Steaua Roşie, octombrie 1958 (Anul 7, nr. 638-646)
1958-10-25 / nr. 645
Cîntece de masă - de un înalt nivel artistic! Timp de milenii oamenii își exteriorizează sentimentele, își revarsă dragostea sau ura, patima sau pasiunea— în cîntec. De milenii, cei ce făuresc instrumente muzicale se străduiesc să găsească acel instrument care să semene măcar cu minunata voce omenească. Negăsindu-i, unii s-au mărginit să creeze instrumente care imită sunete scoase de păsări, triluri frumoase şi atrăgătoare, care însă nu pot reda sentimentele complexe, măreţe care-1 stăpînesc pe OM. Iată gînduri care ne-au cuprins zilele trecute, cînd am ascultat concertul de cîntece de masă şi cantate, prezentat de corul mixt al Ansamblului secuiesc de stat de cîntece şi dansuri. Acest spectacol a satisfăcut într-o măsură profundă simţul artistic şi exigenţele publicului, aspiraţiile oamenilor faţă de satisfacţia artistică şi bogatul conţinut de idei înaintate. Cauza: şiragul de nestemate strînse în programul de cîntece de masă şi cantate: oratoriul „Cîntarea pădurii“ şi „Cîntecul păcii“ de Şostacovici, „Steagul partidului“ de Matei Socor, „Slujeşte-ţi patria“ a lui Hubesz Walter, „Marşul tineretului sovietic“ de Tuliov, „Noi te cîntăm tinereţe“ de George Klein, „Cantata despre patrie“ a lui Aram Haciaturian, „E frumoasă viaţa“ de Molnár Tibor. Merită toată stima conducerea Ansamblului pentru selecţionarea bucăţilor muzicale din program, dirijorii Szalmán Lóránt şi Birtalan József pentru pregătirea concertului, orchestra Filarmonicii de stat a Regiunii Autone Maghiare şi Ansamblul pionierilor, pentru concursul dat la acest spectacol reuşit. ★ Dincolo însă de satisfacţia artistici pe care a oferit-o concertul auditoriului organizatorii au mai urmărit un scor nespus de lăudabil: oferirea unui prile de schimb de experienţă pentru compozitori, poeţi, dirijorii corurilor de amatori din regiune şi cîntăreţii, dirijorii, instrumentiştii Ansamblului. Fiindcă toţi aceştia au participat nu numai la concertul de luni seara, ci şi la consfătuirea de marţi dimineaţa organizată de Comitetul executiv al Sfatului popular al Regiunii Autonome Maghiare din iniţiativa Comitetului regional de partid. Nu avem de gînd să redăm procesul verbal al consfătuirii, care oricît de edificator ar fi pentru specialişti — ar fi totuşi în afară sferei de interese a marelui public. Ceea ce interesează însă pe toţi oamenii muncii din regiunea noastră, — este spiritul de înaltă răspundere cu care au fost discutate problemele creaţiei cîntecelor de masă în prizma ameliorării repertoriului formaţiilor corale profesionale de amatori din Regiunea Autonomă Maghiară, în scopul ridicării contribuţiei acestor cîntece — gen muzical de o imperioasă actualitate — la educarea oamenilor muncii din regiune, în spiritul patriotismului socialist şi al internaţionalismului proletar. In numele Comitetului executiv al Sfatului popular al Regiunii Autonome Maghiare consfătuirea a fost deschisă şi salutată de tovarăşa Szilágyi Margareta, vicepreşedinta comitetului executiv regional. Ea a arătat scopul întrunirii compozitorilor, poeţilor, dirijorilor, a activiştilor culturali. — Tov. Forró László, secretar artistic al Ansamblului secuiesc de stat a susţinut un scurt referat despre rolul şi locul cîntecelor de masă în repertoriul corurilor şi educaţia maselor din regiunea noastră. Poetul Hajdú Zoltán, Laureat al Premiului de Stat, directorul Ansamblului secuiesc de stat, deşi bolnav, constrîns să fie departe de consfătuire, a adresat un cald apel pătruns de spiritul de răspundere faţă de educaţia patriotică a oamenilor muncii către participanţi, subliniind necesitatea creării unor cîntece de masă de un înalt nivel artistic, cu un bogat conţinut socialist, capabile să mobilizeze şi sa însufleţească constructorii socialismului la fapte noi măreţe Participanţii la discuţii — compoziorii Trózner József, Zoltán Aladár, Mózes István şi Balogh Samu dirion ai unor coruri săteşti, Vasile Tonescu — redactor-şef