Steaua Roşie, decembrie 1958 (Anul 7, nr. 656-664)

1958-12-03 / nr. 656

. ■ II­­ . Expunerea făcută de tovarăşul Gh. Gheorghiu-Dej la şedinţa plenară a C. C. a­ P. fl R„ (Urmare din pag. 3-a) se acordă agriculturii investiţii insumină 2,9 miliarde lei, cu 600 milioane lei mai mult decit in 1958. Din aceste fonduri mai mult de jumătate vor fi folosite pentru mnărirea substanţială a parcului de maşini şi tractoare in vederea mecanizării princi­palelor lucrări agricole in unită­ţile agricole socialiste, precum şi pentru extinderea lucrărilor de îndiguiri, drenări şi irigaţii, în scopul lărgirii suprafeţelor arabile şi asigurării unor recol­te mari şi constante. Gospodăriile agricole de stat, care au ajuns să cuprindă un milion de hectare suprafaţă a­­gricolă, au datoria să-şi măreas­că neîncetat contribuţia la fon­dul central. Gospodăriile agricole de stat şi S.M.T.-urile vor fi înzestrate în 1959 cu încă 6100 tractoare, 4700 combine, 6200 semănători şi alte maşini. Se va realiza un însemnat pas Înainte pe linia chimizării trep­tate a agriculturii, livrindu-se in 1959 cu peste 50 la sută mai multe îngrăşăminte chimice de­cit în 1958. O parte importantă a fondu­rilor alocate agriculturii este destinată producerii seminţelor de sol şi îndeosebi a seminţelor de porumb dublu hibrid, a ma­terialului săditor viti-pomicol, înmulţirii animalelor de rasă şi altele. Pentru sporirea producţiei a­­gricole are o mare însemnătate extinderea lucrărilor de hidro­amelioraţii; în acest scop în 1959 se vor aloca 375 milioane lei, faţă de 160 milioane lei în 1958. Lucrările de îndiguiri şi desecări vor cuprinde în anul 1959 o su­prafaţă de 230.000 hectare, iar cele de irigaţii o suprafaţă de 24.660 ha., ceea ce reprezintă un volum de lucrări mai mare de­cât cel realizat în întreaga pe­rioadă 1951—1957. Dispunind de fondurile prevăzute pentru aces­te lucrări, mobilizînd mai intens masele ţărăneşti şi folosind re­sursele locale, sfaturile populare pot şi trebuie să efectueze lu­crări de hidroamelioraţii pe su­prafeţe mult mai mari decit a­­celea prevăzute în plan. Lărgirea suprafeţelor arabile apărarea terenurilor impotrivi inundaţiilor şi combaterea efec­telor dăunătoare ale secetei tre­buie considerate acţiuni de cea mai mare însemnătate In lupte pentru obţinerea unor recolte mari şi stabile, acţiuni in cari sunt direct interesate mase larg ale ţărănimii muncitoare. Un mare avînt a luat în ultimu timp mişcarea de masă pentru e­fectuarea a numeroase lucrări de hidroamelioraţiuni, construirea d poduri şi drumuri, şcoli, camini culturale, prin muncă obştească Sfaturile populare, îndrumate , organele de partid manifestă la mai multă iniţiativă şi priceper în organizarea unor astfel de lu­cruri. Activişti de partid şi de stat membri de partid şi crp­ai.T.M însufleţesc prin exemplu persona Un alt sector deosebit de im­portant de activitate este con­strucţia şi modernizarea drumuri­lor. Avem în ţară o reţea de dru­muri de 76.000 km. din care 9.700 km. drumuri naţionale. O parte a reţelei de drumuri a fost moder­nizată. Totuşi, construirea de noi drumuri şi lucrările de moderni­zare sînt rămase în urmă, cauza principală fiind, preţul de cost ri­dicat la care se execută aceste lu­crări şi care a micşorat eficacita­tea fondurilor acordate de stat pentru acest sector. Ministerul Transporturilor şi Telecomunicaţiilor — Departamen­tul Transporturilor Rutiere, Nava­le şi Aeriene — nu a acordat a­­tenţia cuvenită problemei costuri­lor, controlului asupra cheltuirii fondurilor repartizate prin buge­tul statului, pe oamenii muncii care iau parte la această acţiune patriotică. In cadrul muncii obşteşti, o deo­sebită atenţie trebuie acordată regularizării cursului apelor, lu­crărilor de îndiguire pentru a pune