecla de zahăr. Se ştie cită muncă se depune la scosul sfeclei de zahăr. Şi aici S.M.T. ul vine în ajutorul lucrătorilor de pe ogoare. Adoptînd la plugul de tractor cu ramă de 5 mn dispozitiv special, S.M.T. ul a rezolvat şi problema scosului sfeclei de zahăr. Cu un asemenea plug acţionat de un tractor se poate scoate sfecla de zahăr într o zi de pe 4 ha, înlocuind astfel 72 zile-muncă necesare pentru această lucrare. T. GABOR, R. CIMPEANU