adjunct ale revistei „Muzica“, Szalmán Lóránt, diriorul Ansamblului secuiesc de stat — ;i mulţi alţii, formulînd în cuvinte cliente, analizînd aspecte variate, au exprimat aceleaşi gînduri. In cursul anilor de după eliberare ,orurile din regiune, urmînd experienţa naintată a formaţiilor de amatori din Uniunea Sovietică, au interpretat numeroase cîntece de masă sovietice, romîneşti şi maghiare autohtone, care au contribuit la educaţia patriotică şi internaţionalistă a oamenilor muncii, însufleţiţi de exemplul compozitorilor sovietici şi romîni, compozitorii maghiari din ţara noastră au creat un număr însemnat de cîntece de masă de actualitate, pe versurile poeţilor maghiari ardeleni. Au fost traduse cîntecele de masă compuse de talentaţii nuzicieni romîni, precum şi ale altor compozitori din numeroase ţări de democraţie populară. Totuşi repertoriul co■urilor nu este încă destul de bogat, numai o parte din cîntecele de masă maghiare autohtone corespund nivelului artistic la care a ajuns mişcarea corală, interesul oamenilor muncii faţă de acest gen muzical accesibil şi mobilizator. Mai sînt cîntece de masă care nu au melodii atrăgătoare; unii peoeţi scriu texte schematice, cărora le corespund apoi melodii plate, inconsistente. Acestea sînt cîntecele pe care corişii Ie învaţă greu, iar cel care le ascultă, uită melodiile deîndată ce părăsesc sălile de spectacole. Părerile au devenit unanime cînd s-a tras concluzia: corurile, masele de oamenii ai muncii din regiune, cer compozitorilor, poeţilor melodii şi texte însufleţitoare, menite să mobilizeze tineri şi vîrstnici la fapte eroice, demne de constructorii socialismului. Cuvîntările compozitorilor şi poeţilor pot fi considerate făgăduinţe ferme şi hotărîte de a crea asemenea opere muzicale de actualitate. Nu le putem ura decît un spor la muncă, din inimă. Posibilităţi şi chiar şi stimulente au din belşug. Fiindcă în încheierea consfătuirii a fost anunţat concursul de creaţie al Sfatului popular al Regiunii Autonome Maghiare pentru cele mai valoroase cîntece de masă. Sîntem convinşi că acest concurs va stimula creaţia compozitorilor, ca de altfel întregul conţinut al preţioasei consfătuiri de la Tg. Mureş. V. KONYA In ghimpir Gurile -rele spun că nu de mult, Dănilă Prepeleac, eroul îndrăgitului povestitor Ion Creangă, s-a abătut pe la nişte rubedenii de-ale sale din Batoş. Cum le-o fi dibuit pripăşite tocmai la Batoş, nu se ştie. Destul că aflînd de starea lor, tare s-a mai întristat. Şi văzînd el că în comună există cămin cultural şi artişti amatori destoinici, şi-a îndreptat paşii într-acolo. — Măi oameni buni — li s-a adresat Dănilă — de bună seamă că-mi cunoaşteţi păţania care m-a făcut de rîsul lumii, aceea cu negoţul bourenilor pe-o pungă goală. Dar văz că azi altfel îs orânduite treburile pe la voi Aveţi o gospodărie colectivă de toată frumuseţea şi trainică, ba şi întovărăşire. Pe voi nu vă mai pasc păţanii buclucaşe care să vă ducă la sapă de lemn, ca pe pline. Da-s supărat foc pe neamurile mele, ăi de mai stau încă pe dinafară. De aceea m-am gîndit să-ţi pregătiţi o întîlnire cu ele, de să le meargă vestea. — Fii bine venit printre noi, Dănilă Firepeleac — ,au răspuns cei cîţiva artişti amatori cărora li se adresase. Vedem că ai gînduri bune şi cum n-avem vreme de pierdut, ne om şi apuca de treabă. Şi-aşa, cei de faţă: Radu Dumitru, Damian Ludovica, Paşcan Ilie, Borşan Fira, Iusara Teodor, Rusu Nastasia şi alţi colectivişti şi întovărăşiţi, îndrumaţi de Togan Traian, directorul căminului cultural, au înjghebat o brigadă artistică de agitaţie, în a cărui program i-au dat un rol şi lui Dănilă Prepeleac. Apoi, întâlnirea cu rubedeniile a fost aranjată la căminul cultural. Vestea a umplut tot satul și cu mic cu mare oamenii s-au adunat la căminul cultural. Cînd cortina fu ridicată, pe scenă au apărut Dănilă Prepeleac, neamurile lui și unul care își luase sarcina să i le prezinte. — Uite frate cîte neamuri ai căci la noi în sat: Asta a lelea Măriuca. Geaba