stavilă torenţilor şi a preveni inun­daţiile, acumulării de ape în ba­zine de reţinere în vederea extin­derii irigaţiilor şi combaterii se­cetei, pentru obţinerea unor recol­te bogate şi stabile. Unele comitete regionale de partid au analizat posibilităţile de a extinde lucrările de hidroa­melioraţii şi au ajuns la conclu­zia că, organizînd mai bine forţele locale şi mobilizînd energia şi spi­ritul de iniţiativă al maselor ţără­neşti, vor depăşi propunerile de plan pe 1959, ceea ce va face po­sibil să se ajungă în scurtă vreme la o suprafaţă de un milion ha. ameliorate. Regiunile Bucureşti, Craiova, Timişoara, Piteşti şi Con­stanţa, de pildă, îşi propun să re­dea agriculturii prin astfel de lu­crări peste 100.000 ha. şi să irige aproape 45.000 ha. realizînd în a­­celaşi timp economii de peste 230 milioane lei Experienţa anului 1958, mai ales a regiunilor Timi­şoara şi Constanţa, arată că atunci cînd organele de partid privesc cu toată răspunderea munca poli­tică în rîndurile maselor ţărăneşti pentru a le atrage la lucrări de îndiguiri, desecări şi irigaţii, se obţin rezultate dintre cele mai bu­ne. Ţărănimea muncitoare din co­munele aflate de-a lungul cursu­rilor de apă, în mod deosebit co­lectiviştii şi întovărăşiţii au răs­puns cu bucurie la chemarea orga­nizaţiilor de partid şi sfaturilor populare, executînd voluntar nu­meroase lucrări de îndiguiri şi hidroamelioraţii, conştienţi că a­­ceste lucrări sunt în propriul lor interes material. Numai pe şantie­rul Checea-Jimbolia, regiunea Ti­mişoara, cu ajutorul statului şi prin munca­ voluntară a mii de ţă­rani muncitori, s-au efectuat în 45 de zile lucrări de desecări pe o suprafaţă de 12.500 ha. Pentru efectuarea lucrărilor de hidroamelioraţiuni, unii specialişti birocratizaţi, neîncrezători în ini­ţiativa şi puterea creatoare a ma­selor, întocmeau planuri irealiza­bile care ar fi comportat cheltuieli imense din partea statului. Reali­tăţile au demonstrat că prin voin­ţa şi munca plină de elan a ma­selor au fost înfăptuite voluntar cu cheltuieli minime numeroase şi importante lucrări de îndiguiri şi hidroamelioraţii. In vederea înfăptuirii lucrărilor de hidroamelioraţii pe cursurile de apă, trebuie să se trimită la faţa locului specialişti care să studieze condiţiile concrete, să în­tocmească acolo proiectele, să­­ conducă lucrările pe teren în mij­locul maselor, să dea tot timpul pînă la sfîrşitul lucrărilor, o în­drumare concretă, pe teren, sfatu­rilor populare şi ţărănimii munci­toare. Comitetul de Stat al Apelor are obligaţia să ajute efectiv sfa­turile populare în organizarea şantierelor şi executarea lucrări­lor. Nici pînă în prezent nu sînt sta­bilite limitele preţului pe kilome­tru de drum şi sistem de îmbră­căminte. Aceasta dă posibilitate unor proiectanţi şi executanţi de drumuri, lipsiţi de răspundere, poate chiar elemente necinstite sau duşmănoase, să frîneze moderni­zarea reţelei de drumuri. Preţul mediu pe kilometru de drum mo­dernizat s-a ridicat în 1958 la 832.000 lei, ajungînd la unele şan­tiere, cum este cazul drumului as­faltic Săbăoani—Tg. Frumos, pî­nă la 995.000 lei. Sînt în execuţie simultană prea multe puncte de lucru, ceea ce fărîmiţează potenţialul unităţilor, scumpeşte lucrările, îngreunează controlul calităţii execuţiei, înles­nind totodată fraudele şi furturile din avutul obștesc. Lucrările de organizare a șantierelor de dru­muri, insuficient studiate, sînt foarte costisitoare. Numai în ulti­mii trei ani s-a cheltuit pentru or­ganizări de șantiere suma de 50 milioane lei, sumă cu care s-ar fi putut moderniza încă 70—90 km de drumuri. Lucrările de organizare a şan­tierelor de drumuri sînt prea cos­tisitoare, între altele datorită am­plasării staţiilor de preparare a betonului şi asfaltului