Steaua Roşie, decembrie 1958 (Anul 7, nr. 656-664)
1958-12-03 / nr. 656
Expunerea făcută de tovarăşul Gh. Gheorghiu-Dej la şedinţa plenară a C. C. al P. M. R. (Urmare din pag. l a) la sistemul energetic de 110 kV . Oraşele Baia Mare şi Craiova şi vor incepe lucrările de racord ,dare a regiunilor Suceava, Constanţa şi Oradea, astfel incît în 1960 sa se încheie sisteemul energetic naţional. In ce priveşte AGRICULTURA, prin proiectul de plan i se alocă , in anul viitor 2,9 miliarde lei, cu 600 milioane mai mult decit , în 1958. ] Pe baza sporirii acumulărilor şi orientării lor mai ales spre industrie, VENITUL NAŢIONAL , VA CREŞTE IN 1959 CU 13%. Investiţiile în sectorul social- cultural se ridică la 1,6 miliar-d de lei, reprezentind astfel o creştere de 17% faţă de 1968. In vederea extinderii învăţămmîntului şi a îmbunătăţirii bazei sale materiale, se pune un accent mai mare pe construcţia de şcoli la oraşe şi sate. Trebuie să subliniem măsurile luate în 1958, care vor fi ac- ] centuate in 1969, pentru INTENSIFICAREA CONSTRUC-IŢIILOR DE LOCUINŢE, repartizindu-se un volum de investiţii cu 25% mai mare decit in 1958. In aplicarea justă a politicii de acumulare socialistă, de îndreptare judicioasă a investi-ţiilor un rol deosebit de însem- 1 nat revine activităţii depuse de ministere şi de Comitetul de Stat al Planificării pentru întocmirea planului de stat. Proiectul de plan pe 1959 este Întocmit in condiţii mai bune decit in anii precedenţi. Comitetul de Stat al Planificării şi ministerele s-au ocupat ca el să fie elaborat mai din vreme, să fie mai bine fundamentat. In anii regimului democratpopular s-au format numeroase cadre de conducere în economie, cu competenţă şi Spirit de inţiativit, oameni care-şi pun la inimă interesele generale ale poporului, se sprijină pe mase, ţie iniţiativa înaintată a acestora şi luptă cu perseverenţă pentru îmbunătăţirea continuă a activităţii in sectorul lor. Aceasta se reflectă în realizarea planului pe 1958 ca şi în munca pregătitoare pentru elaborarea planului pe 1959. Totodată este necesar să atragem atenţia asupra cîtorva aspecte negative, privind modul în care miniştrii şi alţi conducători ai organelor economice, inclusiv conducerea C.S.P. îşi îndeplinesc sarcinile de întocmire a planului de stat. In domeniul pregătirii proiectelor de plan există lipsuri asupra cărora partidul a atras atenţia in repetate rinduri, dar care persistă de ani de zile şi îngreunează munca de elaborare a planului, oglindindu-se apoi ca deficienţe în proiectele de plan. In primul rînd este necesar să ne oprim asupra felului cum se propun şi, uneori, cum se aprobă investiţiile capitale. Fondurile destinate investiţiilor trebuie îndreptate spre lucrările de mare eficacitate economică, care să ducă la dezvoltarea în ritm accentuat a economiei naţionale şi a venitului naţional. Acest lucru obligă cadrele de conducere din economie ca înainte de a propune lucrări noi de investiţii să cunoască şi să studiem cu cea mai mare grijă rezervele existente in folosirea deplină a capacităţilor de producţie existente. Propunerile de noi investiţii trebuie să fie bine documentate din punctul de vedere al eficacităţii acestora, al nivelului tehnicii, al costului, căci orice ban cheltuit neeconomicos înseamnă reducerea posibilităţilor de a spori forţele de producţie ale economiei naţionale. Deşi aceste lucruri sunt „îndeobşte cunoscute“, totuşi continuă cazurile de solicitare a unor sume importante pentru lucrări uneori lipsite de documentaţia tehnică necesară, insuficient fundamentate economic care, uneori s-au dovedit a fi inutile. De exemplu, Ministerul Indutriei Bunurilor de Consum , Departamentul Industriei U-şoare) a propus construirea mei fabrici de Încălţăminte din Ilauciuc, cu un volum de con- s trucţii de 30 milioane lei, deşi el puţin jumătate din capaci- tatea de producţie a unei ase- m nenea fabrici a putut fi obi i- iută fără nici o construcţie sloUă, ci în cadrul spaţiilor