vrei să-i spui bădie Că-i bine-n gospodărie Că-ntovărăşirea noastră Ce de-un an s-a înfiinţat Muncind pămîntul la-olaltă Am dobîndit şi rod bogat Şi că s-au înscris aicea Primii gospodari din sat. Uimit de ce aude, i se adresează şi Prepeleac: — Rău faci lele Mărioară Că mai stai pe dinafară Dar nici lelea Mărioară nu se lasă. — Asta frate nu contează. C-am s-ajung mai rău sau bine ! Mă priveşte doar pe mine Şi eu ţin ce- am apucat. Uite, eu de bunăoară Pentru iarnă n-am habar C-am cules în astă vară I • Două sute la hectar. I I Nu intru-n gospodărie Că acolo-i sărăcie. , Că mănîncă pune albă? Asta o fac din fudulie. C-au şi radio în casă Şi maşină de cusut? Mie de-asta nici nu-mi pasă Şi nici nu vreau ca s-aud. Radio îmi trebuie mie Ca să-mi facă gălăgie? Ce să-mi zuruie maşina Cînd pot coase şi cu mina? Cel puţin lamine-n casă Ştiu că eu port pălăria. Uite aşa i-a cunoscut Dănilă Prepeleac pe toţi acei ce se codeau să păşească alături de ceilalţi în unităţile agricole socialiste. Şi fiindu-i ruşine îşi luă rămas bun de la cei prezenţi şi se duse spre alte meleaguri. Cei rămaşi pe scenă au încins o horă şi au început aşa a chiui: Măi bădiţă negricios Ce te ţii aşa fălos Că ţi-i rodul mărunţel Şi hambarul tot la fel. Foaie verde foi mohor Colectiva e cu spor Pentru omul muncitor. Uluiu şi iacă iacă Cin se prinde să mă-ntreacâ ici la sîrbă uite-aşa Şi-n brigadă pe tarla. La Batoş ca-n orice sat Sirba saltă ne-ncetat. Munca merge mai cu spor Pe ogorul tuturor. Veniţi şi voi Ungă noi Pe făgaşul lumii noi. Să-mplinim ogorul mare Citi ţara-ntre hotare. Să tot fie două luni de cînd’ zicese c-a fost Prepeleac la Batoş. In vremea asta cei care i-au fost atunci prezentaţi au chibzuit adînc, şi unul cîte unul şi-au făcut cereri de înscriere în gospodăria colectivă ori în întovărăşire. Nu pentru că s-ar feri să mai dea ochi cu Prepeleacul brigăzii artistice de agitaţie, ci fiindcă s-au convins şi ei că acolo îi mai bine, că munca în comun le asigură un trai mai îmbelşugat, o viaţă mai tihnită. Azi, întregul Batoş este cooperativizat. H. Oi S-a deschis cercul de Istoria P.M.R. In seara zilei de 8 octombrie, la oficiul poştal raional Reghin, a avut loc deschiderea cercului de Istoria P.M.R. la care sînt înscrişi 10 cursanţi, membri de partid, candidaţi şi salariaţi fără de partid. Tovarăşul Sălăgean Gheorghe, secretarul organizaţiei de bază a arătat importanţa şi necesitatea frecventării şi studierii materialelor predate, cerînd celor prezenţi să frecventeze cu regularitate cercul şi să lupte pentru înlăturarea lipsurilor avute în anul trecut. Printre cei care au accentuat importanţa urmării cursurilor, fără lipsuri au fost şi tovarăşii Suciu Ioan, Biriş Vasile, Crişan Simion şi alţii. Tovarăşul Crăciun Zaharie propagandistul cercului s-a angajat să ajute pe cursanţi pregătindu-se din timp cu materialul necesar invăţămîntului. Paralel cu aceasta, la poştă s-a făcut și deschiderea învățămîntului politic în cadrul organizației U.T.M. BACIU ALEXANDRU coresp. * Curs de perfecţionare pentru bibliotecari la Tg.Mureş La Tg. Mureş a luat sfirşit cursul de perfecţionare al bibliotecarilor cu limba de predare maghiară la care au participat 64 cursanţi din regiunile Baia Mare, Cluj, Oradea, Stalin şi Regiunea Autonomă Maghiară. Pe lîngă materialul pur profesional cursanţilor li s-au predat şi lecţii politice, pedagogice, noţiuni de agrotehnică, importante îndrumări pe tărâm literar şi în alte domenii. Pentru verificarea stadiului lor de pregătire, bibliotecarii au făcut practică în cadrul bibliotecilor săteşti şi ale căminelor culturale din localităţile Sovata, Praid, Torba, Sirea Nirajului (raionul Sîngeorgiu de Pădure), Eremitu (raionul lg. mureş), magnetuş (raionul Topliţa) şi în alte localităţi, unde au contribuit la punerea la punct a bibliotecilor respective. Timpul liber bibliotecarii l-au petrecut vizionînd piese de teatru, filme, expoziţii sau îacinci excursii. Astfel, cursanţii bibliotecari au vizitat, în excursiile