la mari dis­tanţe de locul de turnare, neorga­­nizării raţionale a transporturilor de materiale, aducîndu-se piatră pentru Gura Humorului tocmai de la Măcin în loc să se aducă de la Pojorîta, cimentul pentru Pia­tra Neamţ de la Medgidia în loc de la Bicaz, pietrişul şi nisipul , de la mari distanţe în loc să se exploateze balastierele din ime­diata apropiere a şantierelor. Răspunderea pentru aceste defi­cienţe revine conducerii Departa­mentului Transporturilor Rutiere, Navale şi Aeriene din Ministerul Transporturilor şi Telecomunica­ţiilor, care a tolerat întocmirea unor proiecte pentru trasee insu­ficient studiate. Departamentul nu a obligat organele de studii, pro­iectare şi execuţie să se încadre­ze în limitele unui anumit preţ de cost pe kilometru de drum, nu s-a preocupat de studierea profundă a elementelor preţului de cost, pen­tru a găsi soluţii în vederea redu­cerii continue a acestuia. Pentru a se pune capăt lipsuri­lor ce persistă în construirea şi Congresul al II-lea al P.M.R., scoţînd în evidenţă că în DO­MENIUL CONSTRUCŢIILOR DE LOCUINŢE există o rămî­­nere in­ urmă, a trasat ca sar­cină în vederea îmbunătăţirii condiţiilor de locuit ale oame­nilor muncii să se construiască din fonduri de stat în perioada anilor 1956—1960 o suprafaţă locuibilă de cel puţin 2.500.000 m.p. In cei trei ani care au trecut de la Congres, s-au realizat din fonduri şi credite de stat in oraşe şi centre muncitoreşti o suprafaţă locuibilă de circa 1.400.000 m.p reprezentind a­­proape 40.000 de apartamente. Deşi In anii din urmă secto­rul construcţiilor de locuinţe s-a dezvoltat continuu iar şan­tierele au primit numeroase utilaje pentru mecanizarea lu­crărilor şi ridicarea productivi­tăţii muncii, costul construcţii­lor de locuinţe s-a menţinut timp îndelungat şi se mai men­ţine pe unele şantiere la un ni­vel inacceptabil de ridicat. Am văzut la Oneşti executindu-se aşa-zise „construcţii experimen­tale“ de locuinţe, care costă 120.000 lei apartamentul. La Vulcan, în raionul Petroşani, s-au construit unele aparta­mente la un cost de 113.000 lei. Dacă în ultimii 7-8 ani costul construcţiilor nu s-ar fi menţi­nut la un nivel cu totul nejus­tificat, din fondurile alocate de Stat s-ar fi putut construi şi preda spre folosinţă oamenilor muncii un plus de suprafaţă locuibilă de aproape 640.006 m.p., reprezentind 21.000 apar­tamente. Costurile ridicate ale locuin­ţelor construite in această pe­rioadă arată că organele de conducere din Ministerul Con­strucţiilor şi Materialelor de Construcţii ,fostul Comitet de Stat pentru Arhitectură şi Con­strucţii şi din celelalte ministe­re cu sarcini in construcţii nu s-au preocupat cu spirit de răspundere de lichidarea defi­cienţelor serioase care persiste în acest domeniu. Conducători acestor ministere şi instituţi au vorbit deseori, în diferite ocazii, despre economii şi de­spre necesitatea reducerii pre­ţului de cost dar practic nu ai făcut mare lucru. Activitatea de proiectare ne­satisfăcătoare, slaba răspunde­re profesională şi cetăţenească a unor proiectanţi, lipsa uno indici tehnico-economici şi în special a Um­itelor de cost obli­gatorii pentru toate institutel de proiectare au avut ca urma­re întocmirea de proiecte scum­pe şi de slabă calitate. Nu s-a acordat importanţă tipizări construcţiilor de locuinţe, la puţinele proiecte tip întocmiţi nu au corespuns specificului di­feritelor regiuni şi nu au pre­văzut folosirea materialele locale. Au fost elaborate unei­ proiecte care restrîngeau spa­ţiul locuibil la numai 32% din suprafeţele construite şi conţi­nodernizarea de drumuri. Minis­terul Transporturilor şi Telecomu­nicaţiilor, Comitetul de Stat al Planificării şi Ministerul Finanţe­lor, împreună cu celelalte organe interesate, trebuie să ia