deroducţie insuficient folosite ale Combinatului de la Jilava. De-artamentul Silviculturii a CC- zut sume importante pentru construirea unei fabrici de im- i iregnat traverse;or, Ministerul Transporturilor şi Telecomuni-aţiilor a montat o asemenea fabrică cu o cheltuială de 20 kl mai mică. Sunt cazuri cînd se solicită fonduri pentru investiţii capita- s fără a se îi studiat suficient rostul real al investiţiilor, ceea ce atrage necesitatea unor su-i cimentări ulterioare, urcind i meţul total faţă de cel luat in i ionsideraţie la aprobarea investiţiei . Asemenea practici care ilustrează superficialitatea cu care uneori se solicită fondurile de investiţii trebuie eliminate cu desăvirşire din munca de planificare. Miniştrii şi conducerea P. S. P. sunt datori să analizeze temeinic, sub toate aspectele, dopunerile de investiţii care se nclud în proiectul de plan. O altă deficienţă pe care trebuie s-o înlăturăm în interesul dezvoltării mai rapide a economiei naţionale este lipsa de grijă pentru folosirea în întregime a posibilităţilor de producţie ale întreprinderilor. Sunt conducători de intreprinderi care propun, în mod uşuratic, sarcini de producţie sub posibilităţile reale ale întreprinderilor; Alteodată asemenea sarcini nemobilizatoare sunt adoptate fără spirit critic de către miniştri şi însuşite apoi, fără o analiză temeinică, de către C.S.P. De pildă, Departamentul Cărbuni- Minereuri din Ministerul Industriei Grele şi C. S. P. au planificat pentru anul 1958 o producţie de metale neferoase, subestimind conţinutul de metal al minereului faţă de cel real. In aceste condiţii Departamentul şi-a asigurat dinainte depăşirea simţitoare a planului, fără un efort deosebit. La Întocmirea proiectului de plan pe 1959, conducătorii departamentului au manifestat aceeaşi tendinţă. Pentru cadrele din economie este o obligaţie permanentă de a stabili sarcini mobilizatoare care să ţină seama de Îmbunătăţirea continuă a procesului de producţie, de creşterea calificării şi de elanul constructiv al muncitorilor, inginerilor şi tehnicienilor, de a asigura o folosire maximă a capacităţilor de producţie, încărcarea utilajelor şi Instalaţiilor potrivit posibilităţilor reale, acestea constituind pîrghii puternice de creştere a producţiei şi productivităţii muncii, de reducere a preţului de cost şi, astfel, de ridicare a nivelului de trai material şi cultural al oamenilor muncii. Mai continuă încă practica nerespectării normelor de consum, a autoaproviziortării în dauna altor ramuri, a stocurilor peste necesar. Tot ca urmare a unei insuficiente analize a cererilor primite de la Întreprinderi și însușite în mod mecanic de ministere se mai prezintă încă cereri exagerate de materii prime, materiale, combustibil, ceea ce creează dificultăţi în balanţele materiale şi în aprovizionarea ritmică a întreprinderilor. Trebuie arătat că propunerile iniţiale ale unor ministere pentru proiectul de plan pe 1959 în legătură cu creşterea productivităţii muncii în industrie au fost făcute cu insuficient simţ de răspundere. Potrivit acestor propuneri s-ar fi obţinut în 1959 o creştere a productivităţii muncii cu mult sub cifrele de control. De asemenea în ce priveşte prestul de cost, propunerile ministerellor n-au reprezentat nici jumătate din economiile realizate în 1957 sau 1958. In urma analizei critice, precum şi a propunerilor venite din partea oamenilor muncii, a organizaţiilor de partid şi sindicale, s-au stabilit sarcini sporite, mai apropiate de posibilităţile reale. Toate acestea arată uşurinţa cu care unele cadre conducătoare din economie tratează problemele celer mai importante asupra cărora partidul ilustru a atras atenţia în mod deosebit şi în repetate rînduri. Comitetul de Stat al Planificării, deşi dispune de un aparat califi- 5 cat şi cu toate că şi-a îmbunătăţit activitatea ,cedează uneori presiu- cnilor exercitate de acele ministere care insistă pentru planuri uşoare, nemobilizatoare, solicită fonduri