lor, locurile cele mai pifloreşti din Regiunea Autonomă Maghiară, ca de exemplu: iTorsec, Lacul Roşu, Cheile Bicazului, Salina de la Praid, stîncile de la vîrful Samul, staţiunile balneare Sovata, Sîngeorgiu de Mureş etc. PAUL IRMA toamna de aur la Pilea Loamna, acest mcintator anotimp, ar putea fi asemuit cu o balanţă uriaşă. Pe un talger munca de un an, iar pe celălalt, fructulei. Nu-i nevoie să ne afundăm in negura anilor pentru a ne aminti spre care talger înclina mai mult, ani de an, cumpăna balanţei, pentru acei ce munceau pămîntul, mai multă era truda şi mai puţină şi mai chioară ciorba în blide. Rodul şi-l însuşeau exploatatorii. Iată de ce ne bucurăm azi cînd pentru muncă mai puţină carele-s mai pline de rod, podurile caselor (fie chiar noi) nu mai susţin greutatea bucatelor, coşteile-s prea mici şi-n casele ţăranilor cîntă radioul, găseşti mobilă nouă iar în locul lutului, podeaua ii, de scindură acoperită cu covoare. Această schimbare a raportului dintre cele două talgere are o adincă semnificaţie: trezirea conştiinţei ţărănimii muncitoare, încrederea ei în politica justă a partidului nostru de transformare socialistă a agriculturii — chezăşia asigurării unei vieţi din ce In ce mai îmbelşugate. Şi toamnă de toamnă, această balanţă imparţială îşi înclină cumpăna spre talgerul bunei stări. Mi-am format această imagine căzînd chipurile vesele, pline de prospeţime şi încredere în viitor, pe care le-am întîlnit în satul Filea din raionul Topliţa, într-una din zilele acestei toamne de aur. Şi nu numai asta. In pridvoare şi tîrnaţuri, munţi întregi de ciucalăi de cucuruz îşi aşteaptă desfăcătorii îi seri tîrzii de clacă; în coteţe, porc la îngrăşat îşi trăiesc văleata pentru a ajunge în curînd afumături, pomii roditori îşi dăruiesc fructele coapte celor ce i-au îngrijit. Iar oamenii, ei cumpănesc să-şi schimbe felul de a munci. Văd şi ei că laolaltă munca îi mai cu spor şi roadele mai mari. De aceea, mereu alţ, şi alţi ţărani muncitori din Filea îşi fac cereri de înscriere în întovărăşirea zootehnică din sat. Văzîndu-i azi pe fileni, vizitîndu-ta casele îndestulate, nu-ţi vine a crede că au fost şi vremuri, nu prea îndepărtate, cînd trei feciori dintr-o casă umblau pe rînd cu aceeaşi pereche de cioareci, cînd copiii lui Sava loan, care nu de mult şi-a construit casă nouă, umblau la şcoală tot a patra zi pentru că n-aveau decît o singură pereche de opinci. Dacă stai de vorbă cu Dindilă loan, dascălul satului, vei afla că in locul celor peste 350 de analfabeţi ci fi erau înainte in Filca, poţi întilni astăzi cam tot atlţia abonaţi la diferite ziare şi reviste. Dar transformările în viaţa filonilor se împlinesc şi în alte privinţe. Odată cu îndestularea, în casele oamenilor pătrunde şi frumosul, gustul pentru cultură şi artă. Minunatele cusături naţionale şi broderii, in care filencele îs meştere neîntrecute, împodobesc în culori vii îmbrăcămintea şi obiectele ornamentale din case. In ele, cei care au alungat sărăcia, îşi oglindesc optimismul şi încrederea în viitor, bucuria de-a trăi viaţă de om. Şi ţi-e mai mare dragul să vezi la repetiţii, nu 14 perechi, cite formează renumita echipă de jocuri populare romîneşti, ci încă odată pe " atîtea, ori şi mai multe, întrecîndu se să înveţe care de care mai bine învîrlita", „De-a lungul", „Strba" ori „Căluşarii". Intr-o vreme scurtă, echipa de teatru a prezentat piesele într-un act „Zestrea Ilonuţei", „Răfuiala" şi acum pregăteşte „Noapte albă" — toate reliefînd frînturi din viaţa celor ce au păşit pe drumul agriculturii socialiste. Toamna îşi lasă din nou amprentele ruginii peste dealuri şi livezi, dăruindu-şi roadele de pesta,an celor ce-au muncit cu hărnicie. Cintecul şi voia bună răsună iar printre filoni la şezători şi-n serile de clacă, şi-i plină lunca cînd la joc se adună întregul sat. S. P. Bîndilă Gheorghe a lui Iosif de la numărul 17, înconjurat de soţie şi fiică, alături de directorul şcolii din sat,a Bîndița Ioan, semnând gereceado -ifltrare în întarânire.