măsuri ca în termen de 3 luni să fie stabilit un sistem de preţuri ferme şi să se elaboreze normative pentru di­ferite tipuri de drumuri şi pentru lucrările de artă aferente­­ nor­mative obligatorii pentru proiec­tanţi şi executanţi. La modernizarea drumurilor din ţara noastră, se poate folosi beto­nul de ciment, acolo unde se jus­tifică economicește, la unele lu­crări de modernizare, să se folo­sească, ca primă etapă, subitul urmînd ca, odată cu creșterea tra­ficului, drumul să fie acoperit cu beton asfaltic. Sarcina de modernizări de drumuri, prevăzută în proiectu de plan pe anul 1959 este de a­­proape 2 ori mai mare decit realizările anului 1958. Propune­rile de plan prevăd să se con­struiască in 1959, 716 km. Prin reducerea preţului de cost şi prin participarea maselor la lu­crările de construire şi moder­nizare a drumurilor, se pot re­duce fondurile alocate şi se po construi 800 km. în 1959, ajun­gîndu-se in anii viitori la lomi­neau numeroase exagerări ar­hitecturale care scumpeau pre­ţul de cost. Cu toate că locuinţele au fost proiectate la un cost ridicat, ele s-au mai scumpit şi în cur­sul construcţiei, din cauză că unele ministere şi comitete executive ale sfaturilor popu­lare au amplasat construcţiile la marginea oraşelor, in zone lip­site de lucrări edilitare: străzi, canalizare, alimentări cu apă şi energie electrică, în timp ce multe terenuri libere, care aveau toate aceste dotări, au rămas nefolosite în mijlocul oraşelor. Sistemul de a începe în ace­laşi timp lucrări pe un număr mare de şantiere la care se lu­crează simultan a dus la îm­­prăştierea mijloacelor materia­le şi financiare, la greutăţi în asigurarea cu materiale şi for­ţă de muncă, la prelungirea ne­justificată a duratei de execu­ţie a lucrărilor. Aceasta a avut ca rezultat cheltuieli inutile de regie, blocări ale fondurilor ma­teriale şi băneşti care au scum­pit costul lucrărilor, precum şi întîrzieri în darea în folosinţă a spaţiului locativ pentru oa­menii muncii. Deşi utilizarea prefabricatelor de beton armat la construcţiile industriale a avut unele rezul­tate pozitive, costul ridicat al prefabricatelor folosite la con­strucţiile de locuinţe a scumpit aceste construcţii cu 10­—15% faţă de construcţiile în beton monolit. Cauzele principale care men­ţin prefabricatele la un preţ ridicat sunt: utilizarea unor ti­puri neeconomice de elemente care au sporit consumul de oţel şi ciment, fabricarea unui nu­măr mare de tipuri de serie mică şi transportul prefabrica­telor la distanţe mari. Trebuie să fie limpede că producerea şi folosirea prefa­bricatelor nu constituie un scop in sine, ci un mijloc de scurtare a termenului de exe­cuţie a construcţiilor şi de obţi­nere a unui preţ de cost redus Prefabricatele să fie folosite numai acolo unde există justi­ficare economică, să se ia mă­suri incit construcţiile executa­te cu prefabricate să nu depă­şească preţul de cost al con­strucţiilor în monolit. Proiec­tanţii de construcţii şi fabrici­le producătoare de prefabrica­te trebuie să caute soluţii care să ieftinească preţul, de cost Îmbunătăţind calitatea produ­selor. Producţia materialelor de construcţii nu s-a dezvoltat în­că la nivelul cerut de ritmu şi volumul construcţiilor pe care le avem de realizat. Ministerul Construcţiilor ş­i Materialelor de Construcţii ş­i comitetele executive ale graiu­rilor populare valorifică prea puţin resursele locale de ma­teriale de construcţii, balast , nisip, var, piatră de construc­ţie şi altele, incit să reduc­­i simţitor distanţele şi cheltuie­lile de transport. Preţul de coş km. pe an. Această sarcină este pe deplin realizabilă. Ea cere o luptă perseverentă pentru lichi­darea deficienţelor serioase ce persistă in sectorul construc­ţiilor de drumuri şi care au fă­cut cu putinţă să se menţină pină in prezent costurile ridi­cate. Există însemnate rezerve care trebuie mobilizate, ţinindu-se seama că mai mult de trei sfer­turi din preţul de cost la con­struirea drumurilor este repre­zentat de cheltuielile de execu­tare a lucrărilor de terasamente, de extracţie a produselor de ba­lastieră, de transportarea aces­tora şi de alte lucrări de pregă­tire; or, o bună parte din aceste lucrări poate şi trebuie să fie executată cu contribuţia cetăţe­nilor din comunele situate de-a lungul traseelor. Locuitorii din sate sunt dor­nici să se construiască cu­ mai multe şosele asfaltate, care să înlesnească circulaţia şi trans­porturile. Nu încape îndoială că oamenii muncii de la sate vor fi bucuroşi să pună umărul pen­tru a grăbi construirea şi mo­dernizarea drumurilor, partici­­pînd la aceste lucrări prin mun­că şi atelaje şi contribuind ast­fel la înflorirea şi Înfrumuseţa­rea comunei lor şi a întregii ţări ai paraştului ar putea n reaus­la mai puţin de jumătate pe unele şantiere dacă el ar fi procurat din resursele locale. Trebuie făcute toate efortu­rile pentru a descoperi şi pune în valoare în apropierea şantie­relor de construcţii baze de a­­provizionare cu nisip, pietriş şi alte materiale, a organiza şi dezvolta producţia de cărămizi din­ resurse locale. La executarea construcţiilor se manifestă, de asemenea, de­ficienţe serioase care duc la depăşiri ale costului de deviz, si aşa destul de umflat, in ul­timii ani, întreprinderile con­structoare ale Ministerului Construcţiilor şi Materialelor de Construcţii, ale altor, minis­tere şi ale sfaturilor populare, in loc să realizeze beneficiile planificate, au avut pierderi a­­coperite din bugetul statului. O experienţă pozitivă au con­stituit-o construcţiile de locuin­ţe realizate, sub controlul şi Îndrumarea directă a organelor de partid, in cartierul Florea­­sca, la Bucureştii Noi şi in une­le oraşe din ţară, locuinţe exe­cutate la un preţ de cost mult mai redus decit la alte şantie­re şi cu termene scurte de exe­cuţie. De asemenea, sub îndru­marea şi controlul organelor de partid s-au construit la Eforie In anul 1957—-1958 case de o­­dihnă cu 2000 de paturi, care au costat 21.000 Iei de fiecare pat , în timp ce O.N.T.­Car­­paţi şi Ministerul Sănătăţii şi Prevederilor Sociale au propus case de odihnă asemănătoare, cu preţul de 37—45.000 iei de fiecare pat. Această experien­ţa reuşită a fost privită cu ne­încredere şi chiar cu adversita­te de unele elemente conser­vatoare, retrograde şi chiar de rea credinţă din Ministerul Costrucţiilor şi Materialelor de Construcţii şi din cadrul unor sfaturi populare, care au cău­tat să „demonstreze“ că nu se pot executa locuinţe la aseme­nea preţuri reduse, deşi locuin­ţele sunt gata construite şi date in funcţiune. In urma Indicaţiilor Comite­tului Central al P.M.R. de a se analiza în plenare lărgite ale comitetelor regionale de partid problema costului ridicat al construcţiilor de locuinţe, a avut loc în toate regiunile o largă dezbatere asupra cauze­lor care au dus la scumpirea­­ costului, luîndu-se hotăriri con­­­­crete pentru îmbunătăţirea ac­tivităţii în acest domeniu. A­­plicarea acestor hotăriri a do­­­­vedit că este posibilă o redu­cere serioasă a costului con­­­­strucţiilor. Incepind din a doua­­ jumătate a acestui an, se con­struiesc in oraşe şi centre mun­i­citoreşti peste 4300 apartamen-­­­te la un cost pînă la 40% mai­­ mic decit al construcţiilor de­­ locuinţe din anul trecut. Astfel, ■ în majoritatea regiunilor s-a­u ajuns să se construiască locu­­­inţe bune la un cost de 35.000—­­ 40.000—50.000 lei. In Capitală ! (Continuare în pag. 5-a) Dezvoltarea reţelei de drumuri Să construim locuinţe ieftine şi de bună calitate! Iff diteaua roșie !

Next