materiale şi băneşti nejustificate. Astfel a fost posibil să se intro-rducă în proiectele de plan investi- aţii fără o justificare complectă a î eficienţei economice, să se subevă- r lueze în unele ramuri posibilităţile de creştere a producţiei şi de reilit* î cere mai accentuată a preţului de cost. Comitetul de Stat al Planifi- r cării '—• ca şi alte ministere şi in- 1 stituţii centrale economice — n-au f muncit cu suficientă temeinicie şi perseverenţă pentru a pune in valoare cit mai multe din rezervele şi posibilităţile economiei noastre. Unii conducători din economie pun mai presus de interesele gene- t rale ale statului interesele înguste de departament şi caută, atunci cîttd i se alcătuieşte planul, să-şi creeze c condiţii cit mai uşoare de realizare. Asemenea conducători devin urbi ori prizonierii propriului lor apacrat, reflectă spiritul de comoditaţie al unor funcţionari in subordi-ne. Miniştrii, conducătorii întreprinderilor au datoria de a îndruma şi urmări personal elaborarea proiectului de plan, dînd dovadă de exigenţă şi spirit partinic. , inlăturînd aspectele negative din matica organelor economice in domeniul elaborării propunerilor de plan, să mobilizăm cit mai multe f din rezervele existente. Să elimi- ' năm orice risipă şi’ cheltuire neju- ‘ dicioasă a resurselor materiale şi financiare ale statului, îndrepttnd toate aceste resurse spre dezvolta- ' rea cît mai rapidă a economiei noastre naţionale. Tovarăşi, Vă este cunoscut proiectul planului de stat pe anul 1959. In cele ce Urmează mă voi opri numai asupra cîtorva probleme care trebuie evidenţiate în mod deosebit şi asupra sarcinilor unora dintre ramurile economiei. Biroul Politic al Comitetului Central al partidului a analizat şi a aprobat proiectul planului de stat pe 1959. In acelaşi timp el a constatat ca în economia noastră naţională există numeroase şi importante rezerve care pot şi trebuie puse în valoare, pentru creşterea producţiei industriale şi reducerea mai accentuată a preţului de cost. Putem ajunge în anul 1959 la o producţie industrială de circa 67 miliarde lei *— cu opt sute de milioane lei mai mult dectt prevede proiectul de plan. — reprezentind o creştere totală de circa 10% faţă de 1958, in loc de 8,6 la sută Cît este prevăzut în proiect. Mărirea sarcinilor de producţie ale industriei este pe deplin posibilă prin utilizarea mai burtă a capacităţilor de producţie existente, prin scurtarea termenelor de dare în funcţiune a noilor instalaţii şi prin însuşirea într-un timp mai scurt de către muncitori, tehnicieni şi ingineri a tehnicii înaintate. Mijloacele materiale și financiare suplimentare necesare îndeplinirii sarcinilor sporite pot și trebuie să fie asigurate în primul rînd prin scăderea, mai accentuată decit prevede proiectul, a consumurilor de materii prime și materiale. Pentru dezvoltarea industriei mijloacelor de producţie se vor aloca 90% din volumul investiţiilor prevăzute în 1959 pentru întreaga industrie, creşterea investiţiilor în industria mijloacelor de producţie fiind de 1220 milioane lei. producţiei siderurgice cu 23% faţă de 1958. In anul 1959 se va asigura creşterea într-un ritm mai mare a producţiei de metal. Considerăm că, din rezervele existente, industria Siderurgică poate realiza în anii care urmează o creştere a producţiei de oţel de 38% faţă de 1958, adică o producţie totală de 1,3 milioane tone. Acest spor poate fi obţinut prin folosirea mai intensivă a cuptoarelor de la oţelăria nouă din Hunedoara şi prin reconstruirea şi mărirea capacităţii a 3 cuptoare la oţelăria din Reşiţa. In vederea realizării acestor însemnate creşteri de producţie, Ministerul Industriei Grele, cadrele de conducere din siderurgie trebuie să ia măsuri pentru lichidarea grabnică a deficienţelor în exploatare, pentru ridicarea indicilor de utilizare a furnalelor, cuptoarelor S. M., lamidoarelor şi pentru reducerea consumului de materii prime, combustibil şi cocs. Ţinînd seama de caracteristicile tehnice ale instalaţiilor şi de nivelul de calificare la care au ajuns muncitorii, tehnicienii şi inginerii siderurgişti din ţara noastră, este pe deplin posibil sa ajungem din urmă indicii realizaţi în alte ţări. Trebuie făcute eforturi mai mari pentru creşterea numărului de sortimente de laminate şi îmbunătăţirea calităţii mai ales la tablă, oţeluri aliate şi oţeluri de rulmenţi, care să asigure ridicarea la un nivel mai înalt a calităţii producţiei industriei construcţiilor de maşini.V INDUSTRIA CONSTRUCŢIILOR DE MAŞINI se punem accent mai mare pe producţia de utilaj petrolifer pentru foraj şi pentru prelucrarea ţiţeiului, utilaj pentru industria chimică şi pentru prelucrarea lemnului, autocamioane, tractoare şi maşini agricole, maşini şi aparataj electric, materiale de instalaţii necesare construcţiilor precum şi bunuri metalice de larg consum, frigidere maşini de cusut, biciclete etc. Congresul al II-lea al partidului a trasat sarcina creşterii in ritm accelerat a Industriei chimice. Producţia industriei chimice a crescut în anii puterii populare de om faţă de nivelul anului 1938. În cadrul acestei industrii s-au creat o serie de noi ramuri: producţia de îngrăşăminte chimice, deire ,şi fibre sintetice, mase plastise, medicamente de sinteză etc. Proiectul planului de stat pe 1959 prevede o creştere a producţiei în industria chimică cu 26% faţă de mill 1958, prin utilizarea mai buna a capacităţilor existente şi prin iirarea în funcţiune pînă la sfîrşitul acestui an a unor noi capacităţi de producţie. Analizîndu-se posibilităţile de calizare a sarcinilor prevăzute în proiectul de plan pe 1959, rezultă ă există posibilitatea sporirii vol luntului producţiei chimice cu unsă cel puţin 1,5% peste prevederile noiectului de plan, — ceea ce inseamnă o creştere de 27,5% faţă de polizările din 1958 — prin utilizară mai deplină a capacităţilor de producţie la acid sulfuric, îngrăşăminte fosfatice etc., şi prin grăbita ritmului de intrare în funcţiune a unor noi unităţi chimice, de a căror producţie este legată dezvoltarea agriculturii ,a producţiei tanurilor de consum şi sănătatea ■ publică. In anul 1959 va intra în funcţiune la uzinele chimice Turda o secţie de policlorură de vinil cu o capacitate de 5500 tone; la Combinatul Chimic Făgăraş va intra in funcţiune o secţie de îngrăşăminte azotoase cu o capacitate de 100 mii t./an azotat de amoniu şi o secţie de fenol necesar pentru fabricarea fibrelor sintetice avînd o capacitate de 3000 t./an, precum şi alte instalaţii care vor contribui în 1959 la producţia totală a industriei chimice cu produse în valoare de 600.000.000 lei. In 1959 se vor produce pentru prima oară la noi în ţară 1000 tone de fire şi fibre sintetice. Pentru satisfacerea într-o măsură mai mare a cerinţelor populaţiei, se vor realiza din fire sintetice 1.500.000 m. p. ţesături, 700.000 buc. tricotaje, în valoare totală de cca. 80.000.000 lei. De asemenea, din fibre sintetice în amestec cu alte fibre se vor mai produce încă 7,8 milioane m. p. ţesături. Articolele confecţionate din aceste fire şi fibre sintetice vor fi de un sortiment bogat, mai ieftine şi mai trainice în comparaţie cu cele obţinute din fibrele şi firele naturale. Producţia de îngrăşăminte chimice va creşte de la 152.000 tone în Lărgirea continuă a sortimeticelor şi imbunătăţirea calitativă a producţiei de maşini şi utilaje satisfac în mai mare măsură cerinţele crescînde ale industriei şi fac posibilă creşterea însemnată a exportului de maşini şi utilaje, care va reprezenta în anul viitor 15% din exportul nostru. Proiectul de plan prevede mijloacele necesare pentru modernizarea producţiei de maşini şi utilaje prin ridicarea nivelului tehnologic al producţiei şi prin reproiectarea şi înlocuirea unui număr însemnat de maşini cu tipuri perfecţionate. Printre produsele noi, de înaltă tehnicitate, sunt prevăzute a se realiza în anul 1959 primele locomotive Diesel electrice, care vor contribui la modernizarea transporturilor feroviare, nave de tonaj mai mare, combine perfecţionate pentru recoltat porumb, precum şi alte utilaje şi mijloace tehnice moderne. Proiectul planului de stat pe anul 1959 prevede ca producţia construcţiilor de maşini să crească cu 12% faţă de anul 1958. In industria constructoare de maşini sunt încă mari posibilităţi de folosire mai completă a capacităţilor de producţie de utilizare mai raţională a maşinilor, metalului, combustibilului, energiei electrice şi a forţei de muncă. Ţinînd seama de aceste rezerve este pe deplin posibil ca producţia construcţiilor de maşini să crească cu încă 2% faţă de proiectul de plan, astfel ca volumul total al producţiei să fie cu 14 % mai mare decit in anul 1958. Conducerea Ministerului Industriei Grele, a Direcţiilor Generale şi a Întreprinderilor constructoare de maşini trebuie să lupte cu mai multă hotărîre şi energie pentru mobilizarea tuturor rezervelor care aduc economii de investiţii şi materiale şi creează noi şi însemnate posibilităţi pentru creşterea producţiei, reducerea preţului de cost şi îmbunătăţirea continuă a calităţii produselor, 1958 la 282.000 tone în 1959, mărindu-se astfel baza materială pen■fu sporirea producţiei agricole la hotar. Producţia din mase plastice şi răşini sintetice va creşte de la 200o mie in 1958 la 6300 tone în 1959. Din această cantitate se vor confecţiona, pe lingă bunuri de consum, cantităţi importante de materiale necesare în industrie, în construcţii şi în agricultură, la hidroamelioraţii. Prin folosirea materialelor din mase plastice se vor economisi, cca. 8000 tone metale feroase şi neferoase, 850 tone piele şi alte materiale. In următorii 23 ani vor fi puse în funcţiune aproximativ 8 uzine şi fabrici noi şi 28 de noi secţii din care: o fabrică de azotat de amoniu la Roznov, o nouă unitate de fibre sintetice la Săvineşti cu o capacitate de 5000 t/an volan, la Grupul industrial Borzeşti o unitate petrochimica, care va produce în prima etapă 25.000 t/an cauciuc sintetic, la Uzinele Govora instalaţii de produse sodice cu o capacitate de 150.000 tone pe an, precum şi alte unităţi de producţie care vor mări producţia industrială în ramura chimică Cu peste 75%, întreprinderea cea mai mare a industriei noastre chimice, Combinatul de la Borzeşti, cu construcţiile sale ridicate pe o distanţă de 5 km., se conturează de pe acum în întreaga sa măreţie. Aici va lucra un mare număr de muncitori, pentru , care s-a construit oraşul nou de la Oneşti. Combinatul va prelucra o parte din rezervele de ţiţei şi sare de pe valea Trotuşului în produse petrolifere şi petrochimice de mare valoare economică. El este deservit de o centrală electrică de termoficare cu o putere de 75.000 kW care va ajunge pina in 1964 la 225.000 kW. Valoarea producţiei totale a combinatului va fi de circa 2,6 miliarde lei anual. Ţinînd seama de însemnătatea pe care o au noile fabrici şi uzine chimice pentru dezvoltarea economică a ţării şi pentru ridicarea nivelului de viaţă al populaţiei, Ministerului Industriei Petrolului şi Chimiei, cadrelor sale de conducere le revine sarcina de mare răspundere de a asigura intrarea cît mai grabnică a acestora în funcţiune, preocupîndu-se în acelaşi timp de pregătirea temeinică şi din vreme a cadrelor necesare, invit în timpul cel mai scurt noile instalaţii să lucreze cu întreaga lor capacitate şi să dea produse ieftine şi de bună calitate. (continuare în pag. 3 a) Dezvoltarea industriei chimice igjjysteaua rp.le| bponrea producţiei in industria siderurgică şi a construcţiilor de maşini IN SIDERURGIE vor intra in funcţiune în anul 1959 bateria a treia de cocs şi laminorul de profile de 650 mm. de la Hunedoara cu o capacitate de 550.000 tone/an, al treilea laminor de tablă subţire la uzina „Nicolae Cristea“ şi altele. Pe baza noilor capacităţi de producţie şi a exploatării mai raţionale a furnalelor, cuptoarelor de oţel, laminoarelor şi altor utilaje existente ,se